Zona Tara Fagarasului - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
1
3
SCOPUL GHIDULUI
Scopul acestui material este de a veni în sprijinul locuitorilor din mediul rural, al
autorităților locale, investitorilor, proiectanților și consultanților implicați în procesul
de construire sau elaborare a unor regulamente de construire în mediul rural.
Astfel, ghidul intenționează să ușureze activitatea echipelor de proiectare /
consultanță în alegerea configurațiilor, a materialelor și a tehnologiilor necesare
construirii în mediul rural, fie că vorbim despre proiecte finanțate prin Programul
Național de Dezvoltare Rurală, fie de proiecte cu finanțare privată sau despre
elaborarea documentațiilor de urbanism.
Obiectivul esenţial al acestui ghid este de a contribui la păstrarea valorilor
peisajului construit și natural al așezărilor rurale, de a evidenția aceste valori și de
a oferi atât modele de reabilitare a clădirilor existente cât și modele pentru noile
construcții astfel încât acestea să se integreze în context.
Ghidul își propune să fie
un instrument de lucru care să ofere un set de reguli ușor de aplicat, cu exemple
clare (inclusiv de tipul AŞA DA sau AŞA NU), care să faciliteze alegerea modelelor
adecvate.
Proiectele de succes din mediul rural evidențiază faptul că există o legătură
foarte strânsă între calitatea peisajului natural, a celui construit și calitatea vieții.
Creșterea calității vieții trebuie să țină cont de conservarea peisajului cultural
existent și a tradițiilor, acestea fiind, de fapt, resurse esențiale pentru o dezvoltare
durabilă a comunităților. Viitorul oricărei comunități depinde de modul în care își
administrează resursele. Mediul construit (construcțiile de orice fel) poate fi o
resursă extrem de valoroasă sau din contră, doar un consumator de resurse. În
acest sens, prezentul material propune soluții care pun în valoare înțelepciunea
tradiției constructive locale, a utilizării responsabile a resurselor locale dar
n
același timp oferind soluții noi, ce țin de materiale și tehnici moderne de construcție
și de utilizarea surselor de energie regenerabile.
1
Fig.1. Perspectivă amplă a zonei Țării Făgărațului.
IMPLICAREA
COMUNITĂȚII ÎN
GOSPODĂRIREA
RESPONSABILĂ
A MEDIULUI
CONSTRUIT
Grija cu care întreținem, reparăm
sau construim - fie că este vorba
de casele tradiționale părintești
sau de clădiri noi, reprezintă un
proces ce presupune asumarea
unei responsabilități față de întreaga
comunitate.
Orice clădire trebuie percepută în
primul rând ca o componentă a
ansamblului așezării sătești. Astfel,
o clădire trainică, frumoasă, care își
îndeplinește bine rostul pentru care
a fost construită, ar trebui să fie un
motiv de mândrie pentru întreaga
comunitate. Acest lucru devine și mai
evident, mai relevant, în cazul clădirilor
cu funcțiuni publice, comunitare:
primăria, școala, „Căminul Cultural”,
dispensarul, clădiri de cult, etc.
2
Prin
cipiile care vor sta la baza
oricărei intervenții asupra mediului
construit din zonele rurale (fie
că este vorba de conservare,
întreținere,
modernizare
sau
construire) sunt următoarele:
respectul
pentru
moștenirea
culturală; se va urmări cu precădere
integrarea în context prin păstrarea
nealterată a identității așezării, a
peisajului construit și a celui natural.
- responsabilitate față de urmași;
îmbunătățirea condițiilor de viață în
2
prezent se va face prin valorificarea
resurselor locale în mod judicios,
având o strategie pe termen lung,
pentru a rămâne disponibile și
generațiilor viitoare; se vor utiliza
surse de energie regenerabile.
- valorificarea amplasamentului astfel
încât forma/volumetria și înfățișarea
clădirii să reflecte climatul
local:
orientare și însorire, umiditate și
vânturi dominante, oscilații de
temperatură, etc.
- utilizarea materialelor și tehnicilor
tradiționale care de fapt reflectă
soluțiile cele mai b
une cristalizate
de-a lungul timpului pentru condițiile
de mediu locale.
- utilizarea materialelor reciclabile și
refolosirea apelor uzate și pluviale.
Pentru noile programe / funcțiuni
propuse în mediul rural, întotdeauna
se vor analiza următoarele aspecte:
- Relevanța: „Cât de necesară este
această nouă clădire sau ansamblu
pentru comunitate? Cum se va
asigura întreținerea și funcționarea
noilor clădiri?”
- Incluziunea socială: „Cât de
echitabilă este repartizarea serviciilor,
a utilităților, a facilităților de producție
3
în teritoriu? ”.
Se va urmări favorizarea accesului
tuturor membrilor comunității în
aceeași măsură la noile
funcțiuni.
Dezvoltarea economiei
locale prin revitalizarea
activităților economice
tradiționale și
recalificarea
profesională
În anumite comunităţi, activitățile
economice tradiționale au încetat,
fie din cauza lipsei de interes pentru
acele produse tradiționale, fie din
cauza lipsei de transfer de c
unoștințe
ale meșteșugului de la meșter către
ucenici ca urmare a migrației tinerilor
către mediul urban. În contextul
actual al creșterii interesului pentru
produsele autentice meșteșugărești și
pentru stilul de viață mai natural de la
țară, revitalizarea acestor activități
economice tradiționale poate contribui
la dezvoltarea economiei locale.
doar printr-o politică investiţională
coerentă, care trebuie să urmeze
niste paşi necesari, cum sunt:
- oferirea posibilității de calificare /
re-calificare profesională;
- oferirea posibilității organizării de
schimburi de experiență și cursuri
practice; comercializare și valorificare
a materialelor de construcție ecologice
de proveniență locală;
Rolul arhitectului
Arhitectul are rolul de a transforma
și materializa dorințele și aspirațiile
beneficiarului cu privire la procesul
de construire, adaptând cerințele
acestuia la contextul geografic natural,
social și economic, la posibilitățile
co
nstructive și la cadrul legislativ.
În acest sens, arhitectul are rolul de
a explica beneficiarului oportunitățile
și constrângerile ce caracterizează
proiectul, asigurând fezabilitatea
acestuia și urmărind sporirea calității
vieții utilizatorilor și a mediului
construit, în general.
Tinerii pot fi încurajați să rămână
în comunitate prin asocierea
meșteșugului cu un motiv de mândrie
și asigurarea unui trai decent.
Acest deziderat se poate atinge
4
5
6
”Numai prin noi înşine, oricât de puternică ne-ar fi individualitatea, n-am putea ajunge la o formulă sufletească întreagă. În
fiecare din noi sunt reprezentaţi nu numai factorii actualităţii, ci toţi aceia care în decursul timpurilor au încrucişat destinul
omenesc. Întreaga noastră alcătuire sufletească poartă pecetea societăţii şi culturii în cadrul cărora ne-am format.
Acumulările trecutului, febrilitatea clipei de faţă şi aşteptările viitorului, toate acestea alcătuies
c în sufletul nostru o mare
solidaritate de valori.” Dimitrie Gusti.
CUPRINS
SCOPUL GHIDULUI ....................................................................1
IMPLICAREA
COMUNITĂȚII
ÎN
GOSPODĂRIREA
RESPONSABILĂ A MEDIULUI CONSTRUIT ..............................2
1. ZONA .......................................................................................4
2. SPECIFICUL LOCAL ...............................................................7
3. AMPLASAREA CONSTRUCȚIILOR .....................................17
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE............................26
5. ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE ...........................................30
5.1. ACOPERIŞUL ...........................................................31
5.2. PEREŢII ...................................................................45
5.3. FUNDAŢIILE ............................................................50
5.4. TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE ......................................51
5.5. ELEMENTELE D
E FAŢADĂ .....................................56
5.6. AMENAJĂRILE EXTERIOARE ...............................61
5.7 PORȚILE ...................................................................64
6. SPAȚIUL PUBLIC ..................................................................66
7. PERFORMANŢA ENERGETICĂ ............................................70
8. CONCLUZII.............................................................................76
ANEXE........................................................................................75
BIBLIOGRAFIE..........................................................................79
CREDIT IMAGINI........................................................................80
6.1
Fig. 6.1 Perspectivă spre munții Făgăraș.
3
1. ZONA
1.1. Delimitarea geografică
a zonelor după unități
administrativ-teritoriale.
4
Țara Făgărșului, cunoscută și sub numele
de Țara Oltului, este una dintre cele mai
mari și mai bine individualizat
e depresiuni
ale Transilvaniei, mărginită la sud de Munții
Făgăraș și Perșani iar la nord și nord-est de
platoul Târnavelor.
Din punct de vedere administrativ, în
prezent, ținutul istoric al Țării Făgărașului,
aparține județelor Brașov și Sibiu.
Ghidul se aplică în toate satele
de pe teritorul administrativ
al următoarelor localități:
Județul Brașov:
Sate:
Părău (și satele Grid, Veneția de Jos și
Veneția de Sus).
Șinca Veche (și satele Bucium, Ohaba,
Perșani, Șercăița și Vâlcea).
Șinca Nouă (și satul Paltin).
Hârseni (și satele Copăcel, Măliniș,
Mărgineni și Sebeș).
Recea (și satele Berivoi, Dejani, Gura Văii,
Iași, Săsciori și Săvăstreni).
Lisa (și satele Breaza și Pojorta).
Sâmbăta de Sus (și satul Stațiunea
Climaterică Sâmbăta).
Viștea de Jos (Olteț, Rucăr, Viștea de Sus
și Viștișoara).
Drăguș
Ucea (Ucea de Jos, Corbi,
Feldioara, Ucea de Sus)
Orașe: Făgăraș, Victoria
7
Fig.7. Delimitarea după unită
ți administrativ-teitoriale a zonei Țara Făgărașului.
Sate din județul Brașov,
aparținând Țării Făgărașului
având o puternică
influență săsească
(pentru satele din Țara Făgărașului
care prezintă caracteristici ale
așezărilor și arhitecturii săsești se va
consulta și „Ghidul de arhitectură
pentru încadrarea în specificul local
din mediul rural. Zona cu influenta
săsească, sudul Transilvaniei”):
Județul Sibiu:
Sate:
Arpașu de Jos (și satele Arpașu de Sus și
Nou Român).
Cârța (reședința) și Poienița.
Cârțișoara
Porumbacu de Jos (și satele Colun,
Porumbacu de Sus, Sărata și Scoreiu).
Bradu, Glâmboaca, Mârșa și Săcădate.
Racovița (și satul Sebeșu de Sus)
Turnu Roșu (și satul Sebeșu de Jos)
Orașe: Avrig
(pentru satele din vestul Tării Făgărșului
care prezintă caracteristici ale așezărilor
din Mărginimea Sibiului se va consulta
și „Ghidul de arhitectură pentru
încadrarea în specificul local din mediul
rural
. Zona Mărginimea Sibiului)
8
Fig.8. Delimitarea geografică a zonei Țara Făgărașului.
Mândra (și satele Râușor, Șona și
Toderița, Ileni).
Șercaia (și satele Hălmeag, și Vad).
Comăna de Jos (și satele Comăna de
Sus, Crihalma și Ticușu Nou).
Hoghiz (și satele Bogata Olteană,
Cuciulata, Dopca, Fântâna și Lupșa).
Beclean (și satele Boholț, Calbor, Hurez
și Luța).
Voila (și satele Cincșor, Dridif, Ludișor,
Sâmbăta de Jos și Voivodeni).
1.2. Precizarea
caracteristicilor
specifice ale zonei
Denumirile teritoriului
Structura apelativelor atribuite acestui ținut, evocate de izvoarele istorice scrise,
cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi, permite clasificarea
lor în funcție de trei criterii: geografic, etnic și politico-administrativ. Populația
românească a utilizat prevalent denominația geografică, desemnând teritoriul
sub numele Țara Oltului. Sinonimul său german poartă denumirea Altland.
Regionimul Țara
Făgărașului derivă din numele așezării Făgăraș, devenită în
prima jumătate a secolului al XIV-lea centrul politico-administrativ al acestui ținut.
Caracteristici geografice și climatice
Desfășurată sub forma unei fâșii, dispusă pe axa est-vest, cu lungimea de 82
km și lățimea variind între 12 și 19 km, depresiunea relevă două tipuri principale
de relief. Acestea se succed dinspre munte: Munții Făgăraș, sub forma unui
vast amfiteatru cu deschiderea către nord, spre lunca largă a Oltului, și Podișul
Hârtibaciului. Relieful colinar format din dealurile submontane perșanofăgărășene, cu altitudini cuprinse între 500 și 800 m și adânc fragmentat de
acțiunea freatică a râurilor montane, sugerează o anfiladă de contraforturi
naturale, care dispar treptat la nord-est de Valea Veneției. Această unitate se află
în legătură cu alte câteva subunități distincte de relief, compuse, de la est spre
vest, din dealurile Perșanilor, central-fă
gărășene, Măgurei și Blidăriei. Câmpia
10
Fig.10. Vedere din
„Poiana narciselor”
Rezervaţia
piemontană făgărășeană se extinde
de la altitudinea de aproximativ 700
m, către munte, până la aproximativ
400 m, cât măsoară în medie pe
Valea Oltului.
Clima depresiunii este temperatcontinentală moderată și înregistrează
o temperatură medie anuală de 8,7
°C, cu creșteri maxime în luna iulie
și scăderi minime în luna ianuarie.
Precipitații abundente, sub formă de
ploaie, sunt semnalate în lunile maiaugust, când ating o cantitate maximă
de 128,4 mm, iar sub formă de zăpadă
în lunile octombrie-martie. Predomină
vântul dinspre vest care ajunge la
viteze foarte mari pe timp de iarnă.
Vegetația naturală și fauna
Vegetaţia actuală reprezintă, în mare
parte, aspectul vegetaţiei naturale,
precum şi ecosisteme fragmentare
sau integrale secundare, instalate in
urma intervenţiei omului in decursul
timpului.
Analiza speciilor de arbori din zon
ă
este relevantă deoarece lemnul a
reprezentat, de-a lungul timpurilor,
principalul material de construcție.
De asemenea, alături de relief și floră,
fauna reprezintă unul dintre atracțiile
turistice ale zonei, în condițiile în care
turismul devine una dintre principalele
activități economice în zonă.
9
Fig.9. Versantul nordic al Munților Făgăraș și relieful colinar submontan perșanofăgărășean.
În zona Țării Făgăraşului se
disting mai multe zone floristice
condiţionate
de
diversitatea
geomorfologică și climatică; formele
de relief caracteristice - muntele
și depresiunea - accentuează
contrastele de vegetaţie. Pe culmile
muntoase predomină flora alpină și
subalpină, dezvoltându-se mai ales
o vegetaţie ierboasă și, într-o mică
măsură, cea lemnoasă (conifere
11
12
Fig.11. Vedere din Rezervaţia
„Lacul și golul alpin Bâlea”
Fig.12. Cocoșul de munte prezent in
zona alpina
pitice). Pe măsură ce se coboară în
altitudine, în
cep uriaşele păduri de
rășinoase, predominate de molid și
larice. În pădurile de molid se află
din loc în loc poieni destinate exclusiv
pășunatului.
Vadului, cu o suprafaţă de 400 ha și
considerată printre cele mai înalte
rezervaţii de acest fel din Europa.
O altă importantă rezervaţie este
„Lacul și golul alpin Bâlea”, cu o
suprafaţă de 120 ha, care ocroteşte
peisajul glaciar, lacul, stâncăriile, flora
și fauna specific alpină.
Coborând, urmează pădurile de brad
și cele în care se amestecă molidul
cu fagul, după care pădurile de
foioase iau locul celor de conifere,
elementul cel mai întâlnit fiind fagul;
dintre arbuşti, mai răspandit este
alunul. Față de bogăția arborescentă
a înălţimilor, şesul depresionar pare
sărac, aproape total lipsit de păduri
cu exceptia pădurii de luncă întinsă
de-a lungul Oltului și formată din arin
negru, specii de salcie și plop, pajişti
umede.
Și din punct de vedere al faunei
deosebim trei
zone distincte alpină, subalpină și depresionară.
Emblematic pentru zona alpină este
prezența caprelor negre și al păsărilor
de pradă, al vulturilor și acvilelor.
În zona subalpină, prin pădurile de
conifere și foioase, întâlnim mamifere
caracteristice: ursul brun, cerbul
carpatin, lupul, turme de mistreţi, jderi,
pisici sălbatice, râși, vulpi, dihori etc .
Dintre păsări merită menţionate
cocoșul de munte, ierunca și cojoaica
roşie de stâncă; potârnichea etc.
Apele repezi de munte sunt populate
de păstrăvi, lostrite și lipani; În râul Olt
și în celelalte ape de șes sunt prezenţi
somnul, crapul, știuca, cega; În
zonele repezi ale Oltului se pot întâlni
frecvent mreana, scobarul și lipanul.
Ca o recunoaștere pentru bogăția
și unicitatea florei și faunei din Țara
Făgărașului găsim mai multe zone
cu statutul de rezervatie naturală.
Rezervaţia cea mai cunoscută
din zonă este rezervaţia botanică
„Poiana narciselor” din Dumbrava
Caracteristici demografice
şi etnografice
Sistemul regional analizat este
suprapus în întregime zonei Țara
Făgărașului și parțial subzonei
Târnava Mare.
Zona a avut posibilități de comunicare
cu Oltenia și Muntenia prin intermediul
drumurilor de plai de peste munte,
dar și în mod direct, prin calea de
legătură creată de râul Olt. Legăturile
de peste munți s-au manifestat prin
treceri de populație în cele două
direcții, fenomen cu urme evidente în
toponimie.
Țara Făgărașului are populația
preponderent rurală față de cea
urbană.
Majoritatea
populației
este de naționalitate română și
religie ortodoxă. La nivel teritorial,
caracteristica
dominantă
este
scăderea populației, continuu după
1992, cu procente mai mari în zonele
greu accesibile. Sporul natural prin
tendința negativă din ultimii ani,
alături de marginirea populatiei active
spre orașele din țară și din străinătate,
joacă un rol important în diminuarea
populației.
Structur
a pe vârste a populației rurale
este caracterizată printr-un relativ
dezechilibru, procesul accentuat de
îmbătrânire demografică
fiind evident.
5
Ramuri economice și meșteșugărești
6
Potențialul economic al Țării Făgărașului este determinat de bogăția pădurilor și
a solurilor prielnice și de frumusețea și varietatea peisajului natural și construit,
astfel incât este reprezentat de agricultură, silvicultură și turism.
Desi în anii comunismului, zona a cunoscut o dezvoltare semnificativă a
industriei, în ultimele decenii, așa numitele „restructurări”au generat existența
unor extinse suprafețe industriale parțial abandonate sau utilizate la capacitate
redusă.
Printre ocupațiile tradiționale reprezentative se numără păstoritul, agricultura,
pomicultura și apicultura. De asemenea încă mai există îndeletniciri ce țin de
instalațiile de tehnică populară: moară, joagăr, coșuri de vâltorit, cazane, roată
de apă, etc. Printre oc
upațiile secundare se numară vanatoarea și pescuitul.
Ocupaţii principale:
Dintre ocupațiile tradiționale reprezentative menționăm păstoritul. În ceea ce
privește păstoritul în Țara Făgărașului, acesta a fost practicat din antichitate, iar
în secolele XVII și XIX sub forma transhumanței.
Ca meșteșuguri țărănești specifice zonei etnografice Țara Făgărașului amintim
olăritul, pictura pe sticlă, țesutul, cojocăritul, ultimele două fiind specifice și
pentru zona Târnava Mare. Regiunea cercetată se diferențiază prin tradițiile și
obiceiurile de mare vechime, dintre care cel mai cunoscut este obiceiul cetelor
de feciori din Țara Făgărașului.
- Agricultura este practicată în toate localităţile din zonă la nivel de subzistenţă
sau la scară mare;
- Pomicultura are o veche tradiţie în zonă, în special în partea de nord,
unde pomii au găsit condiţii bune de dezvoltare; fructele au constituit o sursă
suplimentară de venituri, prin v
nzarea rachiului, şi au avut un rol important în
alimentaţia tradiţională;
- Construirea instalațiilor de tehnică populară: joagăr, coșuri de vâltorit,
moară, cazane, roată de apă.
- Creşterea animalelor se practică uniform pe tot teritoriul zonei;
- Apicultura se practică uniform în întreaga zonă, datorită bogăţiei florei
melifere; ceara a servit secole de-a rândul la iluminat; produsele apicole au fost
întrebuinţate în medicina populară.
- Oieritul era una din cele mai răspândite activități, fiecare gospodărie avea cel
puțin 4-5 oi. Oieritul a constituit cea mai amplă formă de mișcare pastorală. Oile
nu erau duse peste Carpați, pe timp de iarnă erau ținute în sate, în felderă. Oierii
obișnuiau să le ierneze în gospodăriile lor, în grajduri, curți și oboare.
GSPublisherVersion 0.1.100.91
Ocupaţii secundare:
- Vânătoarea era favorizată de pădurile întinse, varietatea şi calitatea vânatului,
precum şi de sistemul de propriet
ate, care dădea tuturor moşnenilor posibilitatea
să vâneze fără restricţii; în prezent, vânătoarea este reglementată;
- Pescuitul s-a practicat în toate râurile şi pâraiele din zonă; în prezent, este
reglementat;
0
Joagarea, fierastrau de apa
Judeţele Sibiu și Brașov sunt unele dintre judeţele bogate în resurse naturale,
atât din punctul de vedere al cantităţilor, cât şi al diversităţii. Resursele pot fi
identificate şi la nivelul resurselor minerale de suprafaţă şi de adâncime (în
mare parte, gaze naturale). Industria este dominată de activităţile extractive şi
de producere a energiei. Industria prelucrătoare este reprezentată de: industria
alimentară şi a băuturilor, prelucrarea lemnului şi fabricarea de mobilă, industria
producătoare de confecţii şi îmbrăcăminte, industria materialelor de construcţie,
sticlă şi ceramică.
20 km
13
Prelucrarea pieilor si blanurilor
0 toponimie
20Ligia
kmFulga, Rodica
0
10
20 km
Fig.13.
Acti
vități lemnului
preindustriale și meșteșugărești atestate de
antroponimie.
Kronberger,
Moriși10
Prelucrarea
Consiliul
Județean Brașov, etno.brasov.ro, nr. 1/2002
Carbunarii (obtinerea mangalului)
Obtinerea sarii
Sticlarii (glajarii)
VInificatie
Joagăre,
fierstrău de
Prelucrarea pieilor
pieilor
și a
blănurilor
Joagarea, fierastrau
de apa fierastrau
Prelucrarea
si
blanurilor
Joagarea,
de apă
apa
Prelucrarea
pieilor si blanurilor
Vernite
Rotarit
Prelucrarea
lemnuui
Mori
Mori
Mori
Prelucrarea lemnului
Prelucrarea
lemnului
Prelucrarea pietrei
Dogarit (bucatarit)
Cărbunării
(obținerea
manganului)
Obținerea sarii
sării Obtinerea sarii
Carbunarii (obtinerea
mangalului)
Obtinerea
Carbunarii
(obtinerea
mangalului)
Obtinerea sidrilei
Olarit
Sticlării(glajarii)
(glăjării)
Vinificație
Sticlarii (glajarii) Sticlarii
VInificatie
Tiglarii
VInificatie
Drotarit
Varnițe (obținerea varului)
Caramidarii Vernite
Vernite
Rotărit
Rotarit
Rotarit
Cizmarit
Prelucrarea
pietrei
Prelucr
area inului
si canepii
Prelucrarea
pietrei
Prelucrarea
pietrei
Dogărit (bucatarit)
(butărit) Dogarit (bucatarit)
Dogarit
Obținerea
șindrilei
Obtinerea sidrileiObtinerea
sidrilei
Olărit
Olarit
Olarit
Tiglarii
Țiglării
Tiglarii
Drotărit
Drotarit
Drotarit
Caramidarii
Cărămidării
Caramidarii
Cizmărit
Cizmarit
Cizmarit
Prelucrarea inuluiPrelucrarea
si
canepii inului
Prelucarea
inuluisișicanepii
a cânepii
GSPublisherVersion 0.1.100.91
Industrie:
10
GSPublisherVersion 0.1.100.91
Meşteşuguri ţărăneşti:
-obținerea de cărbuni din lemn: Porumbacul de Jos, Porumbacul de Sus, Sărata, Boița.
-obținerea unor materiale de construcție și prelucrarea lor primară: Ungra, Bucium, Avrig
-prelucrarea lemnului: Sâmbăta de Jos, Porumbacul de Sus, Avrig și Racovița
-producția de sticlă: Dopca, Ucea de Jos, Arpașul de Sus
-olăritul: Hârșeni, Avrig, Turnul Roșu
Materiale de construcție specifice
Principalul material de construcţie este lemnul de stejar și de brad.
Se foloseşte piatra pentru realizarea soclului. Împreună
cu piatra, după 1900, începe să se folosească şi cărămida, atât pentru fundaţie, cât şi pentru ziduri, coloane şi arcade.
Tradițional învelitoarea era din paie, țiglă, rareori din șiță. În secolul XX a sporit ponderea de case de cărămidă cu învelitoare
din țiglă ceramică.
2. SPECIFICUL LOCAL
2
2.1. Peisaj rural natural și cultural
Peisajul zonei Țării Făgărașului este determinat de relația dintre mediul natural și intervențiile umane, dominant ramânând
însă mediul natural cu prezența maiestoasă a Munților Făgăraș și a râului Olt cu a sa luncă generoasă. Câmpia piemontană
a favorizat desfașurarea activităților agricole și a creșterii animalelor, activități ce de-a lungul secolelor au rămas principala
îndeletnicire a locuitorilor zonei.
Peisajul construit rural este compus, în principal, din așezări „îngrămădite”. De regulă gospodariile se află de-a lun
gul
albiei râurilor, multe dintre ele având două trupuri, de o parte și de alta a râului, cu terenurile agricole întinzându-se în
zonele înconjurătoare așezării. Pe lângă mediul construit caracterizat de tipologia gospodăriilor, parcelar, drumuri și ulițe,
intervenția omului se face simtită prin mozaicul culturilor agricole, al căpițelor de fân și al livezilor.
7
15.2
15.1
15.3
Fig.15.1, 15.2, 15.3 Așezările situate la nord de versantul munțiilor Făgăraș.
14.1
Fig.14.1 Prezența așezărilor în peisaj
este dată de silueta turlelor bisericilor.
14.2
Fig.14.2 Vedere din munții Făgăraș spre nord. Se disting discret siluetele
satelor printre arbori iar în depărtare se observă podișul Hârtibaciului.
16
Fig.16. Perspectivă spre vest, de pe colina podișul Hârtibaciului; de-a lungul
râului Olt se observă așezările.
2.2. Tipologii de sate
Așezările vechi, aparținând popoarelor autohtone, formate înainte de sec al XIII-lea, sau poat
e chiar și după colonizarea
Transilvaniei, sunt categorisite ca fiind endogene sau naturale și pot fi: sate cu case izolate, sate de tip răsfirat, sate de
vale și sate îngrămădite.
8
Așezările arhaice erau risipite constituite de străromâni care din pricina migrațiilor au fost nevoiți să părăsească zona văilor
deschise și să se retragă către zona muntoasă periferică.
Abia în perioada conviețuirii româno-slave au început să coboare din zonele muntoase și să se așeze în satele de tip
îngrămădit. Astfel s-au constituit satele adunate în regiunea văilor și câmpiilor. Acest fapt însă nu exclude existența
așezărilor românești răzlețe, chiar și a celor adunate în regiunile de câmpie pentru perioada mai veche.
Așezările de dată recentă, aparținând populației de sași din Transilvania colonizați în secolele XII-lea, XIII-lea, sau chiar
și populațiilor autohtone, sunt categorisite ca fiind normative sau exogene. Tipic pentru popul
ațiile de sași din Transilvania
colonizați în secolele al XII-lea si al XIII-lea este satul linear.
17
Fig.17. La baza versantului nordic al Munților Făgăraș se observă dispunerea așezărilor în șiruri paralele pe direcția est-vest.
Satele din Țara Făgărașului, în marea lor majoritate
îngrămădite, se înșiruie pe trei linii, aproape
paralele, cu direcția est-vest; iar spre est, unde Țara
Făgărașului se lărgește, se transformă în patru și
apoi în cinci rânduri de sate.
Primul rând de sate este cuprins de-a lungul fâșiei
înguste dintre Olt și versantul nordic al Munților
Făgăraș. Al doilea se întinde de-a lungul drumului
național și al căii ferate Brașov-Sibiu iar al treilea se
află la poalele munților.
Dintre satele îngrămădite dezvoltate de-a lungul
râurilor, unele formează două părți distincte pe cele
două maluri, ca de pildă Porumbacu de sus sau
Cârtișoara, iar altele cu forme mai complexe având
ulițe laterale sinuoas
e ce se desprind din străzile
principale paralele cu cursul văii, de exemplu
Berivoi, Vaida și Recea.
19
Fig. 19. Șona, sat din partea de est a zonei Țara Făgărașului, poziționat de-a lungul liniei
de contact dinspre nord a Țării Făgărașului, are nume de origine săsească (Schönau).
Tipologia așezării este tipic săsească, așezare de-a lungul drumului.
Satele din partea de est de-a lungul liniei de contact
dinspre nord, în marea lor majoritate sunt săsești,
sau cu nume de origine săsească, au tipul de
așezare de-a lungul drumului, ca: Șona (Schönau),
Hălmeag (Halmagen), Crihalma (Königsberg), Ugra
(Galt)
Cele mai dezvoltate așezări sunt Avrig, Porumbacul
de sus, Cârțișoara, Arpașu de sus, Viștea de sus,
Sâmbăta de sus, Drăguș și Șinca Veche.
18
Fig.18. Cârțișoara, una dintre cele mai dezvoltate așezări
din zona Țara Făgărașului, sat de tip îngrămădit dublat
pe cele două maluri ale râului Olt, formând două părți
distincte.
20
Fig.20. Apașu de sus, sat de tip îngrămădit dublat
pe cele două maluri ale râului Olt, formând două
părți distincte.
18.1
18.2
21
Fig.21. De la stânga la dreapta: Iași, Săvăstreni, Săsciori
Sate îngrămădite de dimensiuni mici.
Fig. 18.1, 18.2 Reprezentarea
schematică a tipoligiei de
sat îngrămădit cu cele două
variante întâlnite în această
zonă.
22
Fig.22. Berivoi, sat îngrămădit dublat pe cele două
maluri ale pârâului, prezentând forme curioase, având
străzi mai drepte, dintre care două mai mari paralele
cu cursul văii și cu străzi mărunte laterale.
9
2.3. Amplasarea pe lot și sistemul constructiv
Tipologii de gospodării
10
Gospodăriile sunt alcătuite din
locuință și construcții anexe, dispuse
în lungul parcelei. Evoluția tipică a
caselor din zona Făgărașului este
de la bordei, casa de lemn și piatră,
la casa de caramidă. Arhitectura
satelor este puternic influențată de
cea săsească din subzona învecinată.
Populațiile autohtone necolonizate
aveau curți de forme neregulate,
însă regiunile unde agricultura este
îmbinată cu creșterea animalelor, ne
poate determina să presupunem că
a intervenit o organizare a curților.
Astfel putem menționa „curtea
dublă”, cu o funcțiune economică
bine determinată, împărțită în două
părți, una rezervată casei și nevoilor
casnice, și o a doua, care servește
creșterii vitelor.
Populațiile de sași ce au colonizat
Transilvania au introdus tipologia
numită „curtea franconă”, având
formele regulate ale unui paralelogram
îngust și lung, cu casa perpendiculară
pe linia uliței și cu șura cu grajd
perpendiculare pe linia casei. Acest
tip de curte este întâlnit de obicei în
satele liniare.
mai multe cazuri, cu latura scurtă, casele fiind urmate, în prelungirea lor, de șoproanele pentru
uneltele agricole și de șurile mari, dispuse transversal pe lot, care despart curtea de grădină. În
cazul gospodăriilor săse
ti, grajdurile sunt dispuse în prelungirea caselor, iar în cazul gospodăriilor
românești, acestea sunt amenajate ca o încăpere distinctă în șură.
Pentru satele din Tara Fagarsului care prezintă
caracteristici ale așezărilor și arhitecturii săsești, se va
consulta și „Ghidul de arhitectură pentru încadrarea
în specificul local din mediul rural. Zona cu
influenta săsească, sudul Transilvaniei”
25
Fig.25, 26. Imagini ce ilustrează varietatea
tipologiilor caselor și a așezarii acestora pe lot.
Se pot identifica atât gospodaria tipică populației
autohtone, cea cu casă din bârne ( tencuită și
văruită) având o curte mică în fața către stradă,
cât și gospodăria de influență săsească, cea cu
casa din piatră și caramidă (tencuită și varuită),
aliniată la stradă. De asemenea se pot observa
și diferitele tipuri de învelitori care coexistau: țigla
ceramică solzi realizată manual, țigla ceramică
profilată realizată industrial, pa
ie, etc.
Gospodăria permanentă, aflată în
vatra satului, cuprinde: casa de
locuit, acareturile destinate creşterii
animalelor şi acareturile necesare
depozitării produselor agroalimentare.
La acestea se adaugă împrejmuirea,
poarta și fântâna.
Clădirile gospodăriilor sunt dispuse
pe lot în formă de I sau L, rareori U, pe
conturul liniei de proprietate. În satele
săsești, rigurozitatea urbanistică
este marcată de organizarea liniară
a străzilor în jurul cetăților, iar ritmul
clădirilor și al loturilor este unul de
asemenea riguros, pe când în satele
românești găsim adesea străzi
sinuoase, cu insule și intrări alveolare,
în jurul cărora sunt grupate 3 – 4
gospodării.
Alinierea la stradă nu reprezintă
întotdeauna o regulă în satele
românești arhaice, adesea între
fațada principală și stradă apare o
mică grădină de flori.
Casa este dispusă în general cu fațada
principală pe limita de proprietate la
aliniamentul stradal.
Aceasta po
ate fi dispusă cu latura
lungă spre stradă sau, precum în cele
Fotografii din arhiva Muzeului National al Satului
"Dimitrie Gusti", imagini surprinse in timpul actiunii
organizate de profesorul Dimitrie Gusti intre anii
1929-1937.
24
23
Fig.23. Curte dublă la Viștea de jos.
Organizarea gospodăriei în două
zone, una pentru nevoi casnice si
una pentru creșterea animalelor,
este specifică popoarelor autohtone
necolonizate, ce se ocupau cu
creșterea animalelor
Fig.24. Planimetria complexă a unei gospodării
săsești, numita și „curtea franconă” formată din
casă de locuit în formă de L cu prispă, șopron pentru
car, grajd, șură perpendiculară pe linia casei, șopron
pentru utilajele agricole, coșer, și căsuță de locuit
„bătrânească”.
26
28.1
28.2
28.3
28
30
22
29
18
27
21
28
17
16
23
15
19
14
20
25
13
26
24
8
10
7
3
6
11 12
4
5
9
1
2
27
1. Dormitor
1.2.Dormitor
Sufragerie
2.3.Sufragerie
Tinda
3.4.Tindă
Coridor (Hol)
4.5
.Coridor(Hol)
Camara
Baie
5.6.Cămară
Camara, loc pentru urcat in pod
6.7.Baie
Camera loc
de pentru
locuit urcat în pod
7.8.Cămară,
Camerade
(casuta)
8.9.Cameră
locuit
Camera
(bucatarie de vara)
9.10.
Cameră
(căsuță)
11. Cameră
Tinda (bucătăriede vară)
10.
12. Cuptor
11. Tindă
13. Atelier (magazie de unelte)
12. Cuptor
14. Susop
13.
(magazie
de unelte)
15.Atelier
Magazie
de cereale
14.
16.Susop
Grajdul
15.
17.Magazie
Aria suriide cereale
16.Grajd
18. Feldera
17.
șurii de gunoi
19.Aria
Platforma
18.
20.Feldera
Groapa pentru urina de la
gunoi
19.
Platforma de gunoi
21.Groapa
Magaziedelemne
20.
urină de
de foc
la gunoi
22.Magazie
Sire de paie
21.
de lemne pentru foc
23.Sire
Cotete
de porci si gaini
22.
de paie
24.Cotețe
Fantana
23.
de porciși de găini
25.Fântână
Gradinuta
24.
26. Curtea de lemne pentru foc
25. Grădinuță
27. Stanjen de lemne pentru foc
26.
pentru foc
28.Curtea
Curteade
dinlemne
fata surii
27.
de lemne
29.Stânjen
WC, latrina,
closet
28.
din față
30.Curtea
Gradina
29. WC, latrină, closet
30. Grădina
Fig.27 Organizarea funcțiunilor și descrierea anexelor din cadrul unei gospodării din Țara
Făgărașului. Se observă grija pentru distanța cât mai mare între fântână și latrină
28.4
Fig.28.1, 28.2, 28.3, 28.4. Atmosfera la
interiorul curților cu ilustrarea tipurilor de
anexe: șuri, grajduri, magazie de lemne etc. .
Planimetriile gospodăriilor cu „casă tip” au preluat
modelul funcțional în care in partea opusă a curții
față de casă se găsește „căsuța”. Aceasta este
construită din zid sau lemn, are două camere și
o cămară unică la nivelul solului. Este așezată in
general vis–a–vis de casă și spre uliță. Este legată
de casă prin poartă de intrare în gospodărie. Aici
locuiau tinerii pe perioada derulării lucrărilor de
execuție la casă apoi aceasta devenea bucătărie
de vară. Accesul spre gospodărie se face printr-o
poartă simplă și mică din scândură de brad
acop
erită în două ape cu șiță sau țiglă încadrată
de doi stâlpi de stejar sau beton armat.
Accesul animalelor în curte se face tot printr-o
poartă mică încadrată la fel de doi stâlpi. Poarta
și portița formează o construcție înaltă cât să
poată intra carul cu fân în curte. Tot acolo se
poate improviza și o bucătărie de vară. Dacă se
dispune de incălzire cu sobe se poate locui și iarna
și este destinată celor mai în vârstă din familie.
Astfel apare un nou corp de locuit ce facilitează o
nouă repartizare a spațiului de locuit având toate
cele necesare pentru servitul mesei, prepararea
alimentelor pentru mâncare și servitul mesei.
11
Tipologii de case
Bordeiul
12
Era făcut pe o arie bine bătătorită, în care erau bătuți patru pari,
ce delimitau colțurile bordeiului și intrarea. Între aceștia erau
înfipți pari mai subțiri, printre care se făcea împletirea nuielelor.
Tot din gard se face acoperișul. În partea mai expusă soarel
ui
(miazăzi, sud) are o mică deschidere – fereastră – prin care
se asigura iluminarea interioară. Bordeiul are pereții căptușiți cu
paie suprapuse în mai multe straturi. Asemenea bordeie existau
în Drăguș până în jurul anului 1920 și erau locuite în principal de
populația țigănească.
Casa de lemn
A constituit tipul de casă cel mai des întâlnit într-o lungă
perioadă istorică. Sunt de dimensiuni diferite, dar cu trăsături
comune ca aspect și funcționalitate. Casele aveau în general
doua camere: tinda și camera dinainte. Aveau o singură intrare
prin tindă, neavând pivniță. Camera din față nu se folosea decât
la ocazii, sărbători sau evenimente importante în familie. Tinda
era folosită permanent, unde dormea toată familia în timpul
iernii, pentru a face economie la lemne, necesare încălzirii. La
unele case, în partea din spate a tindei sau pe latura lungă a
camerei din față era și un celar de dimensiuni reduse.
Locul pe care se co
nstruia casa era ceva mai ridicat decât restul
curții astfel încât construcția să fie protejată de ape. La interior
în loc de dușumea avea pământ galben bătut (argilă).
30
Materialul folosit la construcția acestor case era fagul și mai
târziu bradul. Pentru talpa casei (lemn gros care se așeza la
temelia unei construcții pentru a se sprijini), e folosit stejarul.
Bârnele casei erau cioplite de meșterii satului (dulgheri) , cu
securea și cu barda. Capetele bârnelor se îmbinau unul cu
altul în coadă de rândunică sau cheotori. Înălțimea interioară
nu depășea 2,5 metrii. Ferestrele erau mici, 30x40 cm, iar ușile
înguste și de înalțime mică astfel încât oamenii erau obligați să
se aplece când intrau în casă.
Toate îmbinările și fixările erau făcute prin cuie de lemn de
esență tare (carpen stejar sau salcâm) bătute în găuri făcute cu
sfredelul (burghiu făcut de fierar). După ce se ridică și pereții,
urmează așezarea grinzilor
, sprijinite tot prin îmbinare pe pereții
laterali, pe care îi depășește cu lungimea necesară pentru
streașină. Acoperișul înalt este făcut din căpriori, lați și cătușe.
La casele acoperite cu paie („pâși” din paie de secară), pe
coama acoperișului se pune un strat suplimentar de pâși, reținuți
împotriva vântului de o prăjină de-a lungul coamei peste care
se așează „mărtacii” (pari din lemn). (Fig.32) Materialul folosit
pentru acoperire erau paiele, mai apoi șița și șindrila. La casele
acoperite cu șiță se întâlnește acoperișul cu fronton în formă de
trapez. Pereților, atât în exterior cât și în interior, li se aplică o
tencuială din lut (argilă).
După ce se usucă peretele se mai dă încă o spoială de lut
și după aceea se văruiește alb în interior și un alb – albastru
pe dinafară. În jurul casei se făcea pomolul (podmolul) – o
ridicătură de pământ bine bătătorit, la cât ține strașina 30 -40
cm și
înalt de aproximativ 15–20 cm , care înconjoară casa ca
un brâu protector înpotriva apei de ploaie. Casa cuprinde mai
multe încăperi.
31
Fig.30, 31. Imagini istorice din Drăguș din arhiva Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” surprinse în timpul acțiunii
organizate de profesorul Dimitrie Gusti între anii 1929-1937.
Tinda
33
32
Fig. 33. Detaliu cuptor de pâine în tinda unei case din
Drăguș, extras din colecția de fotografii prezentă în
studiul de etnografie și folclor scris de prof. Remulus
Vuia
1. Tinda; 2. Camera dinainte
3. Cuptorul 4. Celarul
3
2
2
Fig.34. Planimetria simplă a unei case tradiționale de secol XVII: prispă,
bucătărie, cameră de zi și dormitor.
Fig.35. Planul unei case de lemn: 1. tinda;
2. camera dinainte; 3. cuptorul; 4 celarul
1
1
4
4
3
34
GSPublisherEngine 0.57.100.100
Fig. 32. Cea mai veche casă (gospodărie) din Drăguș (1929), acoperită cu paie (pâși din paie de
secară).
35
Este camera ce asigur
legătura
între exterior și casa propriu-zisă. Are
dimensiunile 2x3 m. În tindă se află
cuptorul pentru pită (pâine). În cuptor se
află o vatră pentru foc care folosește la
pregătirea alimentelor pentru mâncare.
Fumul de la cuptor este colectat de un
horn, care se continuă prin pod și iese în
afara acoperișului. La casele unde cuptorul
lipsește, tinda este camera de locuit.
Încălzirea se face cu ajutorul unei sobe
din cărămidă si cahle, zidită lîngă peretele
ce despărțea camera mare de tindă și era
folosită și la prepararea mâncării pe plită.
Camera din față, denumită și camera mare
pentru locuit, avea dimensiunile 4x5 m, iar
pe latura lungă era despărțită de celar. În
această cameră locuia întreaga familie,
oricât de numeroasă ar fi fost.
La acest tip de case tavanul este făcut din
grinzi și aparente, pe care erau expuse
podoabe textile țesute în război. De ele
se mai agățau: leagănul, lampa, farfurii și
ulcioare din lut ars
sau porțelan, frumos
ornamentate și în culori diferite. Igiena
și curățenia camerelor se ținea cu grijă.
Camerele erau întreținute, în fiecare
primăvară se văruiau camerele locuite
peste iarnă. Pentru văruială erau folosite
spoitoare (bidinea cu coadă lungă), făcute
de țigani din păr de porc, pe suport de fier.
Casa de lemn și de piatră
Apar elemente noi față de casa de lemn
simplă, elemente ce țin de structură și de
calitate. Spre șură apare o a treia cameră ce
are intrare din tindă. Aceasta era destinată
locuirii copiilor, feciorilor. De asemenea era
si camera în care se punea războiul de
țesut. Camerele sunt de dimensiuni mai
mari cu o înălțime mai mare. Apare pivnița
în plus la acest tip de case, sub una din
camere, cu pereții din piatră de râu și cu
intrare directă din curte prin gârlici (intrare
în pivniță) cu trepte din lespezi de piatră de
râu. Casa este astfel înălțată, intrarea fiind
accesată de pe trepte iar în pr
elungirea
căpriorilor se construiește pridvorul. Pereții
sunt din bârne, tencuiți cu lut și văruiți.
Ferestrele sunt mari și se deschid în două
laturi, ușile la fel sunt si ele mai mari.
Tavanele sunt din scândură bătută pe
grinzi cu cuie din fier si gletuită. Podeaua
este făcută din scândură groasă prevăzută
cu nut și feder, ce constituie dușumeaua.
Acoperișul este mai puțin înalt, în două
ape, cu pinionul teșit (din lemn sau zidărie).
Acoperirea cu paie este înlocuită cu
acoperirea cu țiglă.
13
13
În satele cu populație săsească primele
case erau de lemn (Fig.38) construite
în stil francon, cu fronton triunghiular.
Organizarea
gospodăriei ilustrează
preocuparea de baza a locuitorilor şi
anume agricultura şi creşterea animalelor.
Aceste case erau acoperite mai ales cu
scânduri, șită sau șindrilă. Casele aveau
câte două, iar mai apoi, câte trei camere.
Utilizarea structurilor din lemn fiind
asociată cu pericolul de incendiu,
ca
sele de lemn au fost înlocuite
treptat cu case de cărămidă, cărămida
începând să fie utilizată din a doua
jumătate a secolului al XIV-lea.
14
38
Cele două straturi de piatră sunt legate între
ele din când în când de o lespede de piatră
de lățimea zidului. În satele locuite în trecut
majoritar de români sau maghiari găsim
încă micile case din lemn. Pardoseala și
tavanul sunt din grinzi de stejar, rareori din
brad, dispuse transversal, iar închiderile
orizontale, din scândură de brad.
36
Fig. 36. Casă ţărănească acoperită cu paie, tipică până în mijlocul secolului
XIX, din zona Țara Făgărașului , aflată în prezent în curtea Muzeului „Badea
Cârțan”din Cârțișoara, jud. Sibiu.
39
37
Fig. 37. Anexa unei case ţărănești tipică pentru mijlocul secolului XIX, aflată în
curtea Muzeului „Badea Cârțan”.
Fig. 38, 39, 40. Tipologii de case de inspirație din zona săsească. Case
cu pinion teșit (una cu structură din lemn, ce
alaltă cu zidărie din piatră și
cărămidă) și casă cu fațada principală lungă și cu pinioane drepte. Din a doua
jumătate a secolului al XIV-lea casele încep a se construi cu pereți de piatră și
cărămidă la nivelul pivnițelor, iar la nivelul superior din cărămidă, ca și frontoanele.
Zidurile de piatră de 60–80 de cm grosime
sunt alcătuite, la casele mai vechi, din două
rânduri de piatră, între care este dispus un
strat de 10–15 cm de moloz – lut și spărturi
din cărămidă –, cu rol de izolație termică.
40
Pentru aceste case cu influență săsească,
în multe cazuri, grinzile deasupra camerei
mari erau inscripționate cu numele sau
inițialele
proprietarului, luna și anul
construcției. Uneori, aceste inscripții se
găsesc pe tocul de la intrarea în pivniță. La
nivelul frontoanelor și al fațadelor, găsim
câteva tipuri diferite de construcție, tipul
mai vechi de construcție fiind cel cu fronton
triunghiular și cu pinion teșit,
prevăzute
cu două guri de aerisire și iluminare a
podului. Dispusă în axul frontonului, se
află, în cele mai multe cazuri, o rozetă
sau o nișă dispusă simetric față de axul
frontonului. Cele două, uneori trei, ferestre
de la fațadă sunt protejate de intemperii
prin intermediul unei streșini acoperite
cu țiglă. Aceasta are și rolul de a proteja
împotriva intemperiilor o inscripție aflată în
multe cazuri deasupra ferestrelor. Inscripții
se mai pot găsi în colțurile frontonului, în
rozetă și în nișele de pe fronton, uneori și
în lateralul ferestrelor de pe fațadă sau pe
poarta din zidărie.
Ferestrele, împărțite în canaturi în formă
de cruce sau în șase canate, precum
ferestrele flamande, erau dintr-o singură
foaie de geam în trecut, dar la începutul
secolului XX au apărut ferestrele duble,
care asigurau o mai bună etanșeizare și
izolare termică.
”Casa TIP”
În anii 60’, în contextul implementării activităţilor ideolo
gice
menite să creeze „Omul Nou”, în mediul rural a existat
o politică de schimbare a modului de locuire. În cadrul
autorităților locale s-au promovat proiecte tipizate astfel
încât aceste modele se regăsesc pe teritoriul întregii țări,
atât în mediul rural cât și urban. Situația economică se
îmbunătățise într-o mare măsură datorită industrializării
zonei, fapt ce a permis apariția unui mare număr de
astfel de case construite după proiectele tip. Au început
să fie renovate și casele vechi prin adăugiri de volum,
supraînălțarea acoperișurilor, modificarea fațadelor, etc.
15
Casele erau construite din cărămidă fabricată local (în multe
cazuri făcută chiar de către beneficiar) cu fundații de beton
ciclopian. Forma planului este de L, cu două camere la
stradă, un coridor în mijloc, care se termină cu o cămară,
lângă coridor este o a treia cameră, folosită ca bucătărie,
și care conține și cuptorul de pâine. Podeaua este din
s
cândură de brad.
42
Fig. 42 „Casă tip” din localitatea Drăguș.
Fig. 42 „Casă tip” din localitatea Ohaba.
Prin tipizare s-au pierdut adaptarea la context și calitățile
bioclimatice ale casei tradiționale.
43
7
3
5
8
44
1
2
1,21, Camere
delocuit;
locuit;
3 Tindă,
bucătărie;
4 Cuptor;
Coridor;
5 Cuptor
2 Camere de
3 Tinda,
bucatarie;
4. Coridor; 5.
6. Camara;
7.
6 Cămară;
Cămară
acces
la camerelor
pod; 8. 1La
Camara si7acces
la pod; și
8. La
subsolul
si 2subsolul
se afla pivnita, cu
camerelor 1 și 2 se aflăintrarea
pivnițasubcucoridor
intrare sub coridor.
Fig. 41. Planul „casei tip” din cărămidă.
GSPublisherEngine 0.57.100.100
Fig. 45. „Casă și căsuță pe aceeași curte” din localitatea
Mărgineni, dar care au preluat aspectul „casei tip”.
Fig.44. „Casă tip” din localitatea Drăguș.
4
6
45
41
46
Fig. 46, 47 „Casă tip” din localitatea Perșani.
47
16
2.4. Tipologiile de
acoperișuri, pante,
materiale de învelit
ori,
culori, goluri de
iluminare și ventilare
2.5 Gabaritele/
proporțiile conforme
specificului local.
Soluții ecologice
durabile de secol XXI
În Țara Făgărașului, acoperişul
tradiţional este în patru și două ape,
având uneori în cazul caselor de
influență săsească o pantă scurtă la
nivelul pinionului teșit și este acoperit
cu țiglă ceramică de tip solzi, paie,
șiță sau șindrilă. Alte materiale folosite
pentru alcătuirea învelitorii, în funcţie
de specificul aşezării, mai sunt:
stuful sau trestia, paiele sau cocenii.
Şarpanta este realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături şi cuie din lemn la construcţiile mai vechi, şi din metal
la cele mai recente.
În ultimele două decenii, acoperişul
a cunoscut o modificare la
construcţiile existente, construcţiile
noi nemaiţinând cont de specificul
local, de însorire, de orientarea
vânturilor etc. decât în foarte mică
măsură, fapt care în unele situații a
influenţat şi durabilitatea
acestora în
timp. La construcţiile noi, în volumetrie
se observă o preponderenţă în
folosirea a două ape, renunțându-se
la teșitura de la nivelul frontonului.
Streșinile au cunoscut o modificare
în sensul supradimensionării, mai
ales la nivelul frontonului. Învelitorile
tradiționale în prezent sunt înlocuite
din ce în ce mai frecvent cu plăci
ondulate bitumionoase, tablă ce
imită țigla, țiglă din beton sau cu
alte materiale ieftine, dar inferioare
calitativ cu efecte negative atât din
punct de vedere al fizicii construcțiilor
cât și estetic. Culorile acoperişurilor
vechi sunt naturale creând o anumită
unitate și încadrare în peisajul
agrar din jur. Pentru învelitorile
din materiale noi, culorile nu sunt
definite, adesea sunt saturate şi
discrepante în ansamblul aşezării.
În general, acoperişul tradiţional
nefiind folosit ca spaţiu locuibil, nu
beneficiază de lucarne sau alte
goluri funcţionale, cu excepţia celor
de ventilație și pentru t
recerea
coşului de fum. Construcţiile noi
au în planul acoperişului timpane,
lucarne cu forme diverse, nespecifice,
neproporţionate, adesea prost
orientate cardinal, cu numeroase
vicii constructive în zonele de
tangenţă cu panta acoperişului.
Casa tradiţională se caracterizează
printr-un volum simplu în care
armonia și echilibrul sunt date de
proporțiile dintre înalțimea corpului
pereților și cel al acoperișului şi de
întrepătrunderea dintre spaţiile închise
ale locuirii şi spaţiile semideschise
care fac legătura cu lumea
înconjurătoare (pridvor/prispă/tindă).
În funcţie de tipul de construcţie, se
întâlnesc următoarele proporții:
▪▪ înălţimea pereţilor mai mică decât
înălţimea acoperişului;
▪▪ înălţimea pereţilor este mai mare
decat cea a acoperișului, în cazul unor
anexe
▪▪ înălţimea pereţilor este egală cu
cea a acoperişului.
Pentru alte funcțiuni decât locuirea,
înălțimea pereților poate fi mai mare
dec
ât înălțimea acoperișului.
48
Fig.48.
Exemplu
de
locuință
tradițională în care înălţimea pereţilor
mai mică decât înălţimea acoperişului
50
Fig.50. Exemplu de locuință tradițională în care înălţimea până la streașină este
aproape egală cu cea a acoperişului.
2.6 Travei de fațadă
Elementele importante ale faţadelor
sunt: acoperișul (linia coamei și
streaşina), pridvorul, soclul și pereții
exteriori ai beciului.
Se remarcă elemente de conturare
a ferestrelor pentru construcţiile
tencuite şi cu precădere pentru
construcţiile mai noi din cărămidă,
cu vădite influenţe din zona
orăşenească. Tencuiala tradițională
(din argilă sau var) este văruită, iar
tencuielile moderne pot fi colorate
în masă cu praf de piatră sau
pigmenți minerali. Fațadele caselor
tradiționale se caracterizează prin
simplitate, prin lipsa ornamentației.
Începand cu a doua jumatate a
secolului XX apare o ornamentație
caracteristică arhitecturii vern
aculare
urbane („casele tip”) cu brâie și
ancadramente, muluri prefabricate
executate din mortare pe bază de
ciment.
Detalii decorative apar și la anexele
gospodăreşti, la nivelul obloanelor, al
stâlpilor, streșinii, paziei și al capetelor
de grinzi, contribuind la imaginea de
ansamblu a peisajului rural. Aproape
toate casele sunt prevăzute cu prispă,
plasată pe latura dinspre curte.
În ultimele decenii, aceste caractere
regulatoare comune s-au diluat din
cauza ieșirii din scara a noilor volume,
a apariţiei acoperişurilor nespecifice
cu mai multe pante și învelitorilor din
materiale de slabă calitate si culori
disonante, a existenţei coamelor
înclinate, a dispariţiei prispei, etc.
2.7 Raportul plin/gol,
forma, dimensiunea
și proporția golurilor
și a ferestrelor
Ferestrele întâlnite sunt în general în
patru sau șase canaturi, simple sau
NU!
49
Fig.49.In cazul șurilor si anexelor
în general, se observă că înalțimea
pereților este mai mare dec
t cea a
proiecției acoperișului
51
duble. Acestea au un rol important în
conturarea imaginii casei tradiționale,
oferind specificitate și individualitate
construcțiilor vechi. Ferestrele și
în general tâmplăria (uși, porți,
obloane) tradiţionale sunt realizate
din lemn aparent tratate cu ceară
de albine (dizolvată în terebentină)
sau ulei de in sau sunt vopsite cu
vopsele pe bază de ulei de in sau
plumb (vopselurile pe bază de plumb
sunt interzise datorită gradului de
toxicitate); cele ale construcţiilor mai
noi nu au o coerenţă de ansamblu și
au deseori culori standard (din pricina
resurselor financiare reduse): alb, de
cele mai multe ori, sau sunt acoperite
cu folie PVC cu imitaţie de lemn.
În unele situaţii, dimensiunile
tradiţionale ale ferestrelor nu mai
corespund
necesităţilor
utilizării
actuale ale spaţiilor, fapt ce se
răsfrânge în tendinţa de sporire
a dimensiunilor. Ca rezultat al
importurilor nefericite de arhitectură
(de fapt, non-arh
itectură), în ultimele
decenii au apărut goluri de dimensiuni
şi forme lipsite de specific local, care nu
se pot caracteriza printr-un raport tipic
şi o coerenţă estetică. În nenumărate
cazuri dimensiunile noilor golurilor
sunt dictate de mărimea ferestrelor
cumpărate „la mâna a doua”. Pentru
construcțiile noi, se recomandă a
se păstra raportul plin/gol specific
zonei. Bineînțeles se acceptă și pereți
vitrați de dimensiuni mari, atunci când
soluția este justificată de funcțiune
și context, dar se recomandă
alternarea acestora cu golurile mici
specifice arhitecturii tradiționale. Nu
se recomandă inserarea lucarnelor
pe fațadă principală (către stradă).
La nivelul curții, lucarnele trebuie să
tină cont de volumetria acoperișului,
ocupând maxim 25% din suprafața
unei fețe a acestuia; să păstreze o
imagine coerentă, să nu constituie un
element discrepant, vizibil din drum
sau din diverse puncte de perspectivă
și belvedere cunoscute la niv
el local.
Fig.51. AȘA NU: Caz frecvent de
inserare sau modificare inadecvată a
golurilor ferestrelor de pe fațadă.
De asemenea utilizarea tâmplariei
de PVC nu este recomandată, iar
placarea soclului și ancadramentului
cu piatră este disonant cu restul
fațadei.
3. AMPLASAREA
CONSTRUCȚIILOR
Amplasarea pe lot trebuie să respecte
coerenţa de ansamblu în care se
integrează şi se va face conform
specificului localităţii, în funcţie
de accesibilitate, panta terenului,
orientare, însorire, curenţi de aer,
prezenţa unui curs de apă, alinieri,
fronturi, retrageri de la stradă/uliţă,
număr de clădiri amplasate pe lot şi
distanţele dintre acestea (ierarhizare).
Modul de amplasare a construcţilor
pe lot va avea la bază reglementările
PUG, codul civil, normativele şi
legislaţia în vigoare la data întocmirii
proiectului privitoare la distanţa
minimă dintre construcţii, însorire,
siguranţă şi stabilitate, siguranţă la
foc.
În cazul zonelor construite c
ompact,
clădirile se vor alinia cu clădirile
existente. Se recomandă retragerea
construcţiilor faţă de aliniament,
dacă se respectă coerenţa şi
caracterul
fronturilor
stradale.
Nu
se
recomandă
derogări
de la regulamentele locale de
urbanism
prin
documentații
de
urbanism
PUD
/
PUZ.
În situaţia în care se vor întocmi
astfel
de
documentaţii
(PUZ
sau PUD), acestea vor cuprinde
OBLIGATORIU
documentaţia
pentru studiul de amplasament şi
încadrare în volumetria de ansamblu,
conform cu Anexa 1. Se va justifica
amplasarea pe teren cu un plan de
încadrare în zonă (Anexa 1), care
să evidențieze așezarea tradițională
a construcțiilor pe loturi în zonă.
Se vor identifica ZONE DE RISC
(de exemplu, harta de inundabilitate,
alunecările de teren etc.)
A. Construcții noi cu gabarit mic
(<120 mp), construcții noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și
construcții noi cu gabarit mare
(250 – 395 mp) dispuse în sistem
pavilionar
Amplasarea construcţiilor pe lot se
va f
ace cu păstrarea organizării şi
a ierarhizării specifice pe parcelă
a construcţiilor, asigurându-se
coerenţa ansamblului și integrarea
volumelor în imaginea generală
percepută de la nivelul străzii.
Pentru menținerea sau refacerea
identității spațiului tipic rural,
este importantă preluarea și
evidențierea relației dintre zonele
unei
gospodării,
accesurile
către locuință / anexe, traseele,
articulațiile, gabaritele, orientarea
construcțiilor
unele
față
de
celelalte și față de drum, precum și
specificul arhitecturii locale.
Pentru intervenţiile pe construcţii
existente (reconversie şi / sau
extindere), conversia funcţională
şi volumetrică se va realiza
cu păstrarea specificului local
şi integrarea construcţiei şi
a
extinderilor
în
ansamblul
organizării gospodăriei.
Intervenţiile
pe
construcţiile
existente şi construcţiile noi nu
trebuie să iasă în evidenţă ca
elemente dominante, vizibile din
drum sau din diverse puncte
de perspect
ivă şi de belvedere
cunoscute la nivel local. Se va
justifica amplasarea pe teren cu un
plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze așezarea
tradițională a construcțiilor pe
loturi în zonă.
B. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) de tip monovolum
Construcţiile noi nu trebuie să iasă
în evidenţă ca elemente dominante
vizibile din drum sau din diverse
puncte de perspectivă şi belvedere
cunoscute la nivel local. Se va
justifica amplasarea pe teren cu un
plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze încadrarea în
ţesutul rural a construcţiilor propuse
şi armonizarea cu scara şi modul de
distribuţie pe lot.
3.1. Prevederile
generale privind
intervențiile noi
Există două soluții de amplasare:
a) în afara vetrei satului – pentru
funcțiuni precum: centre de producție
și de procesare de dimensiuni mari,
mori de apă, ferme agrozootehnice,
săli de sport mari etc.
b) în vatra satului: toate celelalte
funcțiuni. Noi
le construcții se vor
împărți în trei categorii:
A. Construcții noi cu gabarit mic
(max. 120 mp) – adecvate pentru
funcțiuni precum: locuințe individuale,
cabinete
medicale,
puncte
farmaceutice, ateliere meșteșugărești
sau de producție de mici dimensiuni,
centre comunitare cu rol social,
agropensiuni.
B. Construcții noi cu gabarit mediu
(120 – 250 mp) – adecvate pentru
funcțiuni de tipul: locuințe individuale
și anexele gospodărești ale acestora,
funcțiuni
educaționale
(creșe,
grădinițe, afterschool, etc.), instituții
publice, ateliere mecanice, hale de
producție, ateliere meșteșugărești și
de producție de dimensiuni medii.
C. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) – realizate sub
formă de ansamblu pavilionar,
adecvat implantării în țesutul
rural a funcțiunilor de tip:
educațional (școli), servicii, birouri,
administrație, IT etc. sau realizate
sub formă de ansambluri de
dimensiuni mari, adecvate pentru
funcțiuni de tipul: educ
ațional
(școli, săli de sport), producție,
activități
meșteșugărești,
depozitare, clădiri zootehnice,
vinării etc.
Ghidul
se
adresează
atât
construcţiilor existente, cât şi
construcţiilor propuse. Atât pentru
conversia construcţiilor existente,
cât și pentru construcţiile propuse,
se recomandă folosirea tehnicilor,
a materialelor tradiţionale originale
şi a meşterilor care încă mai există
în zonă.
Pentru toate funcţiunile aflate în
studiu, se recomandă refolosirea
fondului construit existent: a
caselor, a grajdurilor, a șoproanelor
și a șurilor, care să valorifice un
fond construit remarcabil (există,
de exemplu, problema caselor
tradiționale
abandonate,
nu
neapărat listate ca monumente
istorice), care păstrează de cele mai
multe ori caracteristici esențiale
ale arhitecturii tradiţionale.
Modalităţile de extindere se pot
realiza:
▪▪ prin reconversia şi extinderea
anexelor: șoproane, grajduri, șuri;
▪▪ în continuarea volumului,
la aceeași
înălţime sau la înălțime mai mică
decât acoperișul existent, păstrând
însă forma acestuia și respectând
ierarhia volumelor;
▪▪ ca volum nou, similar ca formă şi
proporţie, legat de volumul existent
prin diverse spaţii de articulare;
▪▪ pe verticală, prin mansardarea
podului existent, fără a ridica toată
structura acestuia pe un parapet (vezi
ilustrațiile de la capitolul 3.5.)
3.2. Amplasarea
în cadrul aşezării
Construcțiile cu gabarit mic, cele cu
gabarit mijlociu și cele cu gabarit mare
care pot fi realizate sub formă de
ansamblu pavilionar și se încadrează
în țesutul local vor fi amplasate în
vatra satului sau la marginea acestuia,
ținând cont de amplasarea clădirilor
din vecinătate, pentru a asigura
însorirea, igiena și coerența arealului
din care vor face parte. Construcțiile
cu
gabarit
mare,
monovolum,
care depășesc scara locului, vor fi
obligatoriu amplasate în afara satului,
la marginea localității, într-o
zonă
rezervată prin PUG sau neocupată de
țesutul specific local, fără să agreseze
peisajul și perspectivele importante
către sat. În general, se recomandă
ca acestea să fie amplasate într-o
zonă din afara conurilor de vizibilitate
importante, chiar la o depărtare mai
mare de sat.
3.2.1 Specificul
aşezării clădirilor
Parcelele sunt dispuse, în general, cu
latura scurtă înspre stradă, iar casele
sunt amplasate în general la stradă,
sau foarte rar sunt amplasate atipic,
cu o ușoară retragere de la stradă, în
zone de intersecție a unor străzi.
În apropierea gospodăriilor se găsesc
ochiuri de teren ocupate de livezi
cu pomi fructiferi, iar uneori chiar și
de semănături. În toate cazurile, se
urmărește ca terenul relativ plat din
interiorul gospodăriei să nu fie ocupat
cu clădiri, ci să fie folosit ca bătătură
sau ca grădină de legume sau flori.
3.2.2 Recomandări:
Amplasarea trebuie să aibă la bază
cutumele locale, reglementările
prevăz
ute în regulamentul de
urbanism specific fiecărei zone
şi Regulamentul General de
Urbanism, cu modificările şi
completările ulterioare.
Nu sunt recomandabile derogările
de la RLU prin documentații de
urbanism PUD/PUZ.
Autorizarea lucrărilor se face cu
respectarea normelor stabilite de
consiliile locale pentru ocuparea
raţională a terenurilor şi pentru
realizarea următoarelor obiective:
▪▪ completarea zonelor centrale,
potrivit condiţiilor urbanistice specific
impuse de caracterul zonei, având
prioritate instituţiile publice, precum şi
serviciile de interes general;
▪▪ valorificarea terenurilor din zonele
echipate cu reţele tehnico-edilitare;
Construcţiile
se
vor
amplasa
corespunzător funcţiunilor pe care
le adăpostesc: funcţiunile cu scară
mare, funcţiunile posibil generatoare
de poluare (fermele de animale, de
procesare a biomasei, depozitele
etc.), incompatibile în mod direct
cu funcţia de locuire, se vor muta
la periferia satului, în zonele de
de
zvoltare a acestuia, în zone cu grad
mare de răsfirare, după caz.
Amplasarea construcţiilor care, prin
natura şi destinaţia lor, pot genera
riscuri tehnologice (determinate de
procesele industriale sau agricole
care prezintă pericol de incendii,
explozii, radiaţii, surpări de teren sau
de poluare a aerului, a apei sau a
solului) se face numai pe baza unui
studiu de impact elaborat şi aprobat
conform prevederilor legale.
Se va evita comasarea sau divizarea
parcelelor, ţinându-se cont de
caracteristicile parcelarului istoric
păstrat. Modificarea (comasarea
sau divizarea) acestuia este permisă
DACĂ NU se schimbă / alterează
imaginea spaţiului public. Amplasarea
intervenţiilor în vatra satului şi/sau în
zonele periferice se va justifica prin
studiul de amplasament (Anexa 1).
Autorizarea executării construcţiilor
şi a amenajărilor pe terenurile
agricole din extravilan este permisă
pentru funcţiunile şi în condiţiile
stabilite de lege. Se va urmări
gruparea su
prafeţelor de teren
afectate construcţiilor, spre a evita
prejudicierea activităţilor.
17
A. Construcții noi cu gabarit mic (< 120 mp), construcții noi cu gabarit mediu
(120 – 250mp) și construcții noi cu gabarit mare dispuse în sistem pavilionar
(peste 250 mp):
Se vor amplasa, preferabil în vatra satului, ținând cont de țesutul rural existent
și de specificul local, iar dacă este cazul modificării planului parcelar existent
(divizare sau comasare), acest lucru se va realiza fără modificarea aspectului
spațiului public. Amplasarea în vatra satului se va justifica printr-un studiu de
amplasare doar pentru clădirile cu gabarit mare.
DA
18
52
DA
B. Construcții noi cu gabarit mare
(peste 250 mp) de tip monovolum
Se vor amplasa în exteriorul vetrei, într-o zonă acceptată prin PUG/PUZ sau
neocupată de țesutul specific local, pentru a nu agresa caracterul rural al zonei.
Se vor găsi soluții compensatorii de ameliorare a impactului vizual major asupra
te
ritoriului: împrejmuirea cu vegetație, acoperirea cu iarbă, îngroparea parțială în
pământ etc. Amplasarea se va justifica printr-un studiu de amplasare.
DA
Fig.52. AȘA DA: Într-o gospodărie
tradițională există o anumită
ierarhizare a construcțiilor care
ilustrează relațiile fundamentale
dintre acestea.
NU!
57
AȘA DA: Exemplul se referă la dispunerea pavilionară a construcțiilor care se
pretează la funcțiuni precum: școli, grădinițe after-school-uri, centre de producție
etc. (Turulung-Vii, Satu Mare)
53
Fig.53. AȘA NU: Clădirea extinsă
este supradimesionată, nu ține
cont de vecinătăți, de materialele și
tehnicile specifice locului.
NU!
55
NU!
Fig.55. AȘA DA: Alinierea clădirilor noi la cele existente este importantă pentru
coerența urbanistică a așezării, chiar și atunci când ne referim la partea din
spate a lotului.
DA
58
NU!
54
Fig.54. AȘA NU: Nerespectarea
înălțimii la coamă și streașină poate
duce la umbrirea curți
i vecine și la
o volumetrie disonantă în cadrul
ansamblului străzii.
56
Fig.56. AȘA DA: Exemplul se referă la dispunerea pavilionară a construcțiilor
care se pretează la funcțiuni precum: școli, grădinițe after-school-uri, centre de
producție etc
Fig. 58, 59. AȘA NU:
Nu se recomandă amplasarea
în vatra satului a unor construcții
supradimensionate,
având
o
volumetrie dominantă. Copleșitoare
este de asemenea cromatica iar
modul de utilizare al materialelor este
extrem de agresiv din punct de vedere
vizual.
59
3.3. POT, CUT, regim de înălțime
Regulile de amplasare a funcției avor vea la bază reglementările PUG, codul
civil, normativele şi legislaţia în vigoare la data întocmirii proiectului privitoare la
distanţa minimă dintre construcţii, însorire, siguranţă şi stabilitate, siguranţă la
foc.
Nu sunt recomandabie derogări de la RLU prin documentații de urbanism
PUD/PUZ. În situaţia în care se vor întocmi astfel de documentaţii, acestea
v
or cuprinde OBLIGATORIU documentaţia pentru studiul de amplasament şi
încadrare în volumetria de ansamblu, pentru justificarea oportunității intervenției.
Nu se va construi pe terenurile agricole din intravilan, terenurile cu destinaţia de
fâneaţă sau livadă (cu excepția clădirilor de exploatare a fructelor și legumelor).
DA
NU!
DA
63
Fig.63. AȘA NU: Supradimensionarea
unor laturi ale construcției poate
scoate construcția din scara locului,
cu impact negativ asupra peisajului
înconjurător.
64
Fig.64. AȘA DA: Prin fragmentarea
volumului, dar fără a pierde din
suprafața construită, se îmbunătățește
vizibil impactul vizual asupra mediului,
dând întregii construcții o scară
umană.
NU!
65
61
Fig.61. AȘA DA: Construirea perimetrală scade riscul înălțării excesive a
construcțiilor și creează incinte specifice satului sud-transilvănean.
3.4. Amplasarea construcțiilor și a
amenajărilor noi în afara vetrei satului
– probleme de încadrar
e în peisaj
Fig.65. AȘA NU: Se va evita amplasarea construcțiilor de dimensiuni mari la
intrarea în sat, mai ales în conul de vizibilitate al unui monument sau ansamblu
important de clădiri. În general, gabaritul clădirilor scade spre marginea satului,
iar clădirile noi trebuie să țină cont de acest lucru.
NU!
NU!
60
Fig.60. Schița reflectă modul în care
mansardarea podurilor reprezintă un
câștig de suprafață locuită sensibil
egală cu cea din varianta construirii
unui nou etaj. Construirea unei clădiri
înalte pune serioase probleme de
încadrare în specificul local.
66
62
Fig.62. AȘA NU: Se interzice amplasarea unor clădiri noi în vizorul primei
imagini asupra satului, indiferent dacă se merge pe un drum de țară, printre
dealuri, sau pe o șosea de mare trafic.
Fig.66. AȘA NU: Amplasarea unei clădiri în afara vetrei satului, sau chiar la
intrarea în sat, care nu respectă încadrarea în peisaj și materialele naturale
locale ca element dominant
este interzisă, ea având un efect distrugător asupra
peisajului și a percepției asupra întregii așezări.
19
NU!
NU!
DA
71
20
Fig.71. AȘA NU: Se va evita
amplasarea unor construcții noi ce
concurează ca volum casa de la
stradă.
Construcțiile ce sunt propuse în
interiorul curții se subordonează
volumetric construcției de la stradă.
67
Fig.67. AȘA NU: Se va evita amplasarea unor construcții noi în vatra satului în
locurile în care acestea impietează asupra vizibilității către un monument istoric
sau către o perspectivă valoroasă.
NU!
70
Fig.70. AȘA DA: Spațiul liber dintre grajd și sură poate fi utilizat ca spațiu
construibil. Se recomandă atenție mărită pentru problemele legate de incendiu,
legătura nouă convertind întregul ansamblu într-un volum unic.
DA
GSPublisherVersion 0.1.100.92
68
69
Fig.68. 69. AȘA NU: Amplasarea unei clădiri permanente de locuit în afara
vetrei satului are un efect negativ asupra peisajului de asemenea
creând un
precedent. Satele grupate și pajiștile neconstruite reprezintă o caracteristică
extrem de importantă a peisajului cultural sud-transilvănean, unic în Europa, și
din această cauză trebuie păstrat.
GSPublisherVersion 0.1.100.91
72
Fig.72. AȘA DA: În lipsa anexelor din prelungirea casei, se poate construi o clădire cu un gabarit semnificativ pentru
acomodarea unor necesități suplimentare de spațiu, însă volumul propus trebuie sa se subordoneze construcției de la
stradă.
DA
21
73
Fig.73. AȘA DA: Volumul în care se vor încadra clădirile noi trebuie să respecte specificul local; în cazul acesta, cel dat de vecinătăți.
DA
19.001.1.0 noisreVrehsilbuPSG
74
Fig.74. AȘA DA: Alipirea casei mici de casa vecină s-a făcut în trecut din motive de ordin practic: folosirea maximală a spațiului curții, apa urmând a fi scursă înspre
interiorul lotului.
DA
76
EXISTENT
22
PROPUS - EXTINDERE PESTE POARTA
75
Fig.76. AȘA DA: Unirea acoperișu
lui casei mai vechi cu cel al casei construite
ulterior a reprezentat în trecut o metodă frecventă de a câștiga un spațiu în
plus, atât în podul pentru depozitare, cât și la nivelul parterului, folosit pentru
adăpostirea temporară a carului cu fân, protejând în același timp poarta de
intemperii. Se recomandă păstrarea conformației originare a clădirilor dar,
în cazul clădirilor fără valoare istorică, ci strict ambientale, se acceptă soluția
precizată mai sus.
Fig.75. Exemplu de acoperișuri comasate
DA
77
Fig.77. AȘA DA: Compoziția asimetrică a ansamblului fațadei este o caracteristică pregnantă a satelor arhaice și dă o notă pitorească desfășuratei stradale. Se
recomandă, pe cât posibil, păstrarea acestei soluții pentru intervențiile noi. Se acceptă în mod excepțional mărirea gabaritului clădirii mici până la nivelul casei vecine,
dar numai în cazurile justificate.
NU!
NU!
23
78
79
Fig.78. 79.AȘA NU: Închiderea prispei n
u este o soluție viabilă pentru extinderea suprafeței locuibile, deoarece spațiul de tip coridor care rezultă nu îmbunătățește considerabil condițiile de viață, anulând rolul
benefic pe care îl are pritvorul: de umbrire și protejare a fațadei de ploaie. Dublarea suprafeței construite a parterului și înălțarea cu încă un nivel a casei au un efect negativ asupra vecinătăților și a străzii.
NU!
NU!
NU!
NU!
82
GSPublisherVersion 0.1.100.91
80
DA
NU!
82.1
81
Fig.77. AȘA DA: Acomodarea funcțiunilor noi se
poate realiza în construcțiile existente în curte.
Fig.80. 81. 82. AȘA NU: Ridicarea cotei streșinii în vederea construirii unui etaj mansardat nu este o soluție recomandată, deoarece înălțarea construcției creează disconfort vecinilor, iar efortul tehnic și
financiar este mai mare față de varianta înălțării coamei acoperișului.
GSPublisherVersion 0.1.100.92
Recomandări care ţin de
calitatea utilizării spaţiilor
NU!
Cul
tură şi educaţie: În cazul
construcţiilor
de
învăţământ,
se
recomandă
împărţirea
amplasamentului în mai multe
zone funcţionale: zona ocupată de
construcţie, zona curţii de recreaţie,
zona terenurilor şi a instalaţiilor
sportive şi zona verde. Pentru
învățământul preşcolar (grădiniţe),
se va asigura o suprafaţă minimă
de teren de 22 mp/copil, iar pentru
şcoli primare, gimnaziale, licee, şcoli
postliceale şi şcoli profesionale, o
suprafaţă minimă de 20 mp/elev.
Modul de ocupare a terenului:
- 25 % teren ocupat de construcţii
- 75 % teren amenajat (curte pentru
recreaţii şi amenajări sportive, zonă
verde, grădină de flori) din terenul total.
24
83
Fig.83. AȘA NU: Este interzisă supradimensionarea clădirilor existente sau a celor a construcțiilor noi, chiar dacă
păstrează retragerea față de aliniament a clădirilor învecinate.
GSPublisherVersion 0.1.100.91
Sănătate:
Pentru
construcţiile
destinate creşelor şi creşelor
speci
ale, amplasamentul trebuie să
asigure o suprafaţă de minimum 25
NU!
mp/copil pentru creşe şi de 40 mp/
copil pentru creşe speciale, grupate
în mai multe zone: zona ocupată
de construcţii, zona ocupată de
spaţiile de joacă (nisip, bazin, plajă,
gazon), zona administrativă şi zona
verde, de parc şi alei.
Modul de ocupare a terenului:
- 20 % teren ocupat de construcţii;
- 80 % teren amenajat (curte
pentru recreaţii şi amenajări
sportive, zonă verde, grădină de
flori) din terenul total.
Pentru a asigura un grad de însorire
optim şi o eficienţă energetică
sporită,
saloanele,
rezervele,
cabinetele medicale se vor orienta
spre sud, sud-est şi sud-vest.
Laboratoarele, serviciile tehnice
medicale, spaţiile care necesită o
lumină constantă pe tot parcursul
zilei se vor orienta spre nord.
Construcţiile comerciale şi de
servicii: se recomandă orientarea
spaţiilor funcţionale pe lot astfel
încât să se asigure însorirea
spaţiilor pentru public şi a
biro
urilor. Depozitele, atelierele
de lucru, spaţiile care necesită o
lumină constantă pe tot parcursul
zilei se vor orienta spre nord.
Construcţiile de învăţământ: pentru
a asigura un grad de însorire optim
şi o eficienţă energetică sporită,
orientarea sălilor de clasă va fi
către sud, sud-est, sud-vest (mai
puţin recomandat).
NU!
Dormitoarele şi spaţiile de joacă
din creşe, creşe speciale şi centre
pentru copii vor fi orientate spre
sud, sud-est, sud-vest.
Y
X
84
85
Fig.84. 85. AȘA NU: Este interzisă realizarea unor construcții în axul lotului sau apropiat de acesta, chiar dacă construcția nouă respectă aliniamentul la stradă.
Bibliotecile, sălile de ateliere
şi laboratoarele, spaţiile care
necesită o lumină constantă pe
tot parcursul zilei se vor orienta
spre nord. Terenurile de sport
se vor orienta cu latura lungă pe
direcția nord-sud, cu o abatere de
maximum 15 grade spre est sau
spre vest.
NU!
DA
X
25
86
88
Fig.86. AȘA DA: Co
nformația clădirilor noi trebuie să răspundă cerințelor actuale
de locuire. În cazul de mai sus, construcția nouă primește funcția de garaj, fiind
prevăzută cu un gol adecvat pentru accesul spre carosabil.
DA
Fig.88. AȘA NU: Construirea în mijlocul incintei și retras de la marginile lotului
nu reprezintă un specific al satelor din sudul Transilvaniei și trebuie, ca atare,
evitat.
GSPublisherVersion 0.1.100.91
87
Fig.87. AȘA DA: Pensiuni turistice realizate cu finanțare europeană. Exemplul
se referă la dispunerea și volumetria adecvată a corpurilor, nu la soluția
arhitecturală.
NU!
89
Fig.89. AȘA NU: Supradimensionarea clădirilor este interzisă, chiar dacă
respectă regimul de înalțime și retragerile de la limitele de proprietate. În
cazul necesității realizării unei construcții de suprafață mare, se recomandă
segmentarea gabaritului în volume ierarhizate adecvat.
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE
DA
DA
DA
DA
26
91.3
DA
90
91.1
91.4
91.2
Fig. 90, 91.1, 91.2 AȘA DA: Șurile care și-au pierdut funcția de depozitare pot fi amenajarete ca spații de locuit. Alături de casele de locuit, șurile sunt acele construcții Fig. 91.3, 91.4 AȘA DA: Amenajarea
în podurile caselor și anexelor poate
care contribuie cel mai mult la imaginea caracteristică a unei localități.
constitui o modalitate eficientă de a
câștiga spațiu de locuit.
DA
DA
DA
DA
DA
93.1
92.1
92.2
92.3
93.4
93.4
93.2
93.3
Fig. 92.1, 92.4, 93.1, 93.4 AȘA DA Reabilitarea si refuncționalizarea școlii și Casei Parohiale în ansamblu ce funcționează ca și casă de oaspeți. Demers inițiat de unul dintre membrii comunitații din Cincșor,
jud. Brașov.
Fig. 92.2, 92.3, 93.2, 93.3 Starea anterioară reabilitării clădirilor școlii și Casei Parohiale din Cincșor, jud. Brașov.
DA
DA
DA
27
94
Fig.95. AȘA DA: Spațiul de sub casa scării reprezintă un spațiu de
multe ori neutilizat. Acesta poate primi foarte bine o
utilitate nouă,
precum amenajarea unei băi.
95
Fig.96. AȘA DA: Amplasarea băii în holul de la intrare este o
alegere rațională și preferată de majoritatea beneficiarilor.
DA
96
Fig.97. AȘA DA: Cămara poate fi o variantă bună pentru
amenajarea unei băi atunci când nu-și mai găsește utilitatea.
DA
97
Fig.98. AȘA DA: Pivnițele pot fi transformate foarte ușor în spații de locuit utile: crame,
bucătării, băi, dormitoare, camere de zi etc. Mobilierul tradițional poate fi foarte bine
combinat cu mobilierul contemporan.
98
Fig.93. AȘA DA: Șoproanele și grajdurile
au dimensiuni care se pretează la
amenajarea unor spații locuibile.
99
Fig.99. AȘA DA: Amenajare „modernă”, prin transformarea unui pod de
casă tradițională într-o mansardă locuibilă.
DA
DA
28
102
100
Fig.100. AȘA DA: Anexele din prelungirea casei pot fi extinse pe verticală, cu
condiția să se păstreze ierarhia volumelor, iar coama acoperișului sa nu ajungă
la același n
ivel cu cel al casei.
NU!
DA
101
Fig.101. AȘA DA: Intervenția nouă respectă ierarhia volumelor.
Fig.102. AȘA DA: Extinderea pe orizontală respectă nu doar ierarhia volumelor,
ci și ierarhia materialelor: cărămida tencuită indică existența unei clădiri
principale, de locuit, pe când lemnul indică o clădire cu o funcție secundară,
după cum se obișnuiește în arhitectura vernaculară.
103
Fig.103. AȘA NU: Supradimensionarea pe verticală a clădirii noi, construită
în prelungirea casei pe locul anexelor, inversează imaginea de ansamblu a
gospodăriei, cu efect nociv pentru specificul local. Se observă cum extinderea
pe verticală a casei tradiționale creează probleme suplimentare de conformare
structurală, lăsând aparente capetele căpriorilor.
NU!
h
h
> 1/3 h
29
< 1m
h
h
> 1/3 h
> 1/3 h
DA
104
Fig.104. AȘA NU: Se interzice extinderea pe verticală a caselor tradiționale.
Aceasta ar atrage după sine nu doar modificarea proporțiilor, ur
âțind-o, ci și
complicarea sistemelor constructive noi de la nivelul acoperișului.
107
Fig.107. AȘA DA: Extinderile nu vor depăși în înălțime volumul dominant al casei, nici la cornișă, nici la coamă.
GSPublisherVersion 0.0.100.100
DA
DA
29.001.1.0 noisreVrehsilbuPSG
105
Fig.105. AȘA DA: Exemplu de
extindere care respectă recomandările
din figurile 107 și 108.
NU!
108
Fig.106. AȘA NU: Extinderea
pe verticală face clădirea de
nerecunoscut.
106
5. ELEMENTELE DE
CONSTRUCȚIE
30
În prezent, materialele moderne
de proastă
calitate și efectele
modernizării prost înțelese au un efect
negativ asupra mediului și asupra
ambianței rurale. Spre exemplu:
• tencuielile interioare și exterioare,
realizate tradițional pe rețea de șipci
de lemn și mortare pe bază de nisip și
var stins, au fost înlocuite cu tencuieli
uscate: plăcile de gips-carton, utilizate
la exterior și interior;
• pardoselile din lemn natural (de tip
dușumea, parchet din lemn et
c.) au
fost înlocuite cu parchetul laminat,
care este un material de sinteză,
neecologic și impermeabil la vapori;
• finisajele exterioare și interioare pe
bază de var natural ale pereților și
tavanelor au fost înlocuite aproape
în totalitate cu materiale de sinteză
de tipul vopselelor lavabile sau pe
bază de ulei, pierzându-se o sursă
importantă de sănătate pentru
locatari, finisajele realizate cu var
natural având efect bactericid, de
combatere a efectelor de acumulare a
apei în pereți, regulator de umiditate și
de combatere a mucegaiurilor;
• izolațiile termice realizate la
tavane, poduri, pardoseli cu materiale
tradiționale, ecologice, au fost înlocuite
cu materiale de sinteză sau cu
compuși de sinteză, eficienți din punct
de vedere termic, dar care nu mai
au calitatea de a asigura condiții de
viață sănătoasă. La casele existente,
cu pereții din bârne de lemn, se
utilizează frecvent, în ultima vreme,
ca material de izolație termică,
polist
c.) au
fost înlocuite cu parchetul laminat,
care este un material de sinteză,
neecologic și impermeabil la vapori;
• finisajele exterioare și interioare pe
bază de var natural ale pereților și
tavanelor au fost înlocuite aproape
în totalitate cu materiale de sinteză
de tipul vopselelor lavabile sau pe
bază de ulei, pierzându-se o sursă
importantă de sănătate pentru
locatari, finisajele realizate cu var
natural având efect bactericid, de
combatere a efectelor de acumulare a
apei în pereți, regulator de umiditate și
de combatere a mucegaiurilor;
• izolațiile termice realizate la
tavane, poduri, pardoseli cu materiale
tradiționale, ecologice, au fost înlocuite
cu materiale de sinteză sau cu
compuși de sinteză, eficienți din punct
de vedere termic, dar care nu mai
au calitatea de a asigura condiții de
viață sănătoasă. La casele existente,
cu pereții din bârne de lemn, se
utilizează frecvent, în ultima vreme,
ca material de izolație termică,
polist
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO