Volume invaluite in foi de otel-inox inconjura trunchiul secular al unui sequoia

Constructia cu forme unduitoare create de arhitecta Zaha Hadid este o noua emblema in campusul Universitatii Oxford. Volumul care isi croieste loc printre vegetatie, isi schimba directia si isi regleaza inaltimea pentru a inconjura si proteja trunchiul unui copac sequoia. Noua structura, finisata in fasii de otel-inox, gazduieste un amfiteatru de 117 de locuri, un spatiu expozitional multi-functional, o zona de arhive, sali de lectura si birouri.

Cladirea a fost inserata printre celelalte constructii din campus, inclusiv o manastire victoriana si o biblioteca, precum si cladirea Hilda Besse in stil brutalist. Pentru a nu face nota discordanta cu estetica spatiului existent, echipa de arhitecti a conceput o structura a carei anvelopanta sa reflecte imprejurimile, reusind astfel sa isi estompeze conturul si volumul. In egala masura, pentru a avea grija de cadrul existent, forma in plan a constructiei a fost adaptata terenului si conditionarilor impuse de vecinatati reiesind astfel un volum cu forme sinuoase, ce se strecoara cu delicatete printre vegetatie.

Variatiile de inaltime din cadrul constructiei au fost impuse din motive functionale, astfel incat spatiile interioare se beneficieze de amplitudinea necesara dar in egala masura aceste modelari vizau si respectarea regimului de inaltime existent, pentru a nu produce bariere vizuale celor care strabat aleile din campus.

Noua cladire face legatura intre numarul 68 si 66 al strazii Woodstock, avand trei niveluri supraterane si unul subteran, in care a fost amenajat amfiteatrul. La nivelul parterului se afla spatiul expozitional multi-functional, in vreme ce la nivelurile superioare sunt spatiile de lectura, birourile si o arhiva de 2 200mp.

Spatiul interior a fost amenajat cu grija pentru detalii si materiale, oferind un contrast placut fata de exteriorul minimalist. Local, peretii au fost placati cu placi furniruite de stejar si panouri perforate pentru a asigura performantele acustice dorite. In rest predomina suprafetele de un alb imaculat, cu forme rotunjite, inclinate, ce reflecta la nesfarsit lumina introdusa prin tunelurile in forma de lacrima lasate in acoperis creand o atmosfera calma si placuta studiului.