Interventie la nivelul tesutului urban

De la data redeschiderii centrului Cineteca Nacional Siglo XXI numarul persoanelor care i-au trecut pragul a continuat sa creasca la un total de 806803 vizitatori pentru 2013, reprezentand un plus de aproape 30% comparativ cu anul trecut.

Un termen de zece luni alocat pentru executarea lucrarilor a determinat echipele de proiectanti si constructori sa isi gestioneze timpul astfel incat proiectul sa fie gata inainte de terminarea mandatului presedintelui Felipe Calderon. Drept urmare anumite aspecte ale proiectului au fost amanate sau chiar s-a renuntat la ele. Din fericire, un lucru care nu se prea intampla la proiectele de anvergua din Mexic care trec dintr-o guvernare in alta, noua administratie si-a luat angajamentul de a termina lucrarile la proiect respectand designul original. Previziunile indica un termen realist toamna acestui an.

Chiar daca proiectul nu este complet, echipa de proiectanti si-a manifestat entuziasmul cu privire la impactul pe care acest proiect il are deja la nivelul comunitatii: „Este un spatiu foarte democratic si social” declara Gerardo Salinas partener la firma Rojkind Arquitectos. „Atunci cand am venit cu propunerea, autoritatile de la vremea respectiva si-au manifestat reticenta vis-a-vis de spatiile deschise precum amfiteatrul in aer liber care sa poata fi folosit de toata lumea – personalitati si oameni obisnuiti. Dar aceasta este exact ceea ce s-a intamplat intr-un final”, declara acesta.

Amplasat in zona de sud a orasului Mexico City, Institutul de Film si Arhiva Nationala de film a Mexicului gazduieste cel mai important patrimoniu cinematografic din America Latina.

Campusul acestuia ocupa un teren de dimensiuni impresionante dar prost exploatat, in orasul Xoco. Acest oras istoric, inconjurat in trecut de terenuri agricole este acum in mijlocul expansiunii urbane si se confrunta cu probleme datorita presiunii politice si economice execitate de dezvoltatori si autoritati care doresc sa il transforme.

Complexul existent dateaza din 1982 atunci cand un incendiu a distrus o parte din campus si mare parte din arhiva, la vremea respectiva fiind considerat o locatie „temporara” care nu reusea sa indeplineasca cerintele. In plus, mii de oameni traverseaza terenul zilnic in drumul lor spre si dinspre statia de metrou, Estacion Metro Coyoacan.

Proiectul de renovare includea extinderea si renovarea complexului existent prin includerea unui nou spatiu de depozitare si a alte patru sali de proiectie dar in acelasi timp, avand in vedere contextul urban, acest spatiu trebuia sa includa zone publice.

Pentru inceput spatiul destnat parcarii a fost extins si incorporat intr-o structura cu sase niveluri, eliberandu-se astfel 40% din suprafata terenului. Dupa aceea, intrarea din spate pe care o accesau pietonii si care era pozitionata vis-a-vis de cimitirul istoric al orasului, a fost reamenajata pentru ca aproximativ 70% din personalul institutie foloseste transportul in comun si ajunge in locatie pe jos. Spatiul refolosit gazduieste acum un program nou organizat in lungul a doua axe, una perpendiculara pe strada Real Mayorazgo devenind astfel intrarea pietonala principala si alta perpendiculara pe bulevardul Mexico-Coyoacan destinata atat masinilor cat si pietonilor.

Zona in care cele doua axe se intersecteaza a devenit o noua piata publica, cu o suprafata de 80x40m, protejata cu ajutorul unei copertine care face legatura intre complexul existent si noile sali de proiectie. Placata cu panouri compozite din aluminiu, decorate cu perforatii circulare de diferite dimensiuni, structura acoperisului invaluie volumul care gazduieste noile sali de proiectie devenind fadadele acestuia. Spatiul acoperit functioneaza asemeni unui foaier pentru vechile si noile sali de proiectie, putand gazdui diferite evenimente precum concerte, piese de teatru, expozitii, etc. „Nu am dorit ca publicul sa aiba senzatia ca sta intr-un foaier al unui cinematograf comercial, din contra am dorit sa cream senzatia unui campus universitar, cu toate elementele raspandite in cadrul unui parc” declara seful de proiect Michel Rojkind.

Un amfiteatru in aer liber, spatii exterioare amenajate si magazine au fost elementele care au completat tema de proiectare initiala, creand o diversitate care sa sustina demersul social al intregului proiect.

Miile de oameni care ajung sa traverseze sau sa foloseasca noul complex in fiecare zi gasesc un spatiu public primitor, amenajat adecvat, fara restrictii: navetistii in continuare traverseaza campusul dimineata si seara, personalul medical de la un spital din apropiere isi serveste aici pranzul, studentii isi petrec timpul liber in parc iar cei pasionati de film se bucura de spectacolele gratuite organizate in aer liber odata cu lasarea serii. Functiunile care au fost adaugate au transformat campusul intr-un spatiu public preferat pentru intalniri si socializare, nu doar pentru pasionatii de film ci si pentru locuitorii din Xoco si muncitorii care si-au insusit spatiul ca si cum ar fi curtea din spatele propriei case.

Mai multe informatii gasiti pe http://www.archdaily.com

Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa