Utilizarea în siguranță a centralelor termice pe gaz (II)
În cazul centralelor termice, lucrările la instalația de gaz, la cea electrică și intervențiile la centrala propriu-zisă se fac doar de către personal calificat pe domeniul respectiv (în cazul instalației de gaz, de către o persoană autorizată din partea furnizorului). Totuși, este bine ca unele aspecte să fie cunoscute și de către proprietarii sau utilizatorii acestor centrale, începând cu faza de achiziție, continuând cu exploatarea și măsurile de siguranță, până la faza în care trebuie chemat un specialist pentru eventuale defecțiuni. Continuăm așadar articolul Utilizarea în siguranță a centralelor termice pe gaz (I), cu noi sfaturi care sperăm să vă ajute.
• Centralele termice comercializate în mod curent pe piață sunt concepute să funcționeze cu gaz metan (notat G20). Pentru utilizarea cu alte tipuri de gaze, precum propan (G31), amestec de propan și aer (G230) sau butan (G30 – cel din buteliile de aragaz), trebuie făcute anumite setări ale centralei de către personal specializat; înainte de achiziționare, însă, trebuie să fiți siguri că centrala poate funcționa cu tipul de combustibil de care dispuneți.
• Extrem de important este ce facem când nu utilizăm centrala pentru o perioadă mai lungă (la o casă de vacanță, sau când plecăm în concediu), eventual atunci când este posibil să se înregistreze, în absența noastră, temperaturi negative în interiorul locuinței. Vom avea grijă ca centrala și instalația de încălzire să nu fie afectate de formarea gheții, care poate sparge sau deforma elemente de circuit:
- Se decuplează centrala de la curentul electric și se închide robinetul de gaz (acest lucru trebuie făcut oricum, când nu folosim centrala pe o perioadă lungă, indiferente de anotimp);
- Se golește complet instalația (inclusiv serpentina boilerului) sau, ca variantă tot mai des utilizată în prezent, se folosește ca agent termic un fluid care nu îngheață. În acest sens, avem ca variante fie lichid antigel gata preparat, fie soluții concentrate care se introduc în apa existentă în instalație, respectând anumite proporții (trebuie să știm cu aproximație câtă apă conține instalația în întregime). Principalul parametru la care trebuie să fim atenți în alegerea antigelului este punctul de îngheț obținut (unele produse coboară acest punct până la – 50°C sau chiar - 60°C, ceea ce este suficient în condițiile climatice de la noi). Uneori, produsele de acest gen au și alte proprietăți benefice pentru centrală, datorită ingredientelor sale, de exemplu agentul termic capătă o fluiditate mai bună, reducând frecările cu pereții instalației, iar transferul termic se face mai rapid, mărind randamentul centralei. Unele produse, prin anumiți compuși, previn formarea sărurilor de calciu și magneziu (la apa dură), au efect anticoroziv pentru elementele de instalație din metal și protejează garniturile. Bineînțeles, este de preferat ca aceste operațiuni de preparare a agentului termic să se efectueze cu ajutorul unui profesionist. De asemenea, trebuie văzut ce tip de antigel agreează producătorul centralei, în funcție de materialele din care sunt realizate componentele circuitului (uneori este acceptat un singur tip de antigel sau chiar niciunul, pentru a nu coroda).
• În lipsa unor proceduri de întreținere permanentă precum cele menționate anterior, se pot realiza operațiuni periodice, pe un interval de timp limitat, cu soluții de curățare și decolmatare a instalației, respectiv cu inhibitori de coroziune. Acestea vor prelungi sensibil durata de viață a centralei / instalației și nu vom mai auzi acele zgomote neplăcute când circulă agentul termic, cauzate de depuneri. Soluțiile se introduc prin dopul celui mai înalt calorifer și se lasă centrala să funcționeze câteva zile cel puțin, apoi se înlocuiește agentul termic în întregime de două ori, pentru a elimina reziduurile.
• Mențineți în centrală presiunea recomandată de producător – în general, între 1 și 2 bari. Există o mică variație înregistrată de manometru atunci când apa se încălzește (își dilată volumul, deci crește presiunea), variație pe care este bine să o luați în calcul. Apa își poate mări volumul cu până la circa 5%. În caz de presiune prea mică, centrala nu va funcționa, iar în caz de suprapresiune, teoretic ar trebui să își facă datoria supapa de siguranță de 3 bari, care fie este integrată în centrală, fie trebuie montată în exterior. Uneori nici nu vă veți da seama că supapa a eliminat apă, fiind în cantitate mică. De asemenea, la achiziționarea centralei este bine să știți dacă aceasta are vas de expansiune integrat sau nu. Un vas de expansiune este o componentă care permite atenuarea variațiilor de presiune din instalație, ceea ce protejează suplimentar centrala. În lipsa acestuia, aveți ca măsură de siguranță supapa de siguranță, dar este, practic, ”ultima redută” și preferăm să nu se ajungă la declanșarea ei. Un aerisitor automat integrat este, de asemenea, o componentă importantă, deoarece el va elimina gazele (atât aerul, cât și alte gaze care se formează în agentul termic ca urmare a unor reacții chimice) fără să fie nevoie de intervenție.
• În general, când achiziționați o centrală este de preferat să aveți de partea dumneavoastră un specialist care să vă dea sfaturi dintr-o perspectivă independentă, ținând cont de felul în care este concepută centrala, piesele de siguranță pe care le conține și, desigur, calitatea pieselor. Unele centrale sunt simplificate în așa măsură încât, pentru a avea o instalație viabilă, trebuie să completați ulterior schema cu alte și alte piese montate în exteriorul centralei.
• Este bine ca orice proprietar de centrală să își arunce ochii măcar a odată pe manualul cu instrucțiunile privind funcționarea centralei; multe dintre indicații sunt destinate utilizatorilor, vizând funcționarea curentă și măsuri de siguranță care trebuie luate. Măcar să știm unde să căutăm dacă avem o problemă banală. Există tipuri de erori care pot fi evitate sau remediate fără să fie nevoie de intervenția unui depanator, care nu este deloc ieftină. Deseori, specialiștii în centrale sunt diferiți de instalatori și au cu totul alte abilități, unii având chiar studii tehnice superioare; este păcat să apelăm la ei doar pentru că o pasăre și-a făcut cuib pe kitul de evacuare, sau pentru că s-a activat electrovalva de la un vin fiert...
• Nu atașați la carcasa metalică a centralei magneți sau alte aparate cu un câmp electromagnetic puternic, pentru că pot afecta componentele electronice. Este interesant de știut că, pentru a evita descărcările electrostatice, cei care intervin în zona de comandă electronică a centralei se descarcă intenționat atingând un obiect metalic masiv sau legat la pământ.
• Centrala termică se poate masca cu o carcasă tip mobilier, gips-carton sau prin altă metodă, cu respectarea indicațiilor producătorului privind distanța perimetrală față de alte obiecte. Totuși, aici există câteva probleme. În primul rând, trebuie să avem acces rapid la instalația de gaze, pentru a vedea dacă există pierderi și să intervenim rapid. În al doilea rând, vom avea grijă să nu incomodăm intervențiile la centrală și instalațiile celelalte (țevi, robinete, supape, filtre etc.). În niciun caz nu vom îngloba țevile, de orice fel, în zidărie, tencuială sau sub finisaje.
• În privința admisiei de aer de combustie, care întreține arderea gazelor, trebuie știut că, la centralele moderne, aerul este adus din exteriorul locuinței prin kitul de aspirație și evacuare, care este compus din două tuburi concentrice. Acest kit nu trebuie obturat în niciun fel și nu se va folosi alt tip de tubulatură în afară de cel recomandat. La centralele termice în condensație, tubul de evacuare este din plastic, pentru a rezista la acizii din gazele arse. Tubul exterior este metalic.
• Efectuarea la timp a verificărilor și reviziilor este foarte importantă pentru durata de viață a unei centrale. Se face o verificare tehnică a centralei la maximum 2 ani și revizia tehnică a centralei la maximum 10 ani, fiecare dintre ele presupunând anumite operațiuni (pe care le vom detalia într-un articol viitor). Ceea ce trebuie să reținem este că o centrală care nu trece prin aceste evaluări și funcționează în regimuri defectuoase va consuma mai mult și, în timp, va deveni inutilizabilă, costul pieselor de schimb fiind mult mai mare decât cel al unei centrale noi.
