Temperaturi scăzute pe șantier – cum procedăm?

Tema temperaturilor scăzute pentru constructori este reglementată de normativul C 16 din 1984. Cele patru decenii trecute de când a fost elaborat înseamnă ceva timp; poate că unele materiale au mai evoluat din perspectiva comportamentului la condițiile de mediu, clima parcă nu mai este nici ea la fel ca atunci, dar... ne vom concentra pe principiile de bază. Informațiile pot fi utile celor care efectuează unele lucrări de construcție fără să aibă o pregătire aprofundată în domeniu. Dar, ca o paranteză, aceasta nu este o practică recomandabilă în situații decisive, precum realizarea structurii unei construcții; conform legii, amenda pentru încălcări grave poate ajunge la 40.000 de lei.

Unele aspecte sunt importante inclusiv în perioadele de trecere de la sezonul rece la cel cald (și invers), când temperaturile, deși pozitive, ating în unele momente valori critice, care pot afecta calitatea lucrărilor. Totul depinde și de zona geografică în care ne aflăm – la munte, temperaturile sunt mai scăzute, după cum știm. Normativul ia în calcul aceste aspecte și a stabilit că perioada convențională de timp friguros este cuprinsă între 15 noiembrie și 15 martie.

Menționăm faptul că, prin ”zi friguroasă” se înțelege ziua în care temperatura aerului exterior este mai mică de 5°C și nu arată vreo tendință de creștere. Dacă sunt și condiții de vânt, ninsoare sau îngheț-dezgheț, înseamnă că trebuie să luăm măsuri specifice timpului friguros. Aceste condiții contează nu doar în momentul punerii în operă a unor materiale, ci și în restul timpului zilei (de pildă noaptea), pentru că lucrările vor rămâne peste noapte în acele condiții, iar materialele trebuie și ele depozitate, nu-i așa?

Problemele pot apărea în special cu materialele puse în operă în stare umedă: betoane, mortare, gleturi, vopsele, amorse etc. Fiecare dintre acestea are o temperatură critică pentu execuție, depozitare, maturizare, dar și o durată critică de execuție sau maturizare – durată în care materialul trebuie să se afle la o anumită temperatură. În general, producătorii scriu pe ambalaje sau în fișele tehnice condițiile în care trebuie puse în operă, iar noi trebuie să ținem cont de ele.

Măsurile care trebuie luate sunt numeroase, dar vom încerca să trecem în revistă câteva pe care este bine să le știe oricine participă în vreun fel la o lucrare.

• Depozitarea materialelor se face pe teren uscat, fără gheață și fără perspectiva de a se umezi la un moment dat – de preferat la loc adăpostit, într-o construcție provizorie, container sau în interiorul construcției la care se lucrează. Este vorba, în primul rând, de ciment, var, ipsos, BCA, dar și alte produse precum vata minerală, polistirenul expandat, lemnul sau plăcile din material lemnos. Nici profilele metalice subțiri, care pot coroda sub acțiunea apei, nu trebuie depozitate la întâmplare. Materialele combustibile nu se adăpostesc în construcția care se execută, iar vopselele, adezivii, chiturile și celelalte materiale sensibile la temperaturi scăzute vor fi amplasate în incinte care respectă recomandările producătorilor.
• În timpul sistării lucrărilor, se iau în considerare unele măsuri de protejare a ceea ce s-a realizat. De exemplu, se asigură gropile și taluzurile pentru a nu se surpa; gropile pentru stâlpi se acoperă să nu intre apa; umpluturile cu pământ se execută doar la temperaturi de peste 1°C. Protecțiile împotriva înghețului la nivelul solului pot fi realizate din folii sau saltele, dar și cu orice avem la îndemână și care poate constitui o barieră termică: vreascuri, rogojini, paie, talaș, zgură ș.a.m.d. Zidăriile se execută până la centură și se protejează, de preferință cu un acoperiș provizoriu, iar deschiderie în zidărie, precum ușile și ferestrele, se acoperă.
• Fundațiile nu se toarnă pe teren înghețat sau cu un grad ridicat de umiditate provenită din precipitații. De asemenea, betonul nu se prepară cu agregate care au temperatura mai mică de 5 °C, iar betonul turnat nu trebuie să ajungă la temperaturi negative până în momentul la care va atinge un anumit nivel de întărire (diferit, în funcție de tipul de beton). Un beton turnat la temperaturi negative este definitiv compromis, nu va rezulta decât un conglomerat de piatră, nisip și ciment, fără o consistență corespunzătoare. Dacă turnăm o alee, poate că lucrurile nu sunt așa grave, dar atunci când se construiește o casă, turnarea se face doar în condiții optime – unul dintre motivele pentru care dirigintele de șantier, arhitectul și reprezentantul ISC trebuie să fie da față la fazele determinante ale execuției este și acest aspect. În cazul în care se folosesc aditivi pentru scăderea temperaturii de turnare, se va menționa acest lucru la redactarea proceselor verbale. Folosirea unei cantități reduse da apă și vibrarea ajută la obținerea unui beton de calitate mai bună pe timp friguros. După turnare, dacă există probabilitatea ca temperaturile să scadă sub nivelul de îngheț, betonul va fi izolat termic folosind folii sau prelate, saltele termoizolatoare sau diverse metode de ridicare a temperaturii (tunuri de căldură, în spații închise).
• În cazul executării zidăriilor, temperatura minimă de 5 °C se respectă începând cu depozitarea materialelor înainte de începerea lucrării, prepararea mortarului, punerea în operă și protejarea zidăriei după executare, până la maturizare. Pentru a grăbi priza și întărirea se pot folosi aditivi sau mortare gata preparate aditivate – găsim de multe ori pe ambalaje informațiile necesare. Cărămizile sau blocurile ceramice folosite trebuie să fie de asemenea aclimatizate și să nu fie umede sau acoperite cu gheață. Dacă sunt umede, perioada de maturizare a mortarului va crește și crește riscul compromiterii zidirii.
• Finisajele se realizează la temperaturi de peste 8 °C, începând de la tencuieli și încheind cu gleturi și vopsele. Excepție fac materialele la care producătorul prevede valori particulare – de exemplu, 5°C la gleturi, 10 °C la vopsele lavabile pentru interior ș.a.m.d. Pentru exterior, nu avem cum să influențăm temperatura, dar la interior este bine să creăm condiții mai bune de punere în operă. O temperatură de 20°C, împreună cu o ventilare echilibrată, vor însemna o maturizare corectă a materialelor, iar umiditatea se va elibera în mod optim, fără a întârzia activitatea de șantier. Nu trebuie să cădem nici în cealaltă extremă, pentru fiecare material existând și o temperatură maximă de punere în operă și uscare; dacă depășim aceste valori, riscăm să avem finisaje crăpate sau exfoliate.