Zona Caras Severin - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
GHID DE ARHITECTURĂ
pentru încadrarea în specificul local din mediul rural
JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN
COLECTIVUL DE ELABORARE
Coordonator:
Drd.arh. Dan Idiceanu-Mathe
Consultant științific:
Prof.dr. Teodor Octavian Gheorghiu
Echipa de autori:
arh. Alexandra-Maria Rigler
arh. Loredana Gaiță
arh. Roxana Cârjan
arh. Vladimir Obradovici
Cu sprijinul:
Grupului Rural al OAR
Editare și machetare:
arh. Alexandra-Maria Rigler
Corectură de text:
Ana Pascu
Ghidurile au apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, finanțat din Fondul „Timbrul Arhitecturii”
DECLARAŢIE
DE PRINCIPIU
(PREAMBUL)
Rostul acestui material este de
a furniza un instrument de lucru
locuitorilor din mediul rural, autorităților
locale, investitorilor, proiectanților și
consultanților implicați în procesul
de construire sau elaborare a unor
regulamente de construire în mediul
rural.
Ghidul își propune să fie un set de
reguli ușor de aplicat, cu exemple
clare (inclusiv de tipul AŞA
DA sau
AŞA NU), care să faciliteze activitatea
echipei de proiectare/consultanță în
alegerea configurațiilor, a materialelor
și a tehnologiilor necesare construirii
în mediul rural, fie că vorbim despre
proiecte finanțate prin PNDR, despre
elaborarea
documentațiilor
de
urbanism sau despre simple intervenții
cu finanțare exclusiv privată.
Obiectivul esenţial al acestui ghid
este păstrarea nealterată a spiritului
așezărilor în care sunt propuse
proiectele și conservarea calității vieții
în mediul rural și a peisajului cultural
existent – acestea fiind, de fapt, chiar
resurse pentru dezvoltarea durabilă.
În acest sens, există deschidere
pentru abordări specifice secolului
XXI, care țin cont de resursele locale,
de energiile regenerabile, precum
și de cunoașterea acumulată local
(meșteșugurile și tehnica populară).
Acest ghid este rodul unei experiențe
acumulate pe teren de către autori, dar
și al activității energice desfășurate
de către G
rupul Rural al Ordinului
Arhitecților din România. Ghidul nu își
propune să soluționeze toate cazurile
de intervenții posibile; de aceea,
conținutul său trebuie în permanență
îmbunătățit și actualizat de către cei
preocupați de o proiectare responsabilă
în mediul rural. Respectarea cu
strictețe a recomandărilor ar putea să
nu fie utilă în toate cazurile; pentru
o arhitectură de bună calitate, se
recomandă respectarea spiritului în
care a fost conceput acest ghid.
3
1
1
Comandamente
4
2
▪▪ folosirea de materiale naturale
regenerabile, cu eficiență garantată;
▪▪ evitarea folosirii materialelor care
au efect negativ asupra mediului
înconjurător și asupra sănătății
populației;
▪▪ folosirea
echipamentelor
ce
utilizează
energii
regenerabile
(SCHEMA SE VA ADUCE LA
DOSARUL DE AVIZARE ÎN FAZA DE
STUDIU DE FEZABILITATE);
▪▪ refolosirea apei drenate;
▪▪ păstrarea nealterată a spiritului
așezărilor și a peisajului cultural
(vezi
Anexa 1);
▪▪ luarea în calcul a climatului
local pentru optimizarea proiectării
(însorire, umiditate, vânturi dominante,
oscilații de temperatură);
▪▪ pentru clădiri cu rol preponderent
tehnologic, consultarea tehnologului
specialist va avea loc înainte de a
demara activitatea de proiectare,
pentru a nu perturba eficiența fluxului
tehnologic al clădirii ce urmează să fie
construită;
▪▪ documentarea
„in
situ”
(exemplificată)
cu
privire
la
oportunitățile (materiale de construcții
locale
și/sau
meșteri
locali)
descoperite de arhitect în zona unde
se va realiza investiția;
▪▪ folosirea materialelor, a tehnicilor
și a meșteșugurilor locale, oriunde
acestea sunt eficiente, în alcătuirea
clădirilor.
1
Principii generale
privind cadrul
democratic
al practicării
arhitecturii
mărită se va acorda relației dintre
comunitățile periferice și zonele de
locuire defavorizate și noile funcțiuni.
Participarea
cetățenească
Relevanța
Pe
cât posibil, este de dorit ca
intervenţia să antreneze cât mai mulţi
membri ai comunităţii, sub diferite
forme. Autoritatea publică locală are
datoria de a prioritiza funcțiunile cele
mai importante pentru comunitate
prin consultarea acesteia și va lua
măsuri ca, odată construite, clădirile
să devină operante. În acest scop,
programele de construire vor fi
completate cu programe de pregătire
și de specializare a personalului.
Justiția spațială și
incluziunea socială
Justiţia spaţială este un instrument
democratic
care
reglementează
repartizarea echitabilă a serviciilor, a
facilităţilor de producţie, a utilităţilor
în teritoriu, astfel încât să nu existe
disparităţi la nivelul indivizilor şi al
grupurilor de indivizi care populează
teritoriul respectiv. Astfel, se va
favoriza accesul tuturor la noile
funcțiuni, în aceleași condiții. O atenție
2
Deciziile privitoare la funcțiunile cu
caracter social trebuie să fie rodul
unui proces par
ticipativ, implicând
comunitatea. Totodată, recomandăm
ca proiectarea să se facă în sistem
participativ, antrenând toți factorii
responsabili
din
comunitate:
autoritatea publică locală, mediul
ONG, liderii informali ai comunității,
reprezentanții acesteia, mediul de
afaceri etc., în vederea definirii
interesului public al comunității.
Complementaritatea
Se va propune, în urma analizei,
completarea matricei funcţionale a
localităţii cu funcţiuni implementate
în zona studiată în conformitate cu
următoarele două principii de bază:
▪▪ principiul diferenţierii: funcţiunile
introduse vor fi diferite de cele
existente deja în teritoriul administrativ
al localităţii, capabile să deservească
zona de intervenţie. Funcţiunile vor
dubla funcţiunile prezente în teritoriu
doar atunci când, în urma analizei,
cele din urmă se dovedesc a fi
insuficiente sau localizate deficitar în
raport cu zona.
▪▪ principiul relaţionării: funcţiunile
nou introduse
trebuie să fie necesare
3
nu numai comunităţii din imediata
vecinătate, ci şi localităţii în ansamblu,
astfel încât să se creeze premisele
unor schimburi productive între
comunitate şi localitate. Funcţiunile noi
trebuie să fie atractive şi competitive
pentru localitate în ansamblul ei.
Noile funcţiuni ce vor fi implementate
vor
fi
deservite
preponderent
de membri ai comunităţii, acest
lucru antrenând deopotrivă un
proces continuu de formare şi de
calificare (care va începe odată cu
derularea programelor investiţionale)
şi un proces de autofinanțare.
Dezvoltare comunitară
prin calificare și
încurajarea economiei
locale
În anumite comunităţi, deşi există
resurse de materii prime valoroase,
acestea sunt neglijate de localnici, iar
meşteşugul prelucrării lor s-a pierdut.
În această situaţie, este necesară
calificarea localnicilor astfel încât
să poată avea acces la resurse, în
vederea susținerii unor activităţi de
economie socială ca
pabile să aducă
un venit constant în comunitate.
Acest principiu este extrem de
important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiţiei prin
utilizarea forţei de muncă locale, cât
şi datorită efectului pe termen lung
pe care îl asigură: în teritoriu rămân
nu numai funcţiunile capabile să
deservească locuirea, ci şi personalul
4
calificat capabil să le întrețină.
Acest deziderat se poate atinge
doar printr-o politică investiţională
coerentă, care trebuie să urmeze
niste paşi necesari, cum sunt:
▪▪ cooptarea localnicilor adulţi şi
lipsiţi de ocupaţie ca mână de lucru,
pentru început, necalificată;
▪▪ aducerea în teritoriu a inginerilor,
a maiştrilor, a tehnicienilor şi a
muncitorilor capabili să instruiască
şi să asigure calificarea lucrătorilor
necalificaţi;
▪▪ organizarea de traininguri şi
cursuri de fomare şi calificare pentru
localnici;
▪▪ crearea unor structuri din sfera
economiei sociale de producţie
de
materiale de construcţie (carieră de
pietriş, nisip, argilă), cuptoare de
cărămizi, ateliere de dulgherie etc.,
al căror personal va fi asigurat de
localnicii implicaţi în program, în curs
de calificare;
▪▪ pe măsura derulării programului,
gradul de calificare a personalului
creşte; consecutiv, creşte remuneraţia
şi ulterior capacitatea de a întreţine
locuinţele nou create;
▪▪ la terminarea programului, aceste
funcţiuni productive vor rămâne în
teritoriu, urmând să deservească
întreaga aşezare în ansamblul ei;
în plus, la terminarea programului,
zona va fi locuită de un segment de
populaţie productiv. Oamenii vor fi
capabili să presteze munci calificate
în cadrul aşezării, dar şi în zonele
limitrofe; astfel, se vor crea premisele
creșterii capacităţii utilizatorilor de a-şi
întreţine noile construcții.
5
CUPRINS
DECLARAȚIE DE PRINCIPIU (PREAMBUL) ..............................1
Comandamente ...................................
........................................2
Principii generale privind cadul democratic al practicării
arhitecturii ...................................................................................2
1. ZONA ........................................................................................4
1.1. Delimitarea geografică a zonei după unități administrativteritoriale ....................................................................................4
1.2. Precizarea caracteristicilor zonei ........................................5
2. SPECIFICUL LOCAL ...............................................................7
2.1. Peisajul cultural rural ..........................................................7
2.2. Tipologii de sate...................................................................8
2.2.1. Evoluția în timp a ocupării terenului ............................9
2.3. Amplasarea pe lot și sistemul constructiv .........................10
2.3.1. Tipologii de gospodării .....
.........................................11
2.3.2. Casa de locuit din Banat, structură și sistem
constructiv ...........................................................................13
2.4. Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de învelitori,
culori, goluri de iluminare și ventilare (forme permise) în județul
Caraș-Severin ..........................................................................14
2.5. Gabaritele/proporțiile conforme specificului local ..............15
2.6. Traveele de fațadă conforme specificului local ..................15
2.7. Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor,
conform specificului local .........................................................16
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR .....................................17
3.1. Prevederile generale privind intervențiile noi ....................17
3.2. Amplasarea în cadrul aşezării ..........................................17
3.2.1. Specificul aşezărilor ..............
...................................17
3.2.2. Recomandări ............................................................17
3.3. POT, CUT, regim de înălțime ............................................19
3.4. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în afara
vetrei satului – probleme de încadrare în peisaj ......................20
3.5. Amplasarea construcțiilor și a amenajărilor noi în vatra
satului – probleme de încadrare pe lot .....................................21
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE ..........................25
5. ELEMENTELE DE CONSTRUCȚIE .......................................28
5.1. Acoperișul .........................................................................29
5.1.1. Specificul local ..........................................................29
5.1.2. Recomandări .............................................................30
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp),
construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp)
și cons
trucții noi cu gabarit mare (peste 250
mp), dispuse în sistem pavilionar ........................................30
Forma şi volumetria .............................................................30
Şarpanta ..............................................................................31
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .................32
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile .....................32
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ..........................................................................33
Forma şi volumetria .............................................................33
Şarpanta ..............................................................................34
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .................34
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile .....................34
C. Intervenţii pe construcţiile existente
(gabarit mic, mediu sau mare, dispus
e pavilionar
sau monovolum) ..................................................................35
Forma şi volumetria .............................................................35
Şarpanta .............................................................................35
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .................35
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile .....................35
5.2. Pereții și fundațiile .............................................................36
5.2.1. Specificul local ..........................................................36
5.2.2 Recomandări .............................................................38
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp),
construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), dispuse
în sistem pavilionar ..............................................................38
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp),
de tip monovo
lum ................................................................38
C. Intervenţii pe construcţiile existente
(gabarit mic, mediu sau mare, dispuse
pavilionar sau monovolum) ..................................................39
5.3. Tâmplăria și golurile ..........................................................42
5.3.1. Specificul local ..........................................................42
5.3.2. Recomandări ............................................................44
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp),
construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp),
dispuse în sistem pavilionar ................................................44
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ..........................................................................44
C. Intervenţii pe construcţiile existente
(de gabarit mic, mediu sau mare, dispuse
pavilionar sau monovolum) .................
.................................45
5.4. Elementele de fațadă ........................................................46
5.4.1. Specificul local ..........................................................46
5.4.2. Recomandări ............................................................49
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp),
construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp),
dispuse în sistem pavilionar .................................................49
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ..........................................................................49
Marcarea registrelor orizontale ............................................49
Marcarea registrelor verticale ..............................................49
Timpanele și decoraţiile de faţadă .......................................49
Streşinile și burlanele ..........................................................49
Materialele pentru finisaje ....................................................49
Culorile.................................................................................49
Tehnologiile..........................................................................49
Ierarhizarea fațadelor pentru construcțiile de tip A .............50
C. Intervenţiile pe construcţiile existente (de gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) .........50
Marcarea registrelor orizontale ............................................50
Marcarea registrelor verticale ..............................................50
Timpanele și decoraţiile de faţadă .......................................50
Streşinile și burlanele ..........................................................50
Materialele pentru finisaje ...................................................50
Culorile ................................................................................50
Tehnologiile ..........................
................................................50
Instalaţiile şi instalaţiile tehnologice (după caz) ...................50
5.5. Amenajările exterioare ......................................................51
5.5.1. Specificul local ..........................................................51
Construcţiile anexe ..............................................................51
Pavimente şi amenajări exterioare .......................................51
Scările exterioare .................................................................51
Vegetaţia ..............................................................................51
Împrejmuirile .......................................................................51
5.5.2. Recomandări ............................................................54
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp),
construcții noi cu gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp),
dispuse în sistem pavilionar .
..............................................54
Construcţiile anexe .............................................................54
Scările exterioare ................................................................54
Pavimentele exterioare .......................................................54
Vegetaţia .............................................................................54
Împrejmuirile .......................................................................54
Elementele de mobilier rural exterior/alte
construcții: bancă, fântână, cruce, adăpătoare,
coșere etc. ..............................55
Echiparea edilitară ..............................................................55
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp),
de tip monovolum ................................................................56
Construcţiile anexe ..............................................................56
Scările exterioare ............................................
....................56
Pavimentele exterioare .......................................................56
Vegetaţia .............................................................................56
Împrejmuirile .......................................................................56
Elementele de mobilier rural exterior: bancă, fântână,
cruce, adăpătoare etc. ........................................................56
Iluminatul exterior ................................................................56
Echiparea edilitară ..............................................................56
6. SPAȚIUL PUBLIC ..................................................................57
6.1. Specificul local .................................................................57
6.2. Recomandări .....................................................................57
Drumuri și alte căi de acces public ...........................................57
Elementele de mobilier rural exterior: bancă, f
ântână, cruce,
adăpătoare etc. ........................................................................58
Iluminatul exterior .....................................................................59
7. PERFORMANŢA ENERGETICĂ ............................................60
7.1. Recomandări ....................................................................60
7.1.1. Sistemele de încălzire
(cerinţele de securitate la foc) ............................................60
7.1.2. Eficienţa termică
(sisteme şi materiale de izolare) .........................................61
8. ANEXE ...................................................................................64
Anexa 1: Studiu de amplasare și încadrare în imaginea așezării
(imagine generală din punct de belvedere, silueta așezării,
desfășurate stradale) .............................................................64
Anexa 2: Glosar de termeni utili ..............................................64
CREDITE IMAGINI ..
..................................................................66
BIBLIOGRAFIE ..........................................................................66
5
3
1. ZONA
1.1. Delimitarea
geografică a
zonei după unități
administrativteritoriale
4
Județul Caraș-Severin (și întreaga
regiune a Banatului) prezintă un
caracter relativ unitar al arhitecturii
populare, prin utilizarea acelorași
materiale,
tehnici
și
procedee
constructive și a acelorași tipologii
arhitectonice. Cu toate acestea,
Nicolae
Săcară1
a
observat
„diferențieri de ordin zonal, dictate
de anumite particularități geografice,
istorice și social-economice, care
și-au pus amprenta și asupra
fizionomiei construcțiilor populare” și
propune următoarea zonificare:
1. Oravița-Reșița
2. Valea Almăjului
3. Clisura Dunării
4. Culoarul Timiș-Cerna
5. Valea Bistrei
5
4
1
1. Oravița-Reșița este o zonă
colinar-montană complexă, în care
sunt grupate trei lanțuri muntoase
(munții Semen
ic, Munții Aninei și
Munții Dognecei), Dealurile Oraviței,
mai multe depresiuni și formațiuni
de tip chei (Cheile Carașului, Cheile
Gârliștei, Cheile Nerei și Cheile
Minișului), precum și numeroase văi
spectaculoase, peșteri și avene2.
În zona Oravița-Reșița, ghidul se
aplică în toate satele de pe teritoriul
administrativ al următoarelor localități:
2
3
Coronini
1. Anina (sat: Steierdorf)
2. Berliște (satele: Berliște, Iam,
Milcoveni, Rusova Nouă, Rusova
Veche)
3. Berzovia (satele: Berzovia, Fizeș,
Gherteniș)
4. Brebu (satele: Brebu, Apadia,
LEGENDĂ
1. Oravița-Reșița
2. Valea Almăjului
3. Clisura Dunării
4. Culoarul Timiș-Cerna
5. Valea Bistrei
subzonele județului Caraș-Severin
subzonele județului Timiș
1
1
Nicolae Săcară, Valori ale arhitecturii
populare
românești,
Editura
Facla,
Timișoara, 1987, pag. 149-156
2
Teodor-Octavian Gheorghiu, Locuirea
tradițională rurală din zona Banat-Crișana
(Elemente de istorie și morfologie; protec
ție
și integrare), Editura Eurobit, Timișoara,
2008, pag. 163
Valeadeni)
5. Brebu Nou (satele: Brebu Nou,
Gărâna)
6.
Buchin
(satele:
Buchin,
Lindenfeld, Poiana, Prisian, Valea
Timișului)
7. Carașova (satele: Carașova,
Iabalcea, Nermed)
8. Cărbunari (satele: Cărbunari,
Știnăpari)
9. Ciclova Română (satele: Ciclova
Română, Ilidia, Socolari)
10. Ciuchici (satele: Ciuchici,
Macoviște, Nicolinț, Petrilova)
11.
Ciudanovița
(satele:
Ciudanovița, Jitin)
12. Doclin (satele: Doclin, Biniș,
Tirol)
13. Dognecea (satele: Dognecea,
Calina)
14. Ezeriș (satele: Ezeriș, Soceni)
15. Forotic (satele: Forotic, Brezon,
Comorâște, Surducu Mare)
16. Goruia (satele: Goruia, Gârliște,
Giurgiova)
17. Grădinari (satele: Grădinari,
Greoni)
18. Lupac (satele: Lupac, Clocotici,
Rafnic, Vodnic)
19.
Naidăș
(satele:
Naidăș,
Lescovița)
20. Ocna de Fier (sat: Ocna de Fier)
21.
Oravița
(satele:
Ciclova
Montană, Agadici, Brădișoru de Jos,
Broșteni, Răchitova)
22. Păltiniș (satele
: Păltiniș,
Cornuțel, Delinești, Ohăbița, Rugi)
23. Răcășdia (satele: Răcășdia,
Vrăniuț)
24. Reșița (satele: Câlnic, Cuptoare,
Doman, Secu, Țerova, Moniom)
25. Sasca Montană (satele : Sasca
Montană, Bogodinț, Potoc, Sasca
Română, Slatina-Nera)
26. Târnova (satele: Târnova,
Bratova)
27. Ticvaniu Mare (satele: Ticvaniu
Mare, Cârnecea, Secășeni, Ticvaniu
Mic)
28. Văliug (sat: Văliug)
29. Vărădia (satele: Vărădia,
Mercina)
30. Vrani (satele: Vrani, Ciortea,
Iertof)
2. Valea Almăjului este o zonă
compactă și bine definită, fiind
înconjurată de Munții Aninei (la vest),
Munții Locvei (la sud-vest), Munții
Almăjului (la sud-est) și Semenic (la
nord).
În zona Valea Almăjului, ghidul se
aplică în toate satele de pe teritoriul
administrativ al următoarelor localități:
1. Bănia (satele: Bănia, Gârbovăț)
2. Bozovici (satele: Bozovici,
Poneasca, Prilipeț, Valea Minișului)
3. Dalboșeț (satele: Dalboșeț, Bârz,
Boina, Boinița, Prislop,
Reșița Mică,
Șopotu Vechi)
4. Eftimie Murgu (sat: Eftimie
Murgu)
5.
Lăpușnicu
Mare
(satele:
Lăpușnicu Mare, Moceriș)
6. Prigor (satele: Prigor, Borlovenii
Noi, Borlovenii Vechi, Pătaș, Putna)
7. Șopotu Nou (satele: Șopotu Nou,
Cârșa Roșie, Driștie, Poienile Boinei,
Ravensca, Răchita, Stăncilova, Urcu,
Valea Răchitei, Valea Roșie)
3. Clisura Dunării se defășoară
de la Baziaș până la Porțile de Fier.
Această zonă cuprinde Munții Locvei
și Munții Almăjului, care sunt tăiați
de numeroase văi perpendiculare pe
Dunăre.
În Clisura Dunării, ghidul se
aplică în toate satele de pe teritoriul
administrativ al următoarelor localități:
1. Berzasca (satele: Berzasca,
Bigăr, Cozla, Drencova, Liubcova)
2. Coronini (satele: Coronini, Sfânta
Elena)
3. Gârnic (satele: Gârnic, Padina
Matei)
4. Moldova Nouă (satele: Măcești,
Moldova Veche, Moldovița)
5. Pojejena (satele: Pojejena,
Belobreșca, Divici, Radimna, Șușca)
6. Sichevița (satele: Sichevița,
Brestelnic, Camenița, Cârșie, Cracu
Almăj, Crușovița, Curmătura, Frăsiniș,
Gornea,
Liborajdea,
Lucacevăț,
Martinovăț, Ogașu Podului, Streneac,
Valea Orevița, Valea Ravensca, Valea
Sicheviței, Zănou, Zăsloane)
7. Socol (satele: Socol, Baziaș,
Câmpia, Pârneaura, Zlatița)
4. Culoarul Timiș-Cerna desparte
grupul sudic al Carpaților Occidentali
(Munții Banatului) de grupul vestic al
Carpaților Meridionali (Muntele Mic,
munții Țarcu, Munții Cernei și munții
Mehedinți). Zona are o pronunțată
desfășurare lineară, fiind formată
din Depresiunea Caransebeș și din
Depresiunea Mehadica.
În zona Culoarul Timiș-Cerna,
ghidul se aplică în toate satele de pe
teritoriul administrativ al următoarelor
localități:
1. Armeniș (satele: Armeniș, Feneș,
Plopu, Sat Bătrân și Sub Margine)
2. Băile Herculane (sat: Pecinișca)
3. Bolvașnița (satele: Bolvașnița,
Vârciorova)
4. Bucoșnița (satele: Bucoșnița,
Goleț, Petroșnița, Vălișoara)
5.
Cornea
(satele:
Cornea,
Crușovăț, Cuptoare, Macoviște)
6. Cornereva (satele: Cornereva,
Arsuri, Bogâltin, Bojia, Borugi,
Camena, Cireșel, Costiș, Cozia,
Cracu Mare, Cracu Teiului, Dobraia,
Dolina, Gruni, Hora Mare, Hora Mică,
Ineleț, Izvor, Lunca Florii, Lunca
Zaicii, Mesteacăn, Negiudin, Obița,
Pogara, Pogara de Sus, Poiana
Lungă, Prisăcina, Prislop, Ruștin,
Scărișoara, Strugasca, Studena, Sub
Crâng, Sub Plai, Topla, Țațu, Zănogi,
Zbegu, Zmogotin, Zoina)
7. Domașnea (satele: Domașnea,
Cănicea)
8. Iablanița (satele: Iablanița, Globu
Craiovei, Petnic)
9. Lăpușnicel (satele: Lăpușnicel,
Pârvova, Șumița)
10. Luncavița (satele: Luncavița,
Verendin)
11. Mehadia (satele: Mehadia,
Globurău, Plugova, Valea Bolvașnița)
12. Mehadica (sat: Mehadica)
13. Slatina-Timiș (satele: SlatinaTimiș, Ilova, Sadova Nouă, Sadova
Veche)
14. Teregova (satele: Teregova,
Rusca)
15. Topleț (satele: Topleț, Bârza)
16. Turnu Ruieni (satele: Turnu
Ruieni, Borlova, Cicleni, Dalci,
Zervești, Zlagna)
17. Zăvoi (satele: Zăvoi, 23 August,
Măgura, Măru, Poiana Mărului, Valea
Bistrei, Voislova)
5. Valea Bistrei este definită de
munții Poiana Ruscă în nord și
de Muntele Mic și munții Țarcu în
sud. Zona corespunde Culoarului
Bistrei, care se continuă spre est cu
Depresiunea Hațegului.
Pentru zona Valea Bistrei, ghidul se
aplică în toate satele de pe teritoriul
administrativ al următoarelor localități:
1. Băuțar (satele: Băuțar, Bucova,
Cornișoru, Preveciori)
2. Caransebeș (sat: Jupa)
3. Glimboca (sat: Glimboca)
4. Marga (satele: Marga, Vama
Marga)
5. Obreja (satele: Obreja, Ciuta, Iaz,
Var)
6. Oțelu Roșu (satele: Cireșa, Mal)
Pentru
teritoriile
administrative
aparținând localității Măureni (satele:
Măureni, Șoșdea), se vor urmări
recomandările și prevederile pentru
zona Oravița-Reșița sau cele pentru
zona Câmpia Înaltă a Banatului,
care sunt dezvoltate în Ghidul de
arhitectură pentru încadrarea în
specificul local din
mediul rural.
Județul Timiș.
Pentru
teritoriile
administrative
aparținând localităților Copăcele
(satele: Copăcele, Ohaba-Mâtnic,
Ruginosu, Zorile), Fârliug (satele:
Fârliug, Dezești, Duleu, RemeteaPogănici, Scăiuș, Valea Mare), Ramna
(satele: Ramna, Bărbosu, Valeapai),
Sacu (satele: Sacu, Sălbăgelu Nou,
Tincova), Vermeș (satele: Vermeș,
Ersig, Izgar)și Zorlențu Mare (satele:
Zorlențu Mare, Zorlencior), se vor
urmări recomandările și prevederile
pentru zona Lugojului, care sunt
dezvoltate în Ghidul de arhitectură
pentru încadrarea în specificul local
din mediul rural. Județul Timiș.
Pentru
teritoriile
administrative
aparținând localităților Constantin
Daicoviciu
(satele:
Constantin
Daicoviciu, Maciova, Mâtnicu Mare,
Peștere, Prisaca, Zăgujeni) se vor
urmări recomandările și prevederile
pentru zona Valea Bistrei sau cele
pentru zona Lugojului, care sunt
dezvoltate în Ghidul de arhitectură
pentru încadrarea în specificul local
din mediul rur
al. Județul Timiș.
Pentru
teritoriile
administrative
aparținând localității Rusca Montană
(satele: Rusca Montană, Rușchița),
se vor urmări recomandările și
prevederile pentru zona Valea Bistrei,
cuprinsă în prezentul ghid sau cele
pentru zona Lugojului, care sunt
dezvoltate în Ghidul de arhitectură
pentru încadrarea în specificul local
din mediul rural. Județul Timiș.
1.2. Precizarea
caracteristicilor
zonei
1.2.1. Caracteristici
geografice și climatice
Situat în partea de sud-vest a
României, județul Caraș-Severin
se învecinează la nord și nord-vest
cu județul Timiș, la est cu județele
Hunedoara și Gorj, la est și sud-est
cu județul Mehedinți, iar la sud și
sud-vest cu Serbia, formând parțial
granița pe Dunăre (de la Baziaș
până la Cozia, unde începe județul
Mehedinți). Punctul de frontieră dintre
România și Serbia aflat în județul
Caraș-Severin este situat în Munții
Locvei, la Naidăș.
Suprafaţa totală este de 8.520 kmp,
ceea
ce reprezintă 3,6 % din teritoriul
naţional, situând judeţul pe locul trei
în ierarhia judeţelor ţării.1
Din punct de vedere geografic,
Caraş-Severin este un judeţ montan
(65,4 % din suprafaţă), dar are şi largi
zone depresionare (15,5 %), dealuri
(10,8 %) şi câmpii (7,3 %).2
Ponderea treptelor de relief în
teritoriul judeţului este sensibil diferită
de media națională, în care munţii
ocupă 31 %, dealurile 36 %, iar
câmpia ocupă 33 %.3
Relieful muntos crește în altitudine
de la vest spre est, culminând în
Munții Godeanu, care, prin înălțimile
lor de 1.600 ‒ 2.200 m, se ridică cu
mult deasupra părții sudice a munților
Poiana Ruscă și a Munților Semenic,
a Munților Almăjului, Locvei, Aninei
și Dognecei, ale căror înălțimi sunt
cuprinse între 600 și 1.400 m. Acești
munți sunt separați de culoarele
depresionare Bistra și Timiș-Cerna.
Spre vest, se întind Dealurile Oraviței,
Dealurile
Doclinului
și
SacoșZagujeni, precum și o porț
iune
restrânsă a Câmpiei Timișului. Cea
mai mică altitudine a județului se
1
Direcţia Judeţeană de Statistică CaraşSeverin, http://www.carasseverin.insse.ro/
main.php?id=404.
2
Serviciile Publice Caraș-Severin,
Portalul Administrației Publice CarașSeverin, http://www.servicii-publice-cs.ro/
content/jude%C5%A3ul-cara%C5%9Fseverin.
3
Direcţia Judeţeană de Statistică CaraşSeverin, http://www.carasseverin.insse.ro/
main.php?id=404.
găsește în zona localității Drencova,
fiind de cca 76 m, iar maximul se
înregistrează în vârful Gugu din munții
Godeanu, la 2.291 m.4
Judeţul Caraş-Severin dispune
de o bogată reţea hidrografică, fiind
fragmentat de văile apelor curgătoare
ce se varsă în râurile Cerna, Timiş,
Bârzava, Caraş și Nera, care formează
principalele artere hidrografice.
Timişul este cel mai important
dintre râuri; în lungime de 87 km,
colectează apa pâraielor din cele
mai reprezentative unităţi de relief ale
Banatului.
Bârzava îşi
are izvorul pe versanţii
nord-vestici ai munţilor Semenic, pe
cursul său superior fiind amenajate
lacurile artificiale: Văliug, Breazova şi
Secu.
Caraşul izvorăşte din Munţii Aninei
– prin izbucul Caraşului – şi străbate
trei zone distincte ca relief şi altitudini.
Nera îşi adună apele din masivul
Semenic (de sub vârful Piatra Nerei),
străbate
Depresiunea
Almăjului,
pentru a pătrunde apoi în pitoreştile
sale chei, cele mai lungi din ţară.
Cerna îşi are obârşia pe versanţii
sud-vestici ai munţilor Godeanu;
aproape tot cursul său, de 84 km, are
caracter de vale montană.
Dunărea formează limita sudică a
judeţului, pe o lungime de 64 km.
Lacurile naturale sunt în număr
mic şi de dimensiuni reduse. Lacul
Dracului din Cheile Nerei, având o
suprafaţă de 700 m2, este cel mai
mare lac carstic din județ. Există,
de asemenea, lacuri glaciare: lacul
crionival Baia Vulturilor din Munţii
Semenic, Iezerul, Ţarcu și Pietrele
Albe din Munţii Ţarcu.
Există numeroase lacuri artificiale
(de baraj), realizate în scopul
alimentării cu apă sau pentru
producerea
energiei
electrice:
Văliug, Gozna, Secu şi Breazova (pe
Bârzava), Trei Ape (pe Timiş), Buhui
şi Mărghitaş (pe Buhui), Lacul Mare
şi Lacul Mic (pe Caraş), Lacul Poiana
Mărului (pe Bistra), Lacul Prisaca din
Herculane (pe Cerna), Porţile de Fier
(pe Dunăre) etc.5
Clima
județului
este
continental-moderată, cu nuanțe
submediteraneene, subtipul climatic
bănățean, caracterizându-se prin
circulația maselor de aer atlantic
și prin invazia maselor de aer
4
Județul Caraș-Severin, Wikipedia,
https://ro.wikipedia.org/wiki/
Jude%C8%9Bul_Cara%C8%99-Severin.
5
Monografia județului Caraș-Severin,
http://bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Monografii/
Monografie_Caras_Severin.pdf.
mediteraneean, ceea ce conferă un
caracter moderat regimului termic,
cu frecvente perioade de încălzire în
timpul iernii, cu primăveri timpurii și
cantități medii de precipitații relativ
ridic
ate.
Temperatura medie a iernii are valori
ceva mai ridicate decât în alte zone
din țară situate la aceeași altitudine.
În lunile de vară, temperaturile
medii sunt în continuă creștere, dar
mai moderate de la o lună la alta,
comparativ cu lunile de primăvară.
Analizând temperatura medie pe
anotimpuri, se constată că iernile sunt
relativ aspre în regiunile muntoase (la
Cuntu: – 3,4° C, pe Munții Semenic:
– 4,8 °C, iar pe Țarcu: – 8,3 °C), în
timp ce la Caransebeș și la Oravița se
înregistrează valori pozitive.
Anotimpul de vară este, în general,
moderat comparativ cu cel de iarnă
în regiunea muntoasă, temperatura
crescând treptat în depresiuni:
Bozovici (18,8 °C), Oravița (20,1 °C),
Caransebeș (20,1 °C).
Clima, în Defileul Dunării, este
submediteraneeană,
caracterizată
printr-o temperatură medie anuală
mai ridicată decât în restul țării: 10 –
11 °C.
Temperatura medie a lunii ianuarie
variază între 0 și – 1 °C, iar cea a l
unii
iunie, între 21 și 23 °C.6
În ceea ce privește resursele
naturale, subsolul judeţului CarașSeverin este bogat în minereuri şi
minerale utile. Exceptând petrolul,
există cantităţi însemnate de rezerve,
reprezentând 130 de zăcăminte
omologate, dintre care 64 de
zăcăminte de cărbuni şi minereuri,
50 de zăcăminte de substanţe
nemetalifere şi roci utile şi 6 zăcăminte
de ape industriale, termominerale şi
plate.
De remarcat sunt rezervele de
marmură de la Rușchiţa, care se
aseamănă cu apreciata marmură de
Carrara.
Zăcămintele de cărbuni se găsesc
în zonele Reşiţa, Moldova Nouă
şi în bazinele Rusca Montană,
Caransebeş şi Almăj, cele metalifere
la Bocşa, Oraviţa, Sasca Montană şi
Reşiţa.
6
Prezentare: județul Caraș-Severin,
http://www.infoberzovia.ro/wp-content/
uploads/2015/06/1240_prezentare-judetulCaras-Severin.pdf.
7
5
8
6
Există minereuri de mangan la
Delineşti, minereuri de cupru la Ocna
de Fier, Sasca Montană, Ciclova
Română, Moldova Nouă, Dognecea,
Oraviţa, zăcăminte de plumb şi zinc
localizate în zona Rușchiţa, minereuri
de aur şi argint în zonele Bocşa,
Dognecea, Oraviţa.
Zăcămintele nemetalifere, deşi larg
răspândite pe teritoriul judeţului, au
fost puţin exploatate, principalele
zăcăminte fiind: azbest (Munţii şi
Depresiunea Almăjului, Brădişorul
de Jos, Voislova, Borlova), mică
albă (Tîrnova şi Secu), talc (Marga,
Voislova), feldspat (Teregova, Armeniş
şi Globu Craiovei), cuarţite (Ocna de
Fier, Caraşova, Moniom, Clocotici),
cuarţ (Delineşti), caolin (Sicheviţa şi
Nermed), argile refractare (Anina),
pământuri colorate (Gârnic, Coronini,
Tirol, Fârliug, Ezeriş, Tîrnova), nisipuri
metalurgice (Doclin şi Surducu Mare),
calcar (Reşiţa, Gârlişte, Constantin
Daicoviciu), marmură (Bocşa şi
Rușchiţa), granit şi granodiorit
(Surducu Mare şi Brădişorul de Jos).
O altă resursă naturală, și poate cea
mai importantă, este lemnul: pădurile
i alte tipuri de vegetaţie forestieră
ocupă o suprafaţă de 411.276 ha,
ceea ce reprezintă 48 % din suprafaţa
judeţului, situând judeţul pe locul al
doilea la nivelul ţării, fiecărui locuitor
al judeţului revenindu-i un hectar de
pădure.1
Din cele 131 de arii protejate
întâlnite în Regiunea de Vest (CarașSeverin, Timiș, Hunedoara și Arad),
53 (cele mai multe) sunt situate
în județul Caraș-Severin, dintre
care trei parcuri naționale (Cheile
Nerei-Beușnița,
Semenic-Cheile
Carașului, Domogled-Valea Cernei),
un parc natural (Porțile de Fier),
12 monumente ale naturii și 37 de
rezervații naturale. E de remarcat
faptul că, la nivel național, după Delta
Dunării, județul Caraș-Severin se
situează pe locul al doilea ca număr
de arii protejate.
Parcurile naționale și naturale din
Banatul de Munte ocupă o suprafață
de 130.000 de hectare, caracterizate
prin biodiversitate, pe un areal ce se
întinde de la intrarea Dunării în țară
până la cotele cel
e mai înalte ale
Munților Banatului.
Portalul Administrației Publice CarașSeverin, http://www.servicii-publice-cs.ro/
content/jude%C5%A3ul-cara%C5%9Fseverin.
1.2.2. Caracteristici
demografice şi
etnografice
1.2.3. Ramuri
economice și
meșteșugărești
Conform recensământului populației
și locuințelor din 2011, județul CarașSeverin are o populație stabilă de
295.579 de locuitori (la data de 20
octombrie 2011), dintre care 54,32 %
(160.548 de locuitori) trăiesc în mediul
urban (în cele 2 municipii și 6 orașe)
și 45,68 % (135.031 locuitori), în
mediul rural (în cele 287 de localități:
69 de reședințe de comune și 218
sate).
Faţă de situaţia existentă la
recensământul
anterior
(2002),
populaţia stabilă a scăzut cu 37.600
de persoane.
În ceea ce privește etnia, din totalul
populației stabile din mediul rural (și
anume 135.031 de locuitori), 83,62 %
sunt români (112.916 de persoane),
principalele etnii conlocuitoare fiind:
croații (4.777 persoa
ne), romii (4.176)
și sârbii (3.149), urmați de ucraineni
(1.836) și cehi (1.230) și, în cele din
urmă, de germani (523) și maghiari
(413).
Din punct de vedere etnic, întâlnim
comune cu o mare diversitate etnică,
cum este Berzasca, unde din totalul
de 2.848 de locuitori, 1.674 sunt
români, 593 sunt sârbi, 349 sunt cehi
și 134 romi (restul populației fiind de
altă etnie).
De asemenea, există comune în care
etnicii români sunt depășiți numeric:
Carașova (din cei 3.110 de locuitori,
2.380 sunt croați și doar 246 români),
Copăcele (din 1 111 de locuitori, 660
sunt ucraineni și 410 români), Lupac
(din 2.677 de locuitori, 2 318 sunt
croați și doar 195 români), Socol (din
1.933 de locuitori, 974 sunt sârbi și
694 români). Comunități sârbești bine
reprezentate întâlnim și în Pojejena
(din 2.884 de locuitori, numai 1.456
sunt români și 1 320 sârbi) sau în
Socol (din 1.933 locuitori, 974 sunt
sârbi). Comunitățile de cehi, croați,
sârbi, ucraine
ni și romi sunt mai bine
reprezentate în mediul rural (având
ca extreme etnicii croați – 93,77 %
în mediul rural – și etnicii romi: 57,42
% în mediul rural), pe când cele de
germani (81,94 %) și maghiari (85,94
%) sunt mai numeroase în mediul
urban.2
Structura economică a judeţului
a fost, până nu demult, bazată pe
minerit şi industrie grea, ramuri
economice care au cunoscut o
puternică recesiune. În ultimii ani,
s-au extins industria uşoară, industria
alimentară şi serviciile, înfiinţându-se
o serie de întreprinderi mici şi mijlocii.
Cu toate acestea, disponibilizările
masive din industria grea nu au fost
absorbite decât în mică măsură în alte
activităţi.
Din cauza crizei economice, în anul
2009 şi-au suspendat activitatea multe
firme din categoria întreprinderilor
mici şi mijlocii.
La sfârşitul anului 2011, în judeţul
Caraş-Severin activau: 25 de unităţi
în industria extractivă, 587 de unităţi
în industria prelucrătoare, 23 de
unităţi în producţia şi furnizarea de
energie electrică şi termică, gaze,
apă caldă şi aer condiţionat, 46 de
unităţi în distribuţia apei, salubritate,
gestionarea deşeurilor, activităţi de
decontaminare.
Judeţul Caraş-Severin dispune de
un potenţial turistic însemnat, din
păcate insuficient exploatat, deşi
turismul poate deveni o importantă
ramură economică a judeţului. Astfel,
în judeţ se conturează cinci zone
turistice, după cum urmează: zona
munților Semenic, zona Valea Cernei,
zona Munților Aninei, zona Porților de
Fier și zona turistică Muntele Mic.3
Suprafaţa agricolă reprezintă
47 % din suprafaţa totală a judeţului,
adică 397.276 hectare, din care sunt
127.226 de hectare de teren arabil,
184.036 hectare de păşuni naturale,
73.557 hectare de fâneţe naturale,
768 de hectare de vii, 2.329 de hectare
de livezi. Cu toate acestea, județul
Caraș-Severin ocupă doar locul 13
în țară în privința suprafeței agricole,
din pricina
reliefului preponderent
muntos; din totalul suprafeţei agricole,
sectorul privat deţinea (până în 2011)
340.347 de hectare, respectiv 85 %.
1
Direcţia Judeţeană de Statistică CaraşSeverin, http://www.carasseverin.insse.ro/
main.php.
2
3
Serviciile Publice Caraș-Severin,
Portalul Administrației Publice CarașSeverin, http://www.servicii-publice-cs.ro/
content/jude%C5%A3ul-cara%C5%9Fseverin.
Producţia agricolă din judeţul
Caraş-Severin a înregistrat o evoluţie
ascendentă în perioada 2008 – 2009,
după care nivelul s-a redus, în anii
2010 şi 2011, din cauza scăderii
producţiei agricole animale, precum şi
a serviciilor agricole.4
Pe lângă principalele ocupații
ale localnicilor, care reies din cele
prezentate mai sus (silvicultura și
exploatările
forestiere,
mineritul,
agricultura și creșterea animalelor),
se remarcă și apicultura (practicată
din ce în mai des, profitând de
bogăția florei melifere din zonă), dar
și pomicultura și viticultura (
practicată
îndeosebi în jurul localității Tirol). Alte
ocupații secundare sunt prelucrarea
produselor agricole animale sau
vegetale,
obținându-se
produse
lactate, produse din carne, țuică etc.
În ceea ce privește meșteșugurile
tradiționale locale, acestea sunt
practicate de un număr tot mai redus
de persoane, rareori fiind folosite ca
modalitate de existență.
Între meşteşugurile practicate în
județul Caraș-Severin, se numără:
- țesutul (s-a păstrat îndeosebi
folosirea lânei ca materie primă);
- sculptura în lemn (46,5 % din
suprafața județului este acoperită
de păduri, fiind al doilea județ din
țară, după Suceava, ca suprafață
împădurită);
- prelucrarea pietrei (resursă
naturală care se găsește în zonă din
abundență: marmură, granit, calcare,
tuf calcaros);
- împletiturile vegetale (din paie,
alun, pănușă, papură).
4
Monografia Județului Caraș-Severin,
http://bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Monografii/
Monografie_Caras_Severin.pdf.
2. SPECIFICUL
LOCAL
2.1. Peisajul
cultural rural
Mediul natural este variat și complex
(după cum am precizat în capitolul
anterior, zona cuprinde toate cele trei
mari componente ale reliefului: munți,
dealuri și câmpii, predominând relieful
montan), drept pentru care există o
multitudine de tipologii de organizare
a așezărilor.
Munții
constituie
ariile
cele
mai diverse din punct de vedere
morfologic și cele mai interesante
din perspectiva umanizării lor. Între
ei există numeroase depresiuni mai
ample, precum Almăj, Caransebeș
și Mehadica, dar și depresiuni mai
mici, precum Ezeriș și Lupac. Tot în
interiorul munților se găsesc și câteva
culoare tăiate de principalele râuri din
zonă, având o importanță deosebită
în geneza și dinamica habitatului
zonal. Cel mai amplu culoar este
Timiș-Cerna, care structurează, pe
direcția nord-sud, Banatul Montan.
Importante sunt și culoarul Bistrei
– spațiu care a dat naștere unor
așezări particulare (în le
gătură cu
Țara Hațegului) –, și culoarul Dunării
– spațiul unei interesante locuiri de
graniță.1
Peisajul cultural rural al județului
Caraș-Severin este generat de relația
dintre mediul natural și cel antropic,
relația așezărilor umane cu mediul
natural fiind una de simbioză.
1 Teodor-Octavian Gheorghiu, Locuirea
tradițională rurală din zona Banat-Crișana
(Elemente de istorie și morfologie; protecție
și integrare), Editura Eurobit, Timișoara,
2008, p. 16-17
9
7
1
Peisaj natural din Valea Almăjului
2
Satul Bucova, Valea Bistrei: zona intravilană conține spații agricole întinse, ca
prelungiri ale loturilor construite
4
Peisaj natural din zona Oravița-Reșița,
din apropierea satului Carașova
Vedere spre satul Ravensca,
Valea Almăjului
5
Cătun din apropierea satului Bogâltin, Culoarul Timiș-Cerna
7
Intrare în Cheile Nerei dinspre Șopotu
Nou, Valea Almăjului
3
Vedere spre satul Macoviște,
zona Oravița-Reșița
8
Satul Mehadica văzut d
e sus, Culoarul Timiș-Cerna
6
9
Vedere peste satul Gârnic, zona
Clisura Dunării
2.2. Tipologii de
sate
8
Structura și mărimea satelor,
precum și dispunerea lor în teritoriu,
sunt determinate de forma de relief și
de tipul de ocupații.
Întâlnim următoarele tipologii de
așezări rurale: compacte, discontinue
sau dispersate, liniare (simple sau
duble), tentaculare (urmând forma
văii sau a drumului), dar și articulate
(rezultate prin articularea unor rețele
tipologice diferite).
Tipologiile enunțate anterior pot fi,
la rândul lor, regulate, neregulate sau
mixte.
În cartea sa, Locuirea tradițională
rurală din zona Banat-Crișana,
Teodor-Octavian Gheorghiu descrie
următoarele caracteristici ale celor
cinci zone:
1. Oravița-Reșița
Ca urmare a dinamicii istorice,
economice și etnice (prin comparație
cu celelalte zone, aici întâlnim cea
mai mare diversitate etnică), în
această zonă există o varietate de
tipologii de așezări. În afara așezărilor
dis
continue sau dispersate, întâlnim
toate celelalte tipologii menționate
anterior. Dintre acestea, majoritatea
sunt atent conformate la relief – de
exemplu, localitatea Potoc (imaginea
1) –, dar există și câteva așezări
concepute într-o manieră indiferentă
față de sit – de exemplu, Brebu Nou
(imaginea 2), din zona munților
Semenic.
2. Valea Almăjului
Este o zonă unitară etnic (cu
excepția comunității de cehi – „boemi”
sau „pemi” – din Ravensca, celelalte
sate sunt românești).
Aici predomină structurile liniare,
de-a lungul drumului sau al văii, simple
sau duble: Prilipeț, Bănia, Borlovenii
Noi, Lăpușnicul Mare, Eftimie Murgu
(numit anterior Rudăria) (imaginea
3). În restul satelor, întâlnim structuri
geometrice care conțin deformări de
rețele, structuri tentaculare, precum
și structuri neregulate cu tendințe de
regularizare.
În
această
zonă,
întâlnim
numeroase instalații tehnice (mori
de vânt incluse în unele gospodării
din
Ravensca, mori de apă la Eftimie
Murgu), precum și numeroase clădiri/
ansambluri izolate pe terenuri agricole
sau pășuni, ocupate periodic sau
permanent (colibe, sălașe, ocoluri,
colne, târle etc.).
3. Clisura Dunării
Din punct de vedere etnic, în această
zonă, comunitatea sârbească este
foarte bine reprezentată (Berzasca,
Pojejena, Socol).
„Dacă la sfârșitul Evului Mediu, zona
era mobilată printr-o rețea rarefiată
de nuclee de locuit de tip «cătun»,
tipologia planimetrică a satelor de
astăzi este datorată sistematizărilor
austriece, mai cu seamă din momentul
înființării zonei grănicerești.”1
Astfel, au rezultat următoarele
tipologii planimetrice: așezări liniare
regulate, urmând forma văii sau
a drumului (Pojejena, Gornea,
Liubcova) și neregulate, cu tendințe
de regularizare (Radimna, Moldova
Veche, Sfânta Elena, Drencova etc.).
În zona Sichevița, în jurul satuluireședință, întâlnim 17 cătune de tip
discontinuu (imaginea 4).
4. C
uloarul Timiș-Cerna
Este o zonă vastă, de aproape 90
de km lungime, caracterizată printr-o
compactitate a ariilor construite și a
morfologiilor: de exemplu, Mehadica
(imaginea 5).
Aici sunt prezente toate tipologiile
de așezări menționate anterior,
predominând însă structurile mixte.
„Există, în același timp, în zona
Cornereva, o întinsă arie în care,
în jurul celor două centre mai
importante, organizate compactneregulat (Cornereva și Bogâltin),
gravitează peste 40 de nuclee locuite,
de tip dispersat. În afara lor, sunt
sute de sălașe, pe văi sau versanți,
până la mari înălțimi, toate aceste
elemente formând una dintre cele mai
complicate și mai complexe alcătuiri
locaționale.”2
5. Valea Bistrei
În zonă domină tipologiile liniare
(cu tendințe de discontinuitate) și
cele geometrice, compacte (uneori
deformate la contact cu relieful
denivelat), însă întâlnim și conformări
tentaculare.
Spre est, la limita județului
Hunedoara, întâlnim
sate cu structuri
extrem de complexe, care combină
ocupări ale terenului continue și
discontinue: Băuțar (imaginea 6) și
Bucova (imaginea 7).
1
Ibidem, p. 193
1
2
3
5
4
6
7
2.2.1. Evoluția în timp a
ocupării terenului
Înaintea cuceririi Banatului de către
administrația habsburgică, așezările
populațiilor autohtone (români și
sârbi) arătau cu totul diferit, din cauza
structurii distincte a societății (din
punct de vedere cultural, social și
material), care a influențat puternic
modul de utilizare și ocupare a
terenului.
Principiile după care a fost
remodelat teritoriul Banatului, și
implicit cele cinci zone ale județului
Caraș-Severin, au fost cele ale
mercantilismului și absolutismului
administrației habsburgice, reflectate
în modul de utilizare a terenului, în
mofologiile așezărilor, în lotizări și
arhitectură etc.
Astfel, așezările vechi au fost
relocate,
sistematizate
sau
reîntemeiate după reguli foarte clare.
Au scăpat parția
l de acest proces o
serie de așezări din Culoarul TimișCerna, risipite în jurul comunei
Cornereva (imaginea 5): Bogâltin
(imaginea 4), Topla, Zoina și Sub
Crâng (imaginea 3). În aceste cazuri,
loturile sunt neregulate, adaptate
terenului și rezultate din raporturile
sociale și nevoile familiale.
Punctul 13 din ImpopulationsHaupt-Instruktion (regulamentul de
colonizare a Banatului din 1768)
precizează că planificarea localităţilor
noi se face de către ingineri.
Dreptunghiul împărţit într-o grilă este
forma geometrică cea mai adecvată
pentru o așezare, iar dacă terenul
nu este plat sau are alte elemente
naturale, grila se va adapta terenului
– de exemplu, Billed (prima așezare
predefinită din Banat, folosită ca
model: imaginea 1). Prin geometria
regulată a aşezării, s-a dorit
influenţarea locuitorilor astfel încât să
ducă o viaţă ordonată.
Numai acolo unde terenurile
denivelate nu permiteau o formă
geometrică a planului, așezările
îşi adaptau
forma după structura
suprafeţei
topografice.
Astfel,
gospodăriile erau alipite străzii
principale, ca și în cazul „satelor de tip
stradă” (ex. Ravensca – imaginea 2).
S-a reglementat suprafața terenului
necesar unei familii pentru a se
putea dezvolta (teren arabil, fâneață,
livadă), iar loturile pe care urma să se
construiască gospodăriile aveau între
23 și 29 m front stradal și între 140 și
190 m adâncime. Inițial, aceste loturi
nu se puteau divide, fiind moștenite
de fiul cel mare, dar, în unele cazuri,
această regulă a fost abandonată,
rezultând dimensiuni diferite de loturi.
Acest mod de lotizare reglementat
inițial s-a transformat în timp, odată
cu societatea, dar niciodată radical,
așa cum s-a transformat întregul
peisaj cultural al Banatului în timpul
colonizării habsburgice1.
Odată cu creșterea populației din
secolul al XIX-lea, au apărut noi așezări
rezultate prin roire, iar așezările vechi
fie s-au extins, fie s-au densifica
t,
păstrând însă specificul spațial și
constructiv al satelor precedente. Se
observă doar o tendință generală
spre diminuarea loturilor din cauza
scăderii disponibilității terenului, dar și
exemple de unificare a unor loturi în
cazul unor familii înstărite.
O situație aparte se petrece la
sfârșitul secolului XX, când structura
socială a Banatului de Câmpie
(și, în cateva situații, a Banatului
de Munte) se schimbă radical prin
plecarea germanilor și aducerea unor
populații românești în locul lor. Din
pricina situației materiale precare,
noii locuitori nu au adus modificări
radicale gospodăriilor șvăbești, dar
nici nu le-au întreținut corespunzător,
ceea ce a dus la degradarea lor prin
folosirea de materiale nespecifice.
În ultima perioadă, are loc
fenomenul depopulării satelor, care va
transforma accelerat peisajul cultural
al Banatului, fapt vizibil deja prin
prezența a foarte multe gospodării
abandonate. Pe de altă parte,
transformarea sa
telor din jurul orașelor
în „cartiere-dormitor” reprezintă o altă
denaturare a lor, datorată lipsei de
reglementări urbanistice care să țină
cont de specificul local și să se opună
speculei imobiliare.
1
Erik Roth, Die planmabig angelegten
Siedlungen
im
Deutsch-Banater
Militargrenzbezirk 1765 – 1821, R.
Oldenbourg Verlag, München, 1988.
11
9
1
4
2
3
5
2.3. Amplasarea pe
lot a gospodăriilor
și sistemul
constructiv
10
12
În zona Banatului, și implicit a
județului Caraș-Severin, caracterul
definitoriu al satului este dat de
sistemul de lotizare. Lotizarea
(asemenea structurii satelor) poate
fi regulată (ortogonală, deformată,
circulară) sau neregulată (unde
loturile se adaptează reliefului).
parcelei, în prelungirea casei, și ea
amplasată pe limită (întâlnim, în unele
cazuri, situația în care împrejmuirea
este dublată de o altă împrejmuire,
spre stradă, mai joasă, care închide
o grădină de flori). Casa și anexele
gospodărești
sunt amplasate în așa
fel încât formează o semiincintă,
având curtea în centru.
Împărțirea lotului
În întreaga zonă lotul este împărțit
în două: zona dinspre stradă, formând
gospodăria propriu-zisă, și grădina, în
spate, în continuarea curții. Înșiruirea
lor este longitudinală (perpendiculară
pe stradă), gospodăria fiind definită
îndeobște de un contur relativ pătrat
sau, în orice caz, compact. Acest
sistem este întâlnit în toate cazurile,
cu excepția fragmentelor de sate
dispersate, unde loturile sunt extrem
de neregulate și tind spre circular.”1
Chiar dacă gospodăriile au evoluat
în timp, evoluția lor nu are un caracter
uniform, astăzi coexistând mai multe
tipuri de organizare:
Aceeași
diversitate
întâlnită
în tipologiile așezărilor (vezi în
subcapitolul anterior, 2.2. Tipologii
de sate), se întâlnește și în lotizare,
datorându-se, în mare măsură,
reliefului. În aceste condiții, în unele
așezări adaptate te
renului, există
diferențe față de organizarea obișnuită
a lotului (împărțirea acestuia în două).
În satele conformate dispersat, zona
intravilană conține spații agricole
întinse, ca prelungiri ale loturilor
construite.
Cu toate acestea, de cele mai multe
ori, clădirile sunt poziționate pe limita
dinspre stradă a parcelei, rareori casa
sau anexa retrăgându-se de la limita
de proprietate.
Organizarea gospodăriei
Gospodăria (curtea dinspre stradă)
este un ansamblu format din casa de
locuit și o serie de construcții anexe
și dependințe, ridicate în funcție de
necesitățile agricole și economice
ale familiei. La acestea se adaugă
împrejmuirea, poarta și uneori
fântâna. Împrejmuirea gospodăriei
este amplasată, în general, pe limitele
Teodor-Octavian Gheorghiu, op. cit., p.
189.
1
A. o clădire de locuit perpendiculară
pe stradă și anexe în prelungirea
casei și/sau anexă paralelă cu casa
(imaginea 1);
1
Gospodărie pe teren în pantă din satu
l Fârliug – zona
Oravița-Reșița
2
Gospodării alipite, care formează un front stradal continuu,
din satul Bozovici – Valea Almăjului
B. două clădiri de locuit paralele
între ele și perpendiculare pe stradă,
cu anexe în prelungirea caselor și/sau
paralele cu strada, închizând curtea
față de grădină;
C. clădiri de locuit (în L sau U) care
închid frontul stradal și care, împreună
cu anexele, formează un careu parțial
sau total închis (imaginea 2).
Deși aceste tipologii diferite pot fi
întâlnite în aceeași localitate, ele nu
se regăsesc în aceleași proporții.
Astfel, se recomandă analizarea
fronturilor stradale ale localității
în care se intervine, pentru
determinarea tipologiei dominante.
3
Curte interioară, casă de locuit cu prispă (târnaț) din satul
Gornea (Clisura Dunării)
5
Curte interioară cu vedere spre anexele gospodărești din
satul Bucova, conformat dispersat (Valea Bistrei)
4
Curte interioară pietruită; vedere spre anex
ele gospodărești
(satul Cornereva, Culoarul Timiș-Cerna)
6
Gospodărie cu teren agricol alipit lotului construit din satul
Cornișoru (conformat) – Valea Bistrei
Legendă
extindere cu zonă de locuit
2.3.1. Tipologii
de gospodării
Deoarece, așa cum am precizat
anterior, evoluția gospodăriilor nu
are un caracter uniform, coexistând
mai multe tipuri de organizare a
gospodăriilor (chiar și în interiorul
aceleiași localități), înainte de a
interveni în zona rurală, se recomandă
studierea localității și definirea
tipologiei dominante.
Este important de menționat faptul
că arhitectura și modul de ocupare a
terenului de către coloniști a influențat
puternic
arhitectura
populațiilor
autohtone (lotizarea, poziționarea
pe lot, arhitectura și sistemele
constructive), însă a existat și o
influență inversă, asupra arhitecturii
coloniștilor.
După colonizarea regiunii, „clădirile
se puteau construi toate pe o singură
parte a terenului, cu fațada scur
tă la
stradă, astfel încât între clădirile a doi
vecini să rămână un spațiu intermediar
liber de minimum 9 stânjeni (adică
aproximativ 17 m). Grajdurile, șurile și
șoproanele nu trebuia să le fie permis
țăranilor să fie construite altfel decât
în spatele caselor, în linie dreaptă spre
grădină, dar în niciun caz transversal
în curte, pentru ca flăcările incendiilor
să nu se poată răspândi prin astfel de
clădiri transversale și mediane de la o
casă la alta.”1 (figura și imaginea 1)
Prispa este un element considerat
a fi preluat de către coloniști din
arhitectura autohtonă (de la români
și sârbi). Inițial, locuințele nu aveau
prispă, ci doar o cornișă evazată
pe latura lungă a accesului. În timp,
clădirile au împrumutat acest element
constructiv (figura și imaginea 2).
De asemenea, apariția bucătăriei de
vară sau a locuinței vârstnicilor ca un
corp de clădire construit vizavi este
considerat de unii specialiști ca fiind o
i
nfluență a arhitecturii sârbești.2
Gospodăriile coloniștilor erau inițial
egale (uneori existau alte tipologii, în
funcție de dimensiunea familiei sau în
funcție de administratorul colonizării),
dar, odată cu dezvoltarea materială,
socială și culturală a familiilor,
gospodăriile s-au transformat și ele,
pentru a răspunde acestor nevoi.
În prima etapă, gospodăriile
au crescut doar în lungime, prin
anexarea a noi spații gospodărești
(șuri, grajduri, ateliere etc.), în paralel
cu transformarea vechilor anexe în
spații de locuit.
1
Erik Roth, Die planmabig angelegten
Siedlungen
im
Deutsch-Banater
Militargrenzbezirk 1765 – 1821, R.
Oldenbourg Verlag, München, 1988.
11
13
extindere cu anexe
O evoluție a acestei tipologii este
gospodăria mai târzie, în formă de L
sau U, deschisă spre stradă, tipologie
regăsită în întreg Banatul (figura 3).
1
2
Mult mai târziu apar casele
construite parțial de-a lungul străzii
(pe jumătate din lățimea
lotului), apoi
casele cu închiderea totală a fontului
stradal. Casele cu fronturi paralele
cu strada erau considerate un semn
al prosperității. Şurile abia târziu s-au
putut construi perpendicular pe lot
(după jumătatea secolului al XIX-lea),
iar atunci când există și casă la stradă
de-a lungul frontului, trecerile prin casă
și șură erau realizate în prelungire. În
zonele unde avem această tipologie,
avem fronturi stradale continue.3
3
Idem.
3
Idem.
2
Din această etapă, amintim tipologia
caselor care inițial au fost dispuse
longitudinal pe lot, dar în timp au fost
extinse cu un corp transversal așezat
parțial sau de-a lungul întregului
front stradal. Această tipologie poate
fi întâlnită, de asemenea, în tot
Banatul, fiind vizibilă în zona centrală
a vechilor așezări de coloniști, unde
familiile erau mai înstărite (figura și
imaginea 1).
12
14
Altă subcategorie este cea a caselor
construite de la început transversal
pe lot, având de obice
i anexele
poziționate vizavi, transversal sau
dispuse longitudinal, lipite sau nu de
casă. Acestea sunt gospodării mai
noi (din secolul al XIX-lea), pe care le
găsim astăzi în toate zonele Banatului
(figura și imaginea 2).
O dezvoltare a acestei subcategorii
este cea a gospodăriilor închise pe
trei sau patru laturi (închise față de
stradă). Această subcategorie este
foarte răspândită în toate zonele înalte
din județul Caraș-Severin: OravițaReșița, Valea Almăjului, Clisura
Dunării, Culoarul Timiș-Cerna, Valea
Bistrei (figura și imaginea 3).
După jumătatea secolului al XX-lea,
apar locuințele compacte, construite
pe aliniamentul stradal, având
anexele construite fie transversal, fie
longitudinal, în partea posterioară.
Această tipologie nu este una
dominantă în nicio zonă, fiind întâlnită
în tot Banatul în cazuri singulare,
neputând fi considerată o tipologie
specifică vreunei zone (figura și
imaginea 4).
În ultima perioadă (începând cu
anii
'90), apar case cu un caracter
așa-zis urban, construite după
Regulamentul General de Urbanism
(nespecific zonei). Aceste case, care
depășesc
gabaritul
vecinătăților,
sunt adesea amplasate retras față
de aliniament, ieșind în evidență ca
prezențe individuale în context și
având un regim de înălțime mai înalt
decât parterul. Aceste construcții,
amplasate în vetrele vechi ale satelor,
nu numai că sunt nespecifice zonei, ci
și denaturează întregul peisaj cultural
rural (figura 5 și imaginile 6, 7).
NU!
1
5
NU!
2
6
NU!
3
4
7
AȘA NU: Case care depășesc
gabaritul
vecinătăților,
uneori
amplasate retras față de aliniament,
având un regim de înălțime mai înalt
decât parterul. Aceste construcții,
amplasate în vetrele vechi ale satelor,
nu sunt doar nespecifice zonei, ci și
denaturează întregul peisaj cultural
rural.
2.3.2. Casa de locuit
din Banat, structură și
sistem constructiv
Din pricina sistematizărilor intense
întreprinse
d
e
către
Imperiul
Habsburgic, structura gospodăriei din
etapa anterioară colonizării austriece
(dinaintea secolului al XVIII-lea) a fost
modificată substanțial, păstrânduse, în prima etapă, tehnologia de
construcție autohtonă. Astfel, în
continuare, vom face referire la
evoluția gospodăriilor și a caselor
tradiționale începând cu secolul
al XVIII-lea, când acestea erau
construite de către administrația
habsburgică urmărindu-se un sistem
regulator:
- Casa consta dintr-o bucătărie și
una sau două camere.
- Fundația, elevația și câteodată
și colțurile caselor erau realizate din
cărămidă arsă.
- Pereții erau realizați din pământ
bătut sau văiugă, iar în zonele unde
era disponibil mai mult lemn, era
folosit și sistemul Fachwerk, care
era considerat superior din punct de
vedere constructiv.
- Acoperișurile aveau o pantă de 1:1
(45°).
Perioada ulterioară primului val de
colonizări aduce modificări graduale
lumii construite a satelor:
- În
centrele sau pe axele principale
ale localităţilor apar gospodării
mult mai bogate şi mai ample ca
dimensiune.
- Frontoanele caselor primesc
două goluri de geam, iar la partea
superioară apar, de asemenea,
două mici goluri la nivelul timpanului
acoperișului.
- Casele erau compuse tot din cele
trei spații: tindă + bucătărie, camera
bună și cameră, iar în prelungire apare
cămara de alimente, apoi grajdul și
șura, cu depozitarea de utilaje.
- Prispa/târnațul se menționează
abia după mijlocul secolului al
XIX-lea și era folosită ca spațiu de
lucru exterior, ajuta la protecția la
însorire și lega, printr-o circulație
protejată, spațiile casei. Inițial, prispa
era rezolvată modest, apoi apar
parapetele decorate și arcele dintre
stâlpi (figurile 1 – 4).
Extinderea ulterioară a gospodăriilor
ca urmare a creșterii populației și a
prosperității financiare a urmat o serie
de pași:
- prelungirea în lung a clădirii; grajdul
și șura se transformă
în camere de
locuit, iar anexele se construiesc în
continuarea acestora;
- paralel cu locuința propriu-zisă,
apare apoi o construcție modestă ca
dimensiuni: casa vârstnicilor;
- casele așezate parțial de-a lungul
străzii (pe jumătate din lățimea lotului)
apar mult mai târziu; apoi apar casele
cu închidere totală a frontului stradal
și casele ce închid transversal lotul în
partea din spate sau cu închidere în U
atât în față, cât și în spate.
Prispa
rămâne
un
element
indispensabil,
conturând
partea
interioară a clădirilor (figura 5).
1
15
13
2
3
44
Evoluția prispei (târnațului)
1. prelungirea acoperișului și
sprijinirea pe grinzi și stâlpi (figura 1);
2. realizarea unei ruperi de pantă
a acoperișului, ceea ce implică
asimetria fațadei principale (figura 2);
3. așezarea simetrică a șarpantei
atât peste casă, cât și peste cursivă și
apariția accesului direct la cursivă prin
fațada principală (figura 3);
4. închiderea parțial
(bucătărie
de iarnă sau cameră a vârstnicilor)
sau totală a prispei, golul de ușă
transformându-se în a treia fereastră
a fațadei (figura 4);
5. odată cu evoluția gospodăriei și
închiderea frontului stradal, prispa
urmărește noua configurație (în L, U
sau de tip incintă), fiind perimetrală
curții interioare (figura 5).
5
14
16
2.4. Tipologiile
de acoperișuri,
pante, materiale de
învelitori, culori,
goluri de iluminare
și ventilare (forme
permise) în județul
Caraș-Severin
În prima jumătate a secolului al
XX-lea, odată cu înlocuirea învelitorii
de șiță cu cea de țiglă ceramică,
acoperișurile în patru ape sunt
înlocuite cu cele în două ape, cu
fronton triunghiular sau teșit, iar panta
acoperișului este de aproximativ 45o.
Şarpanta este realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături și cuie din lemn, la
construcțiile mai vechi, și din metal, la
cele mai recente.
În ultimele două decenii, acoperișul
noilor construcții a suferit
(bucătărie
de iarnă sau cameră a vârstnicilor)
sau totală a prispei, golul de ușă
transformându-se în a treia fereastră
a fațadei (figura 4);
5. odată cu evoluția gospodăriei și
închiderea frontului stradal, prispa
urmărește noua configurație (în L, U
sau de tip incintă), fiind perimetrală
curții interioare (figura 5).
5
14
16
2.4. Tipologiile
de acoperișuri,
pante, materiale de
învelitori, culori,
goluri de iluminare
și ventilare (forme
permise) în județul
Caraș-Severin
În prima jumătate a secolului al
XX-lea, odată cu înlocuirea învelitorii
de șiță cu cea de țiglă ceramică,
acoperișurile în patru ape sunt
înlocuite cu cele în două ape, cu
fronton triunghiular sau teșit, iar panta
acoperișului este de aproximativ 45o.
Şarpanta este realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături și cuie din lemn, la
construcțiile mai vechi, și din metal, la
cele mai recente.
În ultimele două decenii, acoperișul
noilor construcții a suferit
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO