O istorie fără perdea a toaletei. Tronul alb, eroul nostru mai puțin cunoscut

• Organizatia Natiunilor Unite a desemnat ziua de 19 noiembrie "Ziua Mondiala a Toaletei" intr-un efort menit sa contribuie la spargerea tabuurilor si la promovarea salubritatii ca prioritate a dezvoltarii globale.
• Toaleta era odata un simbol al bogatiei si puterii. Astazi ne arata cat de mult mai avem inca de lucru la nivel global.
• Potrivit statisticilor ONU, 4,5 miliarde de oameni din intreaga lume (mai mult de jumatate din populatia globului!) nu au acces la toalete sigure. Intra aici si cele zece milioane de romani cu toaleta in fundul curtii. 
• Primele toalete au fost gauri sapate in pamant. Pentru cei multi ce traiesc in saracie, istoria s-a oprit aici.

Tronului din portelan ii este insa rareori recunoscuta contributia la propasire cand vorbim despre civilizatia universala. Sa purcedem, asadar, intr-o incursiune in istoria latrinei, sperand ca la final vom fi invatat sa apreciem cum se cuvine toaleta moderna fara de care nu ne putem inchipui viata.

Unul dintre cele mai simple tipuri de toalete a fost inventat in Mesopotamia undeva spre sfarsitul mileniului al patrulea i.Hr.: o groapa adanca de vreo 4,5 metri in care era introdus un cilindru din ceramica cu diametrul de aproximativ 1 metru, perforat pentru a permite scurgerea lichidelor.

In jurul anului 3100 i.Hr., in Egiptul Antic o toaleta de interior era un simbol al avutiei. Posteriorul de bogat sedea pe un tron din calcar, cel de sarac pe unul mai umil din lemn cu o gaura in el. Sub ambele se afla o groapa umpluta cu nisip care colecta deseurile umane si care trebuia curatata manual. 

Prima (un fel de) toaleta cu rezervor de apa cunoscuta functiona in Palatul din Knossos de pe Insula Creta, prin 1700 i.Hr. Folosea apa de ploaie colectata pe acoperis si o retea de tevi din teracota pentru a elimina deseurile din proximitatea celor ce le produceau.

Pe de alta parte, onoarea inventarii toaletei cu apa le-ar putea reveni totusi scotienilor ce vietuiau in asezarea neolitica Skara Brae prin anul 3000 i.Hr.

Grecii antici, in special in perioada elenistica, au construit latrine publice la scara larga si au introdus toaleta in casele membrilor clasei de mijloc.

Mai tarziu, romanii au adoptat acest model de latrina publica - camera cu banci lungi din lemn sau piatra cu orificii pozitionate deasupra unui canal de scurgere - cu un avant fara precedent. Nu este loc de pudoare in toaleta publica romana: o companie de barbati discuta chestiuni cat se poate de serioase in timp ce-si fac senin nevoile ajunse astazi tabu. Ne aflam la sute bune de ani distanta de inventarea rolei de hartie igienica, iar stramosii nostri folosesc un burete infipt in varful unui bat - reutilizabil.

Toaletele private se aflau cel mai adesea in bucatarie sau in apropiere de aceasta, fiind folosite si pentru aruncarea resturilor menajere. Nu erau in general conectate la sistemul de canalizare si, atunci cand groapa se umplea, aceasta era golita era cel mai probabil in gradini sau pe campurile de la marginea orasului. De altfel, sistemul de canalizare pentru care sunt ridicati in slavi romanii de multe ori era mai putin extins si mai putin avansat decat se crede, spun istoricii.

Chiar si asa, Evul Mediu a marcat un regres in evolutia salubritatii. Oamenii vremii foloseau oale de noapte, aruncand continutul pur si simplu pe fereastra sau pe usa, in strada. Trecatorii mai norocosi auzeau un strigat de avertizare. Cei cu stare, care locuiau cel mai adesea in castele, aveau o asa-numita "garderoba": o mica incapere ca o protuberanta a cladirii construita direct deasupra unui sant cu apa.

      | "Moartea neagra", teribila ciuma bubonica, a decimat o treime din populatia Europei intre 1347 si 1350.

Anul 1592 este un moment de referinta in istoria toaletei, desi nerecunoscut ca atare in epoca: Sir John Harington, finul reginei Elizabeta I a Angliei, descrie un prototip al toaletei la care se trage apa - primul water closet (W.C.) -, adaugand practic oalei de noapte un rezervor de apa si o valva. A instalat una in propria-i locuinta si inca una in Palatul Richmond, resedinta nasei sale. Umbla vorba ca aceasta nu a folosit niciodata toaleta, deoarece ar fi fost prea zgomotoasa. 

In 1775, ceasornicarul Alexander Cummings a inventat sifonul in forma de S care avea sa elimine unul dintre neajunsurile toaletei Harington: mirosurile neplacute. Pastrand principiile inventatorilor britanici si beneficiind de progresele aduse de revolutia industriala, tehnologia toaletei a luat avant in secolul al XX-lea si am putea spune ca fost desavarsita odata cu inventarea rolei de hartie igienica.

      | Rolele de hartie igienica au aparut in 1890 in Statele Unite si ceva mai tarziu, in 1928, in Europa. Hartia igienica moale a aparut in 1942.

      | Prima pelicula de la Hollywood in care poate fi vazuta o toaleta este thrillerul Psycho regizat de Alfred Hitchcock.

Sigure si igienice, toaletele moderne au fost adoptate la scara larga, descatusand potentialul dezvoltarii sociale si economice al comunitatilor umane.

Dar pentru ca intotdeauna este loc de mai bine, se munceste neincetat la perfectionarea tronului omului modern, poate cu mult dincolo de necesitate. Avem astazi toalete care trag singure apa, colaci de WC cu incalzire, care se ridica si coboara singure, bideuri incorporate. Daca vorbim de un lider al closetelor high-tech, acesta este cu siguranta Japonia, tara in care 76% dintre gospodarii detineau cel putin o toaleta electronica in 2014.

Imagine principala cocoparisienne / Pixabay