Zona Botosani - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
•
•
•
•
•
•
•
•
ROSTUL GHIDULUI
Rostul acestui material este de a furniza un instrument de lucru locuitorilor mediului rural, autorităților locale, investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în procesul de construire sau elaborare a
unor regulamente de construire în mediul rural.
Ghidul își propune să fie un set de reguli ușor de aplicat, cu exemple clare (inclusiv de tipul AŞA DA sau AŞA NU), care să faciliteze alegerea modelelor adecvate de către cei ce vor să construiască în
mediul rural. În același timp, Ghidul intenționează să ușureze activitatea echipelor de proiectare/ consultanță în alegerea configurațiilor, a materialelor și a tehnologiilor necesare construirii în mediul rural, fie
că vorbim despre proiecte finanțate prin PNDR, despre elaborarea documentațiilor de urbanism sau despre simple intervenții cu finanțare exclusiv privată.
Obiectivul esenţial al acestui ghid este păstrarea nealterată a spirit
ului așezărilor în care sunt propuse proiectele și creșterea calității vieții, dar cu conservarea tradițiilor și a peisajului cultural existent –
acestea fiind, de fapt, chiar resurse pentru dezvoltarea durabilă în mediul rural.
În acest sens, există deschidere pentru abordări specifice secolului al XXI-lea care țin cont de resursele locale, de energiile regenerabile, precum și de cunoașterea acumulată local (meșteșugurile și tehnica
populară). Proiectele de succes din mediul rural evidențiază faptul că există o legătură foarte strânsă între calitatea peisajului natural, a celui construit și calitatea vieții. Viitorul oricărei comunități depinde de
modul în care își administrează resursele.
Mediul construit (construcțiile de orice fel) poate fi o resursă extrem de valoroasă sau din contră, doar un consumator de resurse. În acest sens, prezentul material propune soluții care pun în valoare înțelepciunea
tradiției constructive locale,
a utilizării responsabile a resurselor locale dar în același timp oferind soluții noi, ce țin de materiale și tehnici moderne de construcţie şi de surse de energie regenerabilă.
1
1
IMPLICAREA
COMUNITĂȚII ÎN
GOSPODĂRIREA
RESPONSABILĂ
A MEDIULUI
CONSTRUIT
22
Grija cu care întreținem, reparăm
sau construim - fie că este vorba
de casele tradiționale, părintești
sau de clădiri noi, reprezintă un
proces ce presupune asumarea
unei responsabilități față de întreaga
comunitate. Orice clădire trebuie
percepută în primul rând ca o
componentă a ansamblului așezării
sătești. Astfel, o clădire trainică,
frumoasă, care își îndeplinește bine
rostul pentru care a fost construită,
ar trebui să fie un motiv de mândrie
pentru întreaga comunitate. Acest
lucru devine și mai evident, mai
relevant, în cazul clădirilor cu funcțiuni
publice, comunitare: primăria, școala,
„Căminul
Cultural”,
dispensarul,
clădiri de cult etc.
Principiile care vor
sta la baza
oricărei intervenții asupra mediului
construit din zonele rurale (fie
că este vorba de conservare,
întreținere,
modernizare
sau
construire) sunt urmatoarele:
- respectul pentru moștenirea
culturală; se va urmări cu precădere
pentru comunitate? Cum se va
asigura întreținerea și funcționarea
noilor clădiri?”
Incluziunea socială: „Cât de
echitabilă este repartizarea serviciilor,
a utilităților, a facilităților de producție
în teritoriu?” Se va urmări favorizarea
accesului
tuturor
membrilor
comunității în aceeași măsură la noile
funcțiuni.
Dezvoltare comunitară
prin calificare
profesională și
încurajarea economiei
locale
1
integrarea în context prin păstrarea
nealterată a identității așezării, a
peisajului construit și a celui natural;
responsabilitate față de urmași;
îmbunătățirea condițiilor de viață în
prezent prin valorificarea resurselor
locale în mod judicios, pe termen
lung, pentru a ramâne disponibile și
g
enerațiilor viitoare;
- utilizarea surselor de energie
regenerabile;
- valorificarea amplasamentului
astfel încât forma/ volumetria și
înfățișarea clădirii să reflecte climatul
local: orientare și însorire, umiditate
și vânturi dominante, oscilații de
2
temperatură etc.;
- utilizarea materialelor și tehnicilor
tradiționale care de fapt reflectă
soluțiile cele mai bune cristalizate
de-a lungul timpului pentru condițiile
de mediu locale;
- utilizarea materialelor reciclabile și
refolosirea apelor uzate și pluviale.
Pentru
noile
programe/
funcțiuni propuse în mediul
rural, întotdeauna se vor analiza
următoarele aspecte:
Relevanța: „Cât de necesară este
această nouă clădire sau ansamblu
În anumite comunităţi, deşi există
resurse de materie primă valoroase,
acestea sunt neglijate de localnici, iar
meşteşugul prelucrării lor s-a pierdut.
În această situaţie este necesară
calificarea localnicilor astfel încât
să poată avea acces la resurs
e, în
vederea susținerii unor activităţi de
economie socială capabile să aducă
un venit constant în comunitate.
Acest principiu este extrem de
important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiţiei prin
folosirea forţei de muncă locale, cât
şi datorită efectului pe termen lung
pe care îl asigură: în teritoriu rămân
nu numai funcţiunile capabile să
deservească locuirea, ci şi personalul
calificat capabil să le utilizeze.
Acest deziderat se poate atinge
doar printr-o politică investiţională
3
coerentă, care trebuie să urmeze
niște paşi necesari, cum sunt:
- cooptarea localnicilor adulţi şi
lipsiţi de ocupaţie ca mână de lucru,
pentru început, necalificată;
- aducerea în teritoriu a inginerilor,
maiştrilor, tehnicienilor şi muncitorilor
capabili să instruiască şi să asigure
calificarea lucrătorilor necalificaţi;
- organizarea de cursuri practice şi
cursuri de formare şi calificare pentru
localnici;
- dezvoltarea unor ce
ntre de
valorificare
a
materialelor
de
construcție ecologice rurale cu
aplicații în domeniul construcțiilor;
- pe măsura derulării programului,
gradul de calificare a personalului
creşte; consecutiv, creşte remuneraţia
şi capacitatea de a întreţine locuinţele
nou create;
- atingerea obiectivelor avute în
vedere la terminarea programului:
aceste funcţiuni productive vor
rămâne în teritoriu, urmând să
deservească întreaga aşezare în
ansamblul ei; în plus, la terminarea
programului, zona va fi locuită de
un segment de populaţie productiv;
acesta va fi capabil să presteze munci
calificate în cadrul aşezării dar şi în
vecinătate, fiind astfel capabil pentru
a-şi înteţine casele şi gospodăriile.
Rostul arhitectului
Arhitectul are rostul de a îmbina
oportunitățile cu resursele și nevoile
beneficiarilor, indiferent dacă aceștia
sunt o familie, o firmă, un ONG sau
autorități locale și de a oferi soluții
realiste în timp util. Reușita demersul
ui
său este direct proporțională cu
adecvarea
proiectului
la
cele
enumerate mai sus. Aceste lucruri nu
trebuie rupte din contextul mediului
rural românesc de început de secol
XXI, în care confuzia dintre valoare
și non-valoare este mult prea des
întâlnită. În acest sens, arhitectul are
și rolul de a-și consilia beneficiarul
(fără a-l manipula) pentru a asigura
premise realiste unor proiecte/
demersuri ce au ca finalitate sporirea
calității vieții, inclusiv prin atributele
mediului natural sau fondului construit
la care participă în mod direct. Rostul
lui este să aducă echilibru acolo unde
este chemat.
CUPRINS
1. ZONA .......................................................................................4
1.1. Delimitarea geografică a zonelor după unităţi administrativteritoriale ..............................................................................4
1.2. Precizarea caracteristicilor specifice zonei ...........................4
2. SPECIFICUL LOCAL ...
............................................................7
2.1. Peisajul rural-cultural ...........................................................7
2.2. Tipologii de sate ..................................................................9
2.3. Amplasarea pe lot şi sistemul constructiv ............................10
2.4. Tipologiile de acoperişuri, pante, materiale de învelitori,
culori, goluri de iluminare şi ventilare (forme permise) în funcţie de
caracteristicile de climă, relief şi tehnici locale ............................14
2.5. Gabaritele/ proporţiile conforme specificului local sau soluţii
ecologice durabile de secol XXI ..................................................16
2.6. Travei de faţadă conform specificului local, fără a ieşi din
scara clădirilor învecinate, ca percepţie umană ............................19
2.7. Raportul plin/ gol, forma, dimensiunea şi proporţia golurilor
şi a ferestrelor conform specificului local ............................
.........20
3. AMPLASAREA CONSTRUCŢIILOR .....................................20
3.1. Prevederi generale privind intervenţiile noi ...........................20
3.2. Amplasarea în cadrul aşezării ...........................................20
3.2.1. Recomandări ..................................................................21
3.3. POT, CUT, regim de înălţime .............................................21
3.4. Amplasarea construcţiilor şi a amenajărilor noi în afara vetrei
satului – probleme de încadrare în peisaj ...................................22
3.5. Amplasarea construcţiilor şi a amenajărilor noi în vatra
satului – probleme de încadrare pe lot ........................................23
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE ............................24
5. ELEMENTELE DE CONSTRUCŢIE .......................................25
5.1. ACOPERIŞUL .....................................................................26
5.1.1. Specificul local ....................
...........................................26
5.1.2. Recomandări ..................................................................26
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii
noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare (peste 250 mp) dispuse în sistem pavilionar
...............................................................................................26
Forma şi volumetria ...............................................................26
Şarpanta.................................................................................26
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) ....................27
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile ........................27
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum ..........................................................................28
Forma şi volumetria ...............................................................28
Şarpanta ......
......................................................................... 28
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .....................29
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile ........................29
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) ....29
Forma şi volumetria ...............................................................29
Şarpanta ............................................................................... 29
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .....................31
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile ..........................31
.
5.2. PEREŢII ..............................................................................31
5.2.1. Specificul local ...............................................................31
5.2.2. Recomandări ..................................................................31
A. Construcţii noi cu gabarit mic
(< 120 mp) şi construcţii
noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) ..................................31
B. Construcţii noi cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum ..........................................................................32
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) ....33
5.3. FUNDAŢIILE .......................................................................33
5.3.1. Specificul local ...............................................................34
5.3.2. Recomandări ..................................................................34
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii
noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare (250 - 395 mp) dispuse în sistem pavilionar
şi
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum...........................................................................34
C. Intervenţii pe construcţiil
e existente (gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum).........34
5.4. TÂMPLĂRIA ŞI GOLURILE ................................................35
5.4.1. Specificul local ...............................................................35
5.4.2. Recomandări ..................................................................35
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii
noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare (250 - 395 mp) dispuse în sistem pavilionar...35
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum ..........................................................................36
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum)......37
5.5. PORŢILE .............................................................................38
5.6. ELEMENTELE DE FAŢADĂ ................................................39
5.6.1. Specificul local: registr
e orizontale (coamă, streaşină,
soclu) şi verticale (prispă, cerdac, foişor, coş de fum etc.) .........39
5.6.2. Recomandări ..................................................................39
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii noi
cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare (250 - 395 mp) dispuse în sistem pavilionar....39
A.1. Marcarea registrelor orizontale .......................................39
A.2. Marcarea registrelor verticale .........................................39
A.3. Frontoanele cerdacurilor şi foişoarelor, timpanele
acoperişurilor în două ape şi decoraţiile de faţadă .................39
A.4. Streşinile, jgheaburile şi burlanele ..................................39
A.5. Materialele pentru finisaje ..............................................40
A.6. Culorile ...........................................................................40
A.7. Tehnologiile ...........................................
.........................40
A.8. Ierarhizarea faţadelor .....................................................40
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum ..........................................................................40
B.1. Marcarea registrelor orizontale .......................................40
B.2. Marcarea registrelor verticale .........................................40
B.3. Timpanele şi decoraţiile de faţadă ..................................40
B.4. Streşinile, jgheaburile şi burlanele ..................................40
B.5. Materialele pentru finisaje ..............................................40
B.6. Culorile ...........................................................................40
B.7. Tehnologiile ....................................................................41
B.8. Ierarhizarea faţadelor .....................................................41
B.8. Instalaţiile şi instalaţiile tehnologice ......................
..........41
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic, mediu
sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) ...............41
C.1. Marcarea registrelor orizontale .......................................41
C.2. Marcarea registrelor verticale .........................................41
C.3. Frontoanele cerdacurilor şi foişoarelor, timpanele
acoperişurilor în două ape şi decoraţiile de faţadă ..................41
C.4. Streşinile, jgheaburile şi burlanele ..................................41
C.5. Materialele pentru finisaje ..............................................41
C.6. Culorile ...........................................................................41
C.7. Tehnologiile ....................................................................41
C.8. Instalaţiile şi instalaţiile tehnologice (după caz) .............41
5.7. ANEXE GOSPODĂREŞTI/ ACARETURI .............................42
5.7.1. Specificul local .................................................
..............42
5.7.2. Recomandări ..................................................................42
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii
noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare(250 - 395 mp) dispuse în sistem pavilionar...43
Construcţiile anexe ................................................................43
Spaţiile de trecere/ spaţiile exterioare ....................................43
Scările exterioare ...................................................................43
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum ..........................................................................43
Construcţiile anexe ................................................................43
Spaţiile de trecere/ spaţiile exterioare ....................................43
Scările exterioare ...................................................................43
5.8. AMENAJĂRILE EXTERIOARE ..............
............................43
5.8.1. Specificul local ...............................................................43
5.8.2. Recomandări ..................................................................44
A. Construcţii noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcţii noi
cu gabarit mediu (120 – 250 mp) şi construcţii noi cu
gabarit mare (250 - 395 mp) dispuse în sistem pavilionar
...............................................................................................44
Pavimentele exterioare ..........................................................44
Vegetaţia................................................................................44
Împrejmuirile ..........................................................................44
Fântânile ...............................................................................44
Echiparea edilitară .................................................................44
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp) de tip
monovolum ..........................................................................45
Pavimentele exterioare ..........................................................45
Vegetaţia ...............................................................................45
Împrejmuirile ..........................................................................45
Elementele de mobilier rural exterior: bancă, fântână etc. ...45
Iluminarea exterioară .............................................................45
Echiparea edilitară .................................................................45
6. SPAŢIUL PUBLIC ..................................................................46
6.1. Specificul local ..................................................................46
6.2. Recomandări .....................................................................46
Drumuri şi alte căi de acces public .........................................46
Elemente de mobilier rural exterior.............
.............................47
Iluminarea exterioară .............................................................48
Reclamele, firmele, inscripţiile, însemnele .............................48
7. PERFORMANŢA ENERGETICĂ ............................................49
7.1. Recomandări .....................................................................49
7.1.1. Sistemele de încălzire (cerinţele de securitate la
incendiu)...................................................................................49
7.1.2. Eficienţa termică (sisteme şi materiale de izolare) ...........50
ANEXE .......................................................................................53
ANEXA 1: Studiu de amplasare şi încadrare în imaginea aşezării
(imagine generală din punct de belvedere, silueta) ..................53
ANEXA 2: Glosar de termeni ....................................................53
ANEXA 3: Legislație..........................................................
........55
BIBLIOGRAFIE .........................................................................56
CREDITE IMAGINI ....................................................................57
3
1. ZONA
4
1.1. Delimitarea
geografică a
zonelor după unități
administrativteritoriale
S-au identificat din punct de vedere
stilistic-arhitectural subzone distincte
(prezentate de la vest la est), cu
influenţe generate de schimbarea
repetată a teritoriilor administrative.
Ghidul se aplică în
toate satele de pe
teritorul administrativ al
următoarelor localități:
Todireni, Hlipiceni, Răuseni;
Subzona
Ștefănești
(Lunca
Prutului):
comunele
Cotușca,
Mitoc,
Manoleasa, Ripiceni, Ștefănești,
Românești, Santa Mare, Călărași.
1.2. Precizarea
caracteristicilor
specifice zonei
Judeţul
Botoșani
reprezintă
porţiunea cuprinsă între Siret şi Prut,
în extremitatea de nord-est a ţării,
la graniţa cu Ucraina (la nord) şi
Republica Moldova (la est). La vest
şi sud se învecine
ază cu judeţele
Suceava şi Iaşi.
Teritoriul botoșănean, situat între
Siret și Prut, a fost locuit din timpuri
preistorice. Cercetările arheologice
au dus la descoperirea unor urme
de viețuire omenească încă din
paleoliticul inferior.
Caracteristici
geografice și climatice
Din punct de vedere geografic, zona
Botoșanilor se situează în cea mai
mare parte în câmpia depresionară
a Prutului mijlociu. Partea sa
nordică, cunoscută sub denumirea
de Depresiunea Jijiei superioare,
se mărginește la vest cu Podișul
Sucevei, spre nord fiind delimitată
de prelungirea aceluiași podiș care
se arcuiește în lungul Prutului până
în apropiere de Horodiștea. Spre est,
această câmpie este delimitată de
Prut.
Zona este mărginită spre sud de
linia de dealuri împădurite dintre
Copălău și Cozancea.
Zona
Botoșanilor
poate
fi
considerată o regiune cu aspect silvostepic, cu relieful reprezentat în partea
nordică prin coline ce nu depășesc
200 m altitudine, în v
est prin terasele
înalte de pe malul stâng al Siretului
(cca 300 m altitudine), în sud-vest prin
prelungirea nordică a culmii Dealului
Mare, care atinge altitudinea maximă
de 593 m.
Caracterul stepic al zonei a
determinat un regim climatic oarecum
deosebit față de restul Moldovei (veri
secetoase, ierni lungi si aspre, vânturi
puternice), particularități care se
reflectă și în aspectul vegetației, în
care predomină ierburile, întrerupte
de pădurile de gorun din vestul
localității Vorniceni, de rediul din
comuna Rădăuți - Prut, de pădurea
de pe dealul Livenilor, de cea de lângă
Zahoreni.
Subzona de influență a Siretului
(jud. Botoșani):
comunele Mihăileni, Dersca, Lozna,
Cândești, Vârful Câmpului;
Subzona de influență Fălticeni
(jud. Botoșani):
comunele Vlădeni, Corni, Tudora,
Vorona;
Subzona
Nord
Dorohoi
—
Darabani (sub influența Bucovinei
de Nord – a Cernăuțiului):
comunele Pomârla, Hilişeu –
Horia, Șendriceni, Văculești, Brăești
,
Dimăcheni, Corlăţeni,
Broscăuți,
Ibăneşti, Cristinești,
Suharău,
Hudești, Concești, Mileanca, Păltiniș,
Viișoara, Rădăuți Prut și municipiile
Dorohoi și Darabani;
Subzona Botoșani – Săveni:
comunele Leorda, Mihai Eminescu,
Curtești, Roma, Băluşeni, Nicșeni,
Răchiți,
Stăuceni,
Blândeşti,
Vorniceni,
Ungureni,
Unțeni,
Gorbăneşti,
Truşeşti,
Dângeni,
Vlasinești,
Știubeni,
Drăgușeni,
Avrămeni,
Hănești,
Mihălășeni,
Dobârceni, Durneşti și municipiile
Botoșani și Săveni;
Subzona de influență Hârlău –
Iași:
comunele
Cristești,
Coșula,
Frumușica,
Copălău,
Flămânzi,
Prăjeni, Sulița, Lunca, Albești,
1
1
5% aparținând unor alte culte.
Populaţia rurală este preponderentă
faţă de cea urbană.
Ramuri economice şi
meşteşugăreşti
Pe dealurile Cozancea - Guranda,
pe Dealurile Siretului dintre Leorda și
Vorona și pe coasta Ibăneștilor dintre
Suharău și Păltiniș, se află păduri
alcătuite din stejar, carpen,
frasin,
arțar etc. În luncile Siretului și Prutului
se întâlnesc păduri mici de sălcii și
plopi, precum și numeroase plante
hidrofile: papură, stuf etc.
Rețeaua hidrografică a zonei este
formată din râuri cu debite reduse
(Jijia, Bașeul, Sitna, Dresleuca,
Podriga, Ibăneasa etc.), făcând
excepție Prutul și Siretul, ce-și au
izvoarele în zona de munte și care
au debit bogat și constant. Ca o
caracteristică hidrologică a zonei
Botoșanilor apare mulțimea iazurilor
existente aici, în special pe afluenții
Bașeului, Jijiei, Miletinului etc.
Clima temperat–continentală a zonei
influențează puternic râurile, pâraiele
și iazurile care au un volum mare
primăvara, odată cu topirea zăpezilor
și toamna, când plouă abundent; în
restul anului au un nivel foarte scăzut.
Apele subterane alimentează rețeaua
de râuri, fiind folosite de locuitorii
zonei la săparea fântânilor atât de des
întâlnite la fiecare așezare.
În acest cadru geografic s-au c
reat
și dezvoltat de-a lungul timpului
elemente de cultură materială și
spirituală care au dus la închegarea
unei zone etnografice, distincte față
de zonele limitrofe (Bucovina de Sud,
Fălticeni și Iași).
Judeţul Botoşani a fost şi este
un judeţ al contrastelor: potenţial
uman remarcabil, dar potenţial
economic grevat de o infrastructură
neconformă. După un centralism
economic evident înainte de 1989
şi în care unele activităţi economice
au fost „lipite” în judeţul Botoşani,
fără a avea o tradiţe sau măcar nişte
premise clare de dezvoltare, a urmat
perioada de tranziţie în care toate
activităţile induse în mod forţat au
sucombat (producerea articolelor
tehnice de cauciuc, şuruburi etc.)
dar nici activităţile de tradiţie şi cu
o solidă bază de materii prime în
cuprinsul judeţului nu au reuşit să se
menţină, dispărând sau reducânduşi mult producţia (textile, confecţii,
producerea obiectelor din sticlă şi
porţelan, produse
alimentare – zahăr
etc.).
Teza vehiculată cu precădere a
fost cea a agrarismului acestui judeţ,
culturile agricole având condiţii
bune şi foarte bune pe cuprinsul
teritoriului. Legea fondului funciar
din anul 1991 a bulversat structurile
agricole constituite în special din
cooperative agricole de producţie
(CAP) şi întreprinderi agricole de stat
(IAS), proprietatea privată devenind
cvasimajoritară. Odată cu reinstituirea
proprietăţii private asupra terenurilor
agricole a mai avut loc un fenomen
care va marca întreaga agricultură
românească: fragmentarea excesivă
a exploataţiilor agricole şi practicarea
unei agriculturi de subzistenţă în mod
inevitabil.
Structurile de tip asociativ nu au
avut succes în mod iniţial datorită
exemplului negativ dat de fostele
cooperative agricole de producţie,
practica acestora menţinându-se încă
vie în memoria ţăranilor.
Judeţul Botoşani are funcţia
agricolă dominantă. Această funcţie
este determinată pe de
o parte de
potenţialul remarcabil al solurilor şi pe
de altă parte de lipsa de concurenţă
puternică din partea altei funcţii.
De asemenea, judeţul este bogat în
vii (1.690 ha) şi livezi (2.569 ha).
Deşi în ceea ce priveşte creşterea
animalelor s-a remarcat o descreştere
în ultimii ani, totuşi judeţul se înscrie
printre cei mai mari crescători de
oi din ţară (peste 289.416 capete).
Numărul de operatori înregistraţi în
agricultura ecologică în anul 2012 s-a
ridicat la 475, din care 472 producători
agricoli tip A1, 2 procesatori tip B şi 1
procesator tip AB.
În ceea ce priveşte prelucrarea/
procesarea produselor de origine
vegetală şi animală, la nivelul judeţului
Botoşani funcţionează un număr
destul de important de unităţi de
procesare.
Ocupaţii principale
Ocupațiile secundare ale populației
din zona etnografică Botoșani au
fost pescuitul și albinăritul, care
au constituit surse complementare
de hrană și de alte materii prime
necesar
e oamenilor de aici.
O altă ocupație este și vânătoarea,
practicată în mare parte în păduri
unde trăiesc multe vietăţi de interes
cinegetic.
Pescuitul s-a extins mai mult în
iazuri, unde se practică o piscicultură
sistematică.
Având
în
vedere
potenţialul agricol de care dispune
judeţul Botoşani, acesta poate deveni
factorul principal în dezvoltarea
viitoare.
Agricultura și creșterea animalelor
au fost întotdeauna ocupații principale,
dat fiind faptul că ele au asigurat
existența populației autohtone din
timpuri preistorice.
Agricultura reprezintă principala
ramură economică a judeţului
Botoşani şi concentrează cea mai
mare parte a forţei de muncă. An
după an, creşte preocuparea în ceea
ce priveşte asigurarea unor condiţii
standard pentru agricultură. În anul
2011 suprafaţa cultivată de sectorul
privat cuprindea 279.602 ha. Fâneţele
se întind pe o suprafaţă de 14.635 ha.
Ocupaţii secundare
Caracteristici
demografice şi
etnografice
În ultimii 10 ani populația județului
Botoșani a scăzut de la 451.193
locuitori la 398.938 locuitori, ceea
ce reprezintă o scădere de 52.255
de persoane. Această scădere
demografică se înscrie într-un trend
general ce se înregistrează la nivelul
întregii populații a României, cauzată
de mai mulți factori, de la scăderea
natalității la migrație și creșterea
speranței de viață. Studiile arată că
o parte a populației afectată de criza
economică a migrat spre țările din
vestul Europei în speranța găsirii unui
loc de muncă.
Orientarea religioasă este în
proporție de 95% ortodoxă restul de
3
Industrie
2
Industria
județului
Botoșani,
dezvoltată haotic până în anul 1989,
a suferit în ultimii 17 ani transformări
majore care au condus la dispariția
în întregime a industriei textile, cu
o creștere în schimb a ramurii de
confecții textile prin practicarea în
exclusivitate a activităţii de producere
în sistem “lohn”.
5
6
În
prezent, pe lângă industria
textilă, mai funcționează în județ
și următoarele ramuri industriale:
industria extractivă, tractoare, mașini
agricole, pompe, utilaje și piese de
schimb.
Din păcate, mecanismele de piață
și slabul management au condus la
falimentarea industriei producătoare
de sticlă și porțelan, pentru care
județul era recunoscut la nivel
național.
Bine reprezentată în județ este
industria alimentară și cea a băuturilor
alcoolice.
În județ sunt reprezentate aproape
toate ramurile industriale, realizânduse în mod sistematic o mare varietate
de produse: industria uşoară şi
confecţii (31%), industria alimentară
(22%), aparataj electric (10%),
articole tehnice din cauciuc (8,4%),
mobilă (2,4%).
Meşteşuguri ţărăneşti
Ţesutul ocupă un loc important între
meşteşuguri – se făcea în gospodărie
şi răspundea nevoilor membrilor
familiei. De la piesele de port cotidian
la cele de sărbătoare şi până la textilele
care împ
odobeau locuinţa, totul era
lucrat manual. Materia primă de bază
folosită a fost lâna. Piesele țesute
sunt în special scoarțele și lăicerele.
Acest meșteșug se mai practică azi la
Ibănești, Tudora, Concești, Avrămeni,
Ungureni. Merituos este faptul că în
comuna Vorona există Cercul micilor
țesătoare.
Olăritul – străveche îndeletnicire
practicată încă din neolitic, a fost păstrat
în măsura unei stricte funcţionalităţi a
obiectelor casnice, dezvoltarea unor
centre manufacturiere la Botoşani şi
Mihăileni înlesnind rămânerea acestei
îndeletniciri în gospodăria proprie.
Lucrările de ceramică folosesc un
material grafitat, culorile utilizate fiind
galben, verde, brun, cu decorațiuni.
Este necesar să amintim de
ceramica tip Cucuteni realizată de
familia Maxim din Dorohoi sau de
ceramica de tip Kuty aparținând
familiei Iacinschi.
Datorită faptului că teritoriul zonei
este dominat de câmpie şi dealuri,
suprafeţele ocupate de păduri
au fost
destul de reduse. Dat fiind că materia
primă nu s-a găsit din abundenţă,
nu putem vorbi de existenţa unei
preocupări constante şi cu tradiţie în
ceea ce priveşte prelucrarea lemnului.
Categoriile mari în care pot fi
încadrate obiectele de artă populară
lucrate din lemn în zona Botoșani
sunt: elemente de arhitectură (stâlpi,
grinzi, pazii, ancadramente de uși
etc.); mobilier (polițe, blidare, colțare);
unelte de muncă (juguri, războaie de
țesut, fuse, furci); obiecte de uz casnic
(linguri, căuce, cofițe).
Arta prelucrării lemnului este bine
reprezentată în zonă de familia
Apalaghiei din comuna Dângeni.
Un alt domeniu al artei populare
din zona Botoșani, în care se reflectă
talentul și măiestria femeilor, este
încondeierea ouălor.
Ouăle încondeiate sunt o mărturie
a datinilor, credințelor și obiceiurilor
pascale, reprezentând un element de
3
2
cultură spirituală specific românească.
Obiceiul încondeierii ouălor se mai
pă
strează în localitatea Rogojești.
Unul din cele mai răspândite
mesteșuguri din zonă este cojocăritul,
datorită în mare parte și climei aspre.
Meștesugul cojocăritului în zona
Botoșani poate fi urmărit până azi
aproape în fiecare așezare.
Cele mai bine păstrate obiceiuri
sunt cele de iarnă: colindele, uratul,
jocurile de căiuți, urși, măștile. Cea
mai renumită zonă folclorică este cea
a comunelor Tudora și Vorona.
În Vorona există cel mai renumit
creator de măști populare —
Gheorghe Ţugui.
Materiale de
construcție
1
În toată Moldova, la est şi la vest
de Prut, în trecut, s-au construit din
materiale considerate astăzi ecologice
— pământ (ceamur) — case şi anexe
gospodăreşti, construcţii cu destinaţie
socială (şcoală, cămin cultural, han),
din lemn — mai ales lăcaşuri de
cult, sau din piatră — case şi anexe
4
gospodăreşti, mai rare şi, destul de
frecvent, biserici.
La casele de pământ (ceamur)
se folosea constru
cţia cu vălătuci,
pe structură de furci şi leaţuri,
prin baterea ceamurului în straturi
succesive sau, mai nou, la început de
secol XX, construcţia cu chirpici.
Cele mai vechi tipuri de acoperișuri
erau cele vegetale, din paie de
cereale, stuf, draniţă (şiţă, şindrilă) şi
sunt sate, în Botoşani cu precădere,
precum Suharău, unde acestea încă
mai rezistă timpului.
2. SPECIFICUL
LOCAL
2.1. Peisajul
rural-cultural
Peisajul cultural reflectă elocvent
formele şi nivelele de adaptare ale unui
grup uman la condiţiile şi resursele
naturale locale. Originalitatea adaptării
la mediu a unei comunităţi, încadrarea
acesteia în spaţiu prin diverse activităţi,
modelarea caracteristicilor peisajului
ca urmare a vieţuirii umane, reprezintă
unele din problemele esenţiale ale
etnologiei moderne. Acestea rămân de
mare actualitate şi în prezent deoarece,
odată cu diversificarea relaţiilor dintre
om şi mediu, se conturează direcţii noi
de cercetare etnolog
ică.
Peisajul cultural rural este unul dintre
tipurile de peisaj cultural. El reprezintă
locul unui homo faber – spaţiul
amenajat în baza unei experienţe
culturale și administrat de comunitatea
rurală în strânsă legătură cu condițiile
și resursele cadrului natural. Graţie
vechimii locuirii spaţiului de către
comunitate, el îi asigură acesteia
condiţiile necesare pentru păstrarea
tradiţiilor de muncă, pentru moştenirea
culturală şi solidaritatea socială,
transmiterea experiențelor și realizărilor
culturale.
Teritoriul judeţului Botoşani se
încadrează în două categorii de
peisaj caracteristice zonelor joase ale
Moldovei: peisaje de deal şi podiş sub
7
2
Gospodărie tradiţională încadrată în peisajul de deal şi podiş (Subzona Nord Dorohoi – Darabani, localitatea Hilișeu –
Crișan).
– Horia, Ibănești, Lozna, Mihăileni,
Pomârla, Suharău, Vaculești, Vlădeni,
Vârfu Câmpului, Vorona, Tudora.
Zona de podiș este situată în parte
a de
vest a județului, spre granița cu Ucraina
şi spre limita cu județul Suceava.
B. Dealuri și podișuri joase,
depresiuni cu aspect deluros, cu
păduri de gorun cu carpen și de stejar
pedunculat cu gorun și tei, pajiști
stepizate și terenuri agricole (5 UATB):
municipiul Botoșani, comunele Coșula,
Cristești, Curtești, Mihai Eminescu.
Zona de dealuri și de podișuri joase
este amplasată în partea de sud-vest
a județului, între zona dealurilor și
podișurilor înalte și zona de câmpie.
1
influenţa climatului continental şi peisaje
de câmpie sub influenţa climatului
continental.
Peisaje de deal și podiș sub
influența climatului continental
(parțial pontic-submediteranean):
A. Dealuri și podișuri înalte:
Podiș cu păduri de fag cu carpen,
de gorun şi stejar pedunculat, pajiști
stepizate şi terenuri agricole (17 UATB):
comunele Bucecea, Cândești, Corni,
Cristinești, Dersca, Frumușica, Hilișeu
- în partea de nord-vest a județului,
până la gran
ița cu Ucraina;
- în partea de sud a județului, între râul
Prut şi depresiunea Botoșanilor.
B. Cu terenuri agricole, rare pajiști
stepice puternic modificate și pajiști
cu plante halofile și pâlcuri de stejar
pedunculat cu arțar tătăresc (38
UATB): acest tip de peisaj de câmpie,
caracteristic
Câmpiei
Moldovei,
predomină în părțile de nord, est
și sud ale județului reprezentând
peisajul dominant în cca. 50% din
teritoriul acestuia. Se remarcă faptul
că în această zonă de câmpie au fost
amenajate în decursul timpului un
număr mare de iazuri, construite prin
bararea cursurilor râurilor. Peisajul
de câmpie continuă spre est, în afara
județului, în Republica Moldova,
câmpia fiind fracturată de valea amplă
a Prutului.
Peisaje de câmpie sub influența
climatului continental (parțial ponticsubmediteranean):
A. Cu terenuri agricole, pajiști
stepizate puternic modificate și pâlcuri
de păduri de stejar pedunculat cu arțar
tătăresc (18 UATB): or
așele Dărăbani,
Flămânzi şi Ștefănești, comunele
Albești, Bălușeni, Blândești, Concești,
Copălău,
Dobârceni,
Durnești,
Gorbănești, Hudești, Lunca, Păltiniș,
Stăuceni, Sulița, Todireni, Trușești.
Peisajul de câmpie cu pajiști stepizate
şi pâlcuri de păduri se întâlnește în
două zone ale județului Botoșani:
3
Subzona Dorohoi – Darabani – comuna Hilișeu – Horia.
8
1
Subzona de influență a Siretului — comuna Vârful Câmpului.
4
Subzona de influență Fălticeni — comuna Tudora.
2
Subzona de influență Hârlău – Iași – comuna Sulița.
3
Subzona Ștefănești — Lunca Prutului.
Este de semnalat existenţa peisajului
cultural generat de iazurile istorice.
Importanţa acestor iazuri este în
primul rând economică; acesteia i se
adaugă valoarea socială a iazurilor
(ocupaţii, obiceiuri, memoria colectivă).
Semnalăm de asemenea importanţa
materială
a
acestor
amenajări
hidrotehnice construite la început în
mod artiza
nal şi transformate după
anul 1949. Valoarea culturală şi de
peisaj cultural a iazurilor este deosebit
de mare, întrucât sunt amenajări
hidrotehnice executate în trepte de-a
lungul râurilor cu debite în general mici
şi care datează din Evul Mediu.
Pe teritoriul judeţului Botoşani există
un foarte mare număr de acumulări de
apă împărţite în două categorii:
- Marile acumulări de apă pentru
scopuri energetice de pe Siret
(acumulările Rogojeşti şi Bucecea,
amplasate parţial în judeţul Botoşani şi
parţial în judeţul Suceava) şi de pe râul
Prut (acumularea Stânca – Costeşti,
amplasată parţial în judeţul Botoşani şi
parţial în Republica Moldova).
- Marile acumulări de apă pentru
piscicultură şi irigaţie (iazuri şi heleşteie),
amplasate pe toate râurile interioare ale
judeţului. În anul 2008 existau în judeţ
161 de iazuri cu un volum total de apă
de 67,172 milioane de metri cubi.
- Unele dintre aceste iazuri existau
probabil dina
inte de descălecatul lui
Dragoş Vodă (1352), sau altele sunt
atestate pentru prima dată în documente
în secolele XIV şi XV – prima atestare
documentară a iazurilor).
5
Peisaj cultural generat de iazurile istorice – localitate dezvoltată pe malul Iazului Suharău, în zona colinară de Nord a
județului.
Agricultura,
pomicultura
şi
creşterea animalelor
Agricultura este practicată pe
suprafeţe mici, fragmentate, la nivel
de gospodărie, acoperind în primul
rând cerințele de consum ale familiei.
Pomicultura și viticultura este practicată
mai rar, în zonele colinare – Flămânzi,
Frumușica, Rădeni.
Creşterea animalelor este practicată
în toate zonele, în egală măsură. S-a
remarcat o scădere a efectivelor în
ultimii ani, motivată de depopularea
satelor.
Totuşi la nivelul judeţului se regăsesc
printre cei mai mari crescători de oi din
ţară.
uliți sinuoase, curți și grădini destul de
spațioase.
Al doilea tip de sat, întâlnit în măsură
mult mai redusă decât primul, este
satul răsfirat.
Și acest tip de sat este caracteristic
zonelor cu ocupații mixte.
Planul unui astfel de sat ne
înfățișează o rețea de ulițe lungi, cu
traseu neregulat. Casele sunt așezate
mai întotdeauna la drum, formând
grupuri ca niște cătune, pe alocuri
depărtate unele de altele.
Ca structură, aceste sate sunt
formate din case rare, situate în
apropierea drumurilor, uneori izolate
în mijlocul proprietății. În centru,
casele erau mai dese și mai ordonate
de-a lungul ulițelor. Pământul care
aparține fiecărei gospodării este de
obicei divizat, o parte se găsește
în jurul casei (vatra satului), iar cea
mai mare parte rămâne în exteriorul
satului.
9
Clasificări
Caracterul peisajului este dat de
elementele sale componente, de
relaţia dintre acestea şi elementul
dominant. Elementele peisajului pot
fi naturale sau realizate de mâna
omului. Peisajul zonei se împarte în
primul rând în peisaje extravilane (în
afara vetrei satului) şi intravilane (în
vatra satului).
3
2.2. Tipologii
de sate
Structura aşezărilor este dependentă
de modul de viaţă (valabilă pentru tot
teritoriul studiat).
În zona etnografică Botoșani existau
mai multe tipuri de sate, în funcție
de mediul geografic, climă, ocupații,
viață economică etc. Fiind vorba de
o regiune de câmpie și dealuri, cu
caracter agricol dominant, marea
majoritate a satelor erau de tip adunat,
în special în câmpiile Jijiei și Bașeului.
Satul adunat are gospodăriile
mult mai apropiate și ne înfățișează
o aglomerație compactă și bine
delimitată de gospodării.
Planul unui asemenea sat cuprindea
o rețea de ulițe întortocheate, fără nici
o ordine; rareori, din planul acesta se
desprindea o axă principală sau un
sistem, cu ţesut aglomerat în zona
de vatră a satului, şi cu ţesut cu loturi
de dimensiuni mai mari înspre zonele
de margine. În câmpie, limitarea
s-a datorat opreliștii impuse de
proprietar
ii moșiilor (boieri, mănăstiri),
care au tins să își păstreze cât mai
multe terenuri pentru agricultură.
Cu toate condițiile restrictive, satul
de tip adunat se caracterizează prin
dispoziția neregulată a gospodăriilor,
După structura urbanistică se deosebesc următoarele tipuri de localităţi:
1
Sat răsfirat — localitatea Vorona
4
1. Localităţile cu plan organic, cu o formare spontană şi cu o creştere istorică.
2
Sat adunat — localitatea Cristinești
2.3. Amplasarea
pe lot şi sistemul
constructiv
10
1
3
2
2. Localităţile din primul tip în care s-au inserat sau la care
s-au adăugat părţi proiectate cu plan geometric, cauzate de
împroprietăriri sau de voinţa proprietarilor (vezi cazul oraşului
Mihăileni, trasat pe moşia domnitorului Mihai Sturdza, în
completarea târgului existent).
4
3. Localităţile cu plan geometric, proiectate pentru împroprietărirea ţăranilor, proces
care a început cu reforma agrară din anul 1864. Constat
m că un număr de 50 de
sate din totalul de 339 (15% din judeţ) sunt construite după proiecte.
Gospodăria, unitate de bază a
satului, este terenul din vatra sau
moșia așezării, de obicei împrejmuit,
ocupat de casă, anexe, curți și grădini.
Gospodăria țărănească tradițională
din zona Botoșani a fost determinată
de ocupațiile locuitorilor, de factorii
climatici, de așezarea geografică și
de starea social - economică.
Gospodăria permanentă din vatra
satului cuprinde casa de locuit și
anexele pentru depozitarea cerealelor
și pentru adăpostirea animalelor. La
acestea se adaugă împrejmuirea,
poarta și fântâna.
În această regiune, lipsa materialului
lemnos a determinat pe de o parte
limitarea
construcțiilor
destinate
adăpostirii omului și animalelor, iar pe
de altă parte a condiționat proporțiile
modeste ale acestora.
Clima aspră din nordul țării a
impus orientarea fațadelor vechi
către sud, fără a ține cont de drumul
satului. Așa se exp
lică prezența în
zonă a numeroase case așezate
cu spatele la uliță (ca de exemplu
la Brăești, Cervicești, Copălău,
Frumușica, Leorda, Vorona, Hilișeu).
Amplasarea caselor departe de drum
constituie aproape o regulă în cazul
gospodăriilor tradiționale.
Dintre anexele aflate în cadrul
gospodăriei tradiționale mai găsim
astăzi doar pivnița săpată în pământ
și poiata pentru păsări.
Apare în schimb o construcție
modernă de dimensiuni mai mari (cca
15 - 20 m lungime și 6 - 7 m lățime),
polifuncțională, lucrată din lemn și din
cărămidă. Este standola, folosită ca
grajd pentru vite, coteț pentru porci,
loc de depozitare a cerealelor și a
fânului.
Apar tot mai des bucătăriile de vară.
Începând cu a doua jumătate a
secolului al XX–lea se constată un
intens proces de transformare a
gospodăriei țărănești, având drept
consecință apariția unor construcții
noi, de proporții mai mari, pe un spațiu
mult mai redus.
Se observă o dimin
uare accentuată
a înălțimii acoperișului caselor și
anexelor din gospodărie.
În zona Botoșani întâlnim mai
multe tipuri de gospodării, dintre care
cel mai răspândit este cel cu casa
așezată în mijlocul curții, cu fațada
spre drum. În acest caz construcțiile
anexe (șura, cotețul, poiata) sunt
amplasate în spatele casei, paralel
sau perpendicular pe aceasta. Casa
din cadrul acestui tip de gospodărie
este cea cu două camere și tindă la
mijloc, predominantă în zonă până în
prima jumătate a secolului al XX - lea.
Terenul din fața casei era lăsat
necultivat sau se amenaja ca o
mică grădină cu flori și cu straturi de
zarzavat, împrejmuită cu un gărduț.
În spatele casei se afla ograda pentru
acareturi și locul pentru depozitare a
fânului, cocenilor etc.
În prelungirea ogrăzii era livada cu
pomi fructiferi sau, de cele mai multe
ori, terenul cultivat cu porumb și
cartofi etc.
Un alt tip de plan ce apare mai rar este
cel cu casa așezată perp
endicular pe
direcția drumului. Construcțiile anexe
sunt amplasate fie paralel cu planul
casei, fie în continuarea acestuia.
Aceste gospodării pot fi văzute la
Lunca,
Manoleasa,
Mihălășeni,
Răuseni, Șendriceni, Nicșeni etc.
În localitățile rurale de tip târg,
formate la intersecțiile de drumuri
comerciale întâlnim locuințe de
tip vagon care formează fronturi
continuie la stradă, având dublă
funcțiune – locuire și comerț.
Un alt tip de dispunere a locuințelor
îl întâlnim în localitățile rurale de tip
târg, care s-au format la intersecțiile
de drumuri comerciale.
Tipul
de
gospodărie
având
casa așezată cu fața spre drum
și construcțiile anexe amplasate
pe aceeași linie cu casa, sau
perpendicular pe direcția drumului,
apare în zonă cu o frecvență foarte
redusă.
Planul gospodăriilor noi este mai
unitar: casa așezată cu fața spre
drum, destul de aproape de acesta,
având construcțiile anexe amplasate
de cele mai multe ori în spate,
p
aralel cu planul casei. Spațiul curții
devine tot mai restrâns, în fața casei
rămâne foarte puțin teren, pe care se
cultivă flori, iar în spatele casei sunt
concentrate anexele.
Terenul afectat depozitării fânului și
cocenilor este din ce în ce mai mic.
Pomii fructiferi sunt plantați de obicei
în jurul casei, livada restrângându-se.
Uneori
în
cadrul
aceleeași
gospodării, întâlnim două tipuri
de casă, fiecare adăpostind o altă
generație (părinți si copii). De obicei
casa mai veche (o cameră și o tindă),
locuită de bătrâni, se afla în fundul
curții, iar casa nouă, mai spațioasă (3
- 4 camere), era la stradă.
Tipul tradițional de gospodărie cu
casa în mijlocul curții și acareturile
amplasate
în
spate
prezintă
similitudini cu tipul de gospodărie
existent în zona Iașului la începutul
secolului al XX - lea. Faţă de zona
învecinată a Bucovinei de Sud apar
unele particularități distincte: în zona
Botoșani nu au existat gospodării
cu
ocol întărit, iar în cadrul gospodăriilor,
construcțiile destinate adăpostirii și
creșterii animalelor sunt de proporții
mai modeste.
În vestul zonei, pentru construcțiile
vechi a fost folosit mai rar lemnul, sub
formă de bârne subțiri.
11
3
1
Gospodărie specifică zonei de câmpie.
2
Gospodărie specifică zonei de deal.
Planul unei gospodării tradiționale din zonă: 1 – tindă; 2 – „casă”; 3 – „casă
mare”; 4 – cămară; 5 – bucătărie; 6 – prispă; 7 – coteț pentru porci; 8 – bucătărie
de vară; 9 – tindă; 10 – magazie; 11 – poiată pentru găini; 12 - șură pentru oi;
13 - șură pentru vite; 14 - șopron pentru fân; 15 – ocol pentru vite; 16 – grădină
de flori; 17 – ogradă; 18 – grădină cu pomi.
4
12
Gospodărie din localitatea Lozna (Subzona de influență a Siretului).
1
Gospodării din localitatea Mihăileni (Subzona de influență a Siretului).
5
Gospodărie din localitatea Tudora (Subzona de inf
luență Fălticeni).
2
Gospodărie din localitata Tudora (Subzona de influență Fălticeni).
6
Gospodărie din localitatea Brăești (Subzona Nord Dorohoi — Darabani).
3
Gospodărie din localitatea Văculești (Subzona Nord Dorohoi — Darabani).
7
Gospodărie din localitatea Plopeni (Subzona Botoșani — Săveni).
4
1
13
Gospodării din localitatea Frumușica (Subzona de influență Hârlău — Iași).
Gospodărie din localitatea Vlăsinești (Subzona Botoșani — Săveni).
5
Gospodărie din localitatea Călărași (Subzona Ștefănești — Lunca Prutului).
2
Gospodărie din localitatea Todireni (Subzona de influență Hârlău —Iași).
3
Gospodărie din localitatea Ripiceni (Subzona Ștefănești — Lunca Prutului).
În majoritatea cazurilor, însă, s-au
folosit nuiele împletite, pe un schelet
de furci de stejar înfipte în pământ.
În gospodăriile modeste, șura avea
pereți doar pe trei laturi. Cotețul
pentru porci era de cele mai multe ori
o construc
ție de formă rotundă, din
nuiele împletite pe după pari bătuți
direct în pământ.
Forma rotundă era motivată de
economia de material și prin faptul
că aceste construcții erau mai
călduroase. Aceeași formă rotundă o
avea și poiata de păsări, cu acoperiș
din stuf și paie, construită la fel ca și
cotețul pentru porci.
Pivnița (zămnicul) era o groapă
săpată în pământ (la adâncimea de
doi metri), de formă dreptunghiulară,
cu dimensiunile de 2 × 4 m. Două
furci de lemn sprijinite pe o coardă
constituiau suportul pentru acoperiș.
De la coarda din mijloc, bucăți de
lemn uneau pereții zămnicului. Pe
acest suport se punea pământ,
iar uneori deasupra pământului se
așezau paie sau stuf. Pereții pivniței
de regulă nu erau întăriți cu piatră, de
aceea de multe ori se surpau.
Mai multe gospodării aveau șopru
pentru păstrarea fânului, o construcție
de formă dreptunghiulară, având la
colțuri patru pari cu înăltimea de până
la 8 m, l
a înălțimea de 2 m față de
sol. Grinzile susțineau o încăpere din
scânduri, în care era depozitat fânul.
O
construcție
nelipsită
din
gospodăria tradițională a zonei a fost
coșăriul (coșerul), destinat depozitării
știuleților de porumb, de formă ovală,
lucrat din nuiele împletite pe după pari
înfipți în pământ, cu acoperiș din paie
sau draniță, iar mai târziu din tablă.
În acest ținut cu păduri puține s-au
folosit ca materiale de construcții
paiele, stuful și nuielele și, într-o
măsură destul de mare, pământul
în diferite amestecuri: sub formă de
vălătuci, sau mai târziu în secolul al
XX-lea sub formă de chirpici. Piatra
s-a folosit în cantitate mai mică, în
special pentru fundații, acolo unde au
existat cariere de piatră.
În zonă s-au practicat mai multe
sisteme
constructive.
Cel
mai
răspândit era sistemul bazat pe
folosirea furcilor de stejar (groase
de cca 20 cm), îngropate direct în
pământ, la adâncimea de aproape
un
metru, având afară înălțimea de până
la doi metri. La construcția unei case
intrau de obicei 12 - 14 furci de stejar,
14
patru fiind dispuse în colțuri, câte una
pe laturile scurte şi restul pe laturile
lungi, la uși şi ferestre.
Aceste furci erau consolidate cu trei
brâie orizontale, dispuse jos, la mijloc
și în partea de sus a furcilor. Acesta
era scheletul casei pe care apoi se
împleteau vertical nuiele de ulm, plop,
salcie. Peste nuiele se lipea pământ
ud amestecat cu paie și pleavă.
Peste pământul negru se aplica,
după uscare, lut galben amestecat
cu balegă de cal. În așezările de pe
cursul Jijiei, unde pădurile lipseau,
s-au construit case din vălătuci
(pământ înmuiat, amestecat cu paie).
Din acest amestec se formau suluri
de dimensiuni variabile. Pe un schelet
din bârne subțiri de stejar dispuse
vertical, înfipte direct în pământ, la
distanță de aproape un metru una de
cealaltă, se așezau vălătucii, după
care pereții erau un
și cu lut negru.
În așezările de pe valea Prutului
s-au construit case din lumânărică,
pe un schelet de furci subțiri înfipte în
pământ.
În vestul zonei, datorită prezenței
pădurilor,
constatăm
existența
sistemului de construcție bazat pe
folosirea lemnului sub formă de bârne.
Casele de bârne se construiau pe sol
sau pe o temelie scundă din piatră. Pe
pământ sau pe temelia din piatră se
așezau tălpile (bârne groase, cioplite
în patru muchii, având latura de circa
30 cm). Pe tălpi se așezau bârnele
subțiri, îmbinate la colțuri în clește.
Peste bârnele care formau pereții
casei se puneau grinzile tavanului,
iar la capătul acestora cosoroabele
care susțineau căprioriii acoperișului.
Căpriorii erau prinși de cosoroabă cu
cuie din lemn de corn.
Cărămida s-a folosit în măsură
redusă în arhitectura tradițională a
zonei Botoșaniului. La sate era folosită
doar la construcția caselor boierești și
a ratoșurilor (hanurilor) din secole
le al
XVIII - lea și al XIX - lea. În secolul al
XX - lea, în arhitectura populară s-au
folosit mai mult chirpicii. În prezent,
sistemul de construcție bazat pe un
schelet din furci de stejar nu se mai
folosește aproape de loc.
Casele tradiționale au dimensiuni
relativ reduse, de 4 — 8 m pe latura
scurtă şi de 7 — 15 m pe latura lungă,
cu 1 — 4 camere, înscrise într-un plan
dreptunghiular.
Locuințele tradiționale sunt de 3
tipuri: monocelulare (cu o singură
cameră); bicelulare (cu tindă cu sobă
de gătit şi o cameră laterală cu sobă
oarbă — „casa”); tricelulare (cu tinda
2
1
Planimetria
monocelulare.
unei
locuințe
centrală cu sobă de gătit și două
camere de locuit, dintre care una nu
se încălzește). Intrarea în casă are
o prispă cu stâlpi, amplasată fie în
dreptul tindei (prispă centrală), fie
pe două laturi ale casei (mai rar pe
trei laturi); foarte rar se întâlnește un
foișor central în dreptul intrării.
Indiferent
de
nu
mărul
şi
funcţionalitatea încaperilor, casa avea
o prispă plasată pe una, doua, trei sau
patru laturi. Prispa, un fel de terasă
scundă, înaltă de 30 — 60 cm şi lată
de 40 — 160 cm, este un adapost
deschis, construit din piatră si pamânt
bătut, uneori podit cu scânduri, care
protejează de intemperii pereţii
exteriori ai casei. Acest spaţiu era
utilizat pentru depozitarea unor
produse, pentru unele activităţi
casnice şi odihnă. De multe ori,
prispa este mărginită în exterior de
o balustradă cu stâlpi ciopliţi care
formează o galerie plină de farmec
sub streşinile largi ale locuinţei.
Uneori, prispa poartă una din perlele
locuinţei tradiţionale românesti —
foișorul.
Unitatea arhitecturii casei românești
este dată de structura planului,
de funcţionalitatea încăperilor, de
tehnicile şi materialele de construcţie,
de soluţiile decorative. Interesante
şi deosebit de ingenioase sunt
soluţiile găsite pentru înfrumuseţarea
exteriorului (f
inisarea şi văruitul
pereţilor, decorul din lemn cioplit
sau traforat, din stuc) şi interiorului
locuinţei (pereţii, podeaua, podina,
inscripţiile de pe grinzi). Arhitectura
populară trece astăzi prin profunde
modificări: materialele tradiţionale de
Planimetria unei locuințe bicelulare.
construcţie, lemnul şi pământul, sunt
înlocuite de cărămidă, ciment, beton,
ţiglă, tablă, apar noi soluţii constructive
şi decorative. Din păcate, apar şi
modele de import, străine specificului
arhitecturii autohtone, kitch-uri care
urâţesc peisajul etnografic.
2.4. Tipologii
de acoperişuri,
pante, materiale de
învelitori, culori,
goluri de iluminare
şi ventilare (forme
permise) în funcţie
de caracteristicile
de climă, relief şi
tehnici locale
De obicei, în Zona Botoșani,
acoperişul tradiţional are o rezolvare
simplă, în patru ape. Acoperișul
în două ape se întâlnește mai rar,
în special la anexele gospodăriei,
având uneori o pantă scurtă la nivelu
l
pinionului teșit. În zonă mai apar
acoperișurile în două ape cu coama
pe latura scurtă.
Cele mai vechi tipuri de învelitori erau
cele vegetale, din paie de cereale,
stuf, draniţă (şiţă, şindrilă) şi sunt
sate, precum Suharău, unde acestea
încă mai rezistă timpului.
Acoperișurile din șindrilă, țiglă și mai
tărziu din tablă au apărut începând
din secolul al XIX–lea.
3
Planimetria unei locuințe tricelulare.
Şarpanta era realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături şi cuie din lemn (la
construcţiile mai vechi) şi din metal
la cele mai recente. Pe căpriori se
așezau leațuri legate cu coajă de tei;
la streașină se prindea un streșinar
(un băț de stejar, mai gros), în care
se fixau bețe subțiri (copileți), de
15 — 20 cm grosime, la distanță de
10 cm unele de altele. De multe ori,
între bețe se îngrămădeau orizontal
niște nuiele subțiri, obținându-se un
mic gărduț care avea menirea de
a susține paiele. Pe căpriorii astf
l
pinionului teșit. În zonă mai apar
acoperișurile în două ape cu coama
pe latura scurtă.
Cele mai vechi tipuri de învelitori erau
cele vegetale, din paie de cereale,
stuf, draniţă (şiţă, şindrilă) şi sunt
sate, precum Suharău, unde acestea
încă mai rezistă timpului.
Acoperișurile din șindrilă, țiglă și mai
tărziu din tablă au apărut începând
din secolul al XIX–lea.
3
Planimetria unei locuințe tricelulare.
Şarpanta era realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături şi cuie din lemn (la
construcţiile mai vechi) şi din metal
la cele mai recente. Pe căpriori se
așezau leațuri legate cu coajă de tei;
la streașină se prindea un streșinar
(un băț de stejar, mai gros), în care
se fixau bețe subțiri (copileți), de
15 — 20 cm grosime, la distanță de
10 cm unele de altele. De multe ori,
între bețe se îngrămădeau orizontal
niște nuiele subțiri, obținându-se un
mic gărduț care avea menirea de
a susține paiele. Pe căpriorii astf
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO