Zona Arges - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
1
3
•
•
•
•
•
•
•
•
ROSTUL GHIDULUI
Rostul acestui material este
de a furniza un instrument de
lucru locuitorilor mediului rural,
autorităţilor locale, investitorilor,
proictanţilor
şi
consultanţilor
implicaţi
în
procesul
de
construire în mediul rural.
Obiectivul
esenţial
al
acestui ghid este păstrarea
nealterată
a
spiritului
aşezărilor în care sunt propuse
proiectele,
şi
conservarea
calităţii vieţii în mediul rural, şi
a peisajului cultural existent.
Ghidul îsi propune să
reprezinte un set de reguli uşor
de aplicat, cu exemple clare
(inclusiv de tipul “AŞA DA” sau
“ AŞA NU”), care să faciliteze
alegerea
configuraţiilor
adecvate de către cei care vor
să construiască în mediul rural.
In acelaşi timp, acest
instrument are rolul de a
uşura activitatea echipelor
de proiectare şi consultanţă
în: alegera configuraţiilor, a
materialelor şi a tehnologiilor
necesare construirii în mediul
rural (fie că vorbim de proiecte
f
inanţate prin PNDR, de
elaborarea
documentaţiilor
de urbanism sau despre
lucrări sau intervenţii cu
finanţare exclusiv privată).
Acestea
reprezintă
principalele
resurse
pentru
dezvoltarea durabilă a mediului
rural. In acest sens, există
deschidere
pentru
abordări
specifice secolului al XXI-lea,
abordări care ţin cont de resursele
locale, de posibilitatea de folosire
a energiilor regenerabile, de
cunoştinţele
locale
privind
construcţiile,
materialele,
meşteşugurile
şi
tehnica
populară (cele ‘împământenite”
şi care şi-au dovedit viabilitatea
în timp, aplicat în contextul
specific
al
fiecărei
zone).
In zonele rurale, există o
legătură foarte strânsă între
calitatea vieţii, calitatea mediului
construit şi modul în care acestea
reuşesc să conserve peisajul
natural şi antropic în care se
inserează. Viitorul şi dezvoltarea
fiecărei comunităţi depind de
modul în care îşi conştientizează
şi îşi administrează resursele.
Mediul
construit
(construcţiile de orice fel)
poate fi o resursă extrem
de
valoroasă
sau
poate
deveni, printr-o neadecvată
administrare şi utilizare, un
consumator major de resurse.
In acest sens, prezentul
material propune soluţii care
pun în valoare înţelepciunea
tradiţiei constructive locale,
a utilizării responsabile a
resurselor locale, aducând în
acelaşi timp şi soluţii noi, ce
ţin de materiale şi de tehnici
moderne de construcţie, dar şi
modalităţi de utilizare a surselor
de
energie
regenerabilă.
ROSTUL ARHITECTULUI
ȘI AL ARHITECTURII
Arhitectul are rostul de a îmbina oportunitățile cu resursele și nevoile
beneficiarilor, indiferent dacă aceștia sunt o familie, o companie, o
organizație non-guvernamentală (ONG) sau autorități locale, și de a
oferi soluții realiste în timp util.
Reușita demersului său este direct proporțională cu adecvarea
proiectului la resursele şi mediul în care se inserează. Aceste lucruri
nu trebuie rupte din contextul mediului
rural românesc de început de
secol XXI, în care confuzia dintre valoare și non-valoare este mult prea
des întâlnită.
În acest sens, arhitectul are rolul de a-și consilia beneficiarul pentru
a crea un obiect final inserat într-un context existent, având ca rezultat
sporirea calităţii vieţii şi conservarea şi dezvoltarea acelor elemente
valoroase ale mediului natural şi antropic în care se integrează şi la
care participă în mod direct.
Arhitectura poate transmite valori memoriale locului, dar poate
transmite, de asemenea, valori şi sentimente de apartenenţă
la acesta. Mediul construit este un răspuns al nevoilor umane.
Arhitectura este o expresie a valorilor - modul în care construim
reflectă modul în care trăim. De aceea, tradițiile vernaculare și
straturile istorice ale unui localităţi sunt atât de fascinante, pentru
ca fiecare perioadă își produce propriul vocabular. Uneori trebuie
să explorăm trecutul pentru a găsi inspirație pentru viitor.1
1
Conversation by Max Tholl with Norman Foster 16.10.2014,
http://www.theeuropean-magazine.com/norman-foster/9114-the-role-ofarchitecture-in-todays-society
PRINCIPII LEGATE DE
PROCESUL PROIECTĂRII
ȘIGrija
CONSTRUIRII
Principiile care
cu care întreținem,
reparăm sau construim - fie că este
vorba de construcţiile tradiționale
sau de clădiri noi, reprezintă un
proces ce presupune asumarea
unei responsabilități față de
întreaga
comunitate.
Orice
clădire trebuie percepută în
primul rând ca o componentă
a ansamblului așezării sătești.
O
clădire
care
își
îndeplinește
bine
scopul
pentru care a fost construită,
care dialoghează cu mediul
construit şi natural în care se
integrează, şi care valorifică
întregul context din care face
parte ar trebui să fie un motiv
de mândrie pentru comunitate.
Acest lucru devine și mai evident
(şi împlicit relevant) în cazul
clădirilor cu funcțiuni publice,
comunitare: primăria, școala,
„Căminul Cultural”, dis
pensarul,
clădiri de cult etc. Acestea
reprezintă elemente nodale ale
mediului construit, iar prin formă
şi alcătuire constructivă ar trebui
să capete valoare de reper.
trebuie să
stea la baza oricărei intervenții
asupra mediului construit din
zonele rurale ( fie că este
vorba de conservare, treținere,
modernizare sau construire) sunt
urmatoarele:
• respectul pentru moștenirea
culturală - se va urmări
cu
precădere
integrarea
în context prin păstrarea
nealterată
a
identității
așezării, a peisajului construit
și a celui natural;
• responsabilitatea
față
de generaţiile viitoare îmbunătățirea
condițiilor
de viață în prezent prin
exploatarea
raţională
şi
valorificarea resurselor locale
pe termen lung, pentru a
asigura continuitatea în timp a
comunităţii;
• identificarea şi utilizarea
surselor
de
energie
regenerabile
adecvate
locului;
• utilizarea
optimă
a
amplasamentului
astfel
încât
volumetria
și
înfățișarea clădirii să fie în
c
oncordanţă cu climatul
local: orientare și însorire,
umiditate și vânturi dominante,
oscilații de temperatură etc.
(ceea ce pe termen lung va
asigura o prelungire a duratei
de viată a construcţiei);
• utilizarea materialelor și a
tehnicilor tradiționale care,
testate de-a lungul timpului,
reflectă cele mai bune soluții
pentru condițiile de mediu
locale;
• utilizarea
materialelor
reciclabile și refolosirea
apelor uzate și pluviale.
Pentru noile programe sau
funcțiuni propuse în mediul
rural, întotdeauna se vor
analiza următoarele aspecte:
• Relevanța: „Cât de necesară
este această nouă clădire
sau acest ansamblu pentru
comunitate? Cum se va
asigura
întreținerea
și
funcționarea noilor clădiri?”
• Incluziunea socială: „Cât de
echitabilă este repartizarea
serviciilor, a utilităților, a
facilităților de producție în
teritoriu?”. Se va urmări
favorizarea accesului tuturor
membrilor
comunității
în
aceeași măsură la noile
funcți
uni.
DEZVOLTARE COMUNITARĂ PRIN CALIFICARE
PROFESIONALĂ ȘI ÎNCURAJAREA ECONOMIEI
LOCALE
În anumite comunităţi, deşi
există resurse de materie primă
valoroase, acestea sunt neglijate
de localnici, iar cunoaşterea
utilizarii acestora şi meşteşugul
prelucrării lor s-a pierdut. În
această situaţie, este necesară
(re)calificarea
localnicilor
,
astfel încât să poată utiliza
raţional respectivele resurse, în
vederea susținerii unor activităţi
economice capabile să aducă
venituri constante pe termen lung
în comunitate.
Folosirea forţei de muncă
locale în timp conduce la
dezvoltarea
eficientă
a
comunităţii, în teritoriu rămânând
nu numai funcţiunile capabile
să deservească locuirea, ci şi
funcţiuni conexe care să asigure
evoluţia permanentă a aşezării
rurale.
Acest deziderat se poate
atinge doar printr-o politică
investiţională coerentă, care
trebuie să urmeze o serie de
paşi necesari, cum sunt:
• cooptarea
localnicilor
adulţi şi
lipsiţi de ocupaţie
ca mână de lucru (pentru
început necalificată);
• aducerea în teritoriu a
inginerilor,
maiştrilor,
tehnicienilor şi muncitorilor
capabili să instruiască
şi să asigure calificarea
lucrătorilor necalificaţi;
• organizarea de cursuri
practice şi cursuri de
fomare şi calificare pentru
localnici;
• dezvoltarea unor centre de
valorificare a materialelor
de construcție ecologice,
cu mare răspândire in
mediul rural;
Pe
măsura
derulării
programului, gradul de calificare a
personalului creşte. In consecinţă,
creşte remuneraţia şi capacitatea
de a întreţine locuinţele nou
create.
Obiectivul avut în vedere la
terminarea programului este ca
aceste funcţiuni productive să
rămână în teritoriu, urmând să
deservească întreaga aşezare.
In plus, la terminarea
programului, zona va fi locuită
de un segment de populaţie
productiv. Acesta va fi capabil să
presteze munci calificate în cadrul
aşezării, dar şi în vecinătate,
oame
nii fiind astfel capabili să-și
întrețină casele și gospodăriile.
5
CUPRINS
1. ZONA …................................................................................................................................ 4
1.1. Delimitarea geografică a zonelor după U.A.T. Zone naturale de interes…................. 4
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice ale zonei …....................................................... 5
2. SPECIFICUL LOCAL …....................................................................................................… 6
2.1. Peisajul cultural …...................................................................................................... 6
2.2. Tipologia satelor …..................................................................................................... 7
2.3. Tipuri de gospodării. Amplasarea construcţiilor pe lot …............................................ 8
2.4. Proporţii şi volumetrii caracteristice …......
............................................................... 10
2.5. Acoperişul : pante, materiale pentru învelitori, şarpantă, culori, goluri de iluminare
şi ventilare …...................................................................................................... 15
2.6. Pereţi ….................................................................................................................... 16
2.7. Soclul …................................................................................................................... 16
2.8. Elemente de faţadă ….............................................................................................. 17
2.8.1.Foişorul …................................................................................................. 17
2.8.2.Prispa ….................................................................................................... 18
2.8.3.Arcade, arcaturi şi deschideri travei ….............................
......................... 19
2.8.4.Ferestrele ..............................................................................................… 20
2.8.5.Decoraţiile …............................................................................................. 21
2.9. Imprejmuiri şi porţi …................................................................................................ 22
2.10. Amenajări exterioare:pavaje, scări …..................................................................... 22
2.11. Plantaţii şi spaţii verzi …........................................................................................ 23
2.12. Spaţiul public …..................................................................................................... 23
3. AMPLASAREA CONSTRUCŢIILOR …............................................................................... 24
3.1. Prevederi generale privind construcţiile, amenajările şi lucrările tehnico-edilitare
aferente acest
ora ................................................................................... 24
3.2. Reglementări urbanistice : P.O.T., C.U.T., regim de înălţime ….............................. 26
3.3. Amplasarea construcţiilor pe lot. Relaţia cu vecinătăţile …..................................... 28
4.INTERVENŢII ASUPRA CONSTRUCŢIILOR EXISTENTE …............................................. 34
4.1. Amenajarea locuinţelor …......................................................................................... 35
4.2. Refuncţionalizarea construcţiilor existente …........................................................... 36
4.3. Extinderea construcţiilor existente …........................................................................ 37
4.4. Acoperişul .............................................................................................................… 42
4.5. Pereţii ….............................................................................
...................................... 44
5.ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE …..................................................................................... 46
5.1. Acoperişul …............................................................................................................. 47
5.1.1.Formă şi volumetrie …......................................................................... 47
5.1.2.Şarpantă ….......................................................................................... 49
5.1.3.Invelitoare …........................................................................................ 50
5.1.4.Elemente de luminare, ventilare, instalaţii …....................................... 51
5.2. Pereţii …................................................................................................................... 52
5.3. Soclul …................................................................................................................... 54
5.
4. Tâmplăria şi golurile …............................................................................................. 55
5.4.1.Conformaţia ferestrelor ….................................................................... 55
5.4.2.Materiale şi culori …............................................................................. 56
5.4.3.Soluţii de umbrire …............................................................................. 57
5.5. Marcarea registrelor orizontale şi verticale
Elemente de décor şi finisaj exterior…............................................ 58
5.6. Amenajările exterioare ….......................................................................... 60
5.7. Porţile şi împrejmuirile …........................................................................... 61
5.8. Spaţiul exterior curţii …............................................................................. 63
6.PERFORMANŢA ENERGETICĂ ….................................
.................................... 65
ANEXA 1
STUDIU DE AMPLASARE ŞI INCADRARE IN IMAGINEA AŞEZĂRII ...............68
ANEXA 2
GLOSAR DE TERMENI ..................................................................................… 68
ANEXA 3
LEGISLAŢIE ....................................................................................................… 70
CREDIT IMAGINI …............................................................................................... 72
1. ZONA
RUCĂR
1.1.Delimitarea geografică a zonelor după unități administrativteritoriale. Zone naturale de interes.
NUCŞOARA
LEREŞTI
AREFU
DÂMBOVICIOARA
ALBEŞTII
DE MUSCEL
DRAGOSLAVELE
BUGHEA
DE SUS
VALEA MAREBEREVOIEŞTI
PRAVĂŢ
SĂLĂTRUCU
CORBENI
BRĂDULE Ţ
BUGHEA DE JOS
CORBI
STOENEŞTI
CÂMPULUNG
ANINOASA
MIOARELE
CICĂNEŞTI
ŞUICI
ALBEŞTII
DE ARGEŞ
DOMNEŞTI GODENI POIENARII
CEPARI
VALEA
DE MUSCEL CETĂŢENI
VALEA
IASULUI PIETROŞANI
SCHITU
BOTENI
DANULUI
GOLEŞTI
TIGVENI
CURTEA M
UŞĂTEŞTI
VLĂDEŞTI
DE ARGEŞ
MIHĂEŞTI
HÂRTIEŞTI
CIOFRINGENI
BĂLILEŞTI
POIENARII
STÂLPENI
BĂICULEŞTI
COSEŞTI
DE ARGEŞ
VULTUREŞTI
MĂLURENI
DAVIDEŞTI
BOTEŞTI
ŢIŢEŞTI
DĂRMĂNEŞTI
MORĂREŞTI
CUCA
COTMEANA
MICEŞTI
MERIŞANI
BUDEASA
MIOVENI
DRĂGANU
MĂRĂCINENI
CIOMĂGEŞTI UDA
DOBREŞTI
BELE ŢINEGREŞTI
COCU
BASCOV
PRIBOIENI
ŞTEFANEŞTI
BĂBANA
BOGA ŢI
PITEŞTI
CĂLINEŞTI
POIANA MOŞOAIA
LACULUI
ALBOTA
VEDEA
SĂPATA
LUNCA
CORBULUI
TOPOLOVENI
LEORDENI
Zona de munte şi de deal studiată
se întinde de la Munţii Făgăraş la N,
învecinându-se cu judeţele Sibiu şi
Braşov. La V se învecinează cu judeţele
Vâlcea şi Olt. Zona subcarpatică,
depresionară,
cuprinde
dealuri
înalte şi văi adânci create de reţeaua
hidrografică:
văile
Topologului,
Vâlsanului şi Argeşului, Doamnei,
Târgului, Dâmboviţei etc.
Teritoriul este puternic marcat de
existenţa de-a lungul timpului a unei
căi de comunicare principală dintre
Transilvania şi Ţa
ra Românească:
culoarul Rucăr – Bran.
Ghidul se aplică în toate satele de pe
teritoriul administrativ al următoarelor
comune din judeţul Argeş:
Albeştii de Argeş, Albeştii de Muscel,
Albota,
Aninoasa,
Arefu,
Bascov,
Băbana, Băiculeşti, Bălileşti, Beleţi –
Negreşti, Berevoieşti, Bogaţi, Boteni,
Boţeşti, Brăduleţ, Budeasa, Bughea de
Jos, Bughea de Sus, Călineşti, Cepari,
Cetăţeni, Cicăneşti, Ciofrângeni, Cocu,
Corbeni, Corbi, Coşeşti, Cotmeana, Cuca,
Davideşti, Dâmbovicioara, Dârmăneşti,
Dobreşti,
Domneşti,
Dragoslavele,
Drăganu, Godeni, Hârseşti, Hârtieşti,
Leordeni, Lereşti, Lunca Corbului,
Mălureni, Mărăcineni, Merişani, Miceşti,
Mihăeşti, Mioarele, Morăreşti, Moşoaia,
Muşăteşti, Nucşoara, Pietroşani, Poiana
Lacului, Poienarii de Argeş, Poienarii
de Muscel, Priboieni, Rucăr, Sălătrucu,
Săpata, Schitu Goleşti, Stălpeni, Stoeneşti,
Şuici, Tigveni, Ţiţeşti, Uda, Valea Danului,
Valea Iaşului, Valea–Mare Pravă
ţ,
ARII NATURALE PROTEJATE
Habitate speologice : A venul din Grind,
Peştera Dâmbovicioara, Peştera Dobreştilor,
Peştera Stanciului, Peştera Uluce, Peştera nr.
15(Dâmbovicioara), Peştera de la Piscu Negru
(Arefu)
Habitate mixte, geologice şi peisagistice,
floristice, botanice, avifaunistice : Zona
carstică Măgura-Nucşoara (Nucşoara), Zona
Carstică Dâmbovicioara-Brusturet (Munţii Piatra
Craiului, Dâmbovicioara), Valea Vâlsanului
(Muşăteşti, Brăduleţ, Arefu, Nucşoara), Poiana
cu narcise (Negraşi), Microrelieful carstic de la
Cetăţeni (Cetăţeni), Lacul lui Bârcă (Davideşti),
Lacul Bascov (Bascov), Golul alpin Valea Rea Zârna (munţii Făgăraş), Golul alpin MoldoveanuCapra (Arefu, Nucşoara).
Monumente ale naturii : Calcarul numulitic de
la Albeşti (Albeştii de Muscel); Granitul de la
Albeşti (Albeştii de Muscel), Lacul Galbena IV,
lacurile Hârtop I, II, V, lacul Jgheburoasa, Lacul
Mănăstirii, Lacul Scărişoara Galbenă, Lacul
Valea Rea, Lacul Z
ârna (Rucăr), Lacul Buda,
Lacul Iezer – Munţii Făgăraş, Lacul IzvorulMuşeteică (Nucşoara), Lacul fosilifer Suslăneşti
(Suslăneşti).
Situri Natura 2000 : masivul Leaota, Valea
Vâlssanului, Văile Brătia şi Brătioara, Poiana cu
Narcise Negraşi, Munţii Făgăraş, Munţii Piatra
Craiului, Râul Vedea, Râul Târgului-ArgeşelRâuşor, Platforma Cotmeana, Pâdurea şi lacul
Stolnici, Muscelele Argeşului, Lunca Râului
Doamnei, Lacurile de acumulare de pe Argeş,
Piemontul Făgăraş.
7
1.2. Precizarea caracteristicilor
specifice ale zonei
8
De-a lungul vremii, zona de deal şi de munte a Argeşului
s-a caracterizat prin diversitate culturală și printr-o istorie
care, după cum o probează săpăturile arheologice, coboară
până în perioada paleoliticului mijlociu şi a neoliticului.
Numărul mare de aşezări cu preponderenţă aflate în zona
de deal se datorează existenţei unui sol prielnic şi vegetaţiei
propice pentru practicarea agriculturii, sub toa
te formele
ei, la care se adaugă abundenţa cursurilor de apă, usurinţa
procurării
materialelor
pentru
realizarea
construcţiilor,
apropierea de principalele drumuri de circulaţie etc.
Caracteristici geografice şi climatice
„Judeţul Argeş prezintă un relief variat şi în trepte, cuprinzând munţi,
dealuri, podişuri, câmpii, defileuri şi chei. Regiunea montană, din nord,
reprezentând 25,0% din suprafaţa judeţului, aparţine celor mai înalte
culmi ale Carpaţilor Meridionali, respectiv: masivul Făgăraş cu munţii
Moldoveanu (2544 m) şi Negoiu (2535 m); partea vestică a masivului
Bucegi cu munţii Leaota (2133m) şi Piatra Craiului (2238 m în Piscul
Baciului), cele două masive fiind despărţite de culoarul tectonic Rucăr –
Bran. Forma de relief predominantă, reprezentând 55,0% din suprafaţa
judeţului, aparţine dealurilor Subcarpaţilor Getici şi Podişului Getic,
care încep de la poalele munţilor şi scad în înălţime până la joncţiunea
cu C
mpia Română. La contactul dintre munţi şi dealuri, de-a lungul
râurilor, apar depresiunile subcarpatice (Câmpulung, Nucşoara, Brădet,
Arefu şi Sălătruc) şi depresiunile intracolinare (Curtea de Argeş, Tigveni,
Muşeteşti, Domneşti, Slănic, Godeni, Schitu Goleşti, Boteni etc).”1
Regimul climatic este unul temperat-continental cu ierni blânde,
având un regim termic moderat pe tot parcursul anului. În zona de
nord a judeţului, temperaturile sunt mai scăzute decât media naţională,
cu veri răcoroase şi ierni reci. „Datorită poziţiei sale geografice şi
diversităţii reliefului, judeţul Argeş beneficiază de un climat temperat
continental cu influenţe oceanice şi submediteraneene. Diversitatea
formelor de relief, dispunerea acestora în trepte şi orientarea lor spre
sud determină o varietate climatică corespunzătoare, respectiv climatul
montan, climatul de deal şi climatul de câmpie. Ca urmare, temperaturile
variază de la cele mai scăzute medii
anuale de până la -20 C, însoţite
de vânturi puternice, în zona alpină, până la medii anuale mai ridicate,
de 10 C în zona de câmpie. Precipitaţiile medii anuale oscilează, de
asemenea, între 1.200-1.400 mm/m2 în zona montană, scăzând în
trepte până aproape de 700 mm/m2 în zonele de câmpie” 2.Vânturile
dominante, prezente aproape pe tot parcursul anului, vin dinspre N şi
NE. Primăvara, vânturile preponderente sunt cele dinspre SV.
1
Monografia judeţului Argeş, BNR, pag. 3-4
2 Idem
Caracteristici demografice
Teritoriul analizat are o structură demografică specifică zonelor de munte şi de deal, cu populaţia în
uşoară scădere şi îmbătrânită. Se remarcă un declin demografic datorat migraţiei interne. Populaţia de etnie
rromă reprezintă aprox. 5% din totalul populaţiei, restul etniilor reprezentănd însumat sub 1%.
Evoluţia structurii pe grupe de vârstă a populaţiei relevă apariţia unui proces lent -dar constant- de
îmbătrânir
e demografică, cu implicaţii negative pentru economie şi societate. Sporul natural, prin tendinţa
negativă din ultimii ani, joacă un rol important în diminuarea populaţiei. Structura pe vârste a populaţiei rurale
este caracterizată printr-un relativ dezechilibru, procesul accentuat de îmbătrânire demografică fiind evident.
Ramuri economice și meșteșugărești
Potenţialul economic este reprezentat de: agricultură, silvicultură, industrie (industria chimică,
industria lemnului, industria alimentară, industria producătoare de maşini, industria energetică etc),
turism, turism balnear şi piscicultură. Economia locală se bazează pe resurse naturale, reprezentate în
principal de turism, folosinţe agricole şi silvice, factorii balneoclimaterici şi factorii de producţie care
valorifică resursele culturale, naturale şi umane. Teritoriul este definit de un grad al sărăciei mediu.
Ocupaţii principale și secundare
- agricultura, practicată în toate loc
alităţile din zonă la nivel de
subzistenţă, sau la scară mare - cu precădere în zona de deal;
- pomicultura are o veche tradiţie în zonă, în special în partea de
nord, unde pomii au găsit condiţii bune de dezvoltare. Fructele şi
produsele derivate au constituit o sursă suplimentară de venituri şi au
avut un rol important în alimentaţia tradiţională;
- viticultura este specifică aşezărilor stabile şi cu o îndelungată
practică agricolă, fiind practicată la nivel de subzistenţă, dar şi pe
suprafeţe întinse (Ştefăneşti);
- silvicultura se practică în zonele forestiere, cu precădere în partea
de nord a zonei studiate;
- creşterea animalelor şi prelucrarea produselor derivate din această
activitate se practică de asemenea cu preponderenţă în partea de nord
a judeţului, în general din ce în ce mai puţin la nivel de subzistenţă
pentru gospodăria proprie;
- apicultura se practică cu precădere în zona de nord şi de centru a
judeţului
, şi s-a dezvoltat datorită bogăţiei florei melifere; mierea a fost
folosită cu diverse întrebuinţări: ale sale şi ale produselor derivate şi
asociate în gospodăria proprie.
Industrie:
În judeţul Arges, economia se bazează preponderent pe industrie,
fapt datorat în principal si numeroaselor resurse minerale: resurse
de marmură la Nucşoara, cărbune (Vultureşti, Muşăteşti, în cantitate
mică), Runcu (zăcăminte de sare în straturi subţiri), izvoare minerale
sulfuroase (Corbi, Nucşoara, Brăduleţ, Runcu, Bughea de Sus, Bârlea),
petrol şi gaze naturale, zăcăminte de ţiţei, cărbune, zăcăminte de
hidrocarburi (Poiana Lacului, Merişani, Vâlcele, Strâmbeni şi Bădeşti).
Meşteşuguri ţărăneşti:
-brodatul şi cusutul: Stâlpeni,
zona etnografică Muscel;
-ţesut:
Boţeşti,
Moşteni
Greci, Stâlpeni, Ţigăneşti, zona
etnografică Muscel;
-ţesături şi împletituri din
lână: Tigveni, Runcu, Nucşoara,
Corbi, Cicăneşti;
-împletituri
din
nuiele:
Vultureşti, Zgripceşti, Tigveni,
Momaia, Sboghiţeşti, Slatina,
Oeşti, Rotunda;
-prelucrare lut – cărămidă şi
teracotă: Muşăteşti, Domneşti,
Corbi;
-dogărie: Rădeşti;
-fierărie: Zgripceşti, Albeştii
Pământeni;
-tâmplărie: Hârtieşti, Bârzeşti,
Momaia, Sboghiţeşti, Nucşoara,
Slatina, Muşăteşti, Domneşti,
Corbi, Bărăşti, Albeştii Ungureni,
Albeştii Pământeni, Dumireşti,
Brăteşti, Doblea, Dobroţu;
-şiţari: Nucşoara, Slatina;
-sculptură şi cioplitorie în
piatră: Albeştii de Muscel;
2. SPECIFICUL LOCAL
2.1. Peisajul cultural
Peisajul cultural este o
expresie a interacţiunii dintre
mediul natural şi om. Acest
patrimoniu aparţine societăţii1.
„Peisajele culturale se află la
interfaţa dintre cultură şi natură,
patrimoniu material şi imaterial,
diversitate culturală şi biologică –
acestea reprezentând o “ţesătură”
de relaţii ce constituie esenţa
culturii şi identităţii umane şi
sunt simbolul unei rec
unoaşteri
crescânde
a
legăturilor
fundamentale între comunităţile
locale şi moştenirea lor culturală,
între omenire şi mediul natural”.2
Specificul
peisajului
cultural reprezintă identitatea
locului, o ‘marcă’ proprie
uşor
recognoscibilă,
care
se poate transforma într-o
resursă culturală şi turistică.
In timp, această resursă se
devalorizează dacă există o
serie de intervenţii nefericite,
de obicei distructive, asupra
fondului construit şi a mediului
natural în care se încadrează.
1 Farina, 2006; Convenţia FARO,
2005)
2 Rössler, M. (2006), ‘World
Heritage
Cultural
Landscapes’
Landscape Research, 31:4; 333-353
in Landscape and Memory: cultural
landscapes, intangible values and
some thoughts on Asia, abstract, p.6
Peisaj agro-pastoral şi pomi-viticol: Păstorii au trasat
Peisaj forestier
Pădurile ocupă încă o suprafaţă destul de mare a judeţului Argeş.
Extensiunea solurilor caracteristice biotopului forestier atestă, alături
de top
onimia specifică zonelor defrişate (poiană, runc, oaş, curătură,
jarişte etc.) ocupate astăzi cu fâneţe, păşuni, culturi, livezi, vii, şi de
documentele istorice şi etnografice, că acum două milenii teritoriul
actual al României era aproape în întregime acoperit cu păduri. 1
Peisajul natural este constituit din numeroase arii protejate: parcuri
naturale naţionale, peisaje carstice, peşteri, lacuri naturale, însumând
peste 40 000 de hectare. In acest peisaj se regăsesc pe diverse
puncte de interes antropice: monumente istorice în stadiu de ruină
sau funcţionale, biserici, mânăstiri, mori, dârste etc, care constituie o
veritabilă resursă culturală pentru zona studiată şi fac parte din peisajul
local, specific.
1 David, Aurelian-Lucian – Peisajele etnografice din România, Teză de doctorat,
Universitatea Bucureşti, 2009
1
Peisaj caracteristic pentru zona de deal a teritoriului studiat, cu elemente
antropice:biserică.
2
Peisaj cultural natural / a
ntropic: Cetatea Poienari, monument istoric.
diverse drumuri devenite, ulterior, importante artere de circulaţie pe
parcursulcărora se regăsesc numeroase aşezări. Creşterea animalelor
se reflectă direct în toponimie, în organizarea gospodăriei şi locuinţei,
în alimentaţie, obiceiuri, vorbă şi folclor. Personalitatea peisajului pomiviticol este dată atât de extensiunea plantaţiilor agricole şi a plantaţiilor
de vii şi livezi, cât şi de elementele antropice: construcţii anexe în
componenţa gospodăriei; unelte şi mijloace de transport adaptate
nevoilor etc.
9
5
Peisaj caracteristic pentru zonele mai joase ale teritoriului studiat. Se remarcă
abundenţa spaţiului verde / plantaţiilor de arbori fructiferi şi copaci, cu elemente
de mobilier ce ţin de specificul mediului rural (fântână, bancă, troiţe, gard etc.).
3
Peisaj caracteristic pentru zona de deal a teritoriului studiat (muscel=deal,
culme deluroasă). Se observă “înşirarea” satului de-
a lungul văii / drumului
principal de acces.
4
Peisaj caracteristic pentru zona montană a teritoriului
2.2. Tipologia satelor.
În Argeş, aşezările se
caracterizează prin vechime şi
printr-un grad sporit de stabilitate.
Satele sunt aşezate de-a lungul
drumurilor principale, pe cursul
văilor preponderent orientate
N-S, dar şi pe panta dealului,
rezultând o tipologie de ţesut
dependentă de terenul pe care
sunt amplasate.
SATELE RISIPITE ŞI CELE
RĂSFIRATE
REPREZINTĂ
TIPOLOGII
DE
AŞEZARE
ARHAICĂ, care din varii motive
nu au putut fi “trase la linie” - cu
preponderenţă „satele de munte,
cele aflate pe văile înguste şi
foarte multe dintre aşezările de
moşneni”1.
TIPOLOGIA DE SAT INŞIRAT,
“tras la linie”, este rezultatul
strămutărilor petrecute de-a lungul
timpului: “una din îmbunătăţirile
ce izvorăsc din obşteasca
regularisire a caselor ţărăneşti
este şi îmbunătăţirea sănătăţii
locuitorilor”2 (ca scop declarat)
- având ca ur
mare statornicirea
clăcaşilor pe moşie, dar şi pentru
uşurarea administraţiei (ca scop
real) - rezultând unele modificări
în structura morfologică şi
funcţională a gospodăriilor.
1. SATE RISIPITE: sunt de obicei sate mici, care formează tipul
predominant de aşezare (în zona montană şi pe vârfurile de dealuri);
3. SATE ÎNŞIRATE: sunt sate aşezate de-a lungul văilor înguste,
drumurilor principale de circulaţie, cu grad mai mare de adunare impus
de cadrul natural care influenţează delimitarea vetrei satului, cu sau
fără dezvoltări tentaculare în zonele de dezvoltare principale adiacente
BISERICA
3
Sat înşirat pe teren plat, aşezat de-a lungul drumului principal, cu
dimensiuni reduse.
BISERICA
1
Se observă o tramă a satului tentaculară, în funcţie de principalele căi de
acces, cu construcţiile amplasate în zonele cu planeitate mai mare şi implicit
cu probleme de aşezare pe teren mai mici. În zona centrală se află biserica,
marcând vatra
satului, zona cu cea mai mare vechime.
BISERICA
2. SATE RĂSFIRATE: sunt sate aşezate de regulă pe versanţii văilor,
sau retrase pe văile secundare, aşezate în zonele de deal şi munte.
4
Sat înşirat pe teren denivelat, aşezat de-a lungul drumului.
BISERICA
Caracteristic pentru toate
satele este existenţa unei trame
stradale sinuoase (excepţii pot
apărea la satele înşirate de-a
lungul drumurilor, unde trama
este generată de linearitatea
acestuia).
1.
Pănoiu,
Andrei;
Arhitectura
şi
sistematizarea aşezărilor din Argeş şi
Muscel, sec. XVIII-XIX, Direcţia judeţeană
pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural
national Argeş,2004, p. 47
2 Idem, p. 48
5
2
Sat cu dimensiuni mari, cu tramă tentaculară, rezultată din dezvoltarea tramei
stradale principale lineare.
2.3.Tipuri de gospodării.
Amplasarea construcţiilor pe lot.
Argeşul se divide, din punctul
de vedere al structurii şi funcţiilor
gospodăriei, în două zone:
• subzona montană, în nord
,
cu preponderenţa gospodăriei
axate pe creşterea animalelor,
lucrul la pădure şi pomicultură
(economie mixtă)
• subzona de câmpie, în sud,
caracterizată de gospodăriile
axate pe agricultură şi
creşterea animalelor.
Între ele se află zona de deal
unde, în funcţie de geografia
terenului
şi
de
funcţiunea
dominantă, se întâlneşte un
mix de gospodării care aparţin
ambelor subzone principale.
În toate aceste zone se
întâlnesc gospodării şi construcţii
viticole.
Atât în subzona montană,
cât şi în cea de câmpie, numărul
şi mărimea anexelor se aflau
în interdependenţă cu situaţia
social-materială a gospodarului
respectiv1.
În general se remarcă
existenţa unor loturi mai mici în
zonele centrale ale satelor. Loturi
mai mari (şi uneori cu forme mai
neregulate) sunt preponderente
adiacent zonei centrale şi către
periferia aşezării. Construcţiile
sunt de regulă retrase de la
stradă, în faţa acestora existând o
grădiniţă cu flori ş
i pomi şi arbuşti
fructiferi.
1,2 Budiş, Monica – Gospodăria
rurală
din
România,
Volumul
I-Muntenia,
Oltenia,
Dobrogea,
Editura Etnologică, Bucureşti, 2004,
p.104
Caractere comune ale tipurilor de gospodării:
• locuinţa este amplasată în faţa lotului, la o depărtare
variabilă faţă de gardul de la stradă (se intâlnesc şi
locuinţe retrase către centrul lotului, în special în
satele răsfirate şi risipite) în faţa acestora existând
grădina de flori, arbuşti fructiferi şi pomi;
• locuinţele sunt cu prioritate orientate către S şi E,
fără a urmări alinierea cu strada; accesul se face în
general pe latura lungă;
• locuinţele şi-au păstrat acoperişul în 4 ape (şi
uneori în 3 ape);
• anexele pot fi amplasate în continuarea locuinţei
sau independent de aceasta. Pot fi unifuncţionale
sau plurifuncţionale, dezvoltate pe un nivel sau
două.
• de obicei, adăposturile pentru animale sunt
amplasate înspre partea din spate a lotului.
anexele au acoperişul in general in două ape, însă
poate fi şi în patru ape;
Se întâlnesc astfel2:
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE O
LATURĂ, ÎN PRELUNGIREA CASEI DE LOCUIT
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă crescută,
întâlnit mai ales la aşezările cu tramă
lineară;
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE
DOUĂ LATURI, ÎN PRELUNGIREA CASEI ŞI
PARALEL CU CASA DE LOCUIT
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă medie;
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE
DOUĂ LATURI, ÎN PRELUNGIREA CASEI ŞI
PERPENDICULAR PE CASA DE LOCUIT
▪▪ tip de gospodărie cu frecvenţă medie;
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE
TREI LATURI
▪▪ tip de gospodărie cu frecvenţă redusă;
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE
PATRU LATURI
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă foarte
redusă, întâlnită în zona de munte, la
întretăierea cu zona Transilvaniei; se
regăseşte cu precădere în afara vetrei
satului;
Toate aceste tipuri de go
spodării se încadrau de
regulă într-o singură curte, întâlnindu-se rar şi foarte
rar curţi duble şi triple, de obicei la gospodăriile mai
înstărite.
GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE O LATURĂ, ÎN PRELUNGIREA
LOCUINŢEI;
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă crescută, întâlnit mai ales la satele înşirate;
▪▪bucătăria de vară este amplasată în continuarea locuinţei, sau ca extindere în
polată - pe peretele orb al acesteia;
▪▪tot pe aceeaşi latură, însă în partea din spate a lotului, sunt amplasate adăposturile
pentru animale sau alte construcţii anexe, corelat cu funcţiunea dominantă a
gospodăriei;
▪▪acoperişul este în trei sau patru ape, în funcţie de relaţionarea cu limita de
proprietate (pe limita laterală sau retras faţă de aceasta)
1
2
3
4
Gospodărie cu construcţia anexa lipită de casa de locuit, sub acelaşi acoperiş cu al locuinţei
(extinderea apei uneia dintre pantele acoperişului)
12
GOSPODĂRII CU CO
NSTRUCŢII DISPUSE PE DOUĂ LATURI, ÎN PRELUNGIREA ŞI
PARALEL CU LOCUINŢA;
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă medie;
▪▪acoperişul este în trei sau patru ape, în funcţie de relaţionarea cu limita de proprietate
(pe limita laterală sau retras faţă de aceasta);
▪▪bucătăria de vară este amplasată în continuarea locuinţei sau ca extindere în polată,
pe peretele orb al acesteia;
▪▪pe latura opusă locuinţei este de obicei amplasată şura, care poate avea sub acelaşi
acoperiş şi adăposturi pentru animale;
▪▪grădina de legume poate fi în spatele sau pe una dintre lateralele lotului;
GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE DOUĂ LATURI, ÎN PRELUNGIREA
CASEI ŞI PERPENDICULAR PE LOCUINŢĂ;
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă medie;
▪▪acoperişul este în trei sau patru ape, în funcţie de relaţionarea cu limita de proprietate
(pe limita laterală sau retras faţă de aceasta);
▪▪construcţiile anexe sunt amplasate în continuarea lo
cuinţei sau ca extindere în polată,
pe peretele orb al acesteia;
▪▪grădina de legume poate fi în spatele sau pe una dintre lateralele lotului;
1
2
4
3
5
▪▪GOSPODĂRII CU CONSTRUCŢII DISPUSE PE TREI LATURI
▪▪tip de gospodărie cu frecvenţă redusă;
▪▪acoperişul este în 3 sau 4 ape, în funcţie de relaţionarea cu limita de
proprietate (pe limita laterală sau retras faţă de aceasta);
▪▪construcţiile anexe sunt amplasate în continuarea locuinţei sau ca
extindere în polată, pe peretele orb al acesteia;
▪▪grădina de legume poate fi în spatele sau pe una dintre lateralele
lotului;
13
1
2
2.4. Proporţii şi volumetrii caracteristice
14
Din
punct
de
vedere
volumetric, casa tradiţională se
încadrează în tipul cu un singur
nucleu compoziţional, în care
armonia şi echilibrul sunt date
de proporţiile dintre înălţimea
peretelui şi a acoperişului, şi de
întrepătrunderea dintre spaţiile
închise ale locuirii şi spaţiile
s
emideschise care fac legătura
cu lumea înconjurătoare.
Construcţiile
tradiţionale
prezintă o dezvoltare în registre
orizontale, marcate de soclu,
prispă, linia de streaşină şi linia
de coamă.
În Argeş se remarcă existenţa
construcţiilor tradiţionale joase,
cu un singur nivel, ridicat sau nu
pe soclu pentru zona de câmpie
şi la unele construcţii din zona
colinară.
In zonele subcarpaţilor, acolo
unde terenul este denivelat,
soclul preia aceste diferenţe
de nivel, şi construcţiile se
înalţă. Construcţiile cu etaj sunt
prezente în zona muntoasă şi în
programele de arhitectură de mai
mare amploare: conace, cule,
mânăstiri etc. (mai rar în zonele
de deal şi de luncă).
In funcţie de tipul de
construcţie,
se
întâlnesc
următoarele proportii:
• înălţimea pereţilor mai
mică decât înălţimea
acoperişului;
• înălţimea
pereţilor
este egală cu cea a
acoperişului;
• înălţimea pereţilor mai
maredecât
înălţimea
acoperişului;
CA
SA JOASĂ
(PARTER)
CASA ÎNALTĂ
În zona de deal, pentru
construcţiile joase aşezate pe
teren plan, pereţii şi acoperişul
au aceeaşi înălţime. După
1900 s-a început o diminuare a
înălţimii acoperişului, datorată
adoptării ţiglei ca material pentru
învelitoare, ceea ce a dus la
modificarea pantelor.
Variaţiuni ale acestei formule
se obţin în zonele mai joase
(spre câmpie) unde pantele
acoperişului - şi prin aceasta
înălţimea lui - sunt mai joase
(însă este o situaţie mai rar
întâlnită în zona Argeşului), şi în
zonele de munte unde, din cauza
pantei mari generată de climat,
acoperişul este mai înalt.
În cazul construcţiilor aşezate pe terenurile în pantă, apare soclul,
care preia această denivelare. În funcţie de topografia terenului, soclul
poate fi mai înalt, registrul soclului căpătând o mai mare amploare.
<
ia superioară a balustradei prispei
etajului, adică a „pălimarului”, devin foarte caracteristice.1>>
La casele cu parapetul prispei din lemn, profilul retras al nivelului
superior – în general – împarte pereţii casei în două registre orizontale,
în general egale.2
CULE, CONACE, VILE
La cule, conace, vile, se
remarcă existenţa registrului
inferior puternic marcat, mai înalt
decât registrul superior.
1 Păun, Silvia – Valoarea arhitecturii autohtone, ed. Per Omnes Artes, Bucureşti,
2003, p.108
2 Idem, p.110
3
1
1,6
1
1
3
1
7
5
1
CONCLUZII
1
1
La casele la care parapetul prispei nu este din lemn aparent
(cărămidă, lemn tencuit), proporţia pe verticală se schimbă, parapetul
prispei fiind inclus volumetric în registrul orizontal al primului nivel. O
dată cu influenţa venită de la oraş, parapetul prispei se transformă întrun registru puternic decorat al nivelului inferior. Casele au proporţii mai
aşezate, dezvoltate pe orizontală1.
1 Ide
m, p.110
1,6
1
2
1
1
1,6
2
4
6
Construcţiile
din
zona
Argeşului
sunt
construcţii
preponderent
dezvoltate
pe
orizontală, cu registre orizontale
bine definite la nivelul volumului
principal (cel puţin). Construcţiile
anexe sunt construcţii utilitare,
la care intenţia de decorare în
registre orizontale şi definire a
unor volumetrii care să „aşeze”
construcţia pe pământ, corelată
totodată
cu
funcţionalitatea
construcţiei, a reprezentat totuşi o
preocupare.
Aşdar,
în
funcţie
de
poziţionarea geografică, aşezarea
pe teren, destinaţia de folosinţă a
construcţiei şi materialele locale,
se disting mai multe proporţii între
registrele orizontale de pe faţădă,
comune pe diverse areale.
LOCUINŢA JOASĂ
LOCUINŢA INALTĂ
CONSTRUCŢII DIN LEMN TENCUITE PARŢIAL SAU INTEGRAL
CONSTRUCŢII DIN LEMN TENCUITE
1
2
3
4
CONSTRUCŢII CU ELEMENTE (PRISPA) DE ZIDĂRIE
9
10
11
12
13
14
CONSTRUCŢII DIN LEMN ELEMENTE PRELUATE
DIN ARHITECTURA DE ZID
5
6
CONSTRUCŢII DIN ZIDĂRIE
15
16
CONSTRUCŢII DIN LEMN CU PLAN AMPLIFICAT ŞI ELEMENTE DECORATIVE
PRELUATE DIN ARHITECTURA ORĂŞENEASCĂ
7
8
17
18
19
15
B. VILE, CULE ŞI CONACE
Acestea sunt construcţii cu gabarit mediu şi mare, inspirate din volumetria şi aspectul exterior al arhitecturii
populare, care adoptă soluţii constructive şi de finisaj adaptate locului în care se incadrează. Ele reprezintă
de regulă construcţii cu sisteme constructive mixte: cărămidă, lemn, beton - în proporţii variabile. Unele dintre
aceste construcţii în prezent sunt preluate în circuitul public, adăpostind funcţiuni utilitare la nivelul teritoriului
pe care îl deservesc. La aceste construcţii se întâlnesc caractere provenite din elemente de arhitectură
urbană locală reinterpretate.
CONSTRUCŢII CARE NU SE INCADREAZĂ ŞI
NU SUNT COMPATIBILE CU SPECIFICUL LOCULUI,
DAR CARE SE REGĂSESC IN CADRUL AŞEZĂRILOR
NU!
CULA DRUGĂNESCU (1965)
16
6
9
VILA ION MIHA
LACHE
NU!
NU!
1
CULA RACOVIŢĂ
5
6
10
CULA SULTĂNICA (foto 1965)
15
NU!
NU!
VILA BRĂTIANU
2
11
NU!
16
7
CONACUL LUCIENI
NU!
12
3
NU!
13
17
NU!
NU!
CONACUL LUCIENI
4
CULA BUDIŞTEANU
8
14
18
C. CONSTRUCŢII ANEXE
Sunt construcţii cu gabarit redus, dispuse de regulă în sistem pavilionar şi legate între ele de diverse
spaţii acoperite, realizate din materiale naturale şi materiale cu mai mică durabilitate în timp. La acest
tip de construcţii prevalează funcţionalitatea şi adaptabilitatea la condiţiile de mediu, raportat la funcţiunea
dominantă: grajduri de animale, poverne, polate etc.
GRAJD
PIVNIŢĂ
D. CONSTRUCŢII MONOVOLUM CU GABARITE MARI
Sunt construcţii cu gabarite mai mari, pentru care nu se remarcă
o anumită regulă în alcătuirea proporţilor, şi nu a existat un interes în
acest sens. De regulă, acest tip de construcţii nu se identifică cu vatra
satului, şi se adresează preponderent unor funcţiuni agricole, industriale
etc. fiind considerate de obicei construcţii anexă. Astfel de clădiri nu au
neapărat legătură cu specificul local. În prezent, în majoritatea cazurilor,
acestea sunt în stadiu de ruină. De obicei sunt constructii mai noi, care
nu au legătură cu arhitectura tradiţională.
CLĂDIRI FOSTE CAP - URI
4
1
8
ŞCOLI
GRAJD CU PĂTUL
9
POVERNĂ
DEPOZITE DE CEREALE. TURNURI DE APĂ
5
GRAJD CU PĂTUL
2
10
ŞURĂ
6
GRAJD CU PĂTUL
3
7
17
2.5. Acoperișul: pante, materiale pentru învelitori,
şarpantă, culori, goluri de iluminare și ventilare.
Construcţii tradiţionale
Acoperişul tradiţional este în patru ape, cu pantă corespunzătoare
reliefului şi materialului de alcătuire al învelitorii (pantă înaltă sau pantă
medie). Acoperişul în patru ape, o dată cu amplificarea planului de
la planul simplu, pătrat, la planul mai complex şi dreptunghiular, s-a
modificat, rezultând două ape mari şi două ape mici. Coama acoperişului
este paralelă cu faţada l
ungă. Ulterior, în volumul acoperişului începe să
apară şi volumul acoperirii foişorului. Se pot întâlni şi acoperiri în două
ape, dar mai rar, şi cu precădere pentru construcţiile anexe. Timpanul
la nivelul acoperişului este prezent doar la construcţiile anexe, pentru
ventilarea spaţiului interior.
Şarpanta este realizată din lemn, cu îmbinări, crestături şi cuie
din lemn (la construcţiile mai vechi) şi din metal (la construcţiile mai
recente).
Materialele utilizate la învelitoare sunt în mod preponderent
şiţa, şindrila, şi ţigla (mai nou, din considerente economice, acestea
au fost înlocuite cu tablă sau materiale de slabă calitate, care însă
nu se încadrează în specificul local). Alte materiale folosite în mod
tradiţional pentru alcătuirea învelitorii, în funcţie de specificul aşezării
rurale, mai sunt: olane, scânduri, stuf sau trestie, paie sau coceni.
Culorile acoperişurilor tradiţionale sunt naturale: nuanţe natur de lemn,
c
ărămiziul ţiglei. Toate acestea creează o anumită unitate și o bună
încadrare în peisajul natural din jur.
În general, acoperişul tradiţional nefiind folosit ca spaţiu locuibil,
nu beneficiază de lucarne sau alte goluri funcţionale, cu excepţia celor
pentru trecerea coşului de fum (sau eventual aerisiri punctuale de mică
anvergură ale acestuia).
1
Acoperişuri în 4 ape cu/ fără foişor– construcţie locuinţă tradiţională
RELAŢIA ACOPERIŞ / FOIŞOR / PRISPĂ / SCARĂ
AȘA DA: Foişorul reprezintă un volum distinct, cu acoperire distinctă în
ansamblu, însă subordonată acoperişului principal, indiferent de poziţia
acestuia în ansamblul construcţiei.
Construcţii contemporane
2
3
În peisajul rural există o serie de construcţii
de dată recentă, prezente în numar mare şi foarte
mare, care nu se încadrează în specificul local.
În ultimele două decenii, acoperişul a cunoscut
o modificare şi la construcţiile existente, construcţiile
n
oi nemaiţinând cont de însorire, de orientarea
vânturilor etc. Această atitudine a influenţat şi
durabilitatea construcţiilor în timp.
Pentru învelitorile din materiale noi, culorile
sunt saturate şi de obicei apar ca discrepante în
ansamblul aşezării.
Construcţiile noi au în planul acoperişului timpane,
lucarne cu forme diverse, nespecifice, adesea prost
orientate cardinal, cu numeroase vicii constructive
în zonele de tangenţă cu panta acoperişului.
NU!
4
6
NU!
5
7
AȘA DA: Exemple de acoperişuri prezente în arhitectura
locală tradiţională din zona Argeşului.
Construcţiile cu volumetrie complexă (cule,
conace), care prezintă îmbinări de volume simple,
păstrează de regulă constantă linia streaşinei
(aceeaşi pentru toate pantele şi accentele
volumetrice), şi o multitudine de ape, neremarcânduse existenţa unor timpane.
La aceste construcţii, forma acoperişului este
generată de existenţa unui volum dominant simplu,
în 4 ape, intersectat
cu mai multe volume secundare
care acoperă foişoare, logii, spaţii de trecere,
întotdeauna subordonate ca amploare volumului
principal al acoperişului, dar remarcându-se totuşi ca
elemente de accent volumetric pe una sau mai multe
faţade. Aceste accente volumetrice se transferă şi în
volumetria de ansamblu a clădirii.
NU!
8
NU!
9
10
12
NU!
11
NU!
NU!
AȘA NU:Exemple de acoperişuri contemporane care nu se
încadrează în specificul local.
2.6. Pereţii
2.7. Soclul
Principalele materiale de construcţie pentru pereţi au fost piatra,
cărămida și lemnul.
Materialul principal utilizat la realizarea temeliilor în mod tradițional
este piatra. Aceasta se folosea pentru temeliile dispuse perimetral
sau izolat, atât pentru locuință, cât și pentru construcţiile anexe. În
cazul caselor din lemn, grinzile de talpă erau fie așezate pe o temelie
continuă din piatră, fie pe bolovani dispuși sub talpă în dreptul stâlpilor
(spaţiul dintre bolovani fiind
umplut cu pietre de diferite mărimi, nelegate
cu mortar). Casa înălţată pe soclu a apărut din necesitatea de adaptare
a construcției la un teren în pantă, generându-se un nivel suplimentar
funcțional, cu pereţi din piatră.
Zidăria din piatră trebuia să absoarbă cât mai puțină umiditate, şi
să cedeze cât mai repede eventuala umiditate preluată din pământ.
Pietrele zidului trebuia să aibă capacitate de absorbție şi conductivitate
capilară redusă, şi în acelaşi timp să asigure și o difuzie ridicată și o
suprafață de evaporare mare. S-a obținut aceasta prin utilizarea de
piatră cât mai densă, și prin realizarea de rosturi de țesere cât mai
înguste. Temeliile și pereţii nivelului inferior al construcţiilor au fost
realizate de regulă, cu mortar de lut. În cazul unui sol foarte umed,
zidăria de piatră rămânea adesea nerostuită pe partea interioară,
pentru a se mări astfel suprafața de evaporare și pentru a crește difuzia
pereţ
ilor.
Sistemele constructive tradiționale locale sunt de două tipuri:
• Sisteme realizate dintr-un singur material: zidăriile din
piatră, zidăriile din cărămidă, pereţii din bârne de lemn dispuse
orizontal etc.
• Sistemele realizate din mai multe materiale: sunt realizate
din bârne de lemn dispuse orizontal, cercuite cu nuiele sau cu
stinghii de lemn şi tencuite cu mortar de var sau de pământ.Tot în
categoria sistemelor constructive plurimateriale se încadrează
și soluțiile constructive combinate, în cazul locuințelor cu două
nivele supraterane, unde nivelul inferior este realizat din piatră
sau din cărămidă (foarte rar din lemn).
Lemnul a fost utilizat ca material de construcție preponderent.
Principalele esențe de lemn folosite erau stejarul, gorunul şi bradul.
După primul război mondial lemnul începe să fie înlocuit tot mai mult cu
piatră și cărămidă.
Piatra a fost utilizată în formă brută sau cioplită. Piatra a fost folosită
pentr
u ziduri care după terminare trebuia să fie tencuite sau nu. Pentru
mortare au fost utilizate lutul și pământul săpat din albiile râurilor (care
conținea mult nisip) amestecate cu apă, sau varul hidraulic în amestec
cu nisip și apă.
Caracteristica zidurilor de piatră o constituie grosimea mare, (ce
poate ajunge până la 1 metru), datorită neregularităților straturilor
orizontale. Piatra a fost utilizată mai ales la casele cu două niveluri
- pentru nivelul de jos, sau la casele cu o temelie mai înaltă, aflate
pe terenuri cu umiditate ridicată (în această situație, partea inferioară
asigura un strat de rupere a capilarității apei, păstrând camerele de
locuit uscate).
2
5
3
6
1
4
7
19
2.8. Elemente de faţadă
2.8.1. FOIŞORUL – întâlnit sub denumiri diferite: foişor, balcon, loggie.
Acesta se regăseşte atât în arhitectura lemnului cât şi la conace, cule
sau ansambluri mânăstireşti, atât în zona de deal cât şi în zona de
CONSTRUC
ŢII TRADIŢIONALE
20
Foişorul reprezintă elementul de adaptare la un climat moderat ca
temperatură, dar schimbător. Foişorul se întâlneşte atât la casele joase,
cât şi la casele înalte, la conace şi la cule.
Foişorul este o continuare şi o mărire a spaţiului prispei, un spaţiu
exterior protejat, care marchează intrarea sau, după caz, sugerează
o cameră exterioară cu rol de socializare, protejată faţă de factorii
de mediu. Acesta reprezintă un element volumetric distinct, puternic
prezent în aproape toate zonele din Muntenia şi Oltenia. Se regăseşte
cu frecvenţă mai mare în zonele de vecinătate cu jud. Vâlcea.
Foişorul apare pe o faţadă sau pe mai multe, poziţionat central
sau în lateral faţă de axul faţadei, adăpostind uneori scara de acces.
De regulă, este acoperit în două sau patru ape, evidenţiind o bogăţie
de elemente decorative (din lemn, cărămidă sau stuc) care închid
streaşina.
AȘA DA: Exemple de foişoare prezente în
arhitectura locală tradiţională .
Foişorul în arhitectura conacelor şi vilelor.
AȘA DA: Exemple de foişoare prezente în arhitectura locală tradiţională.
CONSTRUCŢII CARE NU
SE ÎNCADREAZĂ ŞI NU
SUNT COMPATIBILE CU
SPECIFICUL LOCAL, DAR
CARE
SE
REGĂSESC
FRECVENT ÎN CADRUL
AŞEZĂRILOR RURALE.
În construcţiile contemporane,
foişorul deseori lipseşte, iar
volumele tind din ce în ce să
fie mai apropiate de o structură
monobloc. Atunci când acesta
există, de cele mai multe ori
este rezultatul interpretărilor şi al
importului unor forme nefericite
provenind din alte zone.
NU!
1
7
9
2
3
NU!
10
4
5
6
8
AȘA NU:
„Interpretarea” foişorului în arhitectura
contemporană.
2.8.2. PRISPA – întâlnită sub denumiri diferite: prispă, pridvor,
cerdac etc. Se regăseşte atât în arhitectura lemnului, cât şi la conace,
cule sau ansambluri mânăstireşti.
CONSTRUCŢII TRADIŢIONALE
Aproape toate construcţiile sunt prevăzute cu prispă, întins
ă pe una, două sau trei laturi, cu funcţiuni
utilitare şi estetice.
Prispa se caracterizează prin bogăţia decorului sculptat în lemn şi prin bogăţia data de suita de arcade
în zidărie, paiantă sau stuc.
La casele înalte, aşezate de obicei pe teren drept, prispa cuprinde nu numai latura din faţă, ci şi lateralele
construcţiei. Prispa se găseşte sub acoperişul principal al casei, poate avea sau nu balustradă (atunci cănd
aceasta există, este realizată din lemn, iar la unele volumetrii complexe poate fi tencuită). Stâlpii şi grinzile de
lemn sunt bogat decorate, de regulă cu decoruri geometrice, particulare.
CONSTRUCŢII CARE NU SE ÎNCADREAZĂ ŞI NU SUNT
COMPATIBILE CU SPECIFICUL LOCAL, DAR CARE SE
REGĂSESC FRECVENT ÎN CADRUL AŞEZĂRILOR RURALE.
La construcţiile contemporane, prispa nu mai există. Rolul ei este
luat de balcon, sau diverse alte forme volumetrice derivate, care nu au
legătură cu funcţiunea originală a prispei.
Lipsa ei generează d
e obicei necesităţi de umbrire suplimentare.
AȘA NU: “înlocuitorul” contemporan al prispei. Niciunul dintre elementele
de mai jos nu are legătură cu arhitectura tradiţională.
AȘA DA: Exemple de prispe prezente în arhitectura locală tradiţională.
NU!
1
3
8
NU!
4
5
9
AȘA DA: Prispă cu geamlâc, cu elemente decorative
preluate din arhitectura urbană.
AȘA DA: Prispă pe două niveluri, la partea inferioară
registrul de arcade este tencuit.
NU!
6
7
5
10
21
2.8.3. ARCADE, ARCATURI ȘI DESCHIDERI TRAVEI.
CONSTRUCŢII TRADIŢIONALE
22
La construcţiile tradiţionale,
există o intenţie clară de decorare
a clădirii cu ajutorul registrelor
orizontale
de
arcaturi
care
constituie prispa.
Din
punct
de
vedere
compoziţional, zona inferioară a
faţadei este mai „grea”, cu goluri
puţine, mici, strict funcţionale, spre
deosebire de registrul superior
care adesea este marcat de
arcaturile şi deschiderile prispei,
având o imagine mai aerată, în
spirit
ul marcării unui spaţiu deschis
dar protejat.
2
CONSTRUCŢII CARE NU SE ÎNCADREAZĂ ŞI NU SUNT
COMPATIBILE CU SPECIFICUL LOCAL, DAR CARE SE
REGĂSESC FRECVENT ÎN CADRUL AŞEZĂRILOR RURALE.
3
NU!
NU!
7
8
NU!
9
NU!
4
5
10
NU!
1
6
11
2.8.4. FERESTRELE - Formă, dimensiuni și proporții
CONSTRUCŢII
TRADIŢIONALE
Ferestrele sunt într-un singur
canat sau în mai multe canaturi,
simple sau duble. Acestea au
un rol important în conturarea
imaginii casei tradiționale, oferind
specificitate și individualitate
construcțiilor vechi.
Ferestrele au forme simple,
rectangulare,
cu
sau
fără
pervazuri din lemn, decorate/
sculptate. Aceste forme clare,
uşor de realizat constructiv, atât
pentru arhitectura lemnului cât
şi pentru arhitectura de zid, s-au
perpetuat şi sunt prezente la toate
construcţiile. Ulterior, au apărut
forme complexe de ferestre,
preluate din arhitectura bisericilor
și mânăstirilor.
Această preluare a formelor,
cu rol decorativ, se remarcă
la construcţiile cu mai mare
amploare şi la construcţiile
apărute pe principalele trasee
comerciale, deci în situaţii în
care cunoaşterea şi accesul la
informaţie erau la un nivel mai
ridicat. La aceste construcţii se
întâlneşte îmbinarea între diverse
tipuri de ferestre: de regulă
ferestrele şi golurile simple rămân
la corpul principal al casei, în timp
ce formele mai decorate apar la
prispă şi foişor.
Tâmplăria
(uși,
ferestre,
obloane) este realizată din lemn
și este vopsită cu soluţii pe bază
de ulei de in și pigmenţi naturali.
3
CONSTRUCŢII CARE NU SE ÎNCADREAZĂ ŞI NU SUNT
COMPATIBILE CU SPECIFICUL LOCAL, DAR CARE SE
REGĂSESC FRECVENT ÎN CADRUL AŞEZĂRILOR RURALE.
5
In unele situaţii, dimensiunile tradiţionale ale ferestrelor nu mai
corespund necesităţilor utilizării actuale ale spaţiilor, fapt ce se
răsfrânge în tendinţa de augmentare a dimensiunilor golurilor. La
diverse construcţii prezente în mediul rural, în ultimele de
cenii, au
apărut goluri de dimensiuni şi forme neconcordante unele cu altele,
alese din dimensiuni standard ale producătorului, care corespund unui
preţ redus (de obicei nu este un atribut al calităţii).
Culorile tâmplăriei construcţiilor mai noi nu au o logică în folosinţă,
fiind utilizate deseori culori standard - galben/portocaliu (de cele mai
multe ori), sau fiind acoperite cu folie PVC imitaţie de lemn.
NU!
6
8
1
NU!
2
4
7
NU!
9
10
23
2.8.5. DECORAŢIILE
CONSTRUCŢII TRADIŢIONALE
24
Decoraţiile de pe faţadă au fost prezente iniţial la construcţiile
din lemn. Dintre sistemele ornamentale vechi, casa nouă a preluat
crestăturile şi structura, însă în forme schimbate şi mai numeroase.
Se observă o frecvenţă mai mare a traforajului, care împodobeşte
frontoanele foişoarelor în două ape, streaşina, parapetul prispei etc.
Detalii decorative mai apar, la nivelul obloanelor, stâlpilor, streșinii,
paziei, capetelor de grinzi şi la unele c
onstrucţii anexe.
La construcţiile tencuite, şi în special pentru construcţiile mai noi
(din cărămidă), motivele ornamentale se grupează la cornişă şi în jurul
ferestrelor, după modelul caselor orăşeneşti.
Finisajele de pe faţadă sunt simple, de regulă tencuielile sunt
acoperite cu vopsea de var, lemnul tratat cu ulei de in, culorile sunt in
nuanţe naturale, desaturate.
ARHITECTURA LEMNULUI
Decorul caselor continuă tradiţia sculpturii în lemn. Ca element
decorativ apare rama de lemn a ferestrelor, decorată cu rozete
sculptate. Elementele decorate principale sunt stâlpii de la foişor şi
prispă, capetele de grinzi, pălimarul, coama, pervazurile de la ferestre.
La construcţiile mai noi apar decoraţii în tehnica traforajului, similar cu
elementele întâlnite în zona Dâmboviţa / Prahova.
CONSTRUCŢII CARE NU SE
ÎNCADREAZĂ ŞI NU SUNT
COMPATIBILE CU SPECIFICUL
LOCAL,
DAR
CARE
SE
REGĂSESC
FRECVENT
ÎN
CADRUL
AŞEZĂRILOR
RURALE.
La construcţiile cont
emporane,
decoraţiile tind să fie realizate
doar din alternanţa culorilor
pe faţadă. Se elimină jocul de
umbră şi lumină dat de alternanţa
volumetrică a decoraţiilor şi
de culorile acestora, rezultând
construcţii plate, monotone.
NU!
4
7
1
NU!
5
2
3
ARHITECTURA DE ZID
O pondere importantă o are
în arhitectura de zid şi decorul
volumetric, în stuc sau piatră,
valorificat şi păstrat în special în
arhitectura monahală, şi ulterior
preluat în diverse forme în
arhitectura caselor de zid.
Apar ca elemente puternice:
decoraţiile
arcadelor de la
foişoare
(din
paiantă
sau
cărămidă), brâuri din stuc sau
cărămidă, cornişe decorative din
stuc etc. Acestea au fost preluate
uneori şi adăugite şi construcţiilor
tradiţionale din lemn prin tehnica
paiantei.
8
NU!
6
9
2.10. ÎMPREJMUIRI ŞI PORŢI
Împrejmuirea gospodăriei şi
delimitarea spaţiilor funcţionale
interioare s-a realizat din mai
multe considerente :
• necesitatea separării spaţi
ului
privat de spaţiul public, dar şi
‘apărarea’ gospodăriei – care
se reflectă în garduri cărora
li se acordă o importanţă
sporită atât constructiv cât
şi decorativ, şi cu grad de
opacizare crescut. Gardurile
nu sunt niciodată opace,
pentru a nu împiedica sau
îngreuna circulaţia curenţilor
de aer, pătrunderea insectelor
etc.
• necesitatea
delimitării
funcţionale interioare - care
are doar un rol de mărginire,
ceea ce implică garduri şi
panouri de împărţire cu o mai
mică amploare constructivă,
cu înălţime mai mică, rol
decorativ redus şi grad mare
de transparenţă.
În Argeş există mai multe
tipuri de împrejmuiri, pornind de
la formele arhaice de garduri din
mărăcini sau arbuşti fructiferi,
garduri din nuiele împletite
acoperite sau nu, până la alcătuiri
evoluate : scândură decorată sau
nu, piatră, şi alcătuiri complexe în
diverse forme din piatră şi lemn.
O
dată
cu
îndesirea
gospodăriilor, şi „tragerea” lor la
2.
11. AMENAJĂRI
EXTERIOARE:
PAVAJE, SCĂRI.
nivelul drumului, a sporit utilitatea
gardurilor cât mai temeinic
construite.
Porţile existente în zona Argeş
sunt de două tipuri :
• într-un canat – porţi joase,
pentru accesul oamenilor;
• în două canate – porţi mai
înalte, pentru accesul carelor.
1
Porţile sunt dispuse de regulă
grupat:
• o poartă pentru oameni şi o
poartă pentru care, alăturate
- tipologie cu frecvenţă mai
mare în zona de deal;
• două porţi pentru oameni
care incadrează poarta pentru
care, alăturate - tipologie cu
frecvenţă mai mare în zona de
munte şi submontană.
La porţile care au acoperiş,
acesta este în două sau în patru
ape. La unele porţi, alături de
intrarea oamenilor, se află o
bancă sau o laviţă, adăpostită
uneori sub un acoperiş scund.
2
PAVAJE: Amenajarea exterioară
a terenului este realizată din
materiale locale, şi depinde de
necesităţile gospodăriei: piatră
așezată orizontal sau în dungă,
pământ bătut, lemn, pietriș,
eventual alei înierbate. Oamenii
au acordat o atenţie deosebită
realizării şanţurilor de îndepărtare
a apelor de lângă casă şi de lângă
căile de acces interioare, realizării
pantelor necesare scurgerii apei
şi direcţionării acesteia către
spaţiile verzi.
Scările
exterioare
sunt
prezente în directă legătură cu
intrarea în casă, fiind realizate
de obicei din piatră sau lemn
pentru construcţiile joase, şi cu
preponderenţă din lemn pentru
construcţiile înalte. Parapetul
este din lemn, acolo unde există
(la construcţiile mai noi, mai rar,
şi cu preponderenţă pentru cule
şi conace, parapetul poate fi şi
tencuit).
3
5
4
6
25
2.12. PLANTAŢII ŞI SPAŢII VERZI
Vegetaţia exterioară deţine un rol important în amenajarea curţii,
având atât funcţie utilitară (pomi şi arbuşti fructiferi, plantaţii de protecţie,
umbrire), cât şi decorativă (flori, arbuşti).
Organizarea gospodăriei, cu locuinţa în m
ijlocul acesteia, înconjurată
de spaţii verzi şi plantaţii bine delimitate, cu spaţiul tampon care
oferă linişte şi intimitate faţă de spaţiul public, rezultă din necesitatea
funcţională a ansamblului curţii.
26
2.13. SPAŢIUL PUBLIC
Fântânile erau de obicei construite spre şosea, cu posibilităţi de alimentare din drum prin practicarea unei
porţi sau a unui pârleaz. În decursul timpului s-au delimitat trei tipologii de fântâni: ştiubeie simple, ştiubeie cu
cumpănă şi fântâni cu roata. În zona de deal / luncă a Argeşului se mai întâlnesc încă câteva cumpene care
fac parte integrantă din contextul rural şi conturează un ambient specific. Se întâlnesc, în funcţie de specificul
şi destinaţia aşezării, o serie de elemente caracteristice realizate cu preponderenţă din lemn, nuiele şi piatră
(bănci, troiţe etc).
Astăzi, în majoritatea satelor traversate de un drum judeţean sau naţional, strada principală a devenit
şosea, răm
nând puţin spaţiu alocat oamenilor. Un fenomen recent apărut este reprezentat de existenţa
spaţiului public amenajat în acest scop şi dotat cu mobilier stradal, care din păcate nu mai are legătură cu
mobilierul şi amenajările tradiţionale. Fântâna, troiţa, banca, au toate valoare de reper. Materialele folosite
sunt cele locale: lemn, piatră.
1
4
2
5
7
3
6
8
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR
3.1.PREVEDERI GENERALE PRIVIND
CONSTRUCŢIILE, AMENAJĂRILE ŞI LUCRĂRILE
TEHNICO-EDILITARE AFERENTE ACESTORA
Amplasarea
construcţiilor
trebuie să respecte coerenţa de
ansamblu în care acestea se
integrează, şi se va face conform
specificului localităţii (în funcţie
de accesibilitate, panta terenului,
orientare, însorire, curenţi de
aer, prezenţa unui curs de apă,
retrageri de la stradă, număr
de clădiri amplasate pe lot şi
distanţele dintre acestea etc.).
Amplasarea
construcţiilor
trebuie să aibă la bază prevederile
şi reglementările prevăzute în
regulamentul de urbanism specific
fiecărei zone, şi Regulamentul
General de Urbanism. În plus,
se vor avea în vedere normele
tehnice şi legislaţia în vigoare
la data întocmirii proiectului (în
special cele privitoare la distanţa
minimă între construcţii, însorire,
siguranţă şi stabilitate, siguranţă
la foc).
Pentru
construcţiile
şi
amenajările noi de pe terenurile
agricole din extravilan, se
recomandă gruparea suprafeţelor
de teren afectate construcţiilor,
pentru a evita prejudicierea
activităţilor agricole1.
1. Regulamentul General de Urbanism
Există
două
soluții
de
amplasare:
a) în vatra satului - locuire
sau alte funcțiuni compatibile
cu locuirea, care nu generează
poluare
sau
o
sarcină
suplimentară incompatibilă cu
rețelele edilitare sau cu sistemul
de circulație rutieră existente în
zona în care noul / noile volume
se inserează.
b) în afara vetrei satului –
(la periferia satului, în zonele
de dezvoltare ale acestuia, în
zone cu grad
mare de răsfirare
sau în extravilan, după caz)
pentru funcțiuni precum: centre
de producție și de procesare
de dimensiuni mari, mori de
apă, grajduri, săli de sport mari,
funcțiuni generatoare de poluare
sau alte funcțiuni incompatibile cu
locuirea, etc.
Autorizarea lucrărilor se
face cu respectarea normelor
stabilite de consiliile locale
pentru ocuparea raţională a
terenurilor şi pentru realizarea
următoarelor obiective1:
▪▪completarea
zonelor
centrale,
potrivit
condiţiilor
urbanistice specifice impuse de
caracterul zonei, având prioritate
instituţiile publice, precum şi
serviciile de interes general;
▪▪valorificarea
terenurilor
din zonele echipate cu reţele
tehnico-edilitare;
▪▪amplasarea construcţiilor,
amenajărilor
şi
lucrărilor
tehnico-edilitare
aferente
acestora
în
ansambluri
compacte.
1
Regulamentul
Urbanism
General
de
CATEGORII DE
CONSTRUCŢII
Ghidul se adresează atât
construcţiilor existente, cât şi
construcţiilor noi. În contex
tul
prezentului Ghid, construcţiile
se vor împărţi în următoarele
categorii:
A. Construcții şi amenajări cu
gabarit mic (max. 120 mp) –
adecvate pentru funcțiuni precum:
locuințe individuale, cabinete
medicale, puncte farmaceutice,
ateliere meșteșugărești sau de
producție de mici dimensiuni,
centre comunitare cu rol social,
agropensiuni etc;
B. Construcții şi amenajări cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) –
adecvate pentru funcțiuni de tipul:
locuințe individuale, construcții
cu funcțiune educațională (creșe,
grădinițe, after-school,) ateliere
mecanice, hale de producție,
ateliere meșteșugărești și de
producție de dimensiuni medii
etc;
C. Construcții şi amenajări cu
gabarit mare (peste 250 mp):
• realizate sub formă de
ansamblu
pavilionar
adecvate pentru: servicii,
birouri, administrație, IT etc;
• realizate sub formă de
ansambluri de dimensiuni
mari adecvate pentru:
construcții
educaționale
(școli,
săli
de
sport),
producție,
activit
ți
meșteșugărești, depozitare,
clădiri zootehnice, vinării etc.
Pentru intervenţiile asupra
construcţiilor existente, pe lângă
prevederile
specifice
pentru
acestea, se vor urmări suplimentar
şi prevederile categoriei de
construcţii în care urmează să se
încadreze din punctul de vedere
al gabaritului.
AȘA NU: Construcţie ieşită din scara locului : P+3+Pod, care se remarcă drept
capăt de perspectivă la intersecţia principală a satului. Vizual se percep în prim
plan golurile de la grupurile sanitare / spaţii secundare care nu au legătură cu
specificul locului, forma şi coloritul nespecific, reclamele pictate pe faţadă.
NOTA BENE!!!: În situaţia prezentată, ferestrele de la grupurile sanitare sunt
îndreptate înspre peisajul montan (Şoseaua Transfăgărăşan).
NU!
1
Autorizarea
executării
construcțiilor şi a amenajărilor
care,
prin
amplasament,
funcțiune, volumetrie şi aspect
arhitectural
(conformare
şi amplasare goluri, raport
plin-gol,
materiale utilizate,
învelitoare, paletă cromatică
etc.)
depreciază
valoarea
peisajului, este interzisă.1
Construcţiile şi amenajările
noi, precum şi intervenţiile asupra
construcţiilor existente, nu trebuie
să se evidenţieze ca elemente
dominante vizibile din drum sau
din diverse puncte de perspectivă
şi belvedere cunoscute la nivel
local. Acestea nu trebuie să
agreseze peisajul și perspectivele
importante către şi dinspre sat,
sau către şi dinspre diverse
puncte de interes.
Contrucțiile cu gabarit mic,
cele cu gabarit mijlociu și cele cu
gabarit mare, realizate sub formă
de ansamblu pavilionar, și care se
încadrează în tipologia țesutului
local, pot fi amplasate în vatra
satului.
Construcțiile cu gabarit mare,
monovolum, care depășesc scara
locului, se recomandă să fie
amplasate în afara vetrei satului
(la marginea localității sau în
extravilan, în zone rezervate prin
PUG sau neocupate de țesutul
specific local).
1 Regulamentul General de Urb
anism
PROBLEME DE ÎNCADRARE ÎN PEISAJ
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor
la marginea localităţii sau în extravilan.
Peisajul natural reprezintă unul din atributele fundamentale ale
mediului rural. Se recomandă ca intervenţiile noi să se realizeze
într-o manieră neagresivă, care să dialogheze cu şi să pună în
valoare acest peisaj.
28
NU!
1
AȘA NU: Construcţie ieşită din scara locului, care blochează vizibilitatea către
diverse puncte de interes.
AȘA NU: Nu este recomandată amplasarea
unor clădiri noi în vizorul primei imagini asupra
satului.
NU!
AȘA NU: Amplasarea unei clădiri în afara vetrei satului poate diminua
valoarea peisajului cultural din care face parte.
NU!
5
6
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe terenuri în pantă
Indiferent de tipul, amploarea şi modul de poziţionare al volumelor în raport cu terenul denivelat,
se recomandă aşezarea pe pantă a construcţiilor şi amenajărilor. Se încurajează adoptarea
de
soluţii volumetrice care să nu afecteze valorile contextului în care acestea se poziţionează.
2
DA
NU!
AȘA NU: Amenajarea unei platforme de depozitare şi gospodărire a deşeurilor
menajere la intrarea în sat, cu perspectivă deschisă către sat şi peisaj.
NU!
DA
NU!
3
AȘA NU: Nu este recomandată amplasarea unor clădiri noi în vizorul primei
imagini asupra satului, indiferent dacă se merge pe un drum de țară, printre
dealuri, sau pe o șosea de mare trafic.
NU!
DA
NU!
DA
4
AȘA NU: Se va evita amplasarea construcțiilor de dimensiuni mari la intrarea în
sat, mai ales în conul de vizibilitate al unui monument, ansamblu important de
clădiri sau diverse alte puncte de interes de importanţă locală.
NU!
7
3.2. REGLEMENTĂRI URBANISTICE
POT, CUT, REGIM DE ÎNĂLȚIME
Amplasarea
construcţiilor
trebuie să aibă la bază prevederile
şi reglementările prevăzute în
regulamentul de urbanism specific
fiecărei zone, şi Regulamentul
General de Urbanism
. În plus,
se vor avea în vedere normele
tehnice şi legislaţia în vigoare
la data întocmirii proiectului (în
special cele privitoare la distanţa
minimă între construcţii, însorire,
siguranţă şi stabilitate, siguranţă
la foc etc.).
Nu se recomandă derogări
de la regulamentele locale de
urbanism
prin
documentații
de urbanism P.U.D. / P.U.Z. În
situaţia în care se vor întocmi
astfel de documentaţii, acestea
vor cuprinde OBLIGATORIU
documentaţia pentru studiul de
amplasament şi încadrare în
volumetria de ansamblu, conform
cu Anexa 1.
Autorizarea
executării
construcţiilor
care,
prin
conformare, volumetrie şi aspect
exterior, intra în contradicţie
cu aspectul general al zonei
şi depreciază valorile general
acceptate ale urbanismului şi
arhitecturii, este interzisă1.
Se recomandă normarea la
condiţionările suplimentare care
ţin de specificul cultural local,
pentru fiecare localitate în parte.
Autorizarea
executării
construcţiilor se face cu condiţ
ia
asigurării
compatibilităţii
dintre destinaţia construcţiei şi
funcţiunea dominantă a zonei,
stabilită printr-o documentaţie de
urbanism, sau dacă zona are o
funcţiune dominantă tradiţională
caracterizată de ţesut urban şi
conformare spaţială proprie.
1 Regulamentul General de Urbanism
ŢESUTUL AŞEZĂRII ŞI
TRAMA STRADALĂ
Se recomandă păstrarea
tipologiei ţesutului în zona în
care urmează să se integreze
construcţia propusă.
Se va evita modificarea
parcelarului istoric valoros (în
special în vatra satului). În cazul
comasării parcelelor, construcţiile
se vor amplasa ţinând cont
de specificul local, raportat la
aşezarea pe lot, volumetria de
ansamblu specifică zonei, fără
a se altera imaginea specifică
volumetric, percepută din spaţiul
public.
Se recomandă păstrarea
tramei stradale specifice pentru
zonele de dezvoltare ale localităţii.
ALINIERI ŞI RETRAGERI
Clădirile vor fi amplasate la
limita aliniamentului sau retrase
faţă de
acesta. În cazul zonelor
construite compact, construcţiile
vor fi amplasate obligatoriu la
aliniamentul clădirilor existente.
Retragerea construcţiilor faţă de
aliniament este permisă numai
dacă se respectă coerenţa şi
caracterul fronturilor stradale.
Se recomandă păstrarea
spaţiului verde tampon către
stradă, în faţa construcţiilor.
Acesta este de regulă ocupat
cu grădina de flori, livadă, viţă
de vie (după caz, cf. specificului
localităţii).
Distanţele minime obligatorii
ale construcţiei faţă de limitele
laterale şi faţă de limita
posterioară a parcelei vor
respecta prevederile Codului
Civil. Totodată, se vor respecta
distanţele
minime
necesare
intervenţiilor în caz de incendiu.
PROCENT DE OCUPARE
A TERENULUI (P.O.T.)
POT maxim în zona rurala
este de 30%1. Se va respecta
P.O.T. înscris în Regulamentul
Local
de
Urbanism.
Atât
pentru construcţiile noi, cât
şi pentru intervenţiile asupra
construcţiilor
existente,
se
recomandă atingerea
unor valori
ale procentului de ocupare al
terenului specific localităţii.
Nu se recomandă valori ale
P.O.T. care depăşesc specificul
zonei pentru terenurile cu
suprafeţe mari şi terenurile aflate
în vatra satului.
Nu se recomandă construirea
pe suprafetele de teren agricole
de la interiorul localităţii, în special
pe cele amplasate în vatra satului.
1 Regulamentul General de Urbanism
COEFICIENTUL DE
UTILIZARE A TERENULUI
(C.U.T.)
Coeficientul
de
utilizare
a terenului este reglementat
independent, în funcţie de
Regulamentele
Locale
de
Urbanism.
REGIMUL DE ÎNĂLŢIME
Autorizarea
executării
construcţiilor
se
face
cu
respectarea
înălţimii
medii
a clădirilor învecinate şi a
caracterului zonei.
Regimul de înălţime este
specific fiecărei localităţi în
parte, şi este reglementat prin
Regulamentele
Locale
de
Urbanism.
AȘA NU: P.O.T. şi Regim de înălţime care nu corespund specificului local. P.O.T.
care depăşeşte 30% nu este specific ţesutului rural
unor valori
ale procentului de ocupare al
terenului specific localităţii.
Nu se recomandă valori ale
P.O.T. care depăşesc specificul
zonei pentru terenurile cu
suprafeţe mari şi terenurile aflate
în vatra satului.
Nu se recomandă construirea
pe suprafetele de teren agricole
de la interiorul localităţii, în special
pe cele amplasate în vatra satului.
1 Regulamentul General de Urbanism
COEFICIENTUL DE
UTILIZARE A TERENULUI
(C.U.T.)
Coeficientul
de
utilizare
a terenului este reglementat
independent, în funcţie de
Regulamentele
Locale
de
Urbanism.
REGIMUL DE ÎNĂLŢIME
Autorizarea
executării
construcţiilor
se
face
cu
respectarea
înălţimii
medii
a clădirilor învecinate şi a
caracterului zonei.
Regimul de înălţime este
specific fiecărei localităţi în
parte, şi este reglementat prin
Regulamentele
Locale
de
Urbanism.
AȘA NU: P.O.T. şi Regim de înălţime care nu corespund specificului local. P.O.T.
care depăşeşte 30% nu este specific ţesutului rural
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO