Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc: Florin Enache
„Fără voluntari nu ar exista obiectivele îndeplinite, nu ar exista miile de copii inspiraţi, nu ar exista premiile, nu ar exista spațiul în care să putem visa și să clădim un viitor mai bun pentru noi toți, nu ar exista efervescența care mână De-a Arhitectura. Activitatea asociaţiei există mulţumită sutelor de voluntari care ni s-au alăturat, vreme de un atelier, vreme de un an şcolar sau mai mulţi, cu dedicare şi maximă seriozitate. Noi, echipa De-a Arhitectura, voluntari şi noi de multe ori, le mulţumim!
Seria «Iată cine suntem! Arhitecţii De-a Arhitectura povestesc», lansată în septembrie 2016, și-a propus să vă prezinte voluntarii noștri – arhitecţi, urbanişti, peisagişti, designeri, ingineri, studenţi – să ofere o platformă unde aceștia să povestească despre ei, despre proiectele pe care le desfășoară în domeniile în care profesează, dar şi despre alte iniţiative din care fac parte şi care schimbă faţa lumii dincolo de cadrul pe care noi l-am oferit.
Ne-am bucurat şi ne-am entuziasmat de fiecare dată când am descoperit lucruri pe care nu le ştiam despre voluntarii noştri şi ne dorim să ne lăsăm inspiraţi şi cuceriţi în continuare de cei care ni s-au alăturat de-a lungul timpului sau ni se vor alătura în viitor, să aflăm puţin din povestea sau istoria fiecărui individ în parte.
Florin Enache a venit în echipa De-a arhitectura, cu entuziasm, în 2014. Florin este neobosit când vine vorba de activitatea la clasă. Am bănuit că investeşte cel puţin tot atâta energie şi creativitate în toate lucrurile în care se implică. Vă invităm să citiţi mai departe şi să aflaţi povestea unui alt voluntar De-a Arhitectura.” – Asociația De-a Arhitectura
Ce te-a determinat să studiezi arhitectura şi să devii arhitect?
Nu mă pricepeam decât la geometrie în spaţiu.
Ce aspecte ale felului cum ai fost crescut sau ai fost educat ţi-au modelat principiile sau filozofia de viaţă/în meseria de arhitect?
Aş zice că exact acele aspecte mă încurcă… dat fiind că deocamdată încercăm să profesăm cu principii într-un context cu reguli, dar fără aplicatori ale regulilor, într-un cotext difuz, libertin în sensul negativ al termenului. Aspectele ţin de calitate, obiectivitate, deschidere, pragmatism amestecat cu optimism, siceritate.
Cine sau ce a avut cea mai mare influenţă asupra muncii tale până în prezent?
Tata, din momentul în care m-a sfătuit să mă mai gândesc atunci când am vrut să „dau” la liceul militar. Mai mult, în tot parcursul, am întâlnit mulţi oameni care m-au inspirat, m-au încurajat, m-au susţinut. În rest, criza a fost o cotitură, însă a devenit o lecţie cât un MBA.
Când ai început colaborarea cu De-a Arhitectura? Şi de ce? La ce te aşteptai?
Am fost de „pază” la Street Delivery acum 2 ani şi pe macheta de oraş, una dintre „case” avea titulatura Muzeul de Geometrie. Ideea mi s-a părut atât de genială încât am realizat că pentru creativi interacţiunea cu copii trebuie să fie obligatorie. Aşadar, din interes. Să mă bucur de idei geniale, de muzee de geometrie. Să am măcar o oră pe săptămână ora mea de joacă, cu idei geniale, venite din naturaleţea de copil pe care la adult nu o mai regăsim.
Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Că îşi păstrează frumuseţea în care am crezut acum 2 ani, că se maturizează frumos şi că de fiecare dată mi-a confirmat potenţialul pe care l-am intuit.
Ce a fost mai dificil la colaborarea cu De-a Arhitectura?
Pontajul. Glumesc. Orice treabă serioasă are şi părţi dificile, e normal, face parte din procesul de rafinare. Uneori trezitul dimineaţa, alteori programul prea fix, cum e să ştii că următorul an ai ceva bătut în cuie joia de la 8 la 9 ? Însă foarte bun ordonator – e singurul subiect clar în agendă până în iunie anul viitor.
Ai fost marcat de întâlnirea cu vreun profesor, pe parcursul educaţiei tale? Povesteşte-ne în câteva rânduri şi spune-ne cum a influenţat experienţa ta prezenţa ta în clasa De-a arhitectura?
Experienţa mea cu „de-a arhitectura” nu cred că are ceva din experienţele mele cu profesorii mei. În general în ceea ce fac apreciez ceea ce primesc de la oamenii mai experimentaţi şi încerc la rândul meu, ca o datorie, să ofer. Cu siguranţă cele mai importante momente în parcursul meu au fost atunci când am greşit şi am fost încurajat, de oameni întelepţi, de oameni care nu au judecat momentul, ci evoluţia în ansamblu. Şi tot acest aspect mi-a dat şi siguranţa de a merge pe un drum ales, chiar dacă uneori sunt şi voci, chiar 9 din 10, care îţi vor spune de ce să nu faci ceva.
Ce te interesează în momentul de faţă şi cum îţi alimentează proiectele?
Bucuria, calitatea, nevoia de a duce arhitectul către public şi aşa se alimentează #better – un proiect iniţiativă de responsabilitate în construcţii.
Atitudinea noastră faţă de mediu, creativitatea – aşa se alimentează WhitePAD.eu
Siguranţa şi responsabilitatea – şi astfel sunt motivat să fiu implicat în diverse grupuri de lucru pe teme legislative şi de dezvoltare profesională cu MDRAP [n.r. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice], OAR [n.r. Ordinul Arhitecţilor din România], RSCL [n.r. Romanian Society of Construction Law]. Am coordonat grupul de lucru OAR care se ocupă de „securitate la incendiu” şi doar contextul tragic recent, din păcate, a readus domeniul în ineresul general.
Rădăcini, construcţii tradiţionale – „Şcoala de VAR”
Dezvoltare practică profesională – „for Architects”, ateliere practice pentru arhitecţi, ingineri, manageri de proiect.
Eco, mobility, smart, green, city – şi aşa am ajuns să aducem în România CLIMATHON şi să căutăm soluţii pentru Bucureşti, în toată diversitatea layerelor care îl compun.
Sigur că proiectarea de arhitectură e „core business”, însă încă pierdem 9 din 10 clienţi, pentru că nu suntem doar o ştampilă şi un dosar pentru primărie. Facem cu pasiune ceea ce facem şi încercăm să facem foarte puţine compromisuri – viaţa e scurtă, e important să fie frumoasă.
Ultimul şi poate cel mai important pe termen lung – prezentări, cursuri, conferinţe, întâlniri, networking, … „sharing” în general, cu şi către oameni, ca treapta cea mai înaltă de dezvoltare personală prin simplul fapt că te îmbogăţeşti ireversibil cu toate interpretările multiple ale aceluiaşi subiect, prin filtrele celor cu care interacţionezi.
Spune-ne câteva cuvinte despre cele mai frumoase dintre proiectele tale care au atins comunitatea, oraşul.
#better, de departe a fost surprinzător de aderent atât în public, cât şi în rândul profesioniştilor tocmai în contextul unui vid de calitate şi control, în special în construcţiile „economice” şi sperăm în 27-28 octombrie 2016, evenimentul maraton de 24 de ore – CLIMATHON.
Evident că „de-a arhitectura” îmi oferă această ocazie de a da şi eu puţin către comunitate, însă primesc mult mai mult.
Care este motto-ul tău personal?
Am avut surpriza să văd că se tot schimbă. La rădăcină, e un dar de la bunica „să fii OM bun”. De aici, mă ataşez de orice secvenţă inspiraţională, citat, fragment, în această notă.
