Cladire administrativa pentru Liceul Maria Auxiliadora, Chile
Proiectul realizat de echipa de la Surco Studio a urmarit renovarea unei cladiri apartinand Liceului Maria Auxiliadora, care a fost serios afectata de cutremurul din 27 februarie. Imobilul se gasea in coltul opus al Pietei Centrale din Linares, in sectorul al saptelea, ocupand un loc important in cadrul orasului.
Oportunitatea oferita arhitectilor de a putea construi pe acelasi teren le-a permis acestora, ca pe langa cladirea ce trebuia refacuta sa poata interveni si propune o reorganizare a functiunilor. In acest fel s-a optat pentru includerea tuturor spatiilor administrative si a celor specifice programei intr-un singur volum, completand cu spatii pentru intalniri cu parintii si un nou acces principal in incinta liceului. Pe de alta parte cladirea urmareste ca prin forma arhitecturala pe care o imbraca sa ofere un reper nou pentru noile elemente emblematice care ar putea sa ii influenteze statutul. Astfel arhitectii au propus suprafete din otel ruginit care amintesc de caramida Catadralei orasului si pe axul opus, un perete vegetal care sa dialogheze cu spatiile verzi din Piata Centrala. La intersectia celor doua fatade a fost amenajat accesul, beneficiind de o inaltime de nivel dubla, atragand trecatorii si realizand un dialog intre proportiile diferite ale orasului si cele ale liceului. Pe de alta parte, forma volumetrica aleasa urmareste sa continue axa generata de pavilioanele existente, care ascund intr-o oarecare masura planul trapeziodal al orasului Limares care nu incurajeaza dezvoltarea ortogonala. Zona de acces, datorita deschiderii si vitrajelor permite elevilor sa beneficieze de perspective catre oras dar si catre alte spatii ale campusului, in acelasi timp actioneaza ca un preludiu pentru vechea biserica.
Solutia care a fost propusa de echipa de arhitecti trebuia sa se incadreze intr-un buget limitat la fondurile de reconstructie oferite de guvern fapt care a determinat in mare parte pastrarea materialelor de constructie in forma bruta, beton aparent, lemn si otel ajungandu-se astfel la o estetica finala impusa de lipsa finisajelor.
Mai multe informatii gasiti pe: http://www.e-architect.co.uk
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa
• Gura de evacuare a tubulaturii nu poate fi poziționată oriunde, pentru a nu-l intoxica pe vecin, sau chiar pe proprietar. Astfel, nu va fi apropiată de fereastră, aerisire/ventilare, ușă, etajul de deasupra, trotuar (se amplasează la cel puțin 2,1 m înălțime). Deși gazele de ardere ale unei centrale în condensație sunt mai reci la evacuare (circa 55 °C, comparativ cu 110°C la generațiile mai vechi de centrale), acestea pot fi periculoase, totuși, sau pot degrada materialele aflate în apropiere. În consecință, nu ne vom apropia de propietatea vecinului – oricum, nu avem voie să ne extindem cu orice amenajare la mai puțin de 0,6 m. Deseori, atunci când se montează centrala, proprietarii încept să își facă propriile ”proiecte” cu privire la traseele tubulaturilor, încercând să le impună montatorilor; uneori s-ar putea ca aceștia din urmă să cedeze, mulțumindu-se să respecte la limită cerințele minimale, dar este de preferat să le fie ascultate sfaturile legate de cele mai bune soluții.
• Nu amplasați în apropierea centralei și a tubulaturii de evacuare aparate sau echipamente care absorb cu putere aerul din încăpere (hote, ventilatoare, aparatură de climatizare); există pericolul ca gazele de ardere din centrală să formeze un flux invers, din cauza depresiunii, și să provoace intoxicații în interiorul locuinței. Trebuie spus că intoxicația cu monoxid de carbon este o afecțiune gravă, care poate deveni mortală, la o expunere de 10 minute în concentrație mare. La o expunere mai mică, apar simptome precum dureri de cap, amețeli, somnolență, dezorientare, pierderea stării de conștiență. Unele simptome pot apărea și la câteva săptămâni după expunere, iar unele simptome pot deveni cronice.
Care este rolul stratului intermediar de vopsea semigrasă
Vopseaua semigrasă are un conținut mare de pigmenți naturali ceea ce permite o acoperire foarte bună a suprafeței. Pigmenții sunt cei care dau rezistența vopselei la radiația soalară și cu cât suportul este mai bine acoperit, cu atât rezistența lui este mai mare.
Un procent mare de pigment scade însă procentul de ulei din vopsea. Nu pot fi ambele în cantitate mare, în același timp. Dacă ar fi folosită direct vopseaua grasă, cu conținut mai mare de ulei și mai mic de pigment, ar fi necesare mai multe straturi. Manopera ar crește, la fel și timpul de uscare. Aplicând un strat de vopsea semigrasă, lemnul, piatra sau ceramica vor fi bine acoperite, iar uscarea nu va dura mai mult de 24 de ore.
Conținutul mare de ulei al ultimului strat de vopsea protejează foarte bine împotriva intemperiilor
Conținutul de ulei este cel care asigură rezistența la intemperii și umiditatea crescută din atmosferă. Cu cât este mai mare, cu atât vopseaua va fi mai rezistentă în timp. Vopseaua grasă Kreidezeit are conținut ridicat de uleiuri naturale rezistente și de foarte bună calitate care formează un scut de protecție împotriva apei și umidității atmosferice. Împreună cu restul straturilor formează o acoperire elastică care nu crapă dacă lemnul se modifică dimensional odată cu creșterea sau scăderea umidității exterioare.
Întreținerea acestui tip de acoperire este foarte simplă. Din cauza efectului de spălare produs de intemperii, o parte din ulei va fi îndepărtată, iar vopseaua va căpăta un aspect uscat, fără luciu. Pigmenții de la suprafața nu mai au liant, se transformă în praf și sunt îndepărtați de vânt. Aspectul tern, fără luciu, este semnul că suprafața trebuie revopsită. Stratul vechi nu trebuie îndepărtat ci doar spălat de murdăria acumulată. Apoi se aplică un strat nou de vopsea grasă.
Sistemul Kreidezeit pe bază de vopsele de ulei folosește produse naturale, sănătoare și prietenoase cu mediul pentru a obține acoperiri estetice și foarte rezistente în timp. Gama de pigmenți Kreidezeit folosiți la fabricarea vopselelor sunt naturali și nu conțin metale grele. Respectând întocmai tehnologia recomandată de producător se obțin acoperiri durabile, cu pelicule elastice, iar riscul apariției mucegaiului va fi eliminat.
O alta diferenta majora dintre aceste doua procedee de zincare este cand in procesul de productie se zincheaza elementele gardului. La gardurile zincate la cald/termic, zincarea este ultimul sau penultimul pas din productie (este penultimul pas daca gardul este vopsit mai apoi sau ultimul daca este lasat numai zincat) ceea ce asigura ca zincul acopera toate partile unde gardul are contact in mediul exterior. Zincarea electrolitica insa, este, de regula, facuta pe fiecare element al gardului inainte de sudura (spre exemplu se zincheaza barele unui gard iar apoi se sudeaza pe bara transversala ce le tine legate), iar acest lucru nu este ideal deoarece rugina poate incepe exact din punctul de sudura, ceea ce scade rezistenta structurala a panoului de gard.
Mediul in care este amplasata imprejmuirea joaca un rol foarte important in ceea ce priveste durabilitatea zincarii si a acoperirii cu PVC (daca este cazul). In medii industriale sau in locuri apropiate de mare, aerul are elemente abrazive ce fac ca zincul sa se evapore de pe gard mai repede, insa intr-un mediu rural, departe de mari orase, o imrejmuire va rezista mult peste 30 de ani pana la aparitia pana a celei mai mici urme de rugina daca gardul si portile au fost zincate la cald si acoperite cu PVC. Mai jos puteti vedea rezistenta aproximativa in timp a zincarii in functie de mediu.
O alta diferenta intre zincarea termica si cea electrolitica este aspectul de nou a metalului zincat. Panourile de gard si portile zincate la cald au un luciu stralucitor ce se mătuiește dupa putin timp dar ramane o culoare argintie deschisa mult timp, iar gardurile zincate electrolitic au o culoare mai inchisa si mai multe imperfectiuni ce rezulta intr-un aspect mai putin placut, chiar din prima zi de la achizitionare, dupa cum se poate vedea mai jos.
Clesti de sertizat cabluri cu bacuri interschimbabile
In functie de modelul ales, clestii de sertizat cabluri cu bacuri interschimbabile sunt dotati cu manere ergonomice pentru o stangere facila si ferma, falca de prindere este plata iar schimbarea bacurilor se poate realiza cu o singura mana. Datorita materialelor din care sunt fabricati, clestii de sertizat au o greutate redusa, ceea ce conduce la un efort minim din partea utilizatorului si la o precizie crescuta in utilizare.
Clesti hidraulici
Inovarea a jucat un rol important pentru KuDos, fapt ce a determinat conceperea clestilor hidraulici din materiale cat mai usoare pentru o utilizare facila si sigura. Astfel, intalnim modele de clesti hidraulici cu manerul fabricat din fibra de sticla, clesti cu valva de eliberare ajustabila, pozitionata in exterior, existand astfel posibilitatea de conversie automata a presiunii la nivele diferite si cu operare la diverse viteze, rotirea capului hidraulic la 180 grade pentru utilizare multiaxiala si multe alte avantaje.
Cap hidraulic de sertizat cabluri
Capul hidraulic de sertizat cabluri se utilizeaza impreuna cu pompa hidraulica aferenta modelului respectiv. Modelul poate avea in dotare un cilindru cu actiune singulara cu resort, iar bacurile se schimba foarte usor.
Cleste hidraulic pentru taiat cabluri
Clestii hidraulici pentru taiat cabluri au in dotare cutite de taiere interschimbabile ce pot fi usor manevrate, nu necesita setarea unui anumit timp si prezinta totodata un lacas cu piedica ce permite o fixare exacta a materialului ce urmeaza sa fie taiat.
