Cum va arăta cel mai mare cartier de case printate 3D din lume
Cea mai mare comunitate de locuinţe printate 3D din lume urmează să fie construită în oraşul Austin din statul american Texas.
Proiectul va cuprinde 100 de case pe un singur nivel cu suprafeţe de până la 280 de metri pătraţi. Fiecare casă va fi construită în aproximativ o săptămână cu ajutorul unor tehnici robotice avansate, dintr-un material pe bază de beton, aşa cum am văzut şi cu alte ocazii (Cum arată primele case printate 3D de vânzare în Statele Unite).
În randările date recent publicităţii locuinţele au acoperişuri cu panouri fotovoltaice.
Proiectul, a cărui valoare nu a fost dezvăluită, este o colaborare între ICON, companie din Texas consacrată în domeniul structurilor printate 3D, constructorul Lennar şi arhitecţii de la Bjarke Ingels Group, potrivit CNN.
La construcţia celor 100 de case vor fi folosite cinci dintre imprimantele robotice Vulcan ale ICON şi un amestec pe bază de ciment numit Lavacrete.
Potrivit reprezentanţilor ICON, tehnologia folosită, născută pe fondul acutizării crizei locuinţelor, este mult mai rapidă şi mai ieftină decât metodele convenţionale de construcţie, iar acest lucru se datorează parţial faptului că este necesară mai puţină mână de lucru.
Factorul uman nu este eliminat în totalitate, chiar dacă sunt numite case printate 3D, această tehnologie este folosită doar pentru realizarea pereţilor, nu şi a fundaţiei şi a acoperişului. Ferestrele şi uşile vor fi de asemenea instalate manual, ulterior.
Pe lângă timpul rapid de execuţie şi reducerea costurilor cu mâna de lucru, locuinţele printate 3D mai prezintă un avantaj important, arată partizanii lor, şi anume faptul că generează mai puţine deşeuri şi emisii de dioxid de carbon. Deoarece nu sunt folosite cofraje, cantitatea totală de beton necesară este mai mică. Cimentul, una dintre principalele componente ale betonului, are un puternic impact negativ asupra mediului, fiind responsabil pentru aproximativ opt la sută din emisiile globale de CO2.
Cercetătorii au făcut şi nişte calcule: cu ocazia construirii unei camere de baie în Singapore folosind tehnologia de printare 3D s-a constatat că au fost generate cu 86 la sută mai puţine emisii de dioxid de carbon în comparaţie cu metodele tradiţionale. Costurile au fost şi ele cu 25 la sută mai mici.
De partea cealaltă, criticii atrag atenţia că tehnica se bazează pe un material care nu este regenerabil şi că aspectele privind siguranţa şi stabilitatea structurilor construite astfel nu sunt încă foarte clar reglementate.
Nu în ultimul rând, din punct de vedere estetic, monotonia caselor printate 3D ar putea sa nu fie chiar pe gustul tuturor.
