Zona Subcarpatica Buzau - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
3
GHID DE ARHITECTURĂ
PENTRU ÎNCADRAREA ÎN
SPECIFICUL LOCAL DIN MEDIUL RURAL
ZONA SUBCARPATICĂ BUZĂU
Ordinul Arhitecților din România, 2019
4
Ghidul de arhitectură se adresează:
Colectiv de elaborare
• locuitorilor satelor
• administrației locale și regionale
• investitorilor publici și privați
• consultanților specializați în accesarea fondurilor europene
• proiectanților: arhitecți, ingineri.
Coordonator:
arh. Cornelia-Elena ZAHARIA
în vederea întocmirii proiectelor pentru:
• investiții din Programul Național de Dezvoltare Rurală
• investiții private
• investiții publice
și a fundamentării documentațiilor de urbanism.
Consultanți de specialitate:
dr. arh. Teodor Octavian GHEORGHIU
dr. cercetător științific etnolog Alina Ioana CIOBĂNEL
Echipa:
arh. Cornelia-Elena ZAHARIA
arh. Melania DULĂMEA
arh. Ema PÎRLAC
Grupul Rural al O.A.R.
Tehnoredactare:
arh. Cornelia-Elena ZAHARIA
arh. Ema PÎRLAC
Ghidul a fost elaborat cu spriji
nul Ordinului Arhitecților din România, finanțat din Fondul „Timbrul de arhitectură”
ROSTUL GHIDULUI
Rostul acestui material este de a
furniza un instrument de lucru locuitorilor din mediul rural, autorităților
locale, investitorilor, proiectanților și
consultanților implicați în procesul
de construire sau elaborare a unor
regulamente de construire în mediul
rural. Ghidul își propune să fie un set
de reguli ușor de aplicat, cu exemple clare (inclusiv de tipul „Așa da” și
„Așa nu”), care să faciliteze alegerea
modelelor adecvate de către cei ce
vor să construiască în mediul rural.
În același timp, prin acest Ghid se
dorește ușurarea activității echipelor
de proiectare sau consultanță în alegerea configurațiilor, a materialelor
și a tehnologiilor necesare construirii
în mediul rural, fie că vorbim despre
proiecte finanțate prin PNDR, despre
elaborarea documentațiilor de urbanism sau despre simple intervenții cu
finanțare exclusiv p
rivată. Obiectivul
esenţial al Ghidului este păstrarea nealterată a spiritului așezărilor
în care sunt propuse proiectele și
creșterea calității vieții, concomitent
cu conservarea tradițiilor și a peisajului cultural existent – acestea fiind, de
fapt, chiar resurse pentru dezvoltarea
durabilă în mediul rural. În acest sens,
există deschidere pentru abordări
specifice secolului al XXI-lea care țin
cont de resursele locale, de energiile regenerabile, precum și de
cunoașterea
acumulată
local
(meșteșugurile și tehnica populară).
Proiectele de succes din mediul rural
evidențiază faptul că există o legătură
foarte strânsă între calitatea peisajului natural, a celui construit și calitatea vieții. Viitorul oricărei comunități
depinde de modul în care își administrează resursele. Mediul construit
(construcțiile de orice fel) poate fi o
resursă extrem de valoroasă sau,
din contră, doar un consumator de
resurse. În acest sens, prezentul
materi
al propune soluții care pun în
valoare înțelepciunea tradiției constructive locale, a utilizării responsabile a resurselor locale, dar în același
timp oferă soluții noi, ce țin de materiale și tehnici moderne de construcție
și de surse de energie regenerabilă.
1
33
Implicarea comunității
în gospodărirea
responsabilă a
mediului construit
4
Grija cu care întreținem, reparăm
sau construim - fie că este vorba
de casele tradiționale, părintești,
sau de clădiri noi, reprezintă un
proces ce presupune asumarea
unei responsabilități față de
întreaga comunitate.
Orice clădire trebuie percepută,
în primul rând, ca o componentă
a ansamblului așezării sătești.
Astfel, o clădire trainică, frumoasă,
care își îndeplinește bine rostul
pentru care a fost construită, ar
trebui să fie un motiv de mândrie
pentru întreaga comunitate.
Acest lucru devine și mai evident,
mai relevant, în cazul clădirilor
cu funcțiuni publice, comunitare:
primăria
, școala, căminul cultural,
dispensarul, clădirile de cult etc.
Principiile care vor sta la baza
oricărei intervenții asupra mediului
construit din zonele rurale (fie
că este vorba de conservare,
întreținere,
modernizare
sau
construire)
sunt
următoarele:
▪▪ respectul pentru moștenirea
culturală; se va urmări cu precădere
integrarea în context prin păstrarea
nealterată a identității așezării,
a peisajului construit și a celui
natural;
▪▪ responsabilitate față de urmași;
îmbunătățirea condițiilor de viață
din prezent prin valorificarea
resurselor locale în mod judicios,
pe termen lung, pentru a rămâne
disponibile și generațiilor viitoare;
▪▪ utilizarea surselor de energie
regenerabile;
▪▪ valorificarea amplasamentului
astfel încât forma/volumetria și
înfățișarea clădirii să reflecte
climatul local: orientare și însorire,
umiditate și vânturi dominante,
oscilații de temperatură etc.;
▪▪ utilizarea materialelor și a
t
ehnicilor tradiționale care, de fapt,
reflectă soluțiile cele mai bune,
cristalizate de-a lungul timpului
pentru condițiile de mediu locale;
▪▪ utilizarea
materialelor
reciclabile și refolosirea apelor
uzate și pluviale.
Pentru
noile
programe/
funcțiuni propuse în mediul
rural,
întotdeauna
se
vor
analiza
următoarele
aspecte:
▪▪ Relevanța: „Cât de necesară
este această nouă clădire sau
ansamblu pentru comunitate?
Cum se va asigura întreținerea și
funcționarea noilor clădiri?”
▪▪ Incluziunea
socială:
„Cât
1
de echitabilă este repartizarea
serviciilor, a utilităților, a facilităților
de producție în teritoriu?”. Se
va urmări favorizarea accesului
tuturor membrilor comunității în
aceeași măsură la noile funcțiuni.
▪▪ Dezvoltare
comunitară
prin calificare profesională și
încurajarea economiei locale.
▪▪ Stimularea
continuării
construirii în sistemul de clacă întrajutorarea în familia mare și
între vecini; în zon
ele în care se
practică să fie stimulat și să se
reintroducă acolo unde a dispărut.
▪▪
În anumite comunităţi, deşi
există resurse de materie primă
valoroase, acestea sunt neglijate
de localnici, iar meşteşugul
prelucrării lor s-a pierdut. În
această situaţie, este necesară
calificarea localnicilor astfel încât
să poată avea acces la resurse, în
vederea susținerii unor activităţi
de economie socială capabile
să aducă un venit constant în
comunitate.
Acest principiu este extrem de
important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiţiei prin
folosirea forţei de muncă locale,
cât şi datorită efectului pe termen
lung pe care îl asigură: în teritoriu
rămân nu numai funcţiunile
capabile să deservească locuirea,
ci şi personalul calificat capabil să
2
le utilizeze.
Acest deziderat se poate atinge
doar printr-o politică investiţională
coerentă, care trebuie să urmeze
niște paşi necesari, cum sunt:
▪▪ cooptarea loc
alnicilor adulţi
şi lipsiţi de ocupaţie ca mână de
lucru, pentru început, necalificată;
▪▪ aducerea
în
teritoriu
a
inginerilor,
a
maiştrilor,
a
tehnicienilor şi a muncitorilor
capabili să instruiască şi să asigure
calificarea lucrătorilor necalificaţi;
▪▪ organizarea de cursuri practice
şi de cursuri de formare şi calificare
pentru localnici;
▪▪ dezvoltarea unor centre de
valorificare a materialelor de
construcție ecologice rurale cu
aplicații în domeniul construcțiilor;
▪▪ pe
măsura
derulării
programului, gradul de calificare
a personalului creşte; consecutiv,
creşte remuneraţia şi capacitatea
de a întreţine locuinţele nou create;
▪▪ atingerea obiectivelor avute în
vedere la terminarea programului:
aceste funcţiuni productive vor
rămâne în teritoriu, urmând să
deservească întreaga aşezare în
ansamblul ei; în plus, la terminarea
programului, zona va fi locuită de
un segment de populaţie productiv,
care va fi capabil să
presteze
munci calificate în cadrul aşezării,
dar şi în vecinătate, lucrătorii fiind
astfel capabili să-și întrețină casele
și gospodăriile.
3
Rostul arhitectului
Arhitectul are rostul de a îmbina
oportunitățile cu resursele și
nevoile beneficiarilor, indiferent
dacă aceștia sunt o familie, o
firmă, un ONG sau autorități locale,
și de a oferi soluții realiste în timp
util. Reușita demersului său este
direct proporțională cu adecvarea
proiectului la cele enumerate mai
sus. Aceste lucruri nu trebuie
rupte din contextul mediului rural
românesc de început de secol XXI,
în care confuzia dintre valoare și
nonvaloare este mult prea des
întâlnită. În acest sens, arhitectul
are și rolul de a-și consilia
beneficiarul (fără a-l manipula),
pentru a asigura premise realiste
unor proiecte/demersuri ce au ca
finalitate sporirea calității vieții,
inclusiv prin atributele mediului
natural sau ale fondului construit,
la care participă în mod direct.
Rostu
l lui este să aducă echilibru
acolo unde este chemat.
4
CUPRINS
1. ZONA
1.1. Delimitarea geografică a zonelor după unități
administrativ-teritoriale ............................................................ 6
1.2. Caracteristici ale zonei ......................................................7
2. SPECIFICUL LOCAL
2.1. Peisajul rural natural și antropic .........................................8
2.2. Tipologii de sate.................................................................9
2.3. Amplasarea pe lot, tipologii de case și
sistemul constructiv.................................................................12
2.3.1. Amplasarea pe lot ......................................................12
2.3.2.Tipologii de gospodării, relația lot – casă.......................12
2.3.3. Tipologii de case ........................................................14
2.3.4. Sistemul constructiv ...................................................20
2.4. Tipologii de acoperișuri, pante,
materiale de
învelitori, culori în funcție de climă, relief și de tehnicile
locale......................................................................................20
2.5. Gabaritele și proporțiile conforme specificului local sau
soluții ecologice durabile de secol XXI....................................21
2.6. Linii principale ale fațadei conform specificului local, ca
percepție umană.....................................................................22
2.7. Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor
și a ferestrelor, conform specificului local................................23
2.8. Tipologii de anexe ............................................................24
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR
3.1. Prevederi generale privind intervențiile noi .......................27
3.2. Amplasarea în cadrul aşezării ..........................................28
3.2.1. Specificul aşezărilor .....................................................28
3.2.2. Recom
andări.................................................................28
3.3.POT, regim de înălțime........................................................29
3.4. Amplasarea construcțiilor în afara vetrei satului - probleme
de încadrare în peisaj.............................................................30
3.5. Amplasarea construcțiilor în vatra satului – probleme de
încadrare pe lot ......................................................................30
3.6. Construirea pe teren în pantă...........................................30
4. INTERVENȚII ASUPRA CLĂDIRILOR EXISTENTE:
EXTINDERE, REABILITARE, AMENAJARE .........................31
5. ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE
5.1. ACOPERIŞUL
5.1.1. Specificul local .............................................................39
5.1.2. Recomandări ..............................................................40
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții no
i cu gabarit mare
(peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar ........................40
Forma şi volumetria ..............................................................40
Şarpanta ..............................................................................42
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) ..................43
Lucarne, elemente de iluminare, ventilare, instalaţiile .........44
B.Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ............................................................................46
Forma şi volumetria ..............................................................46
Şarpanta ..............................................................................47
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) ..................47
Elemente de iluminare, ventilare, instalaţiile ... .......................47
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic, mediu sau
mare, dispuse pavilionar sau monov
olum) .............................49
Forma şi volumetria ................................................................49
Şarpanta ................................................................................49
Învelitoarea (materiale folosite şi compatibilităţi) .....................49
Elementele de iluminare, ventilare, instalaţiile.........................49
Frontoane și decoraţiile de faţadă
Streşini, burlane, jgheaburi
Materialele pentru finisaje
Culorile
Tehnologiile
5.2. PEREŢII
5.6.1. Specificul local..............................................................69
5.6.2. Recomandări.................................................................70
5.2.1. Specificul local..............................................................51
5.2.2. Recomandări ...............................................................53
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) ........................................
.........53
B. Construcții noi cu gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum ............................................................................54
C. Intervenţii pe construcţiile existente (cu gabarit mic, mediu
sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) ........................55
5.3. SOCLUL/TEMELIA
5.3.1. Specificul local..............................................................57
5.3.2. Recomandări.................................................................58
.Materiale naturale, tradiționale și tehnologii compatibile......58
5.4. TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE
5.4.1. Specificul local .............................................................59
5.4.2. Recomandări.................................................................61
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar ........................61
B. Construcții noi cu gab
arit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum.............................................................................61
C. Intervenţii pe construcţiile existente (de gabarit mic, mediu
sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) ......................62
5.5. ELEMENTELE DE FAŢADĂ
5.5.1. Specificul local..............................................................63
5.5.2. Recomandări ...............................................................65
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar ........................65
Marcarea registrelor orizontale
Marcarea registrelor verticale
Frontoane și decoraţiile de faţadă
Streşini, burlane, jgheaburi
Materialele pentru finisaje
Culorile
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum.............................................................................66
Marcarea reg
istrelor orizontale
Marcarea registrelor verticale
Frontoane și decoraţiile de faţadă
Streşini, burlane, jgheaburi
Materialele pentru finisaje
Culorile
Tehnologiile
Instalaţiile şi instalaţiile tehnologice (după caz)
C. Intervenţiile pe construcţiile existente (de gabarit mic, mediu
sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum) .......................67
Marcarea registrelor orizontale
Marcarea registrelor verticale
5.6. CONSTRUCŢIILE ANEXĂ
5.7. AMENAJĂRI EXTERIOARE
5.7.1. Specificul local .............................................................72
Scările exterioare
Pavimente şi amenajări exterioare
Vegetaţia
Împrejmuirile
5.7.2. Recomandări ...............................................................75
A. Construcții noi cu gabarit mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcții noi cu gabarit mare
(250 – 395 mp), dispuse în sistem pavilionar .......................75
Scările exterioare
Pavimentele exterioare
Vegetaţi
a
Împrejmuirile
Echiparea edilitară
B. Construcții noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ............................................................................75
Scările exterioare
Pavimentele exterioare
Vegetaţia
Împrejmuirile
Echiparea edilitară
5.8. PORȚILE
5.8.1. Specific local...................................................................77
5.8.2. Recomandări...................................................................77
6. SPAȚIUL PUBLIC
6.1. Specific local......................................................................80
6.2. Recomandări......................................................................81
7. PERFORMANŢA ENERGETICĂ
7.1. Recomandări......................................................................84
7.1.1. Sistemele de încălzire (cerinţele de securitate la foc) .....85
7.1.2. Eficienţa termică (sisteme şi materiale de izolare) ..........85
ANEXE
Anexa 1: Studiu de amplasare și încadrare în imagin
ea așezării
(imagine generală din punct de belvedere, silueta așezării,
desfășurate stradale) ..................................................................90
Anexa 2: Glosar de termeni .........................................................90
Credit imagini,
Bibliografie................................................................................94
5
1.ZONA. 1.1.Delimitarea geografică a zonelor după unități administrativ-teritoriale
1. ZONA
6
Legendă:
1.1.Delimitarea geografică a zonelor
după unități administrativ-teritoriale
Beceni (sate: Arbănași, Beceni, Cărpiniștea,
Dogari, Florești, Gura Dimienii, Izvoru Dulce,
Mărgăriți, Valea Părului)
Berca (sate: Băceni, Berca, Cojanu, Joseni,
Mănăstirea Rătești, Pâclele, Pleșcoi, Pleșești,
Rătești, Sătuc, Tâțârligu, Valea Nucului, Viforâta)
Bisoca (sate: Băltăgari, Bisoca, Lacurile,
Lopătăreasa, Pleși, Recea, Sările, Șindrila)
Blăjani (sate: Blăjani, Sorești)
Bozioru (sate: B
ozioru, Buduile, Fișici,
Găvanele, Gresia, Izvoarele, Nucu, Scăeni,
Ulmet, Văvălucile)
Brăești (sate: Brăeşti, Pîrscovelu, Pinu,
Ruginoasa, Brătileşti, Ivaneţu, Goideşti)
Breaza (sate: Bădeni, Breaza, Greceanca,
Văleanca-Vilănești, Vispești)
Buda (sate: Alexandru Odobescu, Buda,
Dănulești,
Mucești-Dănulești,
Spidele,
Toropălești, Valea Largă)
Calvini (sate: Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus,
Calvini, Frăsinet, Olari)
Cănești (sate: Cănești, Gonțești, Negoșina,
Păcurile, Șuchea, Valea Verzei)
Cătina (sate: Cătina, Corbu, Slobozia, Valea
Cătinei, Zeletin)
Cernătești (sate: Aldeni, Băești, Căldărușa,
Cernătești, Fulga, Manasia, Vlădeni, Zărneștii de
Slănic)
Chiliile (sate: Budești, Chiliile, Crevelești,
Ghiocari, Glodu-Petcari, Poiana Pletari,
Trestioara)
Chiojdu (sate: Bâsca Chiojdului, Cătiașu,
Chiojdu, Lera, Plescioara, Poenițele)
Cislău (sate: Bărăști, Buda Crăciunești, Cislău,
Gura Bâscei, Scărișoara)
Colți (sate:
Aluniș, Colți, Colții de Jos, Muscelu
Cărămănești)
Cozieni (sate: Anini, Bălănești, Bercești,
Ciocănești, Cocârceni, Colțeni, Cozieni, Fața
lui Nan, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești,
Pietraru, Punga, Teișu, Trestia, Tulburea, Valea
Banului, Valea Roatei, Zăpodia)
Grebănu (sate: Grebănu, Homești, Livada,
Livada Mică, Plevna, Zăplazi)
Gura Teghii (sate: Furtunești, Gura Teghii,
Nemertea, Păltiniș, Secuiu, Vadu Oii, Varlaam)
Lopătari (sate: Brebu, Fundata, Lopătari,
Luncile, Pestrițu, Plaiu Nucului, Ploștina, Potecu,
Săreni, Terca, Vârteju)
Măgura (sate: Ciuta, Măgura)
Mărăcineni (sate: Căpățânești, Mărăcineni,
Potoceni)
Mărgăritești
(sate:
Câmpulungeanca,
Fântânele și Mărgăritești)
Mânzălești (sate: Beșlii, Buștea, Cireșu,
Ghizdita, Gura Bădicului, Jghiab, Mânzălești,
Plavățu, Poiana Vâlcului, Satu Vechi, Trestioara,
Valea Cotoarei, Valea Ursului)
Merei (sate: Ciobănoaia, Dealul Viei, Dobrilești,
Gura Sărăți
i, Izvoru Dulce, Lipia, Merei,
Nenciulești, Ogrăzile, Sărata-Monteoru, Valea
Puțului Merei)
Murgești (sate: Batogu, Murgești, ValeaRatei)
Năeni (sate: Fântânele, Fințești, Năeni, Proșca,
Vârf)
Odăile (sate: Capu Satului, Corneanu, Gorâni,
Lacu, Odăile, Piatra Albă, Posobești, Scoroșești,
Valea Fântânei, Valea Ștefanului)
Pardoși (sate: Chiperu, Costomiru, Pardoși,
Valealui Lalu, Valea Șchiopului)
Pănătău (sate: Begu, Lacu cu Anini, Măguricea,
Pănătău, Plăișor, Râpile, Sibiciu de Jos, Tega,
Zaharești)
Pârscov (sate: Bădila, Curcănești, Lunca
Frumoasă, Oleșești, Pârjolești, Pârscov,
Robești, Runcu, Târcov, Tocileni, Trestieni, Valea
Purcarului)
Pietroasele (sate: Câlțești, Clondiru de Sus,
Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele, Șarânga)
Podgoria (sate: Coțatcu, Oratia, Pleșești,
Podgoria, Tăbăcari)
Poșta Câlnău (sate: Aliceni, Coconari, Poșta
Câlnău, Potârnichești, Sudiți, Zilișteanca)
Racovițeni (sate: Budrea, Petrișo
ru, Racovițeni)
Săpoca (sate: Mătești și Săpoca)
Sărulești (sate: Cărătnău de Jos, Cărătnău
de Sus, Goicelu, Sările-Cătun, Sărulești, Valea
Largă-Sărulești, Valea Stânei)
Scorțoasa (sate: Balta Tocila, Beciu, Dâlma,
Deleni, Golu Grabicina, Grabicina de Jos,
Grabicina de Sus, Gura Văii, Plopeasa, Policiori,
Scorțoasa)
Siriu (sate: Cașoca, Colțu Pietrii, Gura Siriului,
Lunca Jariștei, Mușcelușa)
Tisău (sate: Bărbuncești, Grăjdana, Haleș,
Izvoranu, Izvoru, Leiculești, Pădurenii, Salcia,
Strezeni, Tisău, Valea Sălciilor)
Topliceni (sate: Băbeni, Ceairu, Dedulești, Gura
Făgetului, Poșta, Răducești și Topliceni)
Unguriu (sate: Ojasca, Unguriu)
Valea Salciei (sate: Valea Salciei, Modreni,
Valea Salciei-Cătun)
Vernești
(sate:
Brădeanca,
Cândești,
Cârlomănești, Mierea, Nenciu, Nișcov, Săsenii
Noi, Săsenii pe Vale, Săsenii Vechi, Vernești,
Zorești)
Vintilă Vodă (sate: Bodinești, Coca-Antimirești,
Coca-Niculești, Niculești, Petră
chești, Podu
Muncii, Sârbești, Smeești, Vintilă Vodă)
Viperești (sate: Muscel, Pălici, Rușavăț, Tronari,
Ursoaia, Viperești)
Zărnești (sate: Comisoaia, Fundeni, Pruneni,
Vadu Sorești, Zărnești).
Orașe:
Nehoiu (sate: Bâsca Rozilei, Chirlești,
Curmătura, Lunca Priporului, Mlăjet, Nehoiașu,
Păltineni, Stănila, Vinețișu)
Pătârlagele (localități: Mușcel, Poienile,
Sibiciu de Sus, Stroești, Valea Lupului, Valea
Sibiciului, Valea Viei și sate: Calea Chiojdului,
Crâng, Fundăturile, Gornet, Lunca, Mănăstirea,
Mărunțișu).
1.ZONA. 1.2.Caracteristici ale zonei
1.2. Caracteristici
ale zonei
Județul poartă numele apei care
îl străbate, nume menţionat pentru
prima oară în anul 372 în scrisoarea
guvernatorului Iunus Soranus adresată
sfântului Vasile cel Mare din Capadocia
anatoliană de mai târziu.
Prima menţiune documentară a
Buzăului ca târg şi punct de vamă apare
într-un document intern emis de Dan al
II-lea (1420-1431), la 30 ianuarie 1
431.
Prima menţiune documentară a
judeţului Buzău ca unitate administrativă
apare la 1481.
Caracteristici geografice și
climatice
Suprafața județului Buzău se
desfășoară pe cele trei mari trepte de
relief.
Zona de munte face parte din marea
unitate a Carpaților de Curbură cu Munții
Buzăului și Munții Vrancei, cuprinzând
şi o parte din Subcarpaţii Râmnicului şi
Putnei.
Zona de nord este acoperită cu păduri
montane de fag și de molid, pășuni
subalpine, fânețe, livezi iar în partea de
jos a văilor, terenuri de cultură.
În satele de la contactul cu muntele sunt
areale forestiere și principala bogăţie
a subsolului subcarpaţilor Buzăului –
sarea.
Zona sudică, (Istriţa - Ciolanu) are
contact brusc cu câmpia, masivitate,
altitudini mari, zone depresionare tipic
subcarpatice.
La contactul dintre dealuri şi câmpie
sunt atât de vii şi livezi, cât şi terenuri
agricole şi resurse de subsol - ţiţeiul.
Râul Buzău este cel mai important,
iar râu
l Râmnicu Sărat al doilea ca
importanță, apoi râul Sărata Monteoru
și râul Călmăţui.
Clima este temperat-continentală
caracterizată
prin
umiditate
și
temperaturi moderate.
La munte, vânturile bat uneori violent,
predominant fiind cel de nord-est.
Precipitațiile sunt destul de bogate, iar
iernile cu temperaturi scăzute, cu strat
de zăpadă stabil și de lungă durată.
Zona Subcarpaților Buzăului are
un grad mare de ruralitate iar accesul
dificil a dus la creșterea procesului de
depopulare, la părăsirea caselor şi a
satelor. Fiind una dintre cele mai puţin
accesibile regiuni locuite, a fost un loc
preferat de refugiu. Există urme ale
vieţuirii rupestre şi în sihăstrie mai mult
decât oriunde în România.
Zona este bogată și din punct de vedere
cultural, și natural, drept urmare cea mai
importantă resursă a teritoriului sunt
elementele naturale folosite în definirea
identităților culturale locale.
Structura etnică a populaţiei la nivelul
judeţul
ui este de români (98,98% din
total), rromi, apoi în număr foarte mic
maghiari, iar de ordinul zecilor, alte etnii.
Structura religioasă a populaţiei
judeţului Buzău consemna la 18 martie
2002: majoritate ortodocşi și, în număr
foarte mic adventişti, romano-catolici și
alte religii în număr mic și foarte mic.
38,65% au domiciliul în municipii şi
oraşe şi 61,35% în mediul rural.
Sursa. http://cjbuzau.ro
Ramuri economice și
meșteșugărești
Potenţialul economic al zonei este
dovedit încă din perioada medievală
prin prezența meșteșugarilor și a unor
rute importante de comerț internațional
pe teritoriul județului.
Zona a avut posibilităţi de comunicare
intense cu Transilvania.
În această zonă exista și drumul care
trecea pe sub munte, pe la Râmnicu
Sărat, care lega Moldova de Târgoviște.
Aceste drumuri, care asigurau legături
comerciale între diferite spații culturale,
au contribuit la dezvoltărea din punct de
vedere economic și cultural
n zonă.
În epoca modernă, Buzăul este
important pentru exportul de lemn,
materiale de construcţii, dar și vinuri și
ţuică.
În apropierea vetrelor satelor se găsesc
cariere de piatră, încă neexploatate
și albii de râu care pot furniza materie
primă pentru producerea, cu tehnologia
tradițională, a varului.
Economia
locală
se
bazează
pe:
resurse
naturale,
folosinţe
agricole şi silvice ale terenurilor,
factorii de producţie, turism, factorii
balneoclimaterici.
Sunt multe izvoare cu ape sărate
și sulfuroase pe teritoriul de nord
al județului încă neexploatate și
valorificate la adevăratul potențial.
Potenţialul
economic
este
reprezentat de: agricultură, silvicultură,
industrie, turism şi piscicultură.
Ocupaţii principale
Agricultura: suprafața agricolă a
județului este distribuită astfel: suprafață
arabilă, pășuni, fânețe, livezi și podgorii
de viță de vie. În sectorul vegetal,
culturile principale sunt: cerealele,
porumbul, plantele ul
eioase, floarea
soarelui, cartofii, legumele, fructele,
strugurii.
Pomicultura are o veche tradiţie în
zonă, în special datorită suprafețelor
mari de livezi de pruni, pentru care
există condiţii bune de creștere. Este
o sursă suplimentară de venituri, prin
valorificarea recoltelor și a produselor
derivate.
Viticultura se practică pe coline, atât
pe terenuri mici, cât şi pe suprafețe
întinse. Zone recunoscute sunt Joseni,
Berca (507 ha), Năieni (1165 ha), Merei
(1890 ha).
Silvicultura
se
practică
prin
exploatările pădurilor care acoperă
munţii în partea de nord.
Creşterea animalelor se practică
uniform pe tot teritoriul zonei.
Ocupaţii secundare
Vânătoarea era favorizată de pădurile
întinse, varietatea şi calitatea vânatului,
precum şi de sistemul de proprietate,
care
dădea
tuturor
moşnenilor
posibilitatea să vâneze fără restricţii; în
prezent, vânătoarea este reglementată;
Pescuitul s-a practicat în toate
râurile
şi
pâraiele
din
zonă
;
în
prezent,
este
reglementat.
Biodiversitatea şi bogăţia patrimoniului
natural, vastele arii protejate sunt
favorabile dezvoltării turismului legat
de pădure, vânătoare, pescuit şi alte
activităţi ce pot fi încurajate şi care
pot crea condiţii pentru dezvoltarea
iniţiativei private în acest domeniu.
Industrie
Judeţul Buzău este unul dintre
judeţele bogate în resurse naturale,
atât din punctul de vedere al cantităţilor,
cât şi al diversităţii. Resursele sunt cele
minerale, de suprafaţă, şi de adâncime
(în mare parte, gaze naturale).
Industria este dominată de activităţile
extractive şi de producere a energiei.
Industria prelucrătoare: industria
alimentară şi a băuturilor, prelucrarea
lemnului şi fabricarea de mobilă,
industria materialelor de construcţie,
sticlă şi ceramică.
Meşteşuguri ţărăneşti
Meșteșugurile sunt, în principal în
legatură cu: exploatarea și prelucrarea
lemnului (în cazul localităților cu
suprafețe înti
nse de fond forestier aflate
în special în partea de nord a județului),
dulgheritul, șindrilitul, tâmplăria, zidăria,
prelucrarea pietrei și vărăritul, ultimele
două meșteșuguri sunt legate de
existența carierelor de piatră pe teritoriul
comunelor sau existența albiilor râurilor
care furnizează materie primă pentru
zidărie și var, împletitul nuielelor (este și
o componentă a sistemului constructiv
tradițional), dogăritul.
Bisoca, Mânzălești Beceni, Lopătari
au fost centre importante de prelucrare
artistică a lemnului.
Meșteșuguri care sunt din ce în ce
mai rar practicate, din zonă: fierăritul,
rotăritul, cojocăritul, cizmăritul, torsul
și țesutul de straie, prelucrarea lânii și
a cânepei, confecționarea covoarelor,
velințe și pânzeturi tradiționale, olăritul,
construirea sobelor de teracotă,
morăritul.
Aceste meșteșuguri se pun în
practică și în proiectele de restaurare a
monumentelor istorice pentru care este
nevoie de componen
te obținute după
tehnici tradiționale.
În același timp, interesul populației
pentru produsele tradiționale este în
creștere.
Materiale de construcție
Pentru structurile construcțiilor se
utiliza lemnul local: în zona colinară
se folosește lemnul de foioase,
stejarul iar în zona intramontană,
rașinoasele:molid, brad, larice.
Până
în
perioada
interbelică,
principalul material de construcţie a fost
lemnul – cel de stejar și de brad.
Pentru realizarea temeliei sau a
nivelului inferior s-a folosit piatra.
Învelitoarea este din şindrilă, fixată
în trecut în cuie de lemn. După 1900,
începe să se folosească şi căramida,
atât pentru fundaţie cât şi pentru pereți
iar tablă și țiglă pentru acoperiș.
Șița, șindrila sunt materiale pentru
învelitori realizate cel mai adesea din
lemn de rășinoase.
Cărămida a înlocuit treptat chirpiciul
și a fost realizată local, în apropierea
satelor din lutul găsit în zonă.
Pentru piatră, există câte
va cariere, iar
culoarea și forma indică zona în care te
afli. Finisarea fațadelor la construcțiile
din chirpici și din cărămidă se făcea din
lut, respectiv din tencuială de var.
1
2
77
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.1. Peisajul rural natural și antropic
2. SPECIFICUL LOCAL
2.1. Peisajul rural natural și antropic
8
Zona sucarpatică a Buzăului
este determinată de relația dintre
mediul natural și intervențiile umane,
dominând prezența spectaculoasă a
dealurilor înalte și a râului Buzău cu
afluenții săi. Este o arie geografică
restrânsă cu o concentrare mare de
aşezări aparţinând tuturor epocilor
cunoscute în istorie.
Modelele de arhitectură utilizate
denotă o preocupare aparte pentru
a materializa o poziție socială destul
de însemnată pe care au deținut-o
proprietarii (moșnenii).
Astfel, specialiștii care au ajuns să
cunoască mai îndeaproape această
lume puțin cunoscută astăzi afirmă:
„Țăranii români liberi, moșneni și
răzeși
, cu deosebire cei așezați în
satele de la poalele Carpaților, au
făurit o civilizație rurală care […] a
dovedit o putere de creație culturală
care uimește pe oricine ajunge să o
cunoască”.
Satele din această zonă au
șansa desfășurării într-un peisaj
natural valoros. Peisajul cultural
rural tradițional este unitar în toate
aspectele sale și se bazează în
principal pe relația puternică între
construcții, amenajări și natură, fără
ostentație - o subordonare față de
natura care i-a asigurat condițiile de
devenire și de continuitate în timp.
Peisajul rural construit, caracterizat
de tipologia gospodăriilor, parcelar,
intercalări ale culturilor agricole,
drumuri, ulițe, este compus din
așezări inițial răsfirate pe dealuri care
în etape ulterioare s-au concentrat
de-a lungul drumurilor județene. De
regulă, gospodăriile sunt amplasate
de-a lungul văilor râurilor.
În zona Buzău-Râmnic, “umanizarea”
unor întinse spaţii care urcă
neobişnuit
de mult spre înălţimile munţilor este
semnalată, chiar pe hartă, prin reţeaua
de drumuri care acoperă teritoriul
bazinelor superioare ale tuturor văilor
care coboară spre Buzău, drumuri
care irigă complicata conformaţie a
aşezărilor.
De la Bâsca pânã la Râmna, satele
nu au vetre compacte; ajutate de
relief, de numeroasele legături dintre
văi, ele se întind pe teritorii imense,
urcând sau coborând, unindu-se
sau pierzându-se pe câte o vale sau
culme.
Sub acest aspect, văile, chiar cele
înguste în segmentele de lângă
vărsare, sunt urmate de adevărate
reţele de formaţiuni geomorfologice,
acoperite de continuum-uri de
aşezări care expandează lateral
în orice loc o permite. Către cursul
superior al râurilor şi pârâurilor, în
loc să dispară, locuirea tinde să se
lege cu cele ale altor văi. Este unul
dintre excelentele exemple de relaţie
firească, intimă, coezivă şi suplă în
acelaşi timp, dintre mediu şi locuire,
care este
capabilă să ilustreze perfect
noţiunea de “ecosistem umanizat”.
Ajutat de libertăţi şi privilegii rezultate
dintr-o evoluţie istorică particulară
şi îndelungată, acest mod inteligent
de locuire lega simbiotic economia
specifică de spaţiul natural.
Între cei care au analizat starea de
fapt din acest teritoriu, Constantin
C. Giurescu afirma că aici se
manifesta “...conştiinţa unei vieţi
locale, deosebite de aceea a restului
Munteniei”.
Acest peisaj cultural tradițional a
trecut prin modificări substanțiale
ca urmare a evoluției de natură
funcțională și „estetică” din ultimele
decenii (creșterea nivelului de confort,
a condițiilor de acces). Rezultatul este
desprinderea de spiritul tradițional.
Materialele și tehnologiile noi,
mai ieftine și aparent la îndemână
și slaba implicare a profesioniștilor
în procesul de construire au avut
efecte distructive. Astfel s-a ajuns la
incapacitatea de a exprima valorile
identității acestei părți a
Munteniei.
Actualmente
peisajul
se
degradează, în paralel cu fondul
construit, iar efectele globalizării și
a mecanizării agriculturii alterează
iremediabil relația satelor cu peisajul
natural. Se impune un demers
coerent la care să participe toți factorii
implicați în consolidarea potențialului
zonei. Aceasta presupune analiza
elementelor specifice tradiționale
existente și a celor potențiale,
protejarea valorilor și promovarea
elementelor favorabile dezvoltării
durabile. În zona de deal – munte a
judetului Buzău se pot observa câteva
subzone cu caracter diferit în ceea ce
privește caracteristicile geografice,
ocupația preponderentă și patrimoniul
construit.
1
2
3
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.2. Tipologii de sate
2.2.Tipologii de sate
Așezările sătești se pot clasifica
după tipul de relief, după ocupația
preponderentă sau după configurația
și densitatea în teritoriu (aglomerarea)
a gospodăriilor. Este de remarcat
faptul că există stricte și
firești
interdependențe între cadrul natural,
ocupație și, ca rezultat, modalitatea
desfășurării în spațiu. Astfel putem
vorbi despre sate de munte, deal
sau câmpie, localități de agricultori,
crescători de animale, etc care
tipologic se dezvoltă sub o structură
răsfirată, lineară, tentaculară sau
adunată.
1
2
3
4
În zona de deal-munte a Buzăului
mare parte din sate provin din așezări
moşneneşti.
Moșnenii (denumire din Evul Mediu
în Țara Românească) erau țărani
liberi, posesori în devălmășie ai unei
proprietăți de pământ moștenite de la
un străbun comun. Aceste comunități
au un mod specific de organizare
obștească, eliminată după 1948
prin confiscarea proprietăților și prin
impunerea colectivizării.
...Teritoriul aferent satului, denumit
moșie, se află în proprietatea perpetuă
a obștii de săteni ... acești săteni
erau coproprietarii unor importante
suprafețe din teritoriu. Formau o clasă
socială distinctă, mai aproa
pe de cea
a boierilor decât de cea a țăranilor.
În interiorul moșiei unui sat apăreau
sate tinere, inițial cătune sau așezări
sezoniere. Când populația se înmulțea
și amenința buna funcționare a vieții
și activității agricole, familiile tinere
erau dirijate spre aceste cătune sau
așezări sezoniere. Acest lucru era
posibil datorită controlului pe care
comunitatea o exercita asupra întregii
moșii a satului. Cu vremea, cătunele
deveneau autonome și se închegau
în jurul bisericilor care se ridicau și în
aceste locuri iar obștea satului vechi
atribuia o parte din moșia sa noii
localități care își dobândea în acest fel
autonomia deplină. Prin mecanismul
expus anterior comunitățile sătești
autonome au controlat eficient
dezvoltarea localităților și creșterea
populației... ¹
¹Călin
Hoinărescu;
Habitatul
rural tradițional prahovean, Editura
Restitutio Ploiești, 2013
Peisajul unei localități este determinat în foarte mare
măsură de f
ormele de relief. Însă, factorul dinamic
esențial al unei așezări este de fapt evoluția tipului de
proprietate.
Tipul de proprietate a fost acela al colectivităților sătești
autonome cunoscut sub denumirea de proprietate
devălmașă (comunitară), cu denumirea de moșnenească
în Țara Românească. Acesta definește totodată cultura
și spiritualitatea noastră tradițională.
Toponimele (denumiri ale așezărilor, ale unor zone
întinse sau semne de hotar), care poartă numele unor
personaje reale cu rol important în zona respectivă, au
păstrat memoria vechilor vetre sau ale hotarelor.
Cătunul: Sistemul întâlnit aici este remarcat şi de
străini. Emm. de Martonne scria prin 1900: “Cătunul este
modul naţional de grupare. Acesta este incontestabil mai
vechi şi acela pe care românii îl preferă înca peste tot
unde este posibil”.
5
99
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.2. Tipologii de sate
10
Trama stradală a așezărilor vechi
are configurație organică. În ju
rul
gospodăriilor sunt plantații de cereale,
grădini de zarzavat, livezi, fânețe, prin
urmare suprafața intravilanului este
mare. Treptat, creșterea populației
a dus la ocuparea unor părți din
terenurile agricole cu locuințe, astfel
păstrându-se o perioadă mai lungă de
timp perimetrul localității.
Într-o etapă istorică ulterioară
s-a extins proprietatea boierească
și mănăstirească prin vânzarea
făcută de moșneni către acestea, și
astfel a avut loc procesul modificării
configurației localităților.
Prima consecință este că nu se
mai formează sate noi, ci se ocupă
terenurile agricole din jurul locuințelor.
Clădirile noi au început să fie
amplasate spre limita dinspre stradă
a parcelelor.
Dispunerea în aliniament apare
odată cu substituirea amplasării libere
pe lot a clădirilor. Locuințele nu mai
sunt neapărat orientate spre punctele
cardinale și înspre direcțiile ferite de
intemperii, ci sunt condiționate de
stradă și de reglement
ri impuse.
Sate cu matricea tradiţională
păstrată în proporţie mare.
Sunt poziționate în special între
dealuri, cu dezvoltare în amfiteatru
de o parte şi de alta a râului ce
traversează aşezarea, dacă acesta
există. Sunt plasate în general departe
de zonele de influenţă, având accesul
principal pe firul apei.
Sate cu matricea tradiţională
păstrată parţial şi completată prin
zone cu lotizări datorate diverşilor
factori menţionaţi anterior (în mai
multe etape).
Se disting două tipuri de zone:
1. zona unde s-a păstrat trama
stradală tentaculară, cu trasee
sinuoase, cu loturi de forme neregulate
şi cu locuinţele plasate în adâncimea
loturilor (nealiniate);
2. zona constituită pe baza
unei parcelări recente datorate
împroprietăririlor. Parcelarul actual
este urmarea divizării unor loturi
iniţiale de suprafeţe întinse datorită
creșterii populaţiei.
Sate aliniate şi extinse prin zone
de lotizare.
Călin
Hoinărescu,
Habitatul rural tradiți
onal prahovean,
Editura Restitutio, Ploiești, 2013
Caracteristici
așezările:
care
definesc
Tramă stradală sinuoasă – tip
arhaic de organizare cu dezvoltare
liberă, pe o perioadă de timp
îndelungată.
Relația mediu natural - mediu
construit - cadrul natural interferează
cu cel antropic. Vetrele satelor cuprind
mari suprafețe de teren liber iar
casele sunt așezate pe parcele mari,
înverzite.
Plantații în intravilan. În vetrele
satelor există o varietate mare de
categorii de folosință ale parcelelor
pe lângă curți și construcții: pădure,
livadă, fâneață, fâneață cu pomi,
fâneață împădurită, vii, teren agricol.
Întrepătrunderea de tipuri de terenuri
în intravilan demonstrează relația
care exista între mediul construit și
cel natural. Densitatea construcțiilor
este mai mare de-a lungul drumurilor
principale și în zonele unde s-au impus
și respectat regulamentele urbanistice
moderne.
În partea nordică a zonei, în secolele
trecute, er
a tipul de așezare cu case
izolate, cătune și gospodării risipite
pe dealuri și pe văi. În regiunea
montană și submontană, în nordvest, direct legate de așezările rurale
cu vetre permanente, sunt odăile,
așezări temporare legate de creșterea
animalelor și de pășunat sau iernat.
Tipologii de sate
Sate
îngrămădite,
adunate:
aceste tipuri de sate sunt în zone
cu depresiuni circulare sau în zone
deschise. Au structură compactă,
neregulată și sunt grupate sau
tentaculare, se dezvoltă fie în forme
poligonale, fie cu un punct central și
ramificări de-a lungul drumurilor.
Sate răsfirate: întinse pe dealuri,
pe versanţii văilor, sau retrase pe
văile secundare. Gospodăriile sunt
la distanțe mai mari unele de altele,
ulițele sunt de lungime mică, sunt
intercalate cu suprafețe cultivate cu
porumb sau cu livezi.
Sate risipite, mici: amplasate pe
versanții dealurilor sau ai munților în
zone ferite de curenții puternici de aer,
fiind în mijlocul tere
nurilor agricole.
Vatra satului nu este bine structurată,
casele fiind sub formă de pâlcuri de
gospodării. Amplasarea construcțiilor
se face în funcție de relieful care este
în pantă.
Majoritatea sunt sate mici, fiind tipul
predominant de aşezare.
Sate de vale, liniare dispuse de-a
lungul drumului, de-a lungul văii
principale sau al văilor secundare
rezultând
structuri
ramificate,
tentaculare,
urmând
rețeaua
hidrografică a locului dar și ridicânduse prin adaptare la relief pe versanții
adiacenți sau pe cursul superior al
pâraielor.
Sate
înșirate
de-a
lungul
drumurilor. Pe măsură ce a crescut
populația, s-au construit gospodării
de-a lungul drumului depărtându-se
de vatra satului, cu sau fără dezvoltări
tentaculare.
Sate geometrice cu trama
ortogonală rezultat al lotizărilor din
perioada comunistă, acestea găsinduse mai degrabă spre zona joasă a
județului.
În secolele al XIX-lea și al XX-lea s-a
accentuat tendința de alungire de-a
lungul văilor
și drumurilor cu unele
localități de tip tentacular, iar după
împroprietărirea din 1922 au apărut
forme noi cu gospodării inșirate de-a
lungul drumului cu curți înguste și
casele orientate adesea cu latura mică
spre drum.
Satele de tip adunat se dezvoltă
fie în forme poligonale, fie cu un
punct central și ramificări de-a lungul
drumurilor.
reliefului în pantă. Orientarea caselor
nu mai ține cont de drum, ci se face
în funcție de punctele cardinale și de
orientarea versanților.
Tipul de sat cel mai adesea întâlnit
este alcătuit dintr-o rețea de ulițe
pe o suprafață mai mare de teren,
cu distanțe mari între case, plasate
de obicei în apropierea drumului,
intercalate cu livezi, grădini de
zarzavat, fânețe.
Există sate răsfirate a căror vatră
nu se află la șoseaua principală dar
care au dezvoltat o colonie de câteva
case la șosea. Aceasta s-a mărit prin
mutarea gospodăriilor din vechea
vatră, dând naștere unui nou tip de sat,
satul dez
voltat de-a lungul drumului.
Alt tip de sat este cel dezvoltat
în lungul unei văi, situație în care
gospodăriile sunt așezate de-a lungul
unei ulițe care urmărește linia văii.
Alături de tipurile de sate răsfirate,
întâlnim sate cu o puternică tendință
spre îngrămădire, cu case dese,
așezate de-a lungul unor ulițe înguste
și întortocheate, ce formează o vatră
bine închegată. Tendința aceasta de
îngrămădire se manifestă în special
de-a lungul drumurilor de rang superior
Satele adunate, cu vatra satului
compactă și foarte clar delimitată
de terenurile agricole, sunt întâlnite
preponderent în văile largi ale râurilor;
e mai ales cazul reședințelor de
comună.
În mod excepțional, întâlnim sate
risipite, de tipul hodăilor, așezate, de
regulă, pe culmea unui deal sau în
lungul unei văi. În cazul acestor sate,
gospodăria înglobează o mare parte
dintre terenurile agricole.
Amplasarea
construcțiilor
pe
parcelă nu respectă nicio regul
compozițională clară, construcțiile
subordonându-se,
în
general,
Proprietatea gospodăriilor este
împărțită în două părți: intravilanul
și extravilanul.
Intravilanul este proprietatea ce
se găsește în vatra satului și este
compusă din curte, grădină pentru
legume și pomi fructiferi.
Ca mărime, intravilanul variază
de la gospodărie la gospodărie,
rareori ajungând la un hectar. Din
cauza limitării vetrelor de sat și a
necesității organizării unor gospodării
separate de către familiile nou
întemeiate, proprietatea intravilană
a unui gospodar cu mai mulți copii
se micșorează, prin împărțirea ei
în „părțele” pe care moștenitorii își
organizează noua gospodărie.
Înmulțirea numărului de proprietăți
intravilane în cadrul aceleiași vetre
a satului duce la schimbarea tipului
de sat și la o anumită reglementare a
gospodăriilor. Dacă înainte intravilanul
putea să ia orice formă (mai ales
în așezările răsfirate clasice),
prin
înmulțirea numărului de proprietăți,
acesta ia forme tot mai înguste, iar
construcțiile sunt ridicate chiar de-a
lungul „mejdiei”.
Extravilanul – proprietatea ce se
găsește în hotarul satului – cuprinde
suprafața arabilă, fânețele și, în
unele cazuri, chiar și livezile cu pomi
fructiferi. Întinderea extravilanului la
marea majoritate a proprietăților nu
era prea mare, din care cauză, pentru
a se evita diminuarea lui, s-a procedat
la delimitarea vetrelor de sat, de care,
în unele cazuri, era despărțit printr-un
gard.
1I. Toșa, op. cit., p. 66.
1
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.2. Tipologii de sate
11
9
1
Așezare cu trama organică.
4
Așezare de vale cu gospodării de-a lungul râului.
2
Așezare cu gospodării răsfirate.
Dispunere tentaculară a așezării.
5
Gospodării risipite, existente preponderent spre limitele satulului.
8
Gospodării risipite.
6
3
Așezare în care gospodăriile, în zona de centru, sunt adunate.
7
Sat cu gospodării
aliniate de-a lungul șoselei.
9
Sat geometric, rezultat în urma lotizării.
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3. Amplasarea pe lot, tipologii de case și sistemul constructiv . 2.3.1. Amplasarea pe lot
.
2.3. Amplasarea pe lot, tipologii de case
și sistemul constructiv
12
14
Trama stradală este sinuoasă
urmând particularitățile terenului.
Astfel apar secvențe vizuale de
surpriză de-a lungul străzii iar clădirile
sunt percepute dinamic, de jur
împrejurul volumului, devenind vizibile
două sau trei fațade. Clădirea apare ca
un capăt de perspectivă.
Modul în care sunt realizate
împrejmuirile participă la perceperea
unitară a spațiului public și a celui
privat, unde curțile și grădinile fac
parte integrantă din peisajul natural în
ansamblu.
Împrejmuirea realizată tradițional din
uluci de lemn sau mai rar din zidărie
de piatră de carieră sau bolovani de
râu, oferă „transparență”. Sunt așanumitele gospodării deschise.
Configurarea
țesutului
rural
este
în strânsă legătură cu tipul
de administrare din perioada de
existență a moșnenilor. În comunitățile
tradiționale rolul de decizie îl
avea Adunarea bătrânilor și nu un
conducător unic - o singură persoană
(de
exemplu:
boier,
domnitor,
mănăstire).
Prin urmare, nu exista o ierarhie nici
în rândul construcțiilor: fiecare apare
în câmpul vizual la nivelul străzii ca
obiect principal. Casa se dezvăluie în
mai multe poziții sau fațete.
2.3.1. Amplasarea pe lot
În
cadrul
gospodăriilor,
este
preponderent spațiul utilitar - agricol
în timp ce ocuparea terenului cu zone
construite este redusă.
În zona Munteniei, locuințele au
următoarele caracteristici de bază:
Sunt izolate - clădirile de locuit sunt
așezate liber în interiorul parcelei
și la o oarecare distanță față de
construcțiile anexă.
Sunt orientate după punctele
cardinale. În general, locuințele
tradiționale se așează cu fațada
principală spre sud, sud-est, sud-vest,
aparent doa
r, fără nicio legătură cu
poziția străzii.
2.3.2. Tipologii de
gospodării, relația lot –
casă
Gospodăria, unitate de bază a
satului, este terenul din vatra sau
moșia așezării, de obicei împrejmuit,
ocupat de casă, anexe, curți și grădini.
Gospodăria tradițională din zona de
deal-munte a județului cuprinde casa
de locuit, acareturile utilizate pentru
creșterea animalelor (grajd, saivan,
coteț), pentru depozitare (magazine,
fânar), bucătărie de vară sau ateliere
meșteșugărești.
Construcțiile sunt realizate în
general pavilionar fără a avea raporturi
fixe între clădiri sau față de stradă
iar acareturile sunt independente de
locuință, organizate comasat sau
izolat.
Locuința este așezată în general
în partea din față a lotului neformând
front la stradă dar și în partea mediană
a lotului. Mai rar este poziționată în
partea din spate a lotului.
Ca urmare a reliefului accidentat,
perceperea casei dinspre stradă se
poate realiza asc
endent, descendent
sau de la nivelul ochiului.
Modul dinamic de percepere
a clădirilor tradiționale este o
caracteristică
importantă
care
determină rezolvări particulare de
volume și/sau decorații.
După modul de amplasare a
clădirilor, gospodăriile se pot clasifica
astfel:
Dispunere risipită
Dispunere
pe
o
latură a
gospodăriei, în prelungirea locuinței
Dispunere pe două laturi în
prelungirea casei și perpendicular
pe locuință, la unul dintre capete sau
pe mijloc
Dispunere pe două laturi paralele
Dispunere pe trei laturi – mai rar
întâlnită
Dispunere pe patru laturi – foarte
rar întâlnită
O regulă generală este aceea
că oricare ar fi dispunerea pe lot a
clădirilor, acestea conturează un
spațiu central liber de construcții în
fața casei.
Gheorghiu, Adrian, ”Proporții și trasee geometrice
în arhitectură”, Ed. Tehnică 1991, pg. 17.
2
1
Gospodării izolate, în zona înaltă; Mânzălești. Amplasare pe două laturi a gospodăriei; Bozioru
.
3
4
Amplasare risipită a construcțiilor; Amplasare înșiruită în cadrul gospodăriei.
Lopătari.
Amplasare pe trei laturi în cadrul gospodăriei; zona Măgura.
6
5
Gospodăriile sunt percepute descendent
(poza de sus) sau ascendent (poza de jos)
în funcție de poziția lor față de stradă.
7
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.2. Tipologii de gospodării, relația lot – casă
13
9
15
1
Tipuri de gospodării existente în zonă.
În aceste exemple vedem pe de o parte care este relația între clădirile existente în gospodărie și anume între casă și
careturi, anexe și pe de altă parte relația față de stradă.
Scheme preluate din publicația Locuința sătească din România.
2
Amplasarea construcțiilor într-o gospodărie.
Orientare fațadei principale este întotdeauna spre Sud sau Sud-Est.
Gospdăriile sunt inundate de vegetație.
3
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
2.3.3.Tipologii de case
Principii ale organizării în plan a
locuinței tradi
ionale
14
16
Beciul. Locuințele cu două niveluri
(în număr mare în zonă) au la nivelul
inferior spațiile pentru depozitare
(beciul și accesul spre beci prin gârlici
este făcut direct din ogradă) care
sunt construite fie pe întregul contur
al casei, fie parțial. Era folosit pentru
depozitarea alimentelor și a butoaielor
cu vin și țuică.
Camerele de locuit sunt la
nivelul superior, cu acces din
prispă sau din foișor. Planul parterului
este monocelular (sunt puține
exemple care se mai păstrează) sau
pluricelular, format din tindă la mijloc
şi două încăperi laterale (cel mai
întâlnit mod de organizare) sau din
două, trei sau patru încăperi dispuse
în linie, cu tot atâtea intrări separate,
de pe prispă (mod de organizare
funcțională utilizat îndeosebi în zona
dealurilor joase. Organizarea cu mai
multe încăperi deservite de tindă
care devine hol are influența din zona
urbană.
Bucătăria de vară și spațiile
legate de aceasta: magazia are
acc
es separat de cel al încăperilor
de locuit. Polata este alipită ori pe
latura lungă ori pe latura scurtă,
acoperișul este prelungirea pantei
corespunzătoare și este realizata
adesea spre zona dinspre care bate
crivățaul.
Încăperile de la nivelul terenului
primesc alte funcțiuni sub influența
arhitecturii de târg. Alături de magazii,
cămări, bucătării, sunt și ateliere
meșteșugărești, prăvălii. Prispele
sunt aici și la nivelul inferior și la
nivelul superior - cerdacul.
Sub influența romantică, apar
încăperi în volumul acoperișului.
Spațiile semideschise sunt dispuse la
toate cele 3 niveluri (inferior, superior,
mansardă).
Foișorul este înscris în linia
streașinei și are tendințe de înălțare
până ajunge să constituie el însuși
un al doilea etaj. Pentru a nu îngreuna
ansamblul,
partea
supraînălțată
este traforată și stâlpii capătă un
capitel reprezentat prin două console
traforate. Stâlpii foișorului și cei de
margine sunt
dublați adesea ceea ce
crește monumentalitatea casei.
Prispa și foișorul – elemente
volumetrice definitorii ale majorității
caselor tradiționale. Toate locuințele
tradiționale sunt prevăzute cu prispă
existentă pe una, două sau trei laturi,
cu funcţiuni utilitare şi estetice.
Cele mai vechi exemplare de
arhitectură tradițională tratează stâlpii
și grinda prispei prin sculptarea lor
în forme specifice care pe lângă
rolul estetic aveau rol simbolic de
protecție. În arhitectura tradițională
stâlpul prispei variază de la o zonă
etnografică la alta, reprezentând
identitatea locală. În prezent casele
noi cu stâlpi sculptați nu amintesc de
identitatea locală.
Închiderea prispei și a foișorului.
În secolul al XIX-lea, sub influența
arhitecturii de târg și a acelei urbane,
prispele și foișoarele se închid cu
geamlâcuri care asigură un plus de
protecție termică încăperilor și permit
folosirea lor pe tot parcursul anului.
Geamlâcul nu con
trastează cu
modelul tradițional în cazul în care se
respectă proporțiile și dimensiunile
ochiurilor de geam.
Prispă în consolă și foișor sprijinite pe stâlpi, com. Mânzălești.
3
Casele din perioada de mijloc al
secolului al XX-lea
În perioada comunistă s-au inserat
în gospodării case-tip din zidărie de
cărămidă sau chiar din lemn.
Deși acestea au fost construite
într-o perioadă în care s-au demolat
multe clădiri tradiționale de valoare,
au calitatea de a conține elemente
specifice tradiționale.
Volumele sunt ponderate, înalțimile
reduse (parter sau parter cu etaj), au
în majoritate prispa pe o latură, pe
două, tip loggie sau prispa cu foișor,
acoperiș cu patru pante, pante egale,
învelitoare din țiglă.
În majoritate sunt eclectice cu
influenţe romantice şi neoromâneşti.
”Vila ca la oraș” apărută în jurul
anului 2000
A apărut în ultimele două decenii,
datorându-se unui import nefericit al
unor modele de case urbane sau chiar
din alte zone ale Europei (Spania, Italia
etc.). Casa este amplasată în mijlocul
parcelei. Atât dimensiunile ei în plan,
cât și înălțimea sunt mult mai mari
decât cele ale unei case tradiționale.
„Vila anului 2000” folosește spațiul din
pod, oferă trei – patru nivele de spații,
fiind, de obicei, supradimensionată
față de nevoi, ea blocând complet
folosirea normală a spațiului, tăind în
două ograda. Anexele gospodărești își
pierd din importanță și în multe cazuri
dispar, în condițiile în care agricultura
și creșterea animalelor nu mai sunt
principalele activități. Uneori, apare
un garaj, amplasat în apropierea uliței,
pentru a facilita accesul auto.
1
Primul nivel din piatră, cu încăperi pe toată suprafața clădirii unde sunt bucătaria,
depozitarea, atelierul cu unelte. Prispa la etaj: pe toată lungimea fațadei, com. Odăile.
2
Prispă parțială la parter, închisă și prispă pe toată lungimea fațadei la etaj.
Prispă pe dou
ă niveluri, la etaj pe două laturi, parțial pe stâlpi, intrare pe sub foișor.
Prispă parțială la etaj pe două laturi, com. Lopătari.
4
5
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
7
1
Locuințe cu prispă pe toată lungimea, pe două niveluri, deschisă. La parter sunt
camere de depozitare și bucătăria. Primul nivel preia panta terenului.
2
Prispă parțială, deschisă, pe două niveluri cu foișor la parter și etaj, închis, com. Lopătari.
3
Casă cu două niveluri, cu foișor peste pereții camerei de la parter, cu prispă parțială sprijinită pe stâlpi.
4
5
Locuință cu prispă pe două niveluri. La parter sunt
camere de depozitare și bucătăria. Primul nivel rezultă
din preluarea pantei terenului, com. Valea Sibiciului.
6
8
Casă cu dependințe la parter. Prispa este la etaj, pe toată lungimea fațadei, închisă cu geamlâc. Pe
latura scurtă este polata la o cotă mai joasă decât restul parterului pentru a urma panta terenului.
9
15
9
1
7
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
Locuință cu prispă parțială, amplasată în
partea de sus a pantei, fără a o prelua
și fără beci, sat Coca Antimirești, com.
Vintilă Vodă/
12
16
12
12
1
4
7
2
5
8
Case cu două niveluri, prispă parțială peste pereții din piatră ai beciului. Beciul ocupă parțial sau întreaga suprafața a casei.
Com. Valea Sibiciului.
Sat Plescioara, com. Chiojdu.
3
Prispa se întinde pe cel puțin două laturi. Ușa este pe colțul casei, cel mai adesea, la construcțiile care au prăvălie.
Tot din prispă se face acesul și către celelalte spații ale casei: bucătărie, depozitare, camere de locuit.
6
Casă cu două niveluri, prispă pe toată lungimea, beci din piatră, com.Cătiașu.
9
Casă cu prispă, cuparapet plin, pe toată lungimea fațadei, cu beci di piatră la
subsol, ocupă parte din suprafața casei, preluând panta terenului, com. Cozieni.
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
13
17
9
19
1
Pri
spă parțială, cu foișor, fără parapet, model mai rar întălnit în această zonă.Din
prispă se face intrarea către spațiile anexe: bucătărie.
Foișor cu parapet plin și acoperiș în trei ape, protejează intrarea în casă.
Ornamentele tencuite ale foișorului sunt preluate din arhitectura orășenească.
2
Intrare în casă tip loggie. Sat Lunca Frumoasă, com. Pârscov.
7
4
8
5
Prispă parțială, foișor cu fronton, soclu de piatră ușor înălțat.
3
9
6
Intrare printr-un spațiu care preia forma foișorului.
Prispă parțială, fără foișor, cu fronton care marchează intrarea, com. Vintilă.
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
18
20
1
Prispa pe toata lungimea fațadei, foișor cu fronton, soclu înalțat care variază ca înălțime în funcție de teren.
2
Prispă simplă, soclu înalt, din piatră de râu care preia panta terenului.
7
44
Închidere cu geamlîc a prispei și a foișorului.
5
Închiderea prispei, a foișorului pentr
u protecție la vânt și temperaturi scăzute se face cu geamlâc.
3
Casă înaltă; prispa este pe toată lungimea fațadei, fără foișor, pe latura din spate este polată.
8
Prispă parțială, simplă, cu intrare în bucătărie,soclu din piatră.Ciolanu.
6
Prispă închisă parțial cu geamlâc, com. Pănătău.
9
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.3.Tipologii de case.
19
9
21
1
Clădiri specifice zonelor cu relief jos. Ornamentele sunt elemnte traforate. Polata se obține
prin prelungirea acoperișului, în cazul acesta pe latura scurtă, cu intrare de pe prispă.
4
2
6
5
7
3
8
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.3.4.Sistemul constructiv. 2.4. Tipologii de acoperișuri, pante, materiale de învelitori, culori, în funcție de climă, relief și de tehnicile locale
2.4. Tipologii de acoperișuri, pante, materiale de
învelitori, culori, în funcție de climă,
relief și de tehnicile locale
20
22
1
3
6
2.3.4.Sistemul
constructiv
Sistemul cel mai des întâlnit este cu
temelie d
in zidărie de piatră cu mortar
de lut la nivelul pivnițelor (beciurilor)
iar la nivelul superior din bârne din
lemn de stejar sau cu structură de
stâlpi și grinzi din lemn de stejar, cu
închidere pe șipci sau împletitură de
nuiele de alun cu lipitură de lut sau
cu închidere de cărămidă. Finisajul
exterior se realizează din lipitură de
lut sau din tencuială de nisip-var peste
care se adaugă straturi de zugrăveală
de culoare albă inclusiv pe temelia
de piatră. Planșeul este din grinzi
de stejar, rareori din brad, dispuse
transversal și longitudinal (atunci când
deschiderile sunt mai mari se dispun
grinzile numite urși).
Pardoseala este din pământ galben,
din dușumea din lemn de rășinoase
sau din dulapi din lemn de stejar.
4
7
2
5
8
Acoperişul tradiţional este
preponderent în patru pante,
foarte rar cu două pante. Panta
este corespunzătoare reliefului
în care se află.
La anexe, acoperișul este în
patru pante sau în două pante.
Învelitoare
a era preponderent
din șiță, ulterior au început
să fie folosite țigla, apoi tabla
plană.
Pantele sunt relativ mari
în zonele de munte pentru
favorizarea
scurgerii
apei
respectiv alunecarea zăpezii.
9
Există clădiri cu diferite
influențe
(neoclasice,
romantice,
baroce,
neoromânești) din care au
derivat modele noi (de exemplu
foișor cu trei pante plasat în ax
cu acoperiș cu două pante și cu
fronton triunghiular, acoperișul
în formă piramidală, cu înălțime
mare de influență romantică).
Şarpanta este realizată din
lemn de rășinoase cu îmbinări,
crestături şi cuie din lemn la
construcţiile mai vechi şi din
metal la cele mai recente.
10
Culorile
acoperişurilor
tradiționale sunt naturale:
nuanţe natur de cenușiu,
brun-cărămiziu, gri.
12
11
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.5. Gabarite și proporții conforme specificului local
2.5. Gabarite și proporții conforme specificului local
21
9
23
Pentagon regulat; Pătrat care înscrie zona aferentă
pri
spei regăsit și la distanța între stâlpi; Raport de aur
dintre lungimea prispei de 6,20m și lungimea zonei
pline de 3,83m, Raport de 1:3 și 2:3 între înălțimea
liberă a prispei și a registrului inferior incluzând și
parapetul prispei și casei până la streașină.
Fațada se înscrie într-un pentagon regulat cu diagonala
orizontală pe linia streașinei iar cele două laturi concurente
în vârful pentagonului delimitând versanții șarpantei.
Dreptunghiul care înscrie fațada, cu latura de 8m fiind
lungimea casei și latura mică de 4,95m fiind înălțimea
casei până la streașină, este numarul de aur 1,618.
Trasee regulatoare utilizate la proporționarea fațadelor locuințelor sătești.
Habitatul rural tradițional prahovean, Călin Hoinărescu, Editura Restitutio Ploiești, 2013, pl.46
1
Armonia şi echilibrul sunt date de
proporţiile dintre diferitele registre
de pe lungimea fațadei cuprinse
între
două
profiluri
orizontale:
partea inferioară (socl
u), partea
mediană (prispă și parapet) și partea
superioară, determinată de volumul
acoperișului.
Un rol major îl are întrepătrunderea
dintre spaţiile închise (opace) ale
locuirii şi spaţiile semideschise
(transparente) care fac legătura cu
lumea înconjurătoare, cu exteriorul.
Din punct de vedere volumetric,
casa tradiţională se poate încadra în
două categorii: cu un singur nucleu de
bază sau cu un nucleu compozițional
de bază și unul de accent.
Dimensiunile clădirilor tradiționale
sunt determinate și de dimensiunea
și de capacitatea portantă a lemnului.
Suprafața clădirilor tradiționale
obișnuite nu depășește ca suprafață
desfășurată 100 mp, dar în cazul
clădirilor cu funcțiuni speciale, a
locuințelor care au două-trei niveluri
sau în cazul conacelor care preiau
caracteristicile caselor tradiționale
suprafața desfășurată poate depăși
200 - 300 mp.
Creșterea gabaritului nu creează
efecte negative așa cum creează
2
nerespectar
ea
caracteristicilor
elementelor principale ale clădirior
tradiționale: acoperiș cu patru pante,
prispă cu sau fără foișor și proporțiile
echilibrate, atât ale volumului cât
și între elementele componente.
Caracteristici generale ale volumelor
specifice:
- înălțimea soclului diferă datorită
reliefului accidentat. În cazul în care
beciul este la nivelul terenului la
fațada principală, nivelul inferior are
de două ori înălțimea prispei (în cazul
parapetului plin din zidărie) sau este
egal cu înălțimea nivelului median
(în cazul prispei cu parapet de lemn
care se încadrează vizual la registrul
median);
- înălţimea parapetului este de două
ori mai mică decât înălțimea liberă a
stâlpilor prispei;
- înălţimea liberă a stâlpilor este
de două ori mai mică decât înățimea
acoperișului;
- raportul între distanța dintre stâlpi
și înălțimea lor este între 1:2 și 1:1.
Spațiul interior al casei țărănești
era armonizat la dimensiun
ea care
trebuia să-i dea intimitate și un spor
de liniște sufletească, să mărească
dimensiunile spirituale ale omului.
(Constantin Joja)
3
4
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.6. Linii principale ale fațadei conform specificului local, ca percepție umană
2.6. Linii principale ale fațadei conform
specificului local, ca percepție umană
22
1
Liniile principale ale faţadelor sunt:
acoperișul (linia coamei și streaşina),
prispa și soclul sau pereții exteriori ai
beciului.
Există elementele de conturare
a ferestrelor pentru construcţiile
tencuite şi cu precădere pentru
construcţiile mai noi din cărămidă, cu
vădite influenţe din zona orăşenească.
De asemenea, tencuiala este uneori
colorată, iar motivele ornamentale
se grupează la cornişe şi în jurul
ferestrelor, după modelul caselor
orăşeneşti.
Detalii decorative mai apar, de
asemenea, la nivelul unor anexe
gospodăreşti, la porți, la uși, la
obloane, la stâlpi, la streașină,
la pazie, la capetele de
grinzi, și
contribuie la imaginea de ansamblu a
peisajului rural.
În ultimele decenii, aceste caractere
regulatoare comune s-au diluat din
cauza apariţiei acoperişurilor cu mai
multe pante, a existenţei coamelor
înclinate, a dispariţiei prispei.
2
Mișcarea volumetrică a spațiilor
închise se focalizează spre spațiile
semideschise;
Spațiul semideschis devine centrul de
echilibru al întregii clădiri și înglobează
peisajul înconjurător în volumul creat;
Registrul fluid al acoperișului aduce
clădirii plasticitate și dinamism.
Studiu: Locuința sătească în România
- șef de proiect complex arh.Călin
Hoinărescu
3
4
5
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.7. Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor și a ferestrelor, conform specificului local
1
2.7. Raportul plin/gol,
forma, dimensiunea
și proporția golurilor
și a ferestrelor,
conform specificului local
2
3
Ferestrele întâlnite sunt, în
general, în două sau trei canaturi.
Ferestrele a
u un rol important
în conturarea imaginii casei
tradiționale, oferind specificitate și
individualitate construcțiilor vechi.
Ferestrele și, în general, tâmplăria
(uși, porți, obloane), în mod
tradițional sunt realizate din lemn
aparent sau sunt vopsite cu vopsele
pe bază de ulei de în sau pe bază
de rășini. La construcțiile realizate în
ultima perioadă, tâmplăriile nu mai
au o coerenţă de ansamblu și au
deseori culori standard (din pricina
resurselor financiare reduse): alb,
de cele mai multe ori, sau sunt
acoperite cu folie PVC care imită
lemnul.
În unele situaţii, dimensiunile
tradiţionale ale ferestrelor nu mai
corespund necesităţilor utilizării
actuale a spaţiilor, fapt ce se
răsfrânge în tendinţa de mărire
a dimensiunilor. Ca rezultat al
importurilor nefericite, în ultimele
decenii au apărut goluri de
dimensiuni şi forme ce nu au
nicio legătură cu specificul local,
incoerente, neavând legătură unele
cu altele, care nu se pot caracteriz
a
printr-un raport tipic şi o coerenţă
locală, și ale căror dimensiuni sunt
de multe ori dictate de ferestrele
cumpărate la mâna a doua.
Pentru construcțiile noi se
recomandă a se ține cont și a
păstra raportul plin/ gol specific
construcțiilor tradiționale. Aceasta
nu înseamnă că vor trebui folosite
strict dimensiunile tradiționale ale
golurilor, ci că pot fi create ferestre
de dimensiuni mai mari care să
corespundă necesității de iluminat
dar în acord cu funcțiunea propusă,
cu amplasarea în zonă protejată
(vezi: capitolul 5.4.2. Recomandări,
pag.61).
4
5
6
13
23
9
25
2. SPECIFICUL LOCAL. 2.8.Tipologii de anexe
2.8.Tipologii de anexe
Anexele sunt realizate ca spații pentru
magazie, atelaje, grajd sau saivan.
24
2
11
3
4
5
Anexele au structura din lemn, închiderea la partea de jos din chirpici iar sus, fânăria, este deschisă sau realizată dintr-un trafor semideschis
cu o varietate mare de forme și de orientare a elementelor din lemn, a
vând o importanță semnificativă asupra plasticii construcției.
8
9
6
7
Închiderile realizate din elemente de lemn, uneori cioplite, merită să fie reparate
și folosite datorită valorii lor atât tehnice cât și artistice.
10
11
2. SPECIFICUL LOCAL. Clădiri cu alte funcțiuni, reprezentative pentru așezările rurale
Clădiri cu alte funcțiuni,
reprezentative
pentru
așezările rurale
1
2
3
4
Conacele și casele domnești
sunt locuințe „nobiliare” rezultat al
dezvoltării și stabilizării societății
medievale autohtone. Compoziția
în plan și în volum, decorațiile și
tehnologiile au ca sursă adesea
arhitectura europeană dar păstrează
specificul românesc cu conținut
spiritual tradițional.
Aceste clădiri au un potențial
turistic foarte ridicat. De obicei sunt
amplasate în locuri bine alese, au
un teren aferent amplu și au o relație
strânsă cu peisajul. În perioada de
după al doilea război modial acestea
au început să fie național
izate și au
suferit transformări neadecvate. Multe
sunt în stare critică.
Nu se recomandă extinderea
acestora decât cu volume minime și
cu soluții reversibile. Nu se acceptă
schimbarea formei acoperișului, nici
supraetajarea.
Clădiri „preindustriale” – mori
de apă, joagăre, ateliere de fierărit,
etc. Deși sunt construcții practice,
funcțiunea lor a dispărut. Aceste
mecanisme încep să fie redescoperite
odată ce generațiile tinere au
conștientizat beneficiile aduse de
produsele obținute dar și în legătură
cu un mare potențial turistic.
Clădiri industriale de la începutul
secolului al XX-lea dezvoltate odată
cu apariția căii ferate: gatere, fabrici.
Magazinele, băcăniile - clădiri
orășenești realizate la sat,amplasate
adesea la intersecție, pe colț,
devenite reper în zonă. Acestea ar
trebui recuperate prin îndepărtarea
elementelor parazitare: a tâmplăriilor
de
PVC,
a
copertinelor
de
policarbonat, a reclamelor lipite peste
geam și refa
cerea proporției golurilor.
Școli, instituții de epocă cu valoare
arhitecturală sau ambientală.Volumele
noi vor fi subordonate volumului inițial
și vor respecta compoziția fațadei.
Clădirile „utilitare” din perioada
socialistă – construcții agroindustriale
integrate în peisaj, neieșite din scara
locului și realizate din materiale simple
și durabile.
Construcțiile comunitare realizate în
anii 1950-1970: sedii administrative
unități de învățământ, sanitare,
oficii poștale, magazine, etc.) au în
mod frecvent o arhitectură simplă și
funcțională.
5
Se recomandă reintroducerea în uz a acestor clădiri, reabilitarea într-o manieră
ponderată, punerea lor în valoare fără intervenții de modernizare inutile.
Acestea fac parte din fondul construit din mediul rural și constribuie și
completează imaginea generală a așezării.
6
7
25
9
27
2. SPECIFICUL LOCAL. Clădiri cu alte funcțiuni, reprezentative pentru așezările rurale
26
2
Conac.
3
Conac, sat Cojanu, com. Berca.
1
Casa Săseanu, sat Bâscenii de Jos,com Calvini, jud. Buzău. Monument istoric.
5
4
Conac.
6
Clădire, sat Cojanu, com. Berca.
Sediu actual, spital, com Vintilă Vodă, jud. Buzău.
9
7
Magazin, Nehoiu, jud. Buzău.
8
Conac Irina Butculescu, com Scorțoasa, jud. Buzău.
10
Sediu actual, dispensar, com Vintilă Vodă.
Com. Cozieni
Magazin
11
12
Construcție cu destinație agricolă, com. Cozieni.
13
Construcție cu destinație industrială, sat Ploștina, com. Lopătari.
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR. 3.1. Prevederi generale privind intervențiile noi.
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR
Amplasarea construcțiilor noi trebuie să respecte coerența de ansamblu în care se integrează. Aceasta se va face conform specificului localității, în funcție de accesibilitate, panta terenului, orientare,
însorire, curenți de aer, prezența unui curs de apă, tipul tramei stradale, retrageri de la stradă/uliță, număr de clădiri amplasate pe
lot și distanțele dintre acestea (ierarhizare).
Modul de amplasare a construcțiilor pe lot va avea la bază reglementările P.U.G., Codul civil, normativele și legislația în vigoare la data întocmirii proiectului privitoare la distanța minimă dintre construcții,
însorire, siguranță și stabilitate, siguranță la foc.
Nu se recomandă derogări de la regulamentele locale de urbanism prin documentații de urbanism PUD/PUZ. În situația în care se vor întocmi astfel de documentații, acestea vor cuprinde obligatoriu
documentația pentru studiul de amplasament și încadrare în volumetria de ansamblu, conform cu prevederile din Anexa 1. Se va justifica amplasarea pe teren cu un plan de încadrare în zonă, care să evidențieze
așezarea tradițională a construcțiilor pe loturi în zonă. Se vor identifica zone de risc (de exemplu, harta de inundabilitate, alunecările de teren etc.)
Atât în cazul zonelor construite cu lotizări carteziene, a zonelor unde clădirile
sunt adunate cât și a zonelor cu tramă stradală organică se recomandă, pentru construcțiile noi, o retragere de la stradă pentru
a se respecta coerența și caracterul habitatului tradițional. Există și zone unde, în spațiul dintre casă și stradă este amplasată o anexă, aceasta având o siluetă particulară șau un gabarit ușor mai mare decât
cel uzual dar acestea se vor păstra ca atare.
A. Construcții noi cu gabarit
mic (<120 mp), construcții noi
cu gabarit mediu (120 – 250
mp) și construcții noi cu gabarit
mare (250 – 395 mp), dispuse
în sistem pavilionar
Amplasarea construcţiilor pe lot
se va face cu păstrarea organizării şi
a ierarhizării specifice pe parcelă a
construcţiilor, asigurându-se coerenţa
ansamblului și integrarea volumelor
în imaginea generală percepută de la
nivelul străzii.
Pentru menținerea sau refacerea
identității spațiului tipic rural, este
importantă preluarea și evidențierea
relației dintre zonele unei gospo
dării,
accesele
către
locuință/anexe,
traseele,
articulațiile,
gabaritele,
orientarea construcțiilor unele față de
celelalte și față de drum, precum și
specificul arhitecturii locale.
Pentru intervenţiile pe construcţii
existente
(reconversie
şi/sau
extindere), conversia funcţională şi
volumetrică se va realiza cu păstrarea
specificului
local
şi
integrarea
construcţiei şi a extinderilor în
ansamblul organizării gospodăriei.
Intervenţiile pe construcţiile existente
şi construcţiile noi nu trebuie să iasă
în evidenţă ca elemente dominante,
vizibile din drum sau din diverse
puncte de perspectivă şi de belvedere
cunoscute la nivel local.
Se va justifica amplasarea pe teren
cu un plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze așezarea
tradițională a construcțiilor pe loturi în
zonă.
Se vor amplasa, preferabil, în vatra
satului, ținând cont de țesutul rural
existent și de specificul local. Dacă
este cazul modificării planului p
arcelar
existent (divizare sau comasare), acest
lucru se va realiza fără modificarea
imaginii spațiului public.
Se au în vedere următoarele
elemente:
Clădirea să fie izolată sau
construcțiile în sistem pavilionar.
Se pot realiza și legături de circulație
sub forma unor volume mici, a căror
înălțime la coamă este redusă față de
corpurile principale, cu retrageri față
de planul corpurilor principale sau/și
înălțimea la streașină;
Orientarea să fie raportată
la punctele cardinale – fațada
principală orientată spre sud, sud-est,
sud-vest. Aceasta generează iluminare
constantă a spațiilor principale și
utilizarea energiei solare în beneficiul
utilizatorului;
Amplasarea
construcțiilor
în
raport cu strada să fie după
modelul tradițional.
Se va urmări poziționarea pe lot și
în funcție de modul de percepție de la
nivelul străzii.
B. Construcții noi cu gabarit
mare (peste 250 mp), de tip
monovolum
Construcţiile noi nu trebuie să iasă
în
evidenţă ca elemente dominante
vizibile din drum sau din diverse
puncte de perspectivă şi belvedere
cunoscute la nivel local.
Construcțiile noi de tip monovolum
se amplasează în zonele extravilane,
fără a afecta peisajul și perspectivele
importante către sat.
Se va justifica amplasarea pe teren
cu un plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze încadrarea în
ţesutul rural a construcţiilor propuse
şi armonizarea cu scara şi modul de
distribuţie pe lot.
Construcțiile cu gabarit mare,
monovolum, care depășesc scara
locului, vor fi amplasate în afara satului,
la marginea localității, într-o zonă
rezervată prin PUG sau neocupată de
țesutul specific local.
În general, se recomandă ca acestea
să fie amplasate într-o zonă în afara
unghiurilor de vizibilitate importante,
la o distanță mai mare de sat, astfel
încât sa nu afecteze zonele de vedere
deschisă către peisaj, să nu se
interpună.
3.1. Prevederi
generale privind
intervențiil
e noi
Există două soluții de amplasare:
a) în afara vetrei satului – pentru
funcțiuni precum: centre de producție
și de procesare de dimensiuni mari,
mori de apă, ferme agrozootehnice,
săli de sport mari etc.
b) în vatra satului: toate celelalte
funcțiuni.
Noile construcții se vor împărți în trei
categorii:
A. Construcții noi cu gabarit
mic (max. 120 mp) – adecvate
pentru funcțiuni precum: locuințe
individuale și anexele gospodărești ale
acestora, cabinete medicale, puncte
farmaceutice, instituții publice, ateliere
meșteșugărești sau de producție de
mici dimensiuni, centre comunitare cu
rol social, agropensiuni.
B. Construcții noi cu gabarit mediu
(120 – 250 mp) – adecvate pentru
funcțiuni de tipul: locuințe individuale
și anexele gospodărești ale acestora,
funcțiuni
educaționale
(creșe,
grădinițe, afterschool, etc.), instituții
publice, ateliere mecanice, hale de
producție, ateliere meșteșugărești și
de producție de dimensiuni med
ii.
C. Construcții noi cu gabarit
mare (peste 250 mp) – realizate
sub formă de ansamblu pavilionar,
adecvate implantării în țesutul rural a
funcțiunilor de tip: educațional (școli),
servicii, birouri, administrație, IT etc.
sau realizate sub formă de ansambluri
de dimensiuni mari, adecvate pentru
funcțiuni de tipul: educațional (școli,
săli de sport), producție, activități
meșteșugărești, depozitare, clădiri
zootehnice, vinării etc.
Ghidul
se
adresează
atât
construcţiilor
existente,
cât
şi
construcţiilor propuse. Atât pentru
conversia construcţiilor existente,
cât și pentru construcţiile propuse,
se recomandă folosirea tehnicilor, a
materialelor tradiţionale şi a meşterilor
care încă mai există în zonă.
Pentru toate funcţiunile aflate în
studiu, se recomandă refolosirea
fondului construit existent: a caselor,
a grajdurilor, a anexelor gospodărești,
care să valorifice un fond construit
valoros (există, de exemplu, casele
tradiționale
abandonate, nu numai
cele clasate ca monumente istorice),
care păstrează de cele mai multe ori
caracteristici esențiale ale arhitecturii
tradiţionale.
Deoarece sunt sate al căror fond
construit tradițional s-a degradat
foarte mult în ultimii 25 de ani, aceste
recomandări se vor aplica diferențiat.
Există multe sate care au
monumente istorice în jurul cărora
a fost reglementată o zonă de
protecție prin P.U.G.
În
aceste
zone,
regulile
arhitecturale trebuie să fie stricte și
este foarte important ca autoritățile
locale să urmărească respectarea
lor.
Este important ca autoritățile
locale să demareze studii și planuri
de urbanism prin care să identifice
ansambluri
de
arhitectură
tradițională: zone, ulițe sau grupuri
de gospodării care și-au păstrat
caracterul tradițional și care merită
să fie incluse într-o zonă protejată
pentru care se vor respecta
aceleași reguli stricte.
În zonele în care s-au păstrat cele
mai multe construcții tradiționa
le, chiar
dacă acestea au dispărut în ultimii ani
sau sunt disparate, este important
ca autoritățile locale și locuitorii să
conlucreze în ideea reconstrucției
specificului arhitecturii tradiționale prin
respectarea cu strictețe a principiilor
tradiționale de construire.
Aceste reguli vor fi respectate și în
cazul amplasării unor construcții noi în
vecinătatea lor.
În cazurile intravilanului satelor care
a fost extins prin P.U.G. unde nu sunt
construcții tradiționale sau în cazul
țesutului rural neomogen unde peisajul
construit tradițional s-a destrămat,
se vor aplica reguli arhitecturale
generale, care vor urmări crearea unei
imagini unitare și echilibrate a fondului
construit.
Este necesar ca autoritățile locale
să gestioneze evoluția localității cu
răspundere.
Modalităţi prin care se pot realiza
extinderile:
- prin reconversia şi extinderea
anexelor gospodărești;
- în continuarea volumului, la aceeași
înălţime sau la înălțime mai mică
decât
acoperișul existent, păstrând însă
forma acestuia și respectând ierarhia
volumelor;
- ca volum nou, similar ca formă şi
proporţie, legat de volumul existent
prin diverse spaţii de articulare;
- pe verticală, prin mansardarea
podului existent, fără a ridica toată
structura acestuia pe un parapet.
27
9
29
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR. 3.2. Amplasarea în cadrul așezării. 3.2.1.Specificul așezărilor. 3.2.2. Recomandări
3.2. Amplasarea în
cadrul așezării
28
30
Construcțiile cu gabarit mic, cele
cu gabarit mijlociu și cele cu gabarit
mare care pot fi realizate sub formă de
ansamblu pavilionar și se încadrează
în țesutul local vor fi amplasate în
vatra satului sau la marginea acestuia
ținând cont de amplasarea clădirilor
din vecinătate, pentru a asigura
însorirea, igiena și coerența arealului
din care vor face parte.
Construcțiile cu gabarit mare,
monovolum, care depășesc scara
locului, vor fi obligatoriu amplasate în
afara satului, la
marginea localității,
într-o zonă rezervată prin PUG
sau neocupată de țesutul specific
local, fără să agreseze peisajul și
perspectivele importante către sat.
În general, se recomandă ca acestea
să fie amplasate într-o zonă din afara
conurilor de vizibilitate importante,
chiar la o depărtare mai mare de sat.
3.2.2. Recomandări
Amplasarea trebuie să aibă la bază
cutumele locale, reglementările
prevăzute în regulamentul de
urbanism specific fiecărei zone
şi Regulamentul General de
Urbanism, cu modificările şi
completările ulterioare.
Nu sunt recomandabile derogările
de la RLU prin documentații de
urbanism PUD/PUZ.
1
Autorizarea lucrărilor se face cu
respectarea normelor stabilite de
consiliile locale pentru ocuparea
raţională a terenurilor şi pentru
realizarea următoarelor obiective:
- completarea zonelor centrale,
potrivit condiţiilor urbanistice
specific impuse de caracterul
zonei, având prioritate instituţiile
publice, precum şi serviciile
de
interes general;
- valorificarea terenurilor din
zonele echipate cu reţele tehnicoedilitare;
- a nu se modifica țesutul rural,
fiind unul dintre elementele
valoroase
- păstrarea relației cu peisajul;
- păstrarea relației cu pârâul.
Până la începutul secolului al XXlea, pârâul era vital în viața localităților,
folosit
atât
pentru
adăparea
animalelor, spălat, amplasarea morilor
cât și pentru stingerea incendiilor.
Actualmente zona pârâului este
abandonată și plină de gunoaie.
Pârâul poate deveni un coridor verde
prin plantare și amenajarea unor
pietonale și trasee pentru biciclete și
păastrat pentru intervenții de urgență.
- păstrarea relației cu monumentele
istorice: se interzice obturarea
monumentelor istorice sau afectarea
contextului istoric în care se află.
3.2.1.Specificul așezărilor
De-a lungul vremii, așezarea clădirilor
s-a caracterizat prin adecvarea la relief
şi adaptare continuă la stilul de viață al
epocii și la condiții
le climatice.
Parcelele sunt dispuse, în general,
cu latura scurtă înspre stradă, iar
casele sunt amplasate pe partea din
față a lotului cu retragere mai mare
față de stradă. Între gospodării sunt
suprafețe de teren ocupate de livezi
cu pomi fructiferi, sau de semănături.
Se urmărește ca terenul relativ plat din
interiorul gospodăriei să nu fie ocupat
cu clădiri, ci să fie folosit ca bătătură
sau ca grădină de legume.
2
4
Din spațiul public, clădirile din zona deluroasă și muntoasă a Buzăului sunt
percepute într-o multitudine de unghiuri, într-un mod dinamic, fie că drumul este
pe o latură sau pe două laturi. Înconjurate de multă vegetație, clădirile se expun
vederii într-o manieră elegantă, dominantă. Distanța între clădirile tradițonale era
mult mai mare, fiind intercalate zone de grădină, fâneață sau livadă.
3
5
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR. 3.3. Indicatori urbanistici.
Pentru a menține sau
reveni la caracterul
al așez
rilor rurale
se recomandă să se
de
caracteristicile
habitatului tradițional:
a restaura,
tradițional
din zonă
țină cont
structurii
1. Tramă stradală organică. Zonele
cu tramă stradală sinuoasă să fie
menținute iar noile lotizări să utilizeze
același tip de tramă.
În cazul localităților cu tramă stradală
carteziană, se recomandă ca lotizările
să se realizeze folosind același
principiu de compoziție cartezian.
2.
Diversitatea
categoriilor
de folosință ale terenurilor în
intravilan.
Este
necesară
menținerea
diversității categoriilor de folosință
ale terenurilor în intravilan și anume:
curți construcții alternate cu pădure,
fâneață împădurită, fâneață, fâneață
cu livadă, livadă, vie, teren agricol.
Se va evita defrișarea zonelor
împădurite din intravilan.
3. Plantații în intravilan. Dacă
regulamentele locale de urbanism
nu prevăd altfel, noile clădiri și
extinderile construcțiilor existente să
se amplaseze la minim 5 m
de limita
de proprietate spre stradă iar spațiul
creat între stradă și construcție să se
planteze.
Zonele de agricultură și de
pomicultură extensivă să fie întrerupte
la maxim 100 m lățime cu front la
stradă.
Nu se va construi pe terenurile
agricole din intravilan, terenurile cu
destinaţia de fâneaţă sau livadă (cu
excepția clădirilor de exploatare a
fructelor și legumelor).
Construcţiile se vor amplasa
corespunzător funcţiunilor pe care
le adăpostesc: funcţiunile cu scară
mare, funcţiunile posibil generatoare
de poluare (fermele de animale, de
procesare a biomasei, depozitele
etc.), incompatibile în mod direct
cu funcţia de locuire, se vor muta
la periferia satului, în zonele de
dezvoltare a acestuia, în zone cu grad
mare de răsfirare, după caz.
Amplasarea construcţiilor care, prin
natura şi destinaţia lor, pot genera
riscuri tehnologice (determinate de
procesele industriale sau agricole
care prezintă pericol de incendii,
explozii, radiaţii,
surpări de teren sau
de poluare a aerului, a apei sau a
solului) se face numai pe baza unui
studiu de impact elaborat şi aprobat
conform prevederilor legale.
Se va evita comasarea sau divizarea
parcelelor, ţinându-se cont de
caracteristicile parcelarului istoric
păstrat. Modificarea (comasarea
sau divizarea) acestuia este permisă
dacă nu se schimbă/alterează
imaginea spaţiului public. Amplasarea
intervenţiilor în vatra satului şi/sau în
zonele periferice se va justifica prin
studiul de amplasament (Anexa 1).
NU!
1
AȘA NU: Construcțiile cu gabarit mare
acoperă sau chiar anulează perspecivele
valoroase spre peisajul natural.
NU!
2
AȘA NU: Construcții noi cu gabarit mare care agresează și alterează caracterul
specific zonei rurale prin amplasarea în cadrul așezării, dimensiuni și cromatică.
A. Construcții noi cu gabarit
mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare,
dispuse în sistem pavilionar (p
este
250 mp)
Se vor amplasa, preferabil în vatra
satului, ținând cont de țesutul rural
existent și de specificul local, iar dacă
este cazul modificării planului parcelar
existent (divizare sau comasare), acest
lucru se va realiza fără modificarea
aspectului spațiului public. Amplasarea
în vatra satului se va justifica printrun studiu de amplasare doar pentru
clădirile cu gabarit mare.
B. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp), de tip monovolum
Se vor amplasa în exteriorul vetrei
satului, într-o zonă acceptată prin
PUG/PUZ sau neocupată de țesutul
specific local, pentru a nu agresa
caracterul rural al zonei. Se vor găsi
soluții compensatorii de ameliorare
a impactului vizual major asupra
teritoriului: împrejmuirea cu vegetație,
acoperirea cu iarbă, îngroparea parțială
în pământ etc. Amplasarea se va
justifica printr-un studiu de amplasare.
3.3. POT, regim
de înălțime
Construcțiile noi vor avea la bază
reglementările PUG, Codul civil,
normat
ivele şi legislaţia în vigoare
privitoare la distanţa minimă dintre
construcţii, însorire, siguranţă şi
stabilitate, siguranţă la foc.
Nu sunt recomandabile derogări de
la RLU prin documentații de urbanism
PUD/PUZ.
Dacă se vor întocmi astfel de
documentaţii, acestea vor cuprinde
OBLIGATORIU studiul de amplasament
şi încadrare în volumetria de ansamblu.
Indicatorii urbanistici diferă în
funcție de așezarea geografică a satului
și chiar în structura aceleiași așezări
rurale există o puternică corelare între
diferitele zone, gradul de densificare și
tipul de relief:
- în zona centrală (teren plat) POT
maxim 40%,
- în zonele adiacente drumurilor
principale (teren ușor înclinat) POT
maxim 25%,
- în zonele de margine ale satului
(teren înclinat) POT maxim 15%.
A.
Construcții noi cu gabarit
mic (<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare (peste
250 mp) dispuse în sistem pavilionar:
Indicatorii u
rbanistici generali sunt:
• POT maxim = 15%;
• Amprenta la sol maximă se va
încadra într-un dreptunghi de 8x12
m (în cazul clădirilor organizate în
sistem pavilionar, recomandarea este
valabilă pentru fiecare corp în parte al
ansamblului); excepție de la regulă fac
clădirile care vor avea pe laturile lungi
unul sau două foișoare, iar în această
situație fiecare foișor se va încadra
maxim în 3x4 m;
• Regimul de înălțime recomandat:
Demisol (nivel parțial îngropat) +
Parter și poate fi Etaj atunci când
terenul este în pantă;
Parter + Mansardă (folosirea podului
ca suprafață utilă);
Subsol + Parter+ Mansardă - potrivit
pentru terenuri plane;
Subsol + Parter + Etaj.
• Înălțimea maximă la streașină =
6 m (față de cota terenului în punctul
cel mai de jos) și 2 m (față de cota
terenului în punctul cel mai de sus);
• Înălțime maximă la coamă = 11 m
(față de cota terenului în punctul cel
mai de jos);
• Retragere minimă față de
limita de
proprietate dinspre stradă: 5 m; spațiul
rămas spre stradă va fi plantat;
• Retragere față de spatele lotului: 10
m; spațiul rămas va fi plantat;
• Nu se recomandă aliniament față
de stradă.
B.
Construcții
noi
cu
gabarit mare (peste 250 mp) de tip
monovolum:
Indicatorii urbanistici generali sunt:
• POT maxim = 20%
• Regimul maxim de înălțime este
Demisol/Subsol + Parter + Mansarda;
• Înălțime maximă la streașină = 6 m
(față de cota terenului în punctul cel
mai de jos);
• Înălțime maximă la coamă = 14 m
(față de cota terenului în punctul cel
mai de jos);
• Retragere minimă față de limita de
proprietate dinspre stradă: 5 m; spațiul
rămas spre stradă va fi plantat;
• Pentru terenurile rezultate în urma
dezmembrării, POT și CUT se vor
calcula raportat la suprafața terenului
inițial, din planul parcelar istoric.
NU!
3
AȘA NU: Construcție cu gabarit mare
pentru o locuință, care sufocă clădirile
alăturate, ieși
nd din scara locului.
NU!
4
AȘA NU: Gabaritul, forma și cromatica neadecvate și exagerate pot aduce
prejudicii construcțiilor învecintate. Construcții noi care ies din scara locului,
contrastând prin volumul supradimensionat.
29
9
31
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR. 3.4.Amplasarea construcțiilor în afara vetrei satului. 3.5.Amplasarea construcțiilor în vatra satului
3.4.Amplasarea
construcțiilor în
afara vetrei satului
- încadrare în peisaj
30
32
Principii de proiectare a clădirilor
noi în extravilan:
1. Se va realiza studiu de
amplasament pentru proiectele ce se
vor realiza în extravilan. Va conține:
- Studiu de vizibilitate (inserții pe
poze din puncte relevante) astfel
încât să nu domine ca prezență sau
agresive și să nu afecteze vizibilitatea
asupta unor construcții importante,
reprezentative (monumente istorice);
- Studiu de circulație și accesibilitate;
- Studiu asupra specificului local:
materiale,
vegetație,
dominante
vizuale:
2. Folosirea d
e materiale, tehnici și
meșteșuguri tradiționale locale acolo
unde acestea și-au dovedit
durabilitatea și eficiența energetică.;
3. Se va urmări conformarea și
performanța energetică ca parte
integrantă a proiectării de arhitectură:
- Proiectele vor fi adaptate la climatul
local (însorire, umiditate, vânturi
dominante, oscilații de temperatură,
ciclurile îngheț-dezgheț);
- Se vor folosi sistemele sustenabile
pentru refolosirea apei drenate și
echipamente ce utilizează energii
regenerabile (incluse încă din faza de
studiu de fezabilitate);
- Se vor evita materialele care
au efect negativ asupra mediului
înconjurător și asupra sănătății
populației;
- Se va ține cont de existența
gazului de tip radon care se degajă
în mod natural și de posibilitățile pe
care materialele naturale le oferă de
eliminare a acestuia.
Orice construcție monovolum va
avea impact important asupra imaginii
satului.
DA
1
DA
2
AȘA DA: Amplasarea unei construcții mari
e materiale, tehnici și
meșteșuguri tradiționale locale acolo
unde acestea și-au dovedit
durabilitatea și eficiența energetică.;
3. Se va urmări conformarea și
performanța energetică ca parte
integrantă a proiectării de arhitectură:
- Proiectele vor fi adaptate la climatul
local (însorire, umiditate, vânturi
dominante, oscilații de temperatură,
ciclurile îngheț-dezgheț);
- Se vor folosi sistemele sustenabile
pentru refolosirea apei drenate și
echipamente ce utilizează energii
regenerabile (incluse încă din faza de
studiu de fezabilitate);
- Se vor evita materialele care
au efect negativ asupra mediului
înconjurător și asupra sănătății
populației;
- Se va ține cont de existența
gazului de tip radon care se degajă
în mod natural și de posibilitățile pe
care materialele naturale le oferă de
eliminare a acestuia.
Orice construcție monovolum va
avea impact important asupra imaginii
satului.
DA
1
DA
2
AȘA DA: Amplasarea unei construcții mari
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO