Vrei casa din filme - ce ai de făcut?

Nu ne-am fi dorit nici unul dintre noi casa pe care o visăm fără Hollywood. Să fim sinceri, ei ne-au sădit ideea şi ne-au oferit fantezia la pachet cu maşina decapotabilă şi şoseaua cu palmieri. Fără seducţia cinematografică, ne-am fi mulţumit să renovăm casa bunicilor sau să schimbăm canapeaua din apartament după zugrăvit, dar asta este o altă discuţie.

Personajul şi decorul estompat - imagine din filmul Fight Club.

Preluată de pe https://uproxx.files.wordpress.com/2016/10/fightclub-tyler.jpg?quality=100&w=650.

Casele din majoritatea filmelor copilăriei sunt diferite de ale noastre, şi e normal aşa: în cadre nu apar grinzi care trec aiurea sau muchii cu cabluri spânzurate neglijent de tocurile uşilor -– ceva ce vedem mai ales în instituţiile publice de la noi. Creatorii filmelor vor să ne concentrăm pe personaje, aşa că preferă să scoată din decor orice ne-ar putea distrage atenţia de la acţiune: vedem interioare curate, suprafeţe netede, rezolvări arhitecturale igienice (sau decoruri neclare).

Micile imperfecţiuni de detaliu sunt scoase în evidenţă în filmele despre arhitectură.

Imagine din filmul Koolhaas Houselife, preluată de pe https://image.architonic.com/imgTre/11_08/Koolhaas_Houselife_2.jpg.

Se poate şi la noi

Calitatea obiectului de arhitectură finit depinde de cum îl vrea viitorul proprietar (beneficiarul trebuie să ţintească sus, ceea depinde doar parţial de buget), de cât de bine îl gândeşte echipa de proiectanţi (ei sunt cei care traduc idei vagi în spaţii) şi de cât de atent se face implementarea proiectului (câtă atenţie se alocă pentru concordanţa proiectului cu construcţia efectivă).

Veriga dintre ideea vagă (puţini beneficiari îşi pot imagina exact ce vor) şi şantier este echipa de proiectanţi condusă (în situaţia ideală) de un arhitect bine intenţionat.

Aşa cum operatorii matematici “+” şi “-“ au apărut din dorinţa de a condensa o poveste abstractă despre turmele de oi din care fura lupul din primele probleme de aritmetică, un proiect traduce o poveste (cu date abstracte – cum locuieşte familia beneficiarului şi date precise – forma şi dimensiunile terenului, indicii urbanistici, etc.) într-o reprezentare convenţională după care şantierul poate lucra; mai mult sau mai puţin precis.

Care e diferenţa dintre un proiect precis şi unul mai puţin detaliat

Gradul de detaliere al proiectului este ce poate oferi calitate spaţiului concret rezultat.

Un proiect construit după o schemă trasată cu creionul pe o coală A4 în care pereţii sunt linii, iar uşile săgeţele (genul de proiect folosit şi astăzi pe alocuri în zonele rurale) e documentul perfect pentru ridicarea unei colibe cu pereţii din paie. Pereţii nu au grosimi clare, uşile pot avea înălţimea de un metru sau de trei – nimeni nu ştie, foarte mult depinde de experienţa meşterului-constructor (bănuiesc că nimeni nu îşi închipuie că aşa ceva se lucrează cu un trust de construcţii), iar la cutremur scapă cine poate.

Puţin mai precise (dar nu cu mult) sunt proiectele cu ştampile de complezenţă: se poartă prin multe din oraşele de provincie – desenul casei este mai detaliat, dar de obicei mult sub exigenţele cadrului-conţinut pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire. Autorii sunt arhitecţi fără chef sau ingineri de specialităţi conexe, iar ştampila aparţine unui specimen de arhitect nefrecventabil (dacă îşi vinde ştampila de bună voie).

Un proiect corect şi complet pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire asumat de un arhitect proiectant este un bun început pentru o locuinţă bună. Există în Legea 50 (Art. 7, alineatul (2)) un detaliu important: "Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii este extras din proiectul tehnic şi se elaborează în conformitate cu conţinutul-cadru[...]”. Ceea ce înseamnă că, în mod normal, documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire reprezintă doar o parte a unui proiect cu un grad de complexitate mai mare. PTh-ul (proiectul tehnic) este cel ce permite rezolvarea de detaliu a obiectului de arhitectură. El are şi un complement, DE-ul, adică proiectul care aprofundează suplimentar rezolvările din PTh. Asta e reţeta câştigătoare pentru cine vrea casa ca în filme (şi date precise despre costuri).

Publicaţie despre detalierea de arhitectură.

Imagine preluată de pe https://i2.wp.com/www.firstinarchitecture.co.uk/wp-content/uploads/2017/08/UAD-1-third-edition-LR.jpg?fit=2500%2C1600.

Rezumat

Prin Certificatul de Urbanism afli ce vor de la tine autorităţile locale ca să te lase să construieşti. Proiectul pentru obţinerea Autorizaţiei de Construire este documentaţia minimală care certifică că obiectul investiţiei tale respectă normele legale şi se poate executa de facto (mai multe detalii AICI).

PTh-ul este proiectul tehnic, adică ceea ce ai nevoie ca să fii sigur de acurateţea rezolvărilor, iar DE-ul documentaţia de care ai nevoie pentru o casă de nivel "ţais".

Oraşele care funcţionează corect sunt proiectate pornind de la interesul utilizatorilor.

Imagine preluată de pe: http://travel.home.sndimg.com/content/dam/images/travel/fullset/2011/09/12/af/chicago-lake-shore-drive.rend.hgtvcom.1280.853.suffix/1491585454223.jpeg.

De ce este importantă acurateţea?

Pentru că de ea depind siguranţa ta şi starea de bine pe care ţi-o dă (sau nu) locuinţa în care ai investit economiile, care va fi şi mediul în care îţi vei petrece cea mai mare parte a vieţii de la momentul mutării. Cineva a spus odată că “diavolul stă în detalii”. Imaginează-ţi că Ford sau Audi nu ar investi în proiectarea frânelor sau a panoului de bord şi ar lăsa rezolvarea lor în sarcina echipei de producţie - tu ţi-ai lua o asemenea maşină?