Zona Bran - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
Ghidul de arhitectură se adresează:
• locuitorilor satelor
• administrației locale și regionale
• investitorilor publici și privați
• consultanților specializați în
accesarea fondurilor europene
• proiectanților
în vederea întocmirii proiectelor pentru
• investiții din Programul Național de Dezvoltare Rurală
• investiții private
• investiții publice
și a fundamentării documentațiilor de urbanism.
Colectiv de elaborare:
Coordonator:
arh. Silvia DEMETER-LOWE
Consultant științific:
Dr. Ioan PRAOVEANU
Echipă:
arh. Silvia DEMETER-LOWE
arh. Ioana BÂRSĂȘTEANU
arh. Sânziana BORTNOWSKI
Grupul Rural al OAR
Editare și machetare:
arh. Silvia DEMETER-LOWE
arh. Ioana BÂRSĂȘTEANU
Corectură de text:
Andreea BELL
Ghidul a apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România și a fost finanțat din Fondul „Timbrul Arhitecturii”.
- septembrie 2017 -
1
Dedicăm acest ghid marelui cărturar, fiu al Branului, Sextil Pușcariu.
„În as
emenea case își trăiesc de multe veacuri brănenii traiul lor greu, dar sănătos
(...), păscându-și turmele, (...) și căutând să echilibreze prin transhumanță ariditatea
solurilor și greutatea iernilor. Ca și râșnovenii și săcelenii, oieri și ei, dar mai
aproape de Brașov, ei au fost adevărații fii ai munților, ale căror poteci tăinuite le
cunoșteau, pentru ca să găsească acolo loc de refugiu în vremuri vitrege (...).”
Sextil Pușcariu, „Brașovul de altădată”, 1943.
2
SCOPUL
GHIDULUI
Scopul acestui material este
de a veni în sprijinul locuitorilor
din mediul rural, al autorităților
locale, investitorilor, proiectanților
și consultanților implicați în
procesul de construire sau
elaborare a unor regulamente
de construire în mediul rural.
Astfel, ghidul intenționează să
ușureze activitatea echipelor de
proiectare/consultanță în alegerea
configurațiilor, a materialelor și a
tehnologiilor necesare construirii
în mediul rural, fi
e că vorbim
despre proiecte finanțate prin
Programul Național de Dezvoltare
Rurală, fie de proiecte cu finanțare
privată sau despre elaborarea
documentațiilor de urbanism.
Obiectivul esenţial al acestui ghid
este de a contribui la păstrarea
valorilor peisajului construit și
natural al așezărilor rurale, de
a evidenția aceste valori și de a
oferi atât modele de reabilitare a
clădirilor existente cât și modele
pentru noile construcții astfel încât
acestea să se integreze în context.
Ghidul își propune să fie un
instrument de lucru care să ofere
un set de reguli ușor de aplicat, cu
exemple clare (inclusiv de tipul AŞA
DA sau AŞA NU), care să faciliteze
alegerea modelelor adecvate.
Proiectele de succes din mediul
rural evidențiază faptul că există
o legătură foarte strânsă între
calitatea peisajului natural, a
celui construit și calitatea vieții.
Creșterea calității vieții trebuie să
țină cont de conservarea peisajului
cultural existent ș
i a tradițiilor, acestea
fiind, de fapt, resurse esențiale pentru
o dezvoltare durabilă a comunităților.
Viitorul oricărei comunități depinde
1
Fig. 1: Peisaj de iarnă în zona Bran.
de modul în care își administrează
resursele. Mediul construit
(construcțiile de orice fel) poate fi
o resursă extrem de valoroasă sau
din contră, doar un consumator de
resurse. În acest sens, prezentul
material propune soluții care pun
în valoare înțelepciunea tradiției
constructive locale, a utilizării
responsabile a resurselor locale
dar în același timp oferind soluții
noi, ce țin de materiale și tehnici
moderne de construcție, de utilizarea
surselor de energie regenerabile.
2
Fig. 2: Inscripție deasupra izvorului din Șirnea.
3
IMPLICAREA
COMUNITĂȚII ÎN
GOSPODĂRIREA
RESPONSABILĂ
A MEDIULUI
CONSTRUIT
Grija cu care întreținem, reparăm
sau construim - fie că este vorba
de casele tradiționale părintești
sau de clădiri noi, reprezintă un
proces ce presup
une asumarea
unei responsabilități față de întreaga
comunitate. Orice clădire trebuie
percepută în primul rând ca o
componentă a ansamblului așezării
sătești. Astfel, o cladire trainică,
frumoasă, care își îndeplinește bine
rostul pentru care a fost construită,
ar trebui să fie un motiv de mândrie
pentru întreaga comunitate. Acest
lucru devine și mai evident, mai
relevant, în cazul clădirilor cu
funcțiuni publice, comunitare:
primăria, școala, „Căminul Cultural”,
dispensarul, clădiri de cult, etc.
4
având o strategie pe termen lung,
pentru a rămâne disponibile și
generațiilor viitoare; se vor utiliza
surse de energie regenerabile.
- valorificarea amplasamentului
astfel încât forma/volumetria și
înfățișarea clădirii să reflecte climatul
local: orientare și însorire, umiditate
și vânturi dominante, oscilații de
temperatură, etc.
- utilizarea materialelor și tehnicilor
tradiționale care de fapt reflectă
soluțiile cele mai bune
cristalizate
de-a lungul timpului pentru condițiile
de mediu locale.
- utilizarea materialelor reciclabile
și refolosirea apelor uzate și pluviale.
Pentru noile programe/
funcțiuni propuse în mediul
rural, întotdeauna se vor analiza
următoarele aspecte:
- Relevanța: „Cât de necesară este
această nouă clădire sau ansamblu
pentru comunitate? Cum se va
asigura întreținerea și funcționarea
noilor clădiri?”
- Incluziunea socială: „Cât de
echitabilă este repartizarea serviciilor,
a utilităților, a facilităților de producție
în teritoriu? ”. Se va urmări
favorizarea accesului tuturor
membrilor comunității în aceeași
măsură la noile funcțiuni.
Principiile care vor sta la baza
oricărei intervenții asupra mediului
construit din zonele rurale (fie
că este vorba de conservare,
întreținere, modernizare sau
construire) sunt următoarele:
- respectul pentru moștenirea
culturală; se va urmări cu precădere
integrarea în context prin păstrarea
nealt
erată a identității așezării, a
peisajului construit și a celui natural.
- responsabilitate față de urmași;
îmbunătățirea condițiilor de viață în
prezent se va face prin valorificarea
resurselor locale în mod judicios,
3
4
6
5
7
Dezvoltarea economiei
locale prin revitalizarea
activităților economice
tradiționale și recalificarea
profesională
- dezvoltarea unor puncte de
comercializare și valorificare a
materialelor de construcție
ecologice de proveniență locală;
În anumite comunităţi, activitățile
economice tradiționale au încetat,
fie din cauza lipsei de interes
pentru acele produse tradiționale,
fie din cauza lipsei de transfer de
cunoștințe ale meșteșugului de la
meșter către ucenici ca urmare a
migrației tinerilor către mediul urban.
În contextul actual al creșterii
interesului pentru produsele
autentice meșteșugărești și pentru
stilul de viață mai natural de la
țară, revitalizarea acestor activități
economice tradiț
ionale poate
contribui la dezvoltarea economiei
locale. Tinerii pot fi încurajați să
rămână în comunitate prin asocierea
meșteșugului cu un motiv de mândrie
și asigurarea unui trai decent.
Acest deziderat se poate atinge
doar printr-o politică investiţională
coerentă, care trebuie să urmeze
niste paşi necesari, cum sunt:
- oferirea posibilității de calificare/
re-calificare profesională;
- oferirea posibilității organizării
de schimburi de experiență
și cursuri practice;
Arhitectul are rolul de a transforma
și materializa dorințele și aspirațiile
beneficiarului cu privire la
procesul de construire, adaptând
cerințele acestuia la contextul
geografic natural, social și
economic, la posibilitățile
constructive, la cadrul legislativ.
În acest sens, arhitectul are
rolul de a explica beneficiarului
oportunitățile și constrângerile ce
caracterizează proiectul, asigurând
fezabilitatea acestuia și urmărind
sporirea calității vieții utilizatorilor
și a mediului construit, în general.
8
9
Rolul arhitectului
CUPRINS
5
SCOPUL GHIDULUI...........................................................................................3
IMPLICAREA COMUNITĂȚII ÎN GOSPODĂRIREA RESPONSABILĂ A
MEDIULUI CONSTRUIT.....................................................................................4
CUPRINS ...........................................................................................................5
Capitolul I ZONA BRAN.................................................................................6
1.1 Structura administrativ-teritorială..........................................................6
1.2 Delimitarea geografică..........................................................................6
1.3 Tipologia așezărilor...............................................................................6
1.4 Caracteristicile specifice ale zonei........................................................7
1.4.1 Caracteristici
geografice și climatice.........................................7
1.4.2 Caracteristici demografice........................................................7
1.4.3 Caracteristici economice...........................................................7
4.3 Tehnici de construire și materiale..........................................................................................................................31
4.3.1 FUNDAȚIILE..............................................................................................................................................31
4.3.2 PEREȚII ...................................................................................................................................................32
4.3.3 ACOPERIȘUL ..........................................................................................................................................35
4.3.4 BALCOANE ȘI TERASE ...........................................................................
...............................................38
4.3.5 TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE, RAPORTUL „PLIN-GOL”.............................................................................39
Capitolul V
AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE...............................................................................................42
PRINCIPII DE DEZVOLTARE......................................................8
Capitolul VI REGULI PENTRU CONSTRUCȚII CU GABARIT MARE (PESTE 250MP) DE TIP MONOVOLUM..........46
6.1 Amplasarea...........................................................................................................................................................46
6.2 POT, CUT, regim de înălțime................................................................................................................................46
6.3 Tehnici de construire și materiale....................................................................................................................
.....46
6.3.1 Acoperișul.................................................................................................................................................46
6.3.2 Fundațiile..................................................................................................................................................48
6.3.3 Pereții........................................................................................................................................................48
6.3.4 Tâmplăria și golurile..................................................................................................................................49
Capitolul III SPECIFICUL ARHITECTURAL.................................................10
3.1 Tipologia gospodăriilor........................................................................10
3.1.1 Gospodăria cu curte închisă și întărită...................................10
3.1.2 Gospodăria pe trei laturi..............
...........................................12
3.1.3 Gospodăria pe două laturi......................................................12
3.1.4 Gospodăria cu curte deschisă................................................13
3.1.5 Gospodăria cu casa pe două nivele ......................................14
3.1.6 Adăposturile temporare..........................................................15
3.1.7 Instalații de tehnică populară și ateliere meșteșugărești........16
3.2 Forme și proporții................................................................................18
Capitolul VII PRINCIPII ȘI REGULI PENTRU AMENAJĂRI EXTERIOARE...................................................................50
7.1 Împrejmuirea proprietății.......................................................................................................................................50
7.2 Spații publice............................................................................................
............................................................52
7.3 Drumuri și alte căi de acces public.......................................................................................................................54
7.4 Parcări..................................................................................................................................................................58
7.5 Drumuri și alte căi de acces privat........................................................................................................................58
7.6 Terenuri agricole...................................................................................................................................................58
7.7 Plantații în curți și grădini......................................................................................................................................59
7.8 Plantații.........................................................................
........................................................................................59
7.9 Rețele edilitare......................................................................................................................................................60
Capitolul IV REGULI PENTRU CONSTRUCȚII NOI.....................................19
4.1 Amplasarea construcțiilor....................................................................19
4.1.1 Specificul așezărilor brănene..................................................19
4.1.2 Funcțiuni.................................................................................19
4.1.3 Amplasarea în cadrul așezării................................................19
4.1.4 Caracteristici ale terenului pentru a putea fi construit.............19
4.1.5 Amplasarea clădirilor pe lot....................................................20
4.1.6 Vecinătăți ...............................................................................21
4.1.7 Construirea pe teren în pantă.................................................21
4.1.8 POT, CUT, regim de înălțime..................................................23
4.1.9 Situația actuală. Reglementări necesare................................24
4.2 Comportamentul fizic al clădirilor........................................................25
4.2.1 Respir! Nevoia clădirilor tradiționale de „a respira”.................25
4.2.2 Performanța energetică, arhitectura durabilă.........................27
4.2.3 Eficiența termică (sisteme și materiale de izolare).................28
4.2.4 Sistemele de încălzire (cerinţele de securitate la foc)...........30
Capitolul VIII PRINCIPII ȘI REGULI PENTRU RENOVARE/REABILITARE/RESTAURARE.........................................61
Capitolul II
Capitolul IX
PRINCIPII ȘI REGULI PENTRU DEMOLARE...........................................................................................62
Capitolul X
CUM SĂ CONSTRUIM LEGAL..
................................................................................................................63
Capitolul XI
CONCLUZII................................................................................................................................................65
Capitolul XII ANEXE.......................................................................................................................................................66
ANEXA 1 - Studiul de amplasament...........................................................................................................................66
ANEXA 2 - Glosar de termeni.....................................................................................................................................66
ANEXA 3 - Indicații de culoare...................................................................................................................................69
ANEXA 4 - Credit imagini..............................
.............................................................................................................69
ANEXA 5 - Legislație..................................................................................................................................................71
ANEXA 6 - Bibliografie................................................................................................................................................71
I. ZONA BRAN
14
10
6
Fig. 10: Sat de tip risipit - sat Fundățica, com. Fundata
11
13
Fig. 14: Harta - satele Branului, „Așezările brănene: satul, gospodăria,
locuința”, studiul etnologic publicat de Ioan Praoveanu.
1.1 Structura administrativ-teritorială
Prezentul ghid a fost elaborat pentru zona etnografică Bran.
Această zonă este alcătuită din 12 sate arondate, potrivit
reorganizării administrative din anul 1968, celor trei comune:
Comuna Bran cu satele: Poarta, Sohodol, Predeluț, Șimon;
Comuna Moeciu cu satele:
Moeciu de Jos, Moeciu
de Sus, Cheia, Peștera, Măgura;
Comuna Fundata cu satele: Fundata, Șirnea, Fundățica.
1.2 Delimitarea geografică
Zona etnografică Bran este situată în culoarul Rucăr-Bran, o prelungire
a depresiunii Țara Bârsei, până la contactul cu zona Muscel, pe
culmea muntelui Giuvala, aflat în hotarul satului Fundata.
Fig. 11: Sat de tip răsfirat - sat Fundata, com. Fundata
12
Fig. 12: Sat de tip adunat - de-a lungul drumului
- sat Moeciu de Jos, com. Moeciu
1.3 Tipologia așezărilor
Fig. 13: Sat de tip adunat - de
vale - sat Șimon, com. Bran
În funcție de factorul geografic (relief, climă) și de factorul economic
(ocupațiile locuitorilor) determinat, în mare măsură, de resursele naturale,
așezările brănene au evoluat, sub raport morfologico-structural, de la
satul de tip risipit (toate satele brănene), cu gospodării împrăștiate
pe tot hotarul satului, spre satul răsfirat (Sohodol, Predeluț, Fundata,
Șirnea, Peștera, Măgura); odat
ă cu dezvoltarea economică prin
amplificarea schimbului de mărfuri și apariția instalațiilor de tehnică
populară pentru prelucrarea materiilor prime - lâna și lemnul, acționate
de forța apei, așezările brănene evoluează spre tipul de sat adunat, de
vale (cele de pe văile Moeciu, Șimon, Poarta) și de-a lungul drumului
de legătură dintre Brașov și Câmpulung Muscel, de la intrarea în Bran
până la Fundata (satele Sohodol, Poarta, Șimon, Moeciu de Jos).
1.4 Caracteristicile
specifice ale zonei
Cele mai vechi urme de locuire
cunoscute în zona Bran coboară
până în perioada paleoliticului
mijlociu; caracterul şi bogăţia
descoperirilor arheologice,
toponimele si hidronimele păstrate
până în ziua de azi (precum Sohodol
şi Bran), constituie dovezi că această
zonă a fost locuită permanent.
1.4.1 Caracteristici
geografice și climatice
În ansamblul ei, această unitate
geografică cunoscută şi sub numele
de Culoarul Rucăr-Bran, se prezintă
ca un
platou imens cu o configuraţie
variată a reliefului, alternând între
culmi înalte şi văi adânci, încadrat la
nord-vest de Masivul Piatra Craiului
şi la sud-est de Masivul Bucegi.
Terenul arabil reprezintă un
procent foarte mic de aproximativ
4% din teritoriul platformei,
restul teritoriului fiind ocupat
de păduri, fâneţe şi păşuni.
15
vecinătatea drumurilor, coborând
și spre fundul văilor, în urma căreia
au luat naștere nuclee rurale
precum Moieciu de Jos, Cheia,
Branul din jurul castelului.
Satele de pe culmi au o
densitate mică şi gospodării
răsfirate. Localităţile din văi
sunt însă mai adunate, cu o
densitate mai ridicată şi organizate
preponderent liniar. Toate satele au
un caracter pronunţat pastoral.
Satele din văi sunt mai expuse
la frig din cauza fenomenului de
inversiune termică (frigul coboară
în văi) şi a perioadelor de însorire
mai scurte. Pe culmi, aşezările
sunt mai expuse la vânt, dar au o
însorire mai bună. În general t
oate
aşezările caută orientarea către
sud („la soare”) şi se organizează
la adăpost de vânturile dominante.
1.4.2 Caracteristici
demografice
Temperatura medie anuală
se situează în jurul valorii de 6
grade, cu o amplitudine anuală
de 17-19 grade Celsius.
În ceea ce priveşte numărul
populaţiei, în urma recensământului
din 2011, în zona Bran s-au
înregistrat 10925 locuitori, după
cum urmează: Bran - 5181,
Moieciu - 4892, Fundata - 852.
Satele zonei Bran se situează
la altitudini cuprinse între 700 şi
1.300m (Predeluţ - 760m, Bran
- 936m, Fundata - 1300m).
Majoritatea populaţiei este
de naţionalitate română
şi religie ortodoxă.
Fiecare localitate s-a dezvoltat în
funcţie de economia tradiţională, de
factorii geografici care au determinat
un anumit tip de economie devenită
tradițională, precum și de cei istorici.
În epocile îndepărtate, populația
a evitat să se statornicească pe
fundul văilor (puțin sau parțial
însorite) precum
i în vecinătatea
vechilor drumuri care străbat munții
spre Câmpulung, locuri în care ar
fi fost expusă diferitelor primejdii.
O explicație păstrată de tradiția
orală a satului Fundata notează
acest fapt: „Ne-am cuibărit aici din
moși strămoși ca să ne ferim de
primejdii. Aici am avut mai multă
pace decât lângă drumul cel mare”.
În ultimele două secole, însă, a avut
loc o orientare tot mai pronunțată
pentru așezarea gospodăriilor în
Reprezentativă pentru economia
premontană şi montană din România,
zona Bran este definită de un
element natural dominant - nivelurile
de platformă; acestea au permis
dezvoltarea pajiştilor care, la rândul
lor, au favorizat economia pastorală.
Dezvoltată în mod tradiţional în
jurul creşterii animalelor, agriculturii
montane şi al lucrului la pădure,
economia zonei cunoaşte în
prezent şi o puternică orientare
către turism, fapt care a adus
cu sine o creștere a vizibilității
produselor meşteşugăre
şti (ţesături şi
împletituri din lână) şi de alimentaţie
(lactate, carne) tradiţionale.
16
7
Fig. 15, 16: Caracterul pastoral al așezărilor din zona Bran.
17
1.4.3 Caracteristici
economice
Fig. 17: Armonia dintre peisajul natural și cel construit; satul Șimon, comuna Bran.
II. PRINCIPII
DE
DEZVOLTARE
8
Zona Bran este în acest moment
un pol de atracţie turistică cu o
notorietate aflată în creştere, atât
datorită castelului Bran (care este un
obiectiv important mai ales pentru
turiştii străini) cat şi peisajului
natural şi cultural pitoresc.
Zona dispune de un cadru
natural deosebit: porțiuni din
comunele Bran (50%) și Moieciu
(15%) aparțin Parcului Național
Bucegi; zone din Fundata (<1%)
și Moieciu (6%) aparțin sitului
Natura 2000 - Muntele Leaota iar
părți din comunele Bran (2%),
Fundata (12%) și Moieciu (19%)
sunt cuprinse în aria protejată a
Parcului Național Piatra Craiului
- Rezervație a Biosferei.
Misiunea acestor arii de protecție
este de a conserva cadrul
natural şi cultural şi de a păstra
nealterată identitatea locului.
Principiile pentru dezvoltarea
durabilă a acestor arii protejate pot
fi preluate cu rol de exemplu asupra
întregii zone Bran, având în vedere
că întreaga zonă etnografică prezintă
acelaşi parcurs, evoluţie şi identitate
pastorală, în tot ansamblul ei.
În ciuda faptului că în prezent
este animată de avântul turistic
ce îi schimbă vizibil structura
specifică, această zonă este
la origini tributară principalului
resort economic în jurul căreia s-a
dezvoltat - economia pastorală.
Aşezările s-au format în
timp, printr-un proces organic,
creându-şi o identitate proprie.
Specificul unei zone se referă la
acel caracter definitoriu, uşor de
identificat, ilustrat într-o anumită
unitate în diversitate. Peisajul
cultural al zonei s-a conturat ca
expresie a interacţiunii dintre
factorul uman şi cadrul natural.
Formele şi proporţiile parcelelor
şi clădirilor,
dar şi plantaţiile,
împrejmuirile, materialele,
aşezarea şi raportul dintre clădiri
şi mediu sunt elemente importante
în conturarea specificului.
Conservarea şi valorificarea
specificului sunt legate direct
de modul tradiţional de locuire,
amenajarea teritoriului,
ocupaţii, obiceiuri etc.
Tradiţia este un sistem dinamic,
definitoriu pentru o comunitate
şi care se transformă în mod
organic; aceasta constituie o
moştenire de obiceiuri, credinţe
şi datini transmise prin viu grai
din generaţie în generaţie.
Satele, cu locuinţele şi zonele
cultivate, au fost amenajate organic,
fără un plan prestabilit, în funcţie
de nevoile imediate ale oamenilor,
prin transmiterea din generaţie în
generaţie a unui mod de existenţă
specific şi a unei tradiţii agri-culturale.
Așezarea în teritoriu reflectă
cunoașterea mediului înconjurător
și a avut ca rezultat o adaptare
remarcabilă la condiţiile locale.
Tradiţia construirii este de fapt
o reflexie a condițiilor
de mediu
ale cadrului natural. Materialele
de proveniență locală, așezarea
pe sit și orientarea, toate țin
cont de relief și climă.
Apariția acestor modele de a
construi aduce cu sine și apariția
unor meșteșuguri specifice.
Meşterii şi meşteşugurile constituie
o resursă preţioasă care trebuie
folosită ca un mod inteligent
şi pragmatic de valorificare a
specificului regional. Lucrul
făcut manual poartă întotdeauna
amprenta personală a celui care
realizează lucrarea şi poartă o
încărcătură spirituală deosebită.
Inteligenţa practică a meşterului este
mecanismul prin care se creează
identitatea locului şi se menţine
tradiţia. Ea este parte a peisajului
cultural şi un bun de patrimoniu.
18
20
19
21
22
23
Zona Bran reprezintă un pol de atracție turistică datorită peisajului natural și cultural deosebit de pitoresc:
18. Odăi din Fundata, Moieciu de Sus; 19. Vedere de sus asupra Branului; 20. Castelul Bran;
21. Prelucrarea laptelui la st
nă; 22. Turmă de oi la păscut într-un peisaj specific zonei;
23. Furcă tradițională utilizată la întoarcerea și adunarea fânului.
Planul de Management al Parcului Naţional Piatra Craiului stabileşte următoarele principii
pentru dezvoltarea durabilă a aşezărilor umane, în spiritul păstrării şi valorificării specificului
şi a tradiţiilor locale, principii ce pot fi extinse la nivelul întregii zone Bran:
1. Păstrarea parcelarului existent în formatul tradițional;
2. Încurajarea menţinerii şi reconversiei fondului construit existent;
3. Încurajarea folosirii tipologiilor de locuire tradiționale, dar adaptate nevoilor moderne prin creșterea nivelului de confort;
4. Folosirea tehnicilor şi materialelor tradiţionale ale zonei;
5. Încadrarea optimă în condiţiile locale de relief şi climă printr-o corectă aşezare pe pantă, bună orientare în
raport cu punctele cardinale şi vânturile dominante;
6. Încadrarea armonioasă în peisaj;
7. Păstrarea
elementelor vegetale existente (arbori izolați, hotare).
Misiunea zonelor protejate
este aceea de a conserva cadrul
natural şi cultural, care în
ansamblul său conferă identitate
locului şi locuitorilor, la rândul
lor responsabili de transmiterea
acestei moşteniri către viitor.
Convenţia Europeană a Peisajului
(Florenţa, 2000) defineşte noţiunea
de peisaj ca o parte de teritoriu,
perceput ca atare de către
populaţie, al cărui caracter este
rezultatul interacţiunii factorilor
naturali şi/sau umani şi subliniază
importanţa conservării peisajelor,
nu atât pentru valoarea estetică,
cât, mai ales, pentru calitatea
vieţii umane şi naturale.
În funcţie de gradul de intervenţie
umană asupra mediului se identifică
peisaje naturale – neafectate
de acţiunile umane şi peisaje
culturale – rezultate prin modelarea
antropică în diferite proporţii.
În zona Bran, atât peisajele naturale
cât şi cele culturale conţin o mare
diversitate biologică, aflată
n
strânsă legătură şi dependenţă cu
aşezările şi activităţile umane.
În funcţie de caracteristicile
fizice, peisajul locuit se împarte
în următoarele categorii: teren
amenajat (hortus), cu aşezări
umane (locuiţe permanente, odăi,
saivane sezoniere sau stâne etc.),
teren transformat (ager) în scopuri
agricole sau pastorale (grădini de
legume, livezi, fâneţe, păşuni etc.),
teren conservat (saltus) în care
elementele fizice (relief, vegetație)
nu sunt modelate de către om.
Terenurile conservate sunt zone
de refugiu pentru faună și floră,
surse de fructe, ciuperci, plante
medicinale, dar şi de legende locale.
Raportul dintre aceste categorii de
spații, statornicit în mod tradițional,
trebuie să rămână neschimbat,
pentru conservarea specificului local.
Totodată, peisajul înseamnă
mai mult decât văz, include
zgomotele, mirosurile şi gusturile
locului (natură, populaţie, produse
locale etc.). Construcţiile, culturile,
plantaţiile şi îmbi
narea lor cu
zonele naturale, sălbatice creează
acest tablou unicat, specific.
Schimbările radicale în modul de a
locui (activităţi, tehnică, semnificaţii
etc.) şi în felul oamenilor de a se
raporta la mediu se regăsesc în
noul mod de percepere a peisajului:
ca parte din natură care formează
un ansamblu artistic şi este prinsă
dintr-o singură privire – privelişte.
În arhitectură, acest lucru se
reflectă în obiectele recent construite,
create pentru a privi din interiorul
lor către afară (către creastă, către
vale etc.), dar care privite din exterior
reprezintă un element disonant
în raport cu frumusețea peisajului
tradițional (natural și construit).
O clădire este parte a peisajului,
nu doar un punct de a privi în
exterior. Orice construcţie este
parte a mediului, trebuie să fie într-o
legătură naturală cu el (schimb
de aer, îmbătrânire, biodegradare
etc.) și face parte, în acelaşi timp,
din sistemul de locuire, de practici
agricole şi d
e producţie locală. În
peisaj, mediul natural trebuie să
rămână elementul dominant iar
obiectul nou construit trebuie să
se integreze armonios contextului,
punându-l în valoare. De aceea,
orice activitate de construire sau
amenajare trebuie să studieze
atent integrarea în peisaj (relief,
vegetaţie, tradiţie etc.).
De asemenea, nu se recomandă
obiectele de arhitectură sau
amenajările care realizează
contraste sau accente în peisaj.
24
25
9
26
Fig. 24, 25, 26: Atribuirea statutului de zonă protejată are misiunea de a conserva peisajul
agro-pastoral și biodiversitatea și de a păstra nealterată identitatea locului.
27
Fig. 27: Peisajul cultural al zonei s-a conturat ca expresie a interacțiunii dintre factorul uman și cadrul natural.
III. SPECIFICUL
ARHITECTURAL
10
nota: Planurile și fotografiile vechi sunt extrase din lucrarea
„Așezările brănene: satul, gospodăria, locuința”, studiul
etnologic publicat de Ioan Praoveanu în 1988, ed. Transilv
ania
Expres.
28
29
30
31
32
33
3.1 TIPOLOGIA
GOSPODĂRIILOR
3.1.1 Gospodăria cu curte
închisă și întărită (gospodăria
cu ocol întărit) este cel mai
reprezentativ tip de gospodărie
specific satului brănean.
Acest tip de gospodărie s-a
născut ca urmare a necesităților
economice locale și de securitate
a bunurilor materiale, precum și
a adaptării la condițiile de mediu.
Populația din zonele forestiere de
deal și de munte, prin specificul
ocupațiilor tradiționale și prin
împrejurările în care le desfășura
a aflat în această gospodărie
țărănească cu curte închisă și întărită
o formă adecvată de arhitectură,
care răspundea nevoilor sale.
Acestea sunt amplasate pe
platouri mai înalte, însorite şi sunt
specifice tipului cel mai arhaic de
aşezare, de tip risipit, situate pe
înălţimi, cum este cazul satelor
Moieciu de Sus, Sohodol, Peştera,
Fundata, parţial Şimon, Poarta etc.
Gospodăriile sunt construite pe
fața muntelui sau a dea
lului, pentru
a alterna cu ușurință culturile
agricole montane cu pășunile și
chiar cu fânețele, urmând ca de
pe pantele neînsorite, mai umede,
să obțină recolte abundente de
fân. Amplasarea s-a făcut pe
coaste, acestea fiind neinundabile
și în general ferite de umezeală,
orientarea fiind către sud și sud-est.
Materialele utilizate:
Cele mai vechi astfel de gospodării
au fost construite din lemn.
Pereții erau construiți din bârne
lungi și groase de brad, încheiate
la capete în cheotori (coadă de
rândunică). Bârnele pentru casa
de locuit erau fasonate pentru a
împiedica pătrunderea curenților
de aer în interior, în timp ce bârnele
pentru anexele gospodărești
sau pentru ocol erau de obicei
rotunde. Cu timpul, pereții din
bârne au început să fie tencuiți
cu pământ și paie și mai recent
cu mortare pe bază de var.
Temelia era din piatră cu mortar
de pământ argilos, iar la colțuri (care
în funcție de conformația planului
puteau fi nume
roase, uneori chiar
și peste 10) erau așezați mai mulți
bolovani, pentru sporirea durabilității.
Învelitoarea acoperișului
era din șiță.
Aria din cuprinsul curții închise și
întărite era pavată cu pietre, fapt
ce permitea păstrarea curățeniei
și dădea impresia unei încăperi
fără acoperiș. Pentru înlesnirea
circulației interne pe vreme de
ploaie sau ninsoare, se efectua
podirea cu grinzi a unei porțiuni în
dreptul casei de locuit, al bucătăriei
și grajdului principal. Această
porțiune era denumită „podeci” și era
protejată de intemperii cu ajutorul
acoperișului în două ape, prelungit.
Gospodăria cu ocol se
împarte în câteva subtipuri
şi variante în funcţie de tipul
de ocupație al oamenilor:
• gospodăria cu şură şi
• gospodăria cu crosnie
(adăpostul pentru vite)
Diferenţierea consă în faptul
că la casele cu crosnie nu
întâlnim şura şi invers, la cele
cu şură lipseşte crosnia.
Gospodăriile cu ocol întărit au
n componenţa lor una sau două
case de locuit, crosnie (în spate,
pe lungimea casei) sau şura cu
grajd, suşopul (polatra) pentru
păstrarea inventarului gospodăresc,
o cămară (celar), poarta principală.
Fig. 28, 29: Gospodărie cu ocol întărit, casa cu crosnie;
satul Peștera, comuna Moeciu.
Fig. 30, 31: Gospodărie cu ocol întărit, casa cu crosnie;
satul Poarta, comuna Bran.
„Ce alta să urmărim, decât să
ne fie casa cu fața la soare și
cu spatele spre miazănoapte și
spre crivăț, să nu ne fie troienite
porțile pe timpul iernii?”
(inf. Ilie Tătulea n.1885 și Gheorghe Chițu
n. 1891, din satul Șimon, citați în „Țara
Bârsei” vol II, Nicolae Dunăre, 1974, Ed.
Academiei Republicii Socialiste România)
Fig. 32, 33: Gospodărie cu ocol întărit, casa fără crosnie;
satul Sohodol, comuna Bran.
34
35
11
Fig. 34, 35: Gospodărie de tip ocol întărit, situată într-o zonă de culme a satului Șimon, comuna Bran.
37
36
Fig. 36: Conacul Balab
an din satul Șimon - un exemplu de clădire nouă, cu funcțiunea de casă de
oaspeți, este construit după tipul tradițional de gospodărie cu ocol întărit, utilizând materiale și tehnici
tradiționale.
Fig. 37: Conacul Balaban - vedere de la interiorul curții.
12
3.1.2 Gospodăria pe trei laturi
Pe măsura utilizării noilor
materiale de construcție (mai întâi
în cuprinsul aglomerărilor mai mari
de gospodării) precum și dispariției
cauzelor inițiale care le-au generat,
gospodăriile cu curte închisă și
întărită suferă schimbări sensibile
pe plan morfologic și structural,
până la părăsirea sistemului însuși.
Astfel se dezvoltă tipul de
gospodărie deschisă, cu casa
și anexele dispuse pe trei laturi,
respectiv pe două laturi.
La drum dispare polatra cu
poarta principală şi se construiesc
un gard din uluci şi scândură
(țambre) şi o poartă simplă
pentru accesul carului/căruţei.
3.1.3 Gospodăria pe două laturi
Acest tip este mai puţin
răspândit
având în componenţă pe cele două
laturi perpendicular pe linia drumului,
în mijlocul proprietăţii, casa de o
parte, şi o altă casă cu crosnie
şi şura sau grajdul de cealaltă.
38
40
39
41
Fig. 38, 39: Gospodărie pe trei laturi, alcătuită din casă (fără
crosnie, cu foișor), șură și polatră; sat Predeluț, comuna Bran.
42
Fig. 42: Gospodărie pe două laturi din satul Fundățica, comuna Fundata.
Fig. 40, 41: Gospodărie pe trei laturi, alcătuită din casă cu
crosnie și anexe gospodărești; sat Măgura, comuna Moeciu.
43
Fig. 43: Gospodărie pe trei laturi, având influențe
din arhitectura săsească (pereți din zidărie de
cărămidă, învelitoare din țiglă ceramică, pinion teșit
pe latura scurtă dinspre stradă și goluri simetrice
în fronton la corpul din partea dreaptă etc.).
44
Fig. 44: Gospodărie dispusă pe trei laturi, alcatuită
din casa de locuit si șură, legate printr-o polatră.
3.1.4 Gospodăria cu
curte des
chisă
Reprezintă tipul predominant în
toate satele brănene, generalizat
în cursul secolului XX. Se întâlnesc
mai multe variante, clasificate în
funcţie de cele două componente
de bază ale gospodăriei - locuinţa
şi adăpostul pentru vite - şi anume:
• casa cu crosnie
• casa cu crosnie şi
grajd separate
• casa cu şură
• casa fără crosnie sau fără grajd
45
47
49
13
46
Fig. 45, 46: Gospodărie cu curte
deschisă - casa cu grajd și celar;
satul Fundata, comuna Fundata.
50
48
Fig. 47, 48: Gospodărie cu curte deschisă - casa
cu crosnie; satul Cheia, comuna Moeciu.
Fig. 49, 50: Gospodărie cu curte deschisă - casa
cu crosnie și sală cu decor traforat, închisă cu
geamlâc; satul Fundata, comuna Fundata.
51
Fig. 51: Gospodărie cu curte deschisă; casă cu sală (prispă) cu decor traforat, închisă cu geamlâc;
sat Fundata, comuna Fundata.
52
Fig. 52: Gospodărie cu curte deschisă; casă pe două nivele, cu sală (prispă) cu decor
traforat,
închisă cu geamlâc, având pivniță la primul nivel; sat Fundata, comuna Fundata.
3.1.5 Gospodăria cu casa pe două nivele
Aceasta se înscrie de fapt în categoria gospodăriei
cu curte deschisă, cu deosebirea că aici casa
este dezvoltată pe înălțime. Acest tip este specific
pentru arhitectura în pantă, unde temelia formează
un spaţiu închis, utilizat ca şi pivniţă şi/sau grajd.
59
55
53
56
14
60
54
Fig. 53, 54: Casă pe două nivele;
satul Șimon, comuna Bran.
57
Fig. 55, 56, 57: Casă pe două nivele;
satul Moeciu de Jos, comuna Moeciu.
Fig. 59, 60: Case cu două nivele, din bârne de lemn acoperite cu șiță; arhitectură
dezvoltată după 1950, având influențe din arhitectura urbana și din cea musceleană.
58
Fig. 58: Casă pe două nivele; satul Fundata, comuna Fundata.
61
Fig. 61: Casă tradițională cu sală pe console de lemn închisă
cu geamlâc la primul etaj, iar la cel de-al doilea - foișor;
3.1.6 Adăposturile temporare
Acestea
reprezintă o componentă
importantă şi distinctă a gospodăriei
tradiţionale brănene. Cele mai multe se
întâlnesc pe ambii versanţi ai satului
Moeciu de Sus. Aceste „hodăi” au fost
folosite fie în exclusivitate pentru vite şi
fân, fie ca locuinţă în timpul recoltatului
fânului dar le întâlnim şi pe cele care
conţin spaţii distincte pentru cele două
utilizări: cameră de locuit și şură cu grajd.
Specifice sunt și adăposturile temporare
pastorale (stânele) cu văratul în munte și
iernatul în sat, având funcții specifice de
gospodării pastorale pentru prelucrarea
laptelui și adăpost pentru ciobani și vite.
Adăposturile temporare apar ca
rezultat al fenomenului „roirilor”, locuiri
temporare/sezoniere în afara vetrei
satului, ce au cauze multiple: agricole,
pastorale, forestiere și constituie o formă
premergătoare a așezărilor risipite.
64
67
15
Fig. 64: Hodaie - adăpost temporar pentru vaci
și oi, aparținând planului cu două gr
ajduri pentru
vite, cu acoperiș supraînălțat destinat depozitării
nutrețului; sat Fundățica, comuna Fundata
62
68
65
69
63
Fig. 62, 63: Stână (complex pastoral);
sat Moeciu de Sus, comuna Moeciu.
66
Fig. 65, 66: Hodaie și hodăiță cu funcțiile inițiale de locuință
temporară și adăpost pentru vite; sat Șimon, comuna Bran.
Fig. 67 - 69: Adăposturi temporare pentru depozitarea fânului;
sat Șimon, comuna Bran (67), sat Moeciu de Sus, comuna Moeciu (68, 69).
3.1.7 Instalaţii de tehnică populară şi ateliere meşteşugăreşti
16
Prin tradiție, ocupațiile și, în
special, unele meșteșuguri, prin
caracterul lor de activități individuale
sau de familie, au fost legate de
funcțiunea de locuire a gospodăriei.
În funcție de specificul activității,
de gradul de evoluție, spațiile
destinate activității economice au
îmbrăcat forme de la o contopire
totală cu spațiul de locuit până la
independența față de gospodărie.
În cadrul constru
cțiilor populare,
categoria anexelor și instalațiilor de
tehnică populară a ramas aproape
întotdeauna și mai în afara tendințelor
de prefacere decât locuințele, astfel
încât, prin primitivismul funcțiunii și
arhaismul tehnicii de construcție, pot
foarte lesne să sugereze construcțiile
unor epoci foarte îndepărtate.
În zona Branului găsim următoarele
tipuri de instalații de tehnică populară
și ateliere meșteșugărești: gater,
moară de apă, piuă de prelucrare a
fibrelor, vâltoare pentru îngroșatul
și spălatul textilelor, darac pentru
scărmănatul lânii și mașină de
tors, ateliere de tâmplărie, ateliere
de fierărie, ateliere de țesut etc.
În contextul actual al creșterii
interesului pentru produsele
autentice meșteșugărești și pentru
stilul de viață mai natural de la
țară, revitalizarea acestor activități
economice tradiționale poate
contribui la dezvoltarea economiei
locale. Tinerii pot fi încurajați să
rămână în comun
itate prin asocierea
meșteșugului cu un motiv de mândrie
și asigurarea unui trai decent.
75
76
70
71
73
Fig. 70-74: Piuă, instalație de prelucrare a fibrelor animale si vegetale, utilizând energia hidraulică;
originară din Sat Cheia, colțul Cheii, comuna Moeciu, în prezent aflată în Muzeul Bran.
72
74
77
Fig. 75-77: Moară de apă cu două pietre și roată verticală,
amplasată pe râul Moeciu; sat Șimon, comuna Bran.
80
81
82
17
Fig. 80-82: Ateliere meșteșugărești locale: atelier de
tâmplărie, realizarea șindrilei, fierărie.
78
83
79
84
Fig. 78, 79: Complex de tehnică tradițională, având următoarele
funcții: piuă pentru îngroșatul țesăturilor din lână,vâltoare pentru
îngroșatul și spălatul textilelor și darac pentru scărmănatul lânii;
satul Moeciu de Jos, com. Moeciu
Fig. 83-85: Dârstă cu val și vâltoare - instalație utilizată pentru prelucrarea fibrelor animale și vegetale,
satul Moeciu de Sus, com. Moeciu; în
prezent aflată în Muzeul Bran.
85
3.2 FORME ȘI
PROPORȚII
18
Clădirile noi și extinderile clădirilor
existente trebuie să se integreze
coerent în aspectul general al
zonei, prin adaptarea formelor la
specific (vezi capitolul II, Principii de
dezvoltare - pag.6), prin respectarea
proporţiilor tradiţionale şi prin
materialele și tehnicile folosite.
Pentru conservarea specificului
şi întărirea identităţii locale se
recomandă o atentă studiere a
formelor locale; de asemenea,
se recomandă evitarea adoptării
stilurilor, formelor, elementelor
decorative sau materialelor de
construcţie emblematice pentru
alte zone din ţară sau străinătate.
Formele cel mai bine proporţionate,
experimentate prin arhitectura
tradiţională sunt dreptunghiurile cu
dimensiunile de 4x8 m, respectiv
7x15 m. Raportul preferat între
înălţimea pereţilor şi acoperiş variază
între 1/2 (construcţiile cu soclul
înalt sau demisol) şi 1/3 (clădirile
pe teren plat, fără demisol).
La
majoritatea clădirilor tradiţionale
s-a observat că faţadele lungi se
înscriu în dreptunghiul de aur,
iar cele scurte într-un pătrat.
Extinderile clădirilor existente
trebuie să se integreze în volumetria
generală şi să păstreze înălţimea la
cornişă şi la coama acoperişurilor.
Diferenţele admise sunt de ±0,5
m la cornişe şi ±1 m la acoperiş.
Volumele acceptate vor fi simple, iar
planurile predominant rectangulare,
conform tipologiilor locale. Se acceptă
abateri de la forma în plan, cât timp
aspectul general al construcției se
încadrează în specificul local. Acestea
vor fi argumentate prin studiul de
amplasament, cerut la Anexa 1.
Traveile de faţadă vor fi gândite
conform specificului local (vezi
capitolul Tâmplăria și golurile,
raportul plin-gol, pag.39), fără a
ieși din scara clădirilor învecinate.
„Aceste case ocol, de bârne cioplite și solid încheiate, închid de toate
părțile curtea. Nici hoții, nici lupii nu pot pătrunde
n locuința cu două
odăi și bucătărie, nici în grajdurile în care se țin vacile, boii - când sunt
-, de obicei și calul, indispensabil la drumurile lungi și anevoioase,
servind și de cocină porcului și coteț al găinilor. Lângă poarta din față
și la păretele din fund, sub acoperiș, sunt acaretele acestor locuințe,
în care găsești toate cele trebuincioase pentru un trai autarhic: sania
și sculele mai mari sunt între grajd și coteț, războiul de țesut în casă,
fânul pentru iarnă în podul de la grajd, iar locul pentru oi în polatra
de lângă casă, sub continuarea acoperișului, unde și iarna e cald.”
„Brașovul de altădată”, Sextil Pușcariu, Editura Dacia, 1977.
88
86
Fig. 88: Studiul proporțiilor unei case tradiționale din satul Peștera.
89
Fig. 86: Gospodărie de tip ocol, arhitectură specifică pentru așezările
de tip risipit și răsfirat (reproducere din „Arhitectura populară
românească”, Grigore Ionescu, Editura Teh
nică, 1957).
Fig. 89: Gospodărie de tip ocol din satul satul Măgura. Studiul proporțiilor.
90
87
Fig. 87: Gospodărie de tip ocol, proporții fațada principală.
Fig. 90: Clădire nouă cu funcțiunea de casă de vacanță, construită
după modelul gospodăriei cu ocol întărit; satul Măgura.
IV. REGULI
PENTRU
CONSTRUCŢII NOI
„Satul de tip împrăştiat, caracteristic regiunilor muntoase,
are gospodării izolate, semănate la depărtări mari unele
de altele, fiecare familie cu gospodăria ei, având în
proprietate o întindere apreciabilă de pământ în jur.
Satul nu are uliţe. Drumuri întâmplătoare şi poteci particulare leagă
casele între ele şi pe acestea cu calea publică cea mai apropiată”
„Arhitectura populară în România”, Grigore Ionescu, 1971.
4.1. AMPLASAREA
CONSTRUCȚIILOR
4.1.1 Specificul
aşezărilor brănene
91
92
Fig. 91, 92: Distribuția gospodăriilor în cadrul așezărilor de tip răsfirat;
case răsfirate pe loturi mari, co
muna Fundata.
În cadrul satelor brănene nu există
un raport anume între vatră şi hotar
sau între intravilan şi extravilan ca
în alte zone învecinate (Muntenia,
Ţara Bârsei sau Ţara Oltului).
În această zonă, gospodăriile/
nucleele de gospodării sunt
risipite, răsfirate sau mai adunate,
în funcție de conformarea
terenului, de factorii de mediu, de
amplasarea în cadrul localității
și de accesibilitate. Densitatea
cea mai mare a ocupării terenului
se întâlnește în satele adunate
de-a lungul drumurilor și văilor.
Limitele intravilanului au
fost stabilite având în vedere
următoarele criterii:
• includerea unor zone unde
numărul de gospodării este mai mare,
• existența unor accese
rutiere mai facile,
• includerea zonelor cu caracteristici
prielnice construirii (însorire, pante
optime, accesibilitate etc).
Având în vedere structura
specifică a satelor din această
zonă, intravilanul nu cuprinde
toate gospodăriile risipite în
teritoriu; cele
necuprinse sunt
considerate nuclee individuale cu
o suprafață de 2000mp fiecare,
iar totalul suprafețelor se adaugă
la suprafața nucleului principal.
În conformitate cu legea
50/1991, se vor autoriza
construcții în afara suprafețelor
cuprinse în intravilan numai cu
avizul serviciului de urbanism al
consiliului județului Brașov.
În ceea ce privește construirea
în extravilan, se vor întocmi
documentații care să justifice
includerea acestor terenuri în
intravilan. Nu se recomandă
transformarea terenurilor conservate
(saltus) în terenuri amenajate
şi este de preferat să se evite
construirea pe terenurile cu folosinţă
agricolă (păşune, fâneaţă).
Pentru a respecta specificul
local şi a nu altera imaginea de
ansamblu a satelor se recomandă,
pentru amplasarea în:
• intravilan - justificarea
aşezării clădirilor pe teren printrun studiu de amplasare (Anexa
1). Acesta va evidenţia modul
tradiţional de amplasare a
construcţiilor pe loturi în zonă.
• e
xtravilan - funcțiunile noi ce nu
se încadrează ca formă şi mărime în
ţesutul tradiţional, vor fi amplasate
la periferie, evitându-se astfel
perturbarea imaginii unitare a satului.
Prealabil obținerii autorizației de
construire, se va elabora un plan
urbanistic de detaliu (PUD).
4.1.2 Funcțiuni
Formele specifice in arhitectura
locală a zonei Bran s-au conturat
ca urmare a activității principale și
anume păstoritul. În ultimii 20 de
ani, diminuarea activităților legate
de acest domeniu și orientarea
către alte direcții economice
a avut efecte vizibile asupra
mediului natural și construit.
Pentru ca această zonă să se
dezvolte în spiritul valorificării
specificului și păstrării tradiției,
pentru reabilitarea construcţiilor
existente sau pentru cele
nou realizate se permit doar
următoarele funcţiuni:
• locuinţe cu regim
permanent sau sezonier;
• dotări pentru turism rural:
pensiuni, mic comerţ, servicii de
alimentaţie publică (restaurante,
ba
ruri), mici dotări pentru
prestări servicii şi cultură;
• mici birouri administrative
sau bancare;
• mici ateliere pentru
meşteşuguri locale;
• construcţii pentru producţia
agricolă tradiţională, specifică zonei.
Se interzic următoarele funcţiuni:
• construcţii industriale, chiar
dacă nu produc noxe;
• construcţii sau extinderi pentru
depozitare care nu servesc
direct activităţilor comerciale
sau meşteşugăreşti locale;
• construcţii destinate creşterii
intensive de animale.
Se recomandă evitarea construirii
de terenuri de sport; zonele montane
cu relief pronunţat nu se potrivesc
pentru amenajarea acestora fiindcă
ar necesita sistematizări ample ale
terenului. Daca totuși se construiesc,
se vor amplasa în zone special
destinate prin Planul Urbanistic
General și vor fi integrate în context.
Integrarea nu înseamnă crearea unui
relief artificial, cu ziduri de sprijin
masive. Înseamnă alegerea unui
sit optim care, prin mici adaptări
ale ter
enului existent (lucrări
minime de terasamente), păstrează
coerenţa peisajului înconjurător.
4.1.3 Amplasarea
în cadrul aşezării
Se va ţine cont de ţesutul rural
în inserţia funcţiunilor noi, astfel:
• funcţiunile care se încadrează
în ţesutul local (nu mai mari de
150% din gabaritele învecinate) şi
nu depăşesc scara locului se vor
dispune ţinând cont de amplasarea
clădirilor din vecinătate pentru a
asigura însorirea, igiena şi coerenţa
arealului din care vor face parte.
• funcţiunile care depăşesc
scara locului (gabaritele clădirilor
învecinate cu mai mult de
50%) se vor reloca la marginea
localităţii într-o zonă rezervată
prin PUG sau neocupată de
ţesutul specific local, pentru a nu
agresa caracterul rural al zonei.
4.1.4 Caracteristici
ale terenului pentru
a putea fi construit
Principiul păstrării parcelarului
existent urmăreşte împiedicarea
îndesirii excesive a localităţilor. Astfel,
loturile mai mici decât cele prevăzute
1
9
20
prin regulamentele de urbanism
nu vor putea fi construite. Dacă
terenul este mai mic ca suprafaţă
sau nu are lăţimea minimă cerută,
proprietarul nu va putea construi
pe el, dar îl va putea utiliza în alte
scopuri (păşune, livadă etc.).
Dimensiunile minime
ale parcelelor pentru a
putea fi construite:
• minim 500 mp pentru
case de locuit, anexe și
extinderi ale construcțiilor;
• minim 1000 mp pentru
case de vacanță;
• minim 2000 mp pentru
pensiuni, hoteluri și alte construcții
cu destinație specială.
Raportul dintre laturilor terenului
nu trebuie sa fie mai mic de 1/3.
Se va evita:
- amplasarea construcțiilor
în apropierea abrupturilor;
- amplasarea construcțiilor în
apropierea pârâurilor și a ogașelor
torențiale datorită fenomenelor
de eroziune ce apar, mai ales în
timpul viiturilor; taluzurile ce se vor
crea se vor amenaja sub unghiuri
care să le asigure stabilitatea.
4.1.5 Amplasarea
clădirilor pe lot
Amplasarea pe lot va ţine cont
de t
ipologia locală şi se va face
în funcţie de accesibilitate, pante,
curbe de nivel, orientare, însorire,
curenţi de aer, prezenţa unui curs
de apă, alinieri, fronturi, retrageri
de la stradă/uliţă, număr de clădiri
amplasate pe lot şi distanţele dintre
acestea (ierarhizare), siguranţă la
foc şi nu în ultimul rând, de peisaj.
Se vor identifica ZONE DE RISC
(de exemplu, harta de inundabilitate,
alunecările de teren etc).
Orientarea optimă a clădirilor
este cu faţada lungă spre sud
ori sud-est şi cu zonele vitrate
ferite de vântul dominant.
În satele amplasate pe culmi
(Măgura, Peştera, Şirnea, Fundata)
sunt vânturi puternice din toate
direcţiile, astfel încât organizarea
tradiţională de tip ocol închis sau
semideschis este justificată.
În satele de culme şi de coastă
este specifică imaginea caselor
risipite pe loturi mari. Datorită
acestei configuraţii, o construcţie
este de obicei vizibilă din toate
părţile. De aceea, acestea trebuie
sa s
e integreze din toate punctele
de vedere (amplasare, arhitectură,
gabarit, regim de înălțime și
proporții) în specificul locului.
În satele de vale, amplasarea
construcţiilor pe lot se va face cu
păstrarea organizării şi ierarhizării
specifice pe parcelă a construcţiilor,
asigurându-se coerenţa ansamblului
și integrarea volumelor în imaginea
generală percepută la nivelul străzii.
Pentru menținerea sau refacerea
identității spațiului tipic rural,
este importantă preluarea și
evidențierea relației şi a dialogului
dintre zonele unei gospodării,
accese, trasee, articulații, gabarite,
orientarea construcțiilor unele
față de celelalte și față de drum,
precum și limbajul arhitectural
echilibrat, volumetria discretă.
În cazul extinderilor se va
urmări corelarea acestora
cu existentul, neexcluzând o
abordare de secol XXI.
Extinderile se pot realiza:
▪▪ În continuarea volumului, la
înălţime asemănătoare cu acoperișul
şi cu aceeaşi formă d
e acoperiş,
respectând ierarhia volumelor;
▪▪ Ca volum nou, similar ca formă
şi proporţie, legat de volumul existent
prin diverse spaţii de articulare;
▪▪ Prin reconversia şi extinderea
anexelor: șoproane, grajduri, șuri.
Amplasarea în raport cu
limita proprietăților:
Orice construcție va fi amplasată
față de limita laterală a proprietății
învecinate la o distanță de cel
puțin jumătate din înălțimea
ei și nu mai puțin de 5 m.
Excepții se pot admite în
următoarele cazuri:
• când construcțiile formează la
stradă un front continuu, accesul
pe parcelă făcându-se prin ganguri
sau pasaje special amenajate.
• când construcțiile sunt cuplate
pe latura lungă a vecinătății
• când construcțiile sunt prevăzute
prin proiect să funcționeze
dependent de proprietatea vecină,
fără a se aduce prejudicii reciproce
prin crearea unui spațiu comun
• când construcțiile reprezintă
anexe funcționale, iar amplasarea
lor este corelată cu
anexe
similare ale proprietății vecine,
caz în care construcțiile nu pot
depăși înălțimea de 2.5 m.
DA
93
AȘA DA: Relație armonioasă între clădiri în ceea ce privește distanța dintre ele,
raportată la proporții și gabarite.
DA
94
AȘA DA: Conacul Balaban din satul Șimon, comuna Bran. Ansamblu de clădiri noi, inspirate de arhitectura tradițională
de tip ocol. Așezarea în teren, orientarea construcțiilor unele față de celelalte și față de drum, volumetria și limbajul
arhitectural echilibrat denotă o bună cunoaștere a specificului și contribuie la menținerea identității spațiului tipic rural.
4.1.6 Vecinătăți
Distanţa dintre construcţii se
măsoară între clădirile cele
mai apropiate, indiferent dacă
sunt pe acelaşi lot sau de pe
loturi cu regim juridic diferit.
În general se recomandă ca
distanțele dintre clădiri să fie de
min. 10m, iar dintre clădire și
limita de proprietate de min. 5m.
Pentru construcțiile noi din
zonel
e de culme cu case risipite
(Peștera, Șimon, Fundățica etc.),
se recomandă distanța minimă
de 30m între clădiri și 5m față de
limita de proprietate. Excepţie fac
anexele gospodăreşti: grajduri,
fânare, depozite de lemne, care
se pot amplasa la minimum
5m de clădirea principală.
Nu se recomandă amplasarea
clădirilor (locuinţe sau anexe –
garaje, depozite etc.) chiar pe
limita de proprietate dinspre drumul
de acces. Distanţele variază în
funcţie de aliniamentul fiecărei
străzi, precizat în certificatul de
urbanism, conform regulamentelor
urbanistice din zonă.
Distanţa faţă de limitele de
proprietate se măsoară pe linia
perpendiculară de la cel mai
apropiat punct al casei pe limita
proprietăţii. Distanţa faţă de
construcţiile învecinate se măsoară
între cele mai apropiate două
puncte ale fiecărei construcţii.
Dacă împrejurul clădirii nou
propuse nu este nimic construit, se
respectă distanţele faţă de limitele
laterale. Dacă însă
există construcţii,
se respectă în primul rând distanţa
dintre clădiri, în concordanţă cu
funcţiunile lor (locuire, turism).
Distanţa dintre clădiri este
importantă în special pentru
calitatea locuirii. Fiecare construcţie
va putea beneficia de peisaj,
lumină şi intimitate. Respectarea
distanţelor este necesară şi pentru
a preveni propagarea incendiilor.
În reglementările de protecţie
contra incendiilor1, distanţa între
construcţiile cu nivel de stabilitate la
incendiu III2 este de minimum 10 m.
Pentru nivelurile de stabilitate la
incendiu IV şi V, distanţele se măresc
până la 15 m, această prevedere
fiind prioritară celei referitoare la
distanţele faţă de vecinătăţi. Pentru
1 Conform Normativului de siguranţă
la foc a construcţiilor P 118/99
2 Construcţiile cu acoperiş tip
şarpantă şi mansardă locuibilă se
încadrează, de obicei, la nivelul
de stabilitate la incendiu III
95
nivelurile de stabilitate la incendiu
I şi II se respect
ă distanţa minimă
faţă de vecinătăţi, chiar dacă strict
pentru singuranţa la incendiu
se admit distanțe mai mici.
4.1.7 Construirea
pe teren în pantă
Pentru realizarea unei
construcţii, e preferabil ca
terenul să nu aibă o pantă
mai mare de 46% (25°). Optim
este terenul care are cel puţin
20% din suprafaţă plană sau cu
pantă de maximum 15% (10°).
În cazul terenurilor a căror
suprafaţă nu este orizontală sau cu
pantă foarte lină, aşezarea pe teren
poate ridica probleme constructive
şi estetice importante. Se va evita
sistematizarea terenului pentru
a obţine o suprafaţă orizontală,
întrucât implică un cost ridicat şi are
un efect negativ asupra peisajului.
Sistematizarea va fi minimă, fără
terasări excesive sau ziduri mari
de sprijin. Prevederile în cazul
acestor amenajări se detaliază
în secţiunea Principii şi reguli
pentru amenajări exterioare.
Prin mansardă (M), în cazul
construirii specifice în zonă, se
NU!
înţelege nivelul
locuibil din spaţiul
şarpantei, cuprins între învelitoare
şi ultimul nivel al unei clădiri, care
asigură respectarea cerinţelor
de siguranţă, protecţie şi confort
necesare locuirii, cu înălţimea liberă
minimă de 1,20 m şi cu suprafaţa
construită de maximum 70% din
suprafaţa ultimului nivel. Mansarda
se consideră nivel suprateran al
clădirii şi se include în calcularea
coeficienţilor de urbanism POT, CUT.
O clădire poate avea amenajate mai
multe niveluri locuibile în mansardă
(dacă înălţimea maximă a clădirii
permite acest lucru), fiecare fiind
considerat nivel suprateran şi fiind
inclus în calcularea coeficienţilor
de urbanism POT, CUT.
Prin etaj mansardat (Em), în
cazul construirii specifice în zonă,
se înţelege nivelul locuibil sub
acoperişul de tip şarpantă care
asigură respectarea cerinţelor
de siguranţă, protecţie şi confort
necesare locuirii, cu înălţimea liberă
minimă de 1,80 m, cu suprafaţa
construită egală cu suprafa
ţa
etajului de mai jos. Se consideră
nivel suprateran al clădirii şi se
include în calcularea coeficienţilor
de urbanism POT, CUT. O clădire
poate avea un singur etaj mansardat.
Prin demisol (D) se înţelege
98
NU!
un etaj parţial îngropat, în cazul
construirii specifice în zonă tot
perimetrul nivelului fiind îngropat
cel puţin 1/3 din înălţimea sa
liberă. Demisolul se consideră
nivel suprateran al clădirii şi se
include în calcularea coeficienţilor
de urbanism POT, CUT. O clădire
poate avea un singur demisol.
Prin subsol (S) se înţelege un etaj
complet îngropat, în cazul construirii
specifice în zonă tot perimetrul
nivelului fiind îngropat cel puţin 2/3
din înălţimea sa liberă. Se consideră
nivel subteran şi se include în
calcularea coeficienţilor de urbanism
POT, CUT doar în cazul construcţiilor
independente complet îngropate,
indiferent de funcţiunea acestora.
Etajele unei clădiri pe teren în
pantă parţial îngropate/parţial liber
e
se consideră etaje supraterane
întregi şi se includ în calcularea
coeficienţilor de urbanism POT, CUT.
97
Schemă explicativă - diferența dintre
mansardă și etaj mansardat;
99
Schemă explicativă - dispunere locuință și anexe;
96
Schemă explicativă - distanța minimă;
AȘA NU: Amplasarea alăturat, la o distanţă mult prea
mică una faţă de cealaltă, a două clădiri masive, ieşite din
scara specific locală. Rezultă o imagine care alterează
specificul local dominat de orizontalitate.
AȘA NU: Clădirea nou construită este amplasată mult prea
aproape de biserică - clădire cu funcțiune semnificativă
la nivelul satului. De asemenea, din cauza gabaritului ei
obstrucționează vederea asupra bisericii aproape în totalitate.
21
101
100
DA
așezare pe pantă 0o-10o (17%)
așezare pe pantă 10o-20o (36%)
așezare pe pantă 20o-30o (57%)
-nerecomandat
102
22
AȘA DA: Clădire tradițională poziționată cu latura lungă paralelă cu panta dealu
lui;
atenție însă la materialele nespecifice utilizate pentru reparații - placajul cu
piatră pe stâlpi de beton (AȘA NU!). Important rămâne faptul că această casă
a fost întreținută și reparată în loc să fie lăsată în paragină sau demolată.
Schemă explicativă - ce înseamnă subsol, demisol și parter pe un teren în pantă.
Fig. 103, 105-107: Toate cele patru exemple prezintă clădiri cu arhitectură, gabarite şi ocupări ale terenului nespecifice, apărute ca urmare a orientării spre turism a economiei locale.
Acest tip de clădiri agresează într-un mod deosebit de brutal peisajul agro-pastoral specific satului de munte, de multe ori producând pagube ireversibile (defrișări, sistematizări ale pantelor pentru
obținerea suprafețelor orizontale etc.).
NU!
103
AȘA NU: Clădirea este orientată într-un mod
nefiresc, cu latura lungă perpendiculară pe panta
dealului; se remarcă sistematizarea brutală a
terenului, cu un impact negativ asupra pe
isajului.
De asemenea, costurile lucrărilor de stabilizare
a terenului (ziduri de sprijin) sunt foarte mari.
DA
104
NU!
105
AȘA NU: (fig. 105) O casă tradițională a fost
supraînălțată deși nu era necesar. În locul
construirii unui etaj mansardat, ar fi trebuit să
se amenajeze mansarda existentă, obținânduse un spațiu locuibil la fel de generos.
(fig. 104) AȘA DA: - exemplu de mansardă
tradițională, cu foișor (învelitoarea
nu este totuși cea specifică).
NU!
106
AȘA NU: Clădirea este prea înaltă
(P+2+EM) având forme și proporții fără
legătură cu specificul; și în acest caz se
remarcă sistematizarea brutală a terenului.
NU!
107
AȘA NU: Primul nivel al clădirii ocupă o suprafață
foarte mare din teren, realizând o platformă orizontală
pe care se înalță clădirea propriu-zisă. Se remarcă
și delimitarea opacă cu un zid de beton a proprietății,
intervenție brutală în peisaj (vezi Capitolul V: Principii
și reguli pentru amen
ajări exterioare, pag. 40).
4.1.8 POT, CUT,
regim de înălțime
Regulile de amplasare ale clădirilor
vor avea la bază reglementările
urbanistice aflate în vigoare, Codul
Civil, normativele şi legislaţia în
vigoare la data întocmirii proiectului,
privitoare la distanţa minimă dintre
construcţii, însorire, siguranţă
şi stabilitate, siguranţă la foc.
Nu sunt recomandabile derogări de
la regulamentul local de urbanism
(RLU) prin planuri urbanistice de
detaliu sau zonale (PUD/PUZ).
În situaţia în care se vor întocmi
astfel de documentaţii, acestea
vor cuprinde în mod obligatoriu
documentaţia pentru studiul de
amplasament şi încadrare în
volumetria de ansamblu, pentru
justificarea oportunității intervenției
din punct de vedere al soluției
de amplasare pe parcelă.
Planul urbanistic general1 are
caracter director şi de reglementare
operaţională. Fiecare localitate
trebuie să întocmească Planul
urbanistic general, să îl actualizeze
la 5-10 ani şi s
îl aprobe,
acesta constituind baza legală
pentru realizarea programelor
şi acţiunilor de dezvoltare.
(2) Planul urbanistic general
cuprinde reglementări pe
termen scurt, la nivelul întregii
unităţi administrativ-teritoriale
de bază, cu privire la:
a) stabilirea şi delimitarea
teritoriului intravilan în relaţie cu
teritoriul administrativ al localităţii;
b) stabilirea modului de utilizare
a terenurilor din intravilan;
c) zonificarea funcţională
în corelaţie cu organizarea
reţelei de circulaţie;
d) delimitarea zonelor
afectate de servituţi publice;
e) modernizarea şi dezvoltarea
infrastructurii tehnico-edilitare;
f) stabilirea zonelor protejate şi de
protecţie a monumentelor istorice;
g) formele de proprietate şi
circulaţia juridică a terenurilor;
h) precizarea condiţiilor de
amplasare şi conformare a volumelor
construite, amenajate şi plantate.
Regulament general de urbanism
- aferent Planului Urbanistic
General (PUG) - ansamblu de
1Legea 350 art. 46, ali
neatele 1 si 2
principii urbanistice prin care
se stabilește modul în care pot
fi ocupate terenurile, precum
și amplasarea și conformarea
construcțiilor și amenajărilor în
acord cu prevederile legale.
Regulamentul local de urbanism
ce însoțește planul urbanistic general
explicitează și detaliază prevederile
cu caracter de reglementare ale
PUG-ului și implicit și prevederile
regulamentului general de urbanism.
RLU constituie act de autoritate
al administrației publice locale.
Planul urbanistic zonal2:
are caracter de reglementare
specifică detaliată şi asigură
corelarea dezvoltării urbanistice
complexe cu prevederile Planului
urbanistic general a unei zone
delimitate din teritoriul localităţii.
(2) Planul urbanistic zonal
cuprinde reglementări asupra
zonei referitoare la:
a) organizarea reţelei stradale;
b) organizarea arhitecturalurbanistică în funcţie de
caracteristicile structurii urbane;
c) modul de utilizare a terenurilor;
d) dezvoltarea
infrastructuri
i edilitare;
e) statutul juridic şi
circulaţia terenurilor;
f) protejarea monumentelor
istorice şi servituţi în zonele
de protecţie ale acestora.
Planul urbanistic de detaliu3
are exclusiv caracter de
reglementare specifică, prin care
se asigură condiţiile de amplasare,
dimensionare, conformare şi
servire edilitară a unuia sau mai
multor obiective pe una sau mai
multe parcele adiacente, pe unul
sau mai multe amplasamente, în
corelare cu vecinătăţile imediate.
(2) Planul urbanistic de detaliu
cuprinde reglementări cu privire la:
a) asigurarea accesibilităţii şi
racordarea la reţelele edilitare;
b) permisivităţi şi constrângeri
urbanistice privind volumele
construite şi amenajările;
c) relaţiile funcţionale şi
estetice cu vecinătatea;
d) compatibilitatea funcţiunilor
şi conformarea construcţiilor,
amenajărilor şi plantaţiilor;
e) regimul juridic şi circulaţia
terenurilor şi construcţiilor .
2 Legea 350,art 47, al. 1 și 2
3 Legea 350,art 48, al. 1
și 2
P.O.T.4 reprezintă procentul
de ocupare a terenului şi se
calculează conform formulei
Sc/St x100, unde Sc este
suprafaţa construită (suprafaţa
proiecţiei clădirii pe sol,
excluzând balcoanele) şi St
este suprafaţa terenului.
În localitățile brănene, se
întâmplă des ca proprietățile să
aibă suprafețe foarte generoase.
În Măgura, Peștera P.O.T. maxim=30%
C.U.T. (coeficientul de utilizare
a terenului)5 este un indicator
urbanistic care se calculează
conform formulei Sd/St, unde
Sd este suprafaţa desfăşurată a
construcţiei (suma suprafeţelor
tuturor nivelurilor supraterane
ale clădirii, excluzând balcoanele
şi terasele pe sol) şi St este
suprafaţa terenului.
Pentru terenurile rezultate în
urma dezmembrării, P.O.T. și
C.U.T. se vor calcula raportat
la suprafața terenului inițial.
Pentru dotările publice, procentul
maxim de utilizare a terenului
va fi conform regulamentului
general de urbanism, în funcție de
amplasarea în cadrul localit
ății.
CUTmaxim= 0.5% în zona centrală
cu funcțiuni complexe (precum
centrul Branului), unde țesutul
este de tip adunat, cu parcele
mai mici, între 500-1000mp.
Regimul maxim de înălțime:
S/D + P + M (subsol sau demisol +
parter + mansardă);
Înălțimea maximă la streașină va fi
de 5,5 m, măsurată în punctul cel mai
înalt al terenului;
Înălțimea maximă la coamă,
măsurată în punctul cel mai înalt al
NU!
terenului, va fi de:
-11 m (în cazul învelitorilor cu panta
de 45 – 60°);
-12,5 m (în cazul învelitorilor cu
panta de 60 – 70°).
Prin configurația specifică zonei, o
construcție este, de obicei, vizibilă din
toate direcțiile. De aceea, înălţimea
maximă a construcţiei se calculează
de la punctul cel mai coborât al
trotuarului perimetral până la punctul
cel mai înalt al acoperişului.
108
Modul de ocupare a terenurilor în
zona studiată se va stabili astfel:
POT (procentul de ocupare a
terenului) - se va încadra între
20-30%, în fu
ncție de localitate
și de specificul țesutului din
care face parte amplasamentul
(risipit, răsfirat sau adunat).
POT maxim = 20 % pentru
parcele cu suprafața mai mare
sau egală cu 1 000 mp;
POT maxim = 30 % pentru parcelele
sub 500 mp, și scade cu câte 3 %
pentru fiecare 100 mp în plus.
CUT (coeficientul de utilizare
a terenului) - se va încadra
între 0.27-0.5 %, în funcție de
localitate și de specificul țesutului
din care face parte amplasamentul
(risipit, răsfirat sau adunat).
În calculul CUT nu intră pivnița și
spațiul tehnic, amplasate la subsol
sau la demisol, demisolul având
maxim 1,8 m suprateran).
CUTmaxim= 0.27% în zone de
culme, cu parcele peste 1000mp;
4 definit în OUG nr. 27/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii
nr. 350/2001 privind amenajarea
teritoriului şi urbanismul
5 idem1
Fig. 108: Din punct de vedere economic, acest tip de construcție nu este
fezabil: o clădire înaltă așezată pe un versant implică cheltuieli substanțiale
nu d
oar pentru construirea propriu-zisă ci și pentru a putea fi întreținută; de
asemenea, turiștii care vin în zonă evită acest tip de cazare, în favoarea
celui autentic tradițional.
109
Fig. 109: Aglomerare de clădiri destinate turismului, a căror arhitectură și
așezare pe teren sunt cu totul străine de specific. Ocuparea, utilizarea
terenului și regimul de înălțime sunt prea mari, distanțele dintre clădiri și față
de limitele de proprietate sunt prea mici. Imaginea rezultată scade valoarea
peisajului precum și calitatea locuirii.
23
24
4.1.9 Situația actuală.
Reglementări necesare
Pentru a evita distrugerea satului
de munte în forma lui tradițională și
transformarea acestuia într-un loc
fără identitate proprie, este necesar
ca autoritățile locale să elaboreze
de urgență o serie de strategii reale
de dezvoltare durabilă, bazate
exclusiv pe conservarea peisajului
agro-pastoral și a biodiversității, și pe
valorificarea tradiției și a sp
ecificului.
Orientarea către turism a economiei
locale împreună cu abandonarea
activităților tradiționale ale locuitorilor
au favorizat o aglomerare de tip
urban. La aceasta au contribuit o
legislație învechită, interpretabilă,
permisivă, incapabilă să stopeze
efectele distrugătoare asupra
mediului construit și a fondului de
arhitectură tradițională, ale acestei
schimbări majore în economia locală.
În acest sens, se remarcă
următoarele probleme:
• Tendința de extindere a
suprafeței construibile în zonele
pajiștilor și pășunilor tradiționale;
•Scoaterea terenurilor din
circuitul agricol sau silvic
pentru a fi construite;
• Tendința de extindere a
suprafețelor de intravilan;
•Permiterea construirii pe
terenuri aflate în zone inundabile,
în zone cu risc de alunecare
sau situate la mai puțin de 20m
de centrul unui curs de apă;
• Criterii permisive de construire
inclusiv în ariile protejate.
• Demolări și modificări ale
clădirilor trad
ecificului.
Orientarea către turism a economiei
locale împreună cu abandonarea
activităților tradiționale ale locuitorilor
au favorizat o aglomerare de tip
urban. La aceasta au contribuit o
legislație învechită, interpretabilă,
permisivă, incapabilă să stopeze
efectele distrugătoare asupra
mediului construit și a fondului de
arhitectură tradițională, ale acestei
schimbări majore în economia locală.
În acest sens, se remarcă
următoarele probleme:
• Tendința de extindere a
suprafeței construibile în zonele
pajiștilor și pășunilor tradiționale;
•Scoaterea terenurilor din
circuitul agricol sau silvic
pentru a fi construite;
• Tendința de extindere a
suprafețelor de intravilan;
•Permiterea construirii pe
terenuri aflate în zone inundabile,
în zone cu risc de alunecare
sau situate la mai puțin de 20m
de centrul unui curs de apă;
• Criterii permisive de construire
inclusiv în ariile protejate.
• Demolări și modificări ale
clădirilor trad
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO