Zona Timis - Ghid de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural
Tip documentatie: Ghid de arhitectură
Salvează pdf
Full screen
COLECTIV DE ELABORARE
Coordonator
Drd. arh. Dan Idiceanu-Mathe
Consultant științiic
Prof.dr. Teodor Octavian Gheorghiu
Echipă
arh. Loredana Gaiță
Drd.arh. Roxana Cârjan
arh. Alexandra-Maria Rigler
Drd. arh. Vladimir Obradovici
Grupul Rural al O.A.R.
Machetare și editare
arh. Loredana Gaiță
Corectură de text
dr. Ana Pascu
Ghidurile au apărut cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, inanțat din Fondul „Timbrul Arhitecturii”
DECLARAŢIE
DE PRINCIPIU
(PREAMBUL)
Rostul acestui material este de
a furniza un instrument de lucru
locuitorilor din mediul rural, autorităților
locale, investitorilor, proiectanților și
consultanților implicați în procesul
de elaborare a unor regulamente de
construire în mediul rural.
Ghidul își propune să ie un set de
reguli ușor de aplicat, cu exemple
clare (inclusiv de tipul AŞA DA sau
AŞA NU), care să faciliteze activitatea
echipei de proiectare/consultanță în
alegerea conigurațiilor, a materialelor
și a tehnol
ogiilor necesare construirii
în mediul rural, ie că vorbim despre
proiecte inanțate prin PNDR, despre
elaborarea
documentațiilor
de
urbanism sau despre simple intervenții
cu inanțare exclusiv privată.
Obiectivul esențial al acestui ghid
este păstrarea nealterată a spiritului
așezărilor în care sunt propuse
proiectele și conservarea calității vieții
în mediul rural și a peisajului cultural
existent – acestea iind, de fapt, chiar
resurse pentru dezvoltarea durabilă.
În acest sens, există deschidere
pentru abordări speciice secolului
XXI care țin cont de resursele locale,
de energiile regenerabile, precum
și de cunoașterea acumulată local
(meșteșugurile și tehnica populară).
Acest ghid este rodul unei experiențe
acumulate pe teren de către autori, dar
și al activității energice desfășurate
de către Grupul Rural al Ordinului
Arhitecților din România. Ghidul nu își
propune să soluționeze toate cazurile
de intervenții posibile, de aceea
conț
inutul său trebuie în permanență
îmbunătățit și actualizat de către cei
preocupați de o proiectare responsabilă
în mediul rural. Respectarea cu
strictețe a recomandărilor ar putea să
nu ie utilă în toate cazurile; pentru
o arhitectură de bună calitate, se
recomandă respectarea spiritului în
care a fost conceput acest ghid.
1
Comandamente
2
▪ folosirea de materiale naturale
regenerabile, cu eiciență garantată;
▪ evitarea folosirii materialelor care
au efect negativ asupra mediului
înconjurător și asupra sănătății
populației;
▪ folosirea
echipamentelor
ce
utilizează
energii
regenerabile
(schema se va anexa în mod
obligatoriu la dosarul de avizare în
faza SF);
▪ refolosirea apei drenate;
▪ păstrarea nealterată a spiritului
așezărilor și a peisajului cultural;
▪ luarea în calcul a climatului
local pentru optimizarea proiectării
(însorire, umiditate, vânturi dominante,
oscilații de temperatură);
▪ pentru clădiri cu rol prep
onderent
tehnologic, consultarea tehnologului
specialist va avea loc înainte de a
demara activitatea de proiectare,
pentru a nu perturba eiciența luxului
tehnologic al clădirii ce urmează să ie
construită;
▪ documentarea „in situ” cu
privire la oportunitățile (materiale de
construcții locale și/sau meșteri locali)
descoperite de arhitect în zona unde
se va realiza investiția;
▪ folosirea materialelor, a tehnicilor
și a meșteșugurilor locale oriunde
acestea sunt eiciente în alcătuirea
clădirilor.
Principii generale
privind cadrul
democratic
al practicării
arhitecturii
mărită se va acorda relației dintre
noile funcțiuni, comunitățile periferice
și zonele de locuire defavorizate.
Participarea cetățenească
Relevanța
Pe cât posibil, este de dorit ca
intervenția să antreneze cât mai mulți
membri ai comunității, sub diferite
forme. Autoritatea publică locală are
datoria de a prioritiza funcțiunile cele
mai importante pentru comunitate
prin
consultarea acesteia și va lua
măsuri ca, odată construite, clădirile
să devină operante. În acest scop,
programele de construire vor i
completate cu programe de pregătire
și de specializare a personalului.
Justiția spațială și
incluziunea socială
Justiția spațială este un instrument
democratic
care
reglementează
repartizarea echitabilă a serviciilor, a
facilităților de producție, a utilităților
în teritoriu, astfel încât să nu existe
disparități la nivelul indivizilor și al
grupurilor de indivizi care populează
teritoriul respectiv. Astfel, se va
favoriza accesul tuturor la noile
funcțiuni, în aceleași condiții. O atenție
1
Deciziile privitoare la funcțiunile cu
caracter social trebuie să ie rodul
unui proces participativ, implicând
comunitatea. Totodată, recomandăm
ca și proiectarea să se facă în
sistem participativ, antrenând toți
factorii responsabili din comunitate:
autoritate publică locală, mediul
ONG, liderii informali ai com
unității,
reprezentanții acesteia, mediul de
afaceri etc., în vederea deinirii
interesului public al comunității.
Complementaritatea
În urma analizei, completarea
matricei funcționale a localității cu
funcțiuni noi se va face în conformitate
cu următoarele două principii de bază:
▪ principiul diferențierii: funcțiunile
nou introduse vor i diferite de cele
existente deja în teritoriul administrativ
al localității, capabile să deservească
zona de intervenție. Funcțiunile vor
dubla funcțiunile prezente în teritoriu
doar atunci când, în urma analizei,
cele din urmă se dovedesc a i
insuiciente sau localizate deicitar în
raport cu zona.
▪ principiul relaționării: funcțiunile
nou introduse trebuie să ie necesare
nu numai comunității din imediata
vecinătate, ci și localității în ansamblu,
2
astfel încât să se creeze premisele
unor schimburi productive între
comunitate și localitate. Funcțiunile noi
trebuie să ie atractive și competitive
p
entru localitate în ansamblul ei.
Noile funcțiuni ce vor i implementate
vor
i
deservite
preponderent
de membri ai comunității, acest
lucru antrenând deopotrivă un
proces continuu de formare și de
caliicare (care va începe odată cu
derularea programelor investiționale)
și un proces de autoinanțare.
Dezvoltare comunitară prin
caliicare și încurajarea
economiei locale
În anumite comunități, deși există
resurse de materie primă valoroase,
acestea sunt neglijate de localnici, iar
meșteșugul prelucrării lor s-a pierdut.
În această situație, este necesară
caliicarea localnicilor, astfel încât
să poată avea acces la resurse, în
vederea susținerii unor activități de
economie socială capabile să aducă
un venit constant în comunitate.
Acest principiu este extrem de
important atât datorită rezultatului
direct de ieftinire a investiției prin
utilizarea forței de muncă locale, cât
și datorită efectului pe termen lung
pe care îl asigură: în teritori
u rămân
nu numai funcțiunile capabile să
deservească locuirea, ci și personalul
caliicat capabil să le întrețină.
Acest deziderat se poate atinge
doar printr-o politică investițională
coerentă, care trebuie să urmeze o
serie de pași necesari, precum:
▪ cooptarea localnicilor adulți și
lipsiți de ocupație ca mână de lucru,
pentru început, necaliicată;
▪ aducerea în teritoriu a inginerilor,
a maiștrilor, a tehnicienilor și a
muncitorilor capabili să instruiască
și să asigure caliicarea lucrătorilor
necaliicați;
▪ organizarea de traininguri și de
cursuri de fomare și caliicare pentru
localnici;
▪ crearea unor structuri din sfera
economiei sociale de producție de
materiale de construcție (carieră de
pietriș, nisip, argilă), cuptoare de
cărămizi, ateliere de dulgherie etc., al
căror personal va i asigurat de către
localnicii implicați în program, în curs
de caliicare;
▪ pe măsura derulării programului,
gradul de caliicare a persona
lului
crește; consecutiv, crește remunerația
și capacitatea de a întreține locuințele
nou create;
▪ la terminarea programului, aceste
funcțiuni productive vor rămâne în
teritoriu, urmând să deservească
întreaga așezare în ansamblul ei;
în plus, la terminarea programului,
zona va i locuită de un segment de
populație productiv; oameniii vor i
capabili să presteze munci caliicate
în cadrul așezării, dar și în zonele
limitrofe; astfel, se vor crea premisele
creșterii capacității utilizatorilor de a-și
întreține noile construcții.
3
CUPRINS
DECLARAŢIE DE PRINCIPIU (PREAMBUL) ..............................1
Comandamente ..........................................................................2
Principii generale privind cadul democratic al practicării
arhitecturii ...................................................................................2
1. ZONA .......................................................................................4
1.1. Del
imitarea geograică a zonelor după unități administrativteritoriale ......................................................................................4
1.2. Precizarea caracteristicilor zonei .......................................5
2. SPECIFICUL LOCAL ...............................................................7
2.1. Peisajul cultural rural ...........................................................7
2.2. Tipologii de sate..................................................................8
2.2.1 Evoluția modului de ocupare a terenului..............8
2.3. Amplasarea pe lot a gospodăriilor: peisajul intravilan .......10
2.3.1. Tipologii de gospodării........................................11
2.3.2. Casa de locuit din Banat, structură și sistem
constructiv.................................................................................13
2.4. Tipologiile de acoperișuri, pante, materiale de învelitori,
culori, goluri, în funcție de subzonele județului Timiș ...........
.....14
2.4.1. Forme de acoperișuri din zona de câmpie a
județului Timiș (Câmpia de Vest și Câmpia Înaltă a Banatului)..14
2.4.2. Forme de acoperișuri din zona Lugoj ................14
2.4.3. Forme de acoperișuri din zona Făget ...............14
2.4.4. Forme de acoperișuri din Dealurile Lipovei........14
2.5. Gabaritele/proporțiile conforme speciicului local ................15
2.6. Traveele de fațadă conforme speciicului local .....................15
2.7. Raportul plin/gol, forma, dimensiunea și proporția golurilor,
conform speciicului local .........................................................16
3. AMPLASAREA CONSTRUCŢIILOR NOI...............................17
3.1. Prevederi generale privind intervențiile noi .......................17
3.2. Amplasarea în cadrul așezării ...........................................17
3.2.1. Speciicul amplasării clădirilor............................17
3.2.2. Recomandări ....................................................17
3.3. POT, CUT, regim de înălțime .............................................19
3.4. Amplasarea construcțiilor și amenajărilor noi în afara vetrei
satului – probleme de încadrare în peisaj .................................20
3.5. Amplasarea construcțiilor și amenajărilor noi în vatra satului
– probleme de încadrare pe lot .................................................21
4. AMENAJAREA CLĂDIRILOR EXISTENTE ...........................25
5. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE ...........................................28
5.1. ACOPERIȘUL .....................................................................29
5.1.1. Speciicul local ..................................................28
5.1.2. Recomandări ....................................................29
A. Construcţii noi cu gabarit mic (<120 mp), construcţii noi
cu gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcţii noi cu gabarit
mare (peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar .............30
Forma și volumetria.........
............................................30
Şarpanta ....................................................................32
Învelitoarea (materiale folosite și compatibilități) .........33
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile .............33
B. Construcţii noi cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip
monovolum ............................................................................34
Forma și volumetria ....................................................34
Şarpanta ....................................................................35
Învelitoarea (materiale folosite și compatibilități) .........35
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile .............35
C. Intervenţii pe construcţiile existente (de gabarit mic,
mediu sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum)
Forma și volumetria ....................................................36
Şarpanta ....................................................................36
Învelitoarea (materiale f
olosite și compatibilități) .........36
Elementele de iluminare, ventilare, instalațiile .............37
5.2. PEREŢII ȘI FUNDAŢIILE ....................................................40
5.2.1. Speciicul local ...............................................................40
5.2.1.1. Câmpia de Vest și Câmpia Înaltă a Banatului ...
.................................................................................................41
5.2.1.2. Zona Lugoj ....................................................41
5.2.1.3. Zona Făget ....................................................41
5.2.1.4. Dealurile Lipovei..............................................41
5.2.2 Recomandări ..................................................................42
A. Construcţii noi cu gabarit mic (<120 mp), construcţii noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcţii noi cu gabarit mare
(peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar și B. Construcţii noi
cu gabarit mare (peste 250 mp), de ti
p monovolum ..................42
C. Intervenţii pe construcţiile existente (gabarit mic, mediu sau
mare, dispuse pavilionar sau monovolum).................................43
A. Pereții din lemn .......................................................44
B. Pereții din piatră .....................................................44
C. Pereții din cărămidă ...............................................45
D. Pereții din pământ ..................................................45
5.3. TÂMPLĂRIA ȘI GOLURILE ................................................46
5.3.1. Speciicul local ..............................................................46
5.3.1.1. Câmpia de Vest și Câmpia Înaltă a Banatului...47
5.3.1.2. Zona Lugoj ....................................................47
5.3.1.3. Zona Făget ....................................................47
5.3.1.4. Dealurile Lipovei ............................................47
5.3.2. Recomandări ................................
.................................48
A. Construcţii noi cu gabarit mic (<120 mp), construcţii noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcţii noi cu gabarit mare
(250 – 395 mp), dispuse în sistem pavilionar și B. Construcţii noi
cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip monovolum ..................48
C. Intervenţii pe construcţiile existente (de gabarit mic, mediu
sau mare, dispuse pavilionar sau monovolum).......................49
5.4. ELEMENTELE DE FAŢADĂ ...............................................51
5.4.1. Speciicul local: registre orizontale (coamă, cornișă, brâu,
soclu) și verticale (de e xemplu, coș de fum) .............................51
5.4.1.1. Zona de câmpie a județului Timiș (Câmpia de
Vest și Câmpia Înaltă a Banatului) ............................................51
5.4.1.2. Zona Lugoj ....................................................52
5.4.1.3. Zona Făget ....................................................52
5.4.1.4. Dealurile Lipovei.
.............................................53
5.4.2. Recomandări .................................................................54
A. Construcţii noi cu gabarit mic (<120 mp), construcţii noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcţii noi cu gabarit mare
(250 – 395 mp), dispuse în sistem pavilionar și B. Construcţii noi
cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip monovolum .................54
1. Marcarea registrelor orizontale ..........................................54
2. Marcarea registrelor verticale ............................................54
3. Timpanele și decorațiile de fațadă .....................................54
4. Streșinile și burlanele .........................................................54
5. Materialele pentru inisaje ..................................................54
6. Culorile................................................................................55
7. Tehnologiile..............................................................
...........55
8. Ierarhizarea fațadelor .........................................................55
9. Instalațiile tehnologice .......................................................55
C. Intervenţii pe construcţiile existente (de gabarit mic, mediu sau
mare, dispuse pavilionar sau monovolum) .............................55
1. Marcarea registrelor orizontale și verticale ........................55
2. Timpanele și decorațiile de fațadă .....................................56
3. Streșinile și burlanele .........................................................56
4. Materialele pentru inisaje ..................................................56
5. Culorile ..............................................................................57
6. Tehnologiile .......................................................................57
7. Instalațiile și instalațiile tehnologice (după caz) ....................57
5.5. AMENAJĂRILE EXTERIOARE ..........................................58
5.5.1. Speciicul local ...............................................................58
Pavimente și amenajări exterioare .......................................58
Scările exterioare ...................................................................58
Vegetația ...............................................................................58
Porțile ....................................................................................58
Împrejmuirile ..........................................................................58
5.5.1.1. Zona de câmpie a județului Timiș (Câmpia de
Vest și Câmpia Înaltă a Banatului) ..........................................59
5.5.1.2. Zona Lugoj ....................................................59
5.5.1.3. Zona Făget .....................................................59
5.5.1.4. Dealurile Lipovei ............................................59
5.5.2. Recomandări ..................................................................60
A. Con
strucţii noi cu gabarit mic (<120 mp), construcţii noi cu
gabarit mediu (120 – 250 mp) și construcţii noi cu gabarit mare
(peste 250 mp), dispuse în sistem pavilionar și B. Construcţii noi
cu gabarit mare (250 – 395 mp), de tip monovolum ...................60
Scările exterioare .................................................................60
Pavimentele exterioare .......................................................60
Porțile .................................................................................61
Împrejmuirile .......................................................................61
Vegetația .............................................................................62
Elementele de mobilier rural exterior: bancă, fântână, cruce etc.
..........................................................................................62
Iluminarea exterioară ..........................................................63
Echiparea edilitară ...................
...........................................63
6. SPAŢIUL PUBLIC ..................................................................64
6.1. Speciicul local...................................................................64
6.2. Recomandări .....................................................................64
Drumuri și alte căi de acces public .....................................64
Elementele de mobilier rural exterior: bancă, fântână, cruce
etc. .........................................................................................65
Iluminarea exterioară ..........................................................66
Reclamele, irmele, inscripțiile, însemnele .........................
7. PERFORMANŢA ENERGETICĂ.............................................68
7.1. Recomandări......................................................................68
7.1.1. Sistemele de încălzire (cerințele de securitate la
foc).............................................................
...............................68
7.1.2. Eiciența termică (sisteme și materiale de
izolare)...................................................................................69
8. ANEXE ......................................................................................72
Anexa 1: Studiu de amplasare și încadrare în imaginea
așezării (imagine generală din punct de belvedere, silueta așezării,
desfășurate stradale) .................................................................72
Anexa 2: Glosar de termeni utili ..................................72
CREDITE IMAGINI, BIBLIOGRAFIE...........................................74
3
4
1
1. ZONA
1.1.
Delimitarea
geograică a
zonei după unități
administrativ-teritoriale
Județul Timiș (și întreaga regiune
a Banatului) prezintă un caracter
relativ unitar al arhitecturii populare,
prin utilizarea acelorași materiale,
tehnici și procedee și a acelorași
tipologii arhitectonice. Cu toate
acestea, Nicolae Săcară a obs
ervat
„diferențieri de ordin zonal, dictate
de anumite particularități geograice,
istorice și social-economice, care
și-au pus amprenta și asupra
izionomiei construcțiilor populare”1 și
propune următoarea zoniicare:
1. Câmpia de Vest a Banatului
2. Câmpia Înaltă a Banatului
3. Zona Lugoj
4. Zona Făget
5. Dealurile Lipovei
1
Nicolae Săcară, Valori ale arhitecturii
populare
românești,
Editura
Facla,
Timișoara, 1987, p. 149
1. Câmpia de Vest a Banatului
se întinde pe o vastă suprafață de
câmpie joasă, cuprinsă între cursul
inferior al Mureșului și cel al Timișului.
Această regiune se constituie din
teritoriile administrative aparținând
următoarelor localități:
1. Beba Veche (satele: Beba Veche,
Cherestur și Pordeanu)
2.
Becicherecu
Mic
(satul
Becicherecu Mic)
3. Biled (satul Biled)
4. Cărpiniș (satele: Cărpiniș și
Iecea Mică)
5. Cenad (satul Cenad)
6. Cenei (satele: Bobda și Cenei)
7. Checea (satul Checea)
8. Comloșu Mare (satele: Comloș
u
Mare, Comloșu Mic și Lunga)
9. Dudeștii Noi (satul Dudeștii Noi)
10.
Dudeștii
Vechi
(satele:
Cheglevici, Colonia Bulgară și
Dudeștii Vechi)
11. Dumbrăvița (satul Dumbrăvița)
12. Ghiroda (satele: Ghiroda și
Giarmata-Vii)
13. Giarmata (satele: Cerneteaz și
Giarmata)
14. Giroc (satele: Chișoda și Giroc)
15. Gottlob (satele: Gottlob și
Vizejdia)
16. Iecea Mare (satul Iecea Mare)
17. Lenauheim (satele: Bulgăruș,
Grabaț și Lenauheim)
18. Lovrin (satul Lovrin)
19. Orțișoara (satele: Călacea,
Cornești, Orțișoara și Seceani)
20. Otelec (satele: Iohanisfeld și
Otelec)
21. Periam (satul Periam)
22. Saravale (satul Saravale)
23. Satchinez (satele: Bărăteaz,
Hodoni și Satchinez)
24. Săcălaz (satele: Beregsău
Mare, Beregsău Mic și Săcălaz)
25. Sânandrei (satele: Carani,
Covaci și Sânandrei)
26. Sânpetru Mare (satele: Igriș și
Sânpetru Mare)
27. Sînmihaiu Român (satele:
Sânmihaiu
German,
Sânmihaiu
Român și Utvin)
28. Șag (satul Şag)
29. Șandra
(satele: Şandra și Uihei)
30. Teremia Mare (satele: Nerău,
Teremia Mare și Teremia Mică)
31. Tomnatic (satul Tomnatic)
32. Uivar (satele: Pustiniș, Răuți,
Sânmartinu Maghiar și Uivar)
33. Valcani (satul Valcani)
34. Variaș (satele: Gelu, Sânpetru
Mic și Variaș).
În teritoriile administrative ale
localităților Foeni (satele: Cruceni
și Foeni), Giulvăz (satele: Crai Nou,
Giulvăz, Ivanda și Rudna), Peciu
Nou (satele: Diniaș, Peciu Nou și
Sânmartinu Sârbesc), Parța (satul
Parța), Pădureni (satul Pădureni),
se va ține cont de prevederile și
recomandările
generale
pentru
Câmpia de Vest a Banatului sau
de cele pentru Câmpia Înaltă a
Banatului. Iar în teritoriul administrativ
al comunei Moșnița Nouă (satele:
Albina, Moșnița Nouă, Moșnița Veche,
Rudicica și Urseni), se va ține cont de
prevederile și recomandările generale
pentru Câmpia de Vest a Banatului
sau de cele pentru zona Lugoj.
2. Câmpia Înaltă a Banatului ocupă
o suprafață destul
de întinsă, cuprinsă
între cursul inferior al Pogănișului
la răsărit, cursul inferior al Begăi la
nord, Dealurile Doclinului la sud-est și
frontiera de stat la sud-vest.
Această regiune se constituie din
teritoriile administrative aparținând
localităților următoare:
1. Banloc (satele: Banloc, Ofsenița,
Partoș și Soca)
2. Birda (satele: Berecuța, Birda,
Mânăstire și Sângeorge.)
3.
Ciacova
(satele:
Cebza,
Macedonia, Obad și Petroman)
4. Denta (satele: Breștea, Denta,
Rovinița Mare și Rovinița Mică)
5. Deta (satul Opatița)
6. Gătaia (satele: Butin, Percosova,
Şemlacu Mare și Şemlacu Mic)
7. Giera (satele: Giera, Grăniceri și
Toager)
8. Ghilad (satele: Gad și Ghilad)
9. Jamu Mare (satele: Clopodia,
Ferendia, Gherman, Jamu Mare și
Lățunaș)
10. Jebel (satul Jebel)
11. Livezile (satele: Dolaț și Livezile)
12. Moravița (satele: Dejan, Gaiu
Mic, Moravița și Stamora Germană)
13. Voiteg (satele: Folea și Voiteg).
3. Subzona etnograică Lugoj
(num
ită, pe scurt, zona Lugoj)
acoperă, în mare, cursurile mijlocii
ale râurilor Timiș, Bega și Pogăniș
și Dealurile Buziașului, dominând,
ca formă de relief, câmpia înaltă.
Această regiune se constituie din
teritoriile administrative aparținând
localităților următoare:
1. Boldur (satele: Boldur, Jabăr,
Ohaba-Forgaci și Sinersig)
2. Buziaș (satul Bacova)
3. Chevereșu Mare (satele:
Chevereșu Mare, Dragșina și Vucova)
4. Coșteiu (satele: Coșteiu, Hezeriș,
Păru, Țipari și Valea Lungă Română)
5. Criciova (satele: Cireșu, Cireșu
Mic, Criciova și Jdioara)
6. Darova (satele: Darova, Hodoș și
Sacoșu Mare)
7. Gavojdia (satele: Gavojdia, Jena,
Lugojel și Sălbăgel)
8. Nițchidorf (satele: Blajova,
Duboz și Nițchidorf)
9.
Racovița
(satele:
Căpăt,
Drăgoiești, Ficătar, Hitiaș, Racovița și
Sârbova)
10. Știuca (satele: Dragomirești,
Oloșag, Ştiuca și Zgribești)
11. Victor Vlad Delamarina (satele:
Herendești,
Honorici,
Pădureni,
Petroasa Mar
e, Pini, Victor Vlad
Delamarina și Visag)
În teritoriile administrative ale
localităților Liebling (satele: Cerna,
Iosif și Liebling), Tormac (satele:
Cadăr, Şipet și Tormac), Sacoșu
Turcesc (satele: Berini, Icloda,
Otvești, Sacoșu Turcesc, Stamora
Română), se va ține cont de
prevederile și recomandările generale
pentru Câmpia Înaltă a Banatului sau
de cele pentru zona Lugoj.
4. Zona Făget acoperă bazinul
superior al Begăi, iind situată în colțul
estic al județului, având ca limită spre
nord Mureșul, spre vest ‒ Dealurile
Lipovei, spre răsărit și sud-est ‒ masivul
Poiana Ruscă, iar spre sud-vest ‒
dealurile ce o separă de cursul
mijlociu al Timișului. Această regiune
cuprinde teritoriile administrative
aparținând următoarelor localități:
1. Curtea (satele: Coșava, Curtea
și Homojdia)
2. Dumbrava (satele: Bucovăț,
Dumbrava și Răchita)
3. Făget (satele: Bătești, Begheiu
Mic, Bichigi, Brănești, Bunea Mare,
Bunea Mică, Colonia Mi
că, Jupânești,
Povârgina și Temerești)
4. Fârdea (satele: Drăgșinești,
Fârdea, Gladna Montană, Gladna
Română, Hăuzești, Mâtnicu Mic și
Zolt)
5. Margina (satele: Breazova,
Bulza, Coșevița, Coșteiu de Sus,
Groși, Margina, Nemeșești, Sintești
și Zorani)
6. Nădrag (satele: Crivina și Nădrag)
7. Pietroasa (satele: Crivina de Sus,
Fărășești, Pietroasa și Poieni)
8. Tomești (satele: Baloșești,
Colonia Fabricii, Luncanii de Jos,
Luncanii de Sus, Românești și
Tomești)
În teritoriile administrative ale
localităților: Bârna (satele: Bârna,
Botești, Botinești, Drinova, Jurești,
Pogănești și Sărăzani) și Traian Vuia
(satele: Jupani, Săceni, Sudriaș,
Surducu Mic, Susani și Traian
Vuia), se va ține cont de prevederile
și recomandările generale pentru
zona Lugoj sau de cele pentru zona
Făget. Iar în teritoriul administrativ
al localității Mănăștiur (satele:
Mănăștiur,
Pădurani,
RemeteaLuncă și Topla), se va ține cont de
prevede
rile și recomandările generale
pentru zona Făget sau de cele pentru
Dealurile Lipovei.
5. Dealurile Lipovei se situează
între cursul Mureșului la nord și cursul
mijlociu al Begăi la sud și sud-est;
se învecinează spre răsărit cu zona
Făget, terminându-se spre vest
în Câmpia Vingăi. Regiune de
coline domoale, închide văi puțin
adânci
și
ospitaliere,
propice
locuirii. Această regiune cuprinde
teritoriile administrative aparținând
următoarelor localități:
1. Bara (satele: Bara, Dobrești,
Lăpușnic, Rădmănești și Spata)
2. Bogda (satele: Altringen, Bogda,
Buzad, Charlottenburg, Comeat și
Sintar)
3. Brestovăț (satele: Brestovăț,
Coșarii, Hodoș, Lucareț și Teș)
4. Ghizela (satele: Ghizela, Hisiaș,
Paniova și Şanovița)
5. Mașloc (satele: Alioș, Mașloc și
Remetea Mică)
6. Ohaba Lungă (satele: Dubești,
Ierșnic, Ohaba Lungă și Ohaba
Română)
07. Recaș (oraș: Recaș, satele:
Bazoș, Herneacova, Izvin, Nadăș,
Petrovaselo și Stanciov
a)
8.
Secaș
(satele:
Checheș,
Crivobara, Secaș și Vizma)
9. Topolovățu Mare (satele:
Cralovăț,
Ictar-Budinț,
Iosifalău,
Şuștra, Topolovățu Mare și Topolovățu
Mic)
În teritoriile administrative ale
localităților
Bethausen
(satele:
Bethausen, Cladova, Cliciova, Cutina,
Leucușești și Nevrincea), Balinț
(satele: Balinț, Bodo, Fădimac și
Târgoviște) și Belinț (satele: Babșa,
Belinț, Chizătău și Gruni), se va ține
cont de prevederile și recomandările
generale pentru Dealurile Lipovei
sau de cele pentru zona Lugoj. Iar în
teritoriile administrative ale localităților
Remetea Mare (satele: Bazoșu Nou
și Bucovăț, Ianova, Remetea Mare),
Pișchia (satele: Bencecu de Jos,
Bencecu de Sus, Murani, Pișchia
și Sălciua Nouă) și Fibiș (satul
Fibiș), se va ține cont de prevederile
și recomandările generale pentru
Dealurile Lipovei sau de cele pentru
Câmpia Înaltă a Banatului.
1.2. Precizarea
caracteristicilor
zonei
Cel mai vestic județ al Român
iei,
Timișul, se învecinează la vest cu
județul Csongrad (din Ungaria) și
la sud-vest cu provincia Voievodina
(Serbia), legătura dintre ele iind
asigurată de punctele de trecere
a frontierei de la Cenad, respectiv
de cele de la Stamora Moravița și
Jimbolia. Județele române vecine
cu județul Timiș sunt Arad ‒ la nord,
Hunedoara ‒ la est și Caraș-Severin
‒ la sud-est.
Caracteristici
geograice și climatice
Teritoriul județului Timiș cuprinde
toate formele de relief, cu altitudini
care pleacă de la 75 m ‒ în Câmpia
Banatului ‒ și ajung la 1 384 m ‒ în
vârful Padeș din munții Poiana Ruscă.
Câmpia ocupă aproape 6 700 kmp,
reprezentând 77 % din suprafața
județului. Dealurile ocupă aproximativ
19 % din suprafață, iar munții doar
3,45 % din suprafața totală a județului.
Teritoriul
județului
Timiș
se
încadrează
în
zona
climatului
temperat de nuanță continentală,
cu o temperatură medie anuală de
10° și 11° C. Vântul bate în câmpi
e
predominant din nord.
Precipitațiile anuale se încadrează
în medie între 550 ‒ 600 mm/mp.
În partea nord-estică a județului,
cantitatea de precipitații prezintă o
creștere pe măsură ce ne apropiem
de zona muntoasă, unde se
înregistrează chiar și 1 200 mm/mp.1
Resursele naturale
Principala resursă naturală a
județului Timiș este solul, care oferă
condiții favorabile pentru cultura
cerealelor și a plantelor tehnice și
furajere.
În subsolul județului Timiș, se
găsesc: țiței și gaze naturale în
zona de vest, lignit (Sinersig),
1
Informațiile din acest capitol sunt
preluate din Monograia judeţului Timiș,
studiu al Băncii Naționale a României,
2012.
bazalt (Lucareț, Şanovița), mangan
(Pietroasa), argilă (Biled, Cărpiniș,
Jimbolia, Lugoj, Sânnicolau Mare),
nisip pentru sticlă (Groși, Tomești,
Gladna), ape minerale (Buziaș,
Calacea, Ivanda, Bogda).
În partea estică a județului, se
întâlnesc păduri de brad, molid și fag.
Județul Ti
miș cuprinde o serie
de rezervații naturale, între care
se remarcă: Sărăturile Diniaș din
comuna Peciu Nou, Pădurea Cenad
din comuna cu același nume, Pădurea
Bistra din localitatea Ghiroda,
Pădurea Dumbrava din zona băilor
Buziaș, insulele de la Igriș alate pe
teritoriul comunei Sânpetru Mare
și Insula Mare Cenad din aceeași
localitate.
Caracteristici
demograice și
etnograice
Există, în momentul de față, un
puternic decalaj economic și cultural
între populația rurală și cea urbană.
La nivel teritorial, caracteristica
dominantă este scăderea populației,
continuu după 1976, fenomen
accentuat în zonele greu accesibile.
Sporul natural, prin tendința negativă
din ultimii ani, joacă un rol important
în diminuarea populației. Structura
pe vârste a populației rurale este
caracterizată
printr-un
relativ
dezechilibru, procesul accentuat de
îmbătrânire demograică iind evident.
Structura pe medii relevă faptul că
în mediul urban locuiesc 422.250
per
soane (62,12 %), iar în mediul
rural ‒ 257.445 persoane (37,88 %).
La recensământul din octombrie
2011,
din
totalul
populației
stabile a județului, 85,5 % s-au
declarat români, 5,4 % s-au
declarat maghiari, 2,2 % ‒ rromi,
1,6 % ‒ sârbi, 0,9 % ‒ ucraineni,
0,7 % ‒ bulgari (vezi imaginea 1:
harta etnică a județului Timiș, după
datele recensământului din 2002).
5
Distribuția pe medii a etniilor arată
că rromii și ucrainenii sunt plasați
majoritar în mediul rural, pe când
restul etniilor au reprezentanți stabiliți
majoritar în mediul urban.2
Majoritatea
naționalitate
ortodoxă.
66
populației este de
română
și
religie
Ramuri economice și
meșteșugărești
Potențialul
economic
este
reprezentat
de:
agricultură,
silvicultură, creșterea animalelor,
2
Informațiile despre populație din acest
capitol sunt preluate din V. Gheorghe,
D. Apostol, C. Olteanu, I. Cioangher, A.
Chicoș, B. Sandu (S.C. URBANTEAM
S.R.L.); L. Veluda, A. Bunea, R. EpifanCu
coș, Al. Bogdan (S.C. VELPLAN
DESIGN S.R.L.), G. Codreanu (S.C.
URBAN PROFESIONAL CONSULTING
S.R.L.), C. Falniță (S.C. GENIUS LOCCI
S.R.L.), Plan de amenajare a teritoriului
judeţului Timiș, etapa III, volumul 4:
Populaţia și reţeaua de localităţi, beneiciar:
Consiliul Județean Timiș, 2013, http://
www.cjtimis.ro/upload/PATJ%20Timis%20
Volumul%20IV%20Populatia%20si%20
reteaua%20de%20localitati_4.pdf.
prelucrarea lemnului, turismul și
prelucrarea
produselor
agricole
obținute local.
Luând drept criteriu gradul de
dezvoltare
locală
(dezvoltare
comunitară și grupe de sărăcie), în
anul 2008, în mediul rural al județului
Timiș, constatăm că există comune
foarte sărace (Secaș), comune sărace
(Ohaba Lungă și Bârna), comune
mediu dezvoltate (Bara, Saravale,
Fibiș, Giulvăz și Ghilad), celelalte
înscriindu-se în nivelul dezvoltat și
foarte dezvoltat. Măsurarea sărăciei la
nivel de comune este extrem de utilă
pentru fundamentarea și prioritizarea
proiec
telor de dezvoltare locală ce
urmează a i inanțate.
Ocupații principale
Agricultura, silvicultura și pescuitul
(sectorul primar al economiei)
angrenează 23,4 % din populația
salariată a județului. Distribuția
salariaților pe activități ale economiei
naționale, în 2010, relevă conigurarea
unor categorii de comune.
Agricultura
este
practicată
în toate localitățile din zonă la
nivel de subzistență sau la scară
mare. În comunele cu peste 20 %
salariați în agricultură, se poate
vorbi despre o tranziție dinspre
agricultura de subzistență la cea
aducătoare de proit: Pietroasa,
Fârdea,
Biled,
Bogda,
Ohaba
Lungă, Criciova, Valcani, Tomnatic și
Livezile. Județul Timiș ocupa, la 31
decembrie 2010, locul întâi pe țară
atât în ceea ce privește suprafața
agricolă, cât și cea arabilă. Predomină
cultura cerealelor (grâul, orzul,
ovăzul, porumbul), loarea-soarelui,
soia, rapița, sfecla, la care se adaugă
legumicultura.
- Pomicultura și viticultur
a au o
veche tradiție în această zonă,
unde pomii au găsit condiții bune
de dezvoltare. Recaș prezintă o
particularitate: activitatea viticolă
derulată aici, pe lângă activitate
economică generatoare de venit,
are și o semniicație identitară,
care poate i valoriicată prin
dezvoltarea turismului. De asemenea,
Buziaș, Giarmata, Petrovaselo se
dezvoltă în această direcție.
- Silvicultura și exploatările forestiere
se practică în special în zona de est
a județului (păduri de brad, molid și
fag), în zona Făget (Tomești, Bârna,
Curtea ș.a.).
- Creșterea animalelor se practică
uniform pe tot teritoriul zonei.
- Apicultura se practică uniform
în întreaga zonă, datorită bogăției
lorei melifere; mierea a fost folosită
în alimentație până la fabricarea
zahărului din sfeclă, ceara a servit
secole de-a rândul la iluminat, iar
produsele apicole au fost întrebuințate
în medicina populară.
- Extracţia și exploatarea resurselor
naturale: în su
bsolul județului Timiș,
se găsesc țiței și gaze naturale în
zona de vest, lignit (la Sinersig),
bazalt (la Lucareț, Şanovița), mangan
(Pietroasa), argilă (Biled, Cărpiniș,
Jimbolia, Lugoj, Sânnicolau Mare),
nisip pentru sticlă (Groși, Tomești,
Gladna), ape minerale (Buziaș,
Calacea, Ivanda, Bogda).
- Turismul: la 31 iulie 2010, în
județul Timiș, erau înregistrate 122
de structuri de primire turistică, cu
un indice de utilizare de 23,6 %.
Turismul balnear și de agrement se
practică în: Buziaș, Timișoara, Deta,
Calacea, Lovrin. Cele mai renumite
rezervații și monumente ale naturii din
județ sunt: Mlaștinile de la Satchinez,
Parcul Dendrologic Bazoș, Punctul
Fosilifer Rădămănești și Sărăturile de
la Diniaș.1
Ocupații secundare
- prelucrarea primară a produselor
agricole: lapte, brânză, unt, țuică,
produse din carne etc.;
- ţesături: de in, cânepă, lână etc.
Industrie
Există unități teritorial-administrative
cu peste 40 % dintre s
alariați angajați
în industrie (de exemplu, Mașloc,
Mănăștiur, Şandra, Fibiș, Satchinez,
Beba Veche).
1
1
Harta etnică a judeţului Timiș după recensământul din 2002
Ponderea cea mai însemnată în
producția totală a județului o deține
industria prelucrătoare, având ca
subramuri:
industria
electronică,
industria
alimentară,
industria
chimică, industria textilă, industria de
prelucrare a metalului și a lemnului.
Meșteșuguri tradiționale
Între meșteșugurile practicate, se
numără:
- prelucrarea lemnului (dulgheri,
tâmplari);
- prelucrarea pietrei;
- țesături și port popular;
- olăritul (Jupânești, Dumbrava,
Tomești);
- ierăritul;
- împletituri de nuiele, paie, papură
și pănuși;
realizarea
confecțiilor
din
textile, piele și blană (cojocăritul,
confecționarea
șubelor,
țesutul
și
torsul,
creația
costumelor
populare, în localitățile: Făget,
Recaș, confecționarea încălțămintei
tradiționale: nădicași, cioci, pantoi)3;
- i
conograia și arta lorală, împletituri
vegetale (din pănuși);
- muzicanți și lăutari.
Materialele de
construcție
Materialele și soluțiile structurale,
utilizate în construcția gospodăriilor,
au fost determinate de condițiile
naturale, dar și de relațiile sociale și
de bunăstarea materială a locuitorilor.
Predominante sunt lemnul, piatra
(tuful vulcanic, calcarul, mai rar
gresiile și graniturile și piatra de râu
pentru fundații4), argila, lutul, iar pe
alocuri, paiele și stuful. Odată cu
evoluția economică a comunităților,
se trece treptat la utilizarea cărămizii
și a țiglelor ceramice. Utilizarea unor
materiale ce rezultă dintr-un proces
industrial sau caracteristic unor
manufacturi, cum sunt varul stins
pastă, cărămida, țigla sau sticla sunt
determinate de nivelul de dezvoltare
economică a comunităților.
3
Strategia de revigorare a activităţilor
meșteșugărești în Regiunea de Dezvoltare
Vest, proiect coinanțat din Fondul Social
European
prin Programul
Operațional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane,
2007 ‒ 2013, http://www.mestesugurirurale.ro/images/documente/revigorareactivit-mestesug-vest.pdf.
4
Nicolae Săcară, op. cit.
2. SPECIFICUL
LOCAL
1
2
Peisaj extravilan: terenuri arabile din zona de câmpie
Zona Lugoj: peisaj intravilan din Hodoș
2.1. Peisajul
cultural rural
Mediul natural al zonei studiate este
dominat de o câmpie cu o fertilitate
naturală ridicată, dar conține și
porțiuni de deal și podiș care fac
trecerea spre munții Poiana Ruscă
(în est). În județul Timiș, siturile alese
pentru întemeierea așezărilor se pot
împărți în două categorii: relativ plate,
în zona de câmpie, și denivelate: văi,
pante, culmi.
Poziția geograică ‒ la întretăierea
unor mari drumuri comerciale ‒, dar și
contactul cu alte populații colonizate
aici în timpuri mai noi au determinat
anumite interferențe între cultura
populară
românească
și
cea
a
nationalităților
conlocuitoare,
interferențe ce se manifestă și în
arhitectură.1
„Cercetarea ansamblului așezării (în
speță, rurală) pune în evidență mai
multe nivele ale organizării. O primă
deinire a așezării ca ansamblu și în
raport cu mediul înconjurător pune în
relație «intravilanul» cu «extravilanul»
[...] ixând o limită între interior și
exterior ...”2. Satele de câmpie au, de
cele mai multe ori, delimitări ferme,
pe când satele de deal și de munte
au limite mai difuze, împletindu-se
armonios cu mediul natural.
Ibidem, pag. 5-6
T. O. Gheorghiu, Locuirea tradiţională
rurală din zona Banat-Crișana (Elemente
de istorie și morfologie; protecţie și
integrare), Timișoara: Eurobit 2008, p. 336
1
2
Peisajul extravilan
Şi în spațiul extravilan există o
serie de elemente care îi conferă un
caracter speciic: pășuni, livezi, vii,
terenuri agricole, căpițe de fân, colibe,
sălașuri, ocoluri întărite, stâne.
Agricultura
este
principala
activitate a populație
i din zonă și
este practicată pe suprafețe întinse,
în strânsă legătură cu creșterea
animalelor. Prezența omului în peisaj
se face puternic simțită prin mozaicul
câmpurilor cultivate.
Pe măsură ce ne îndepărtăm de
așezările rurale, peisajul modelat de
om este înlocuit de peisajul natural,
pășuni și păduri.
Peisajul intravilan
Așezările rurale din zona studiată
pot i grupate în două mari categorii:
dispersate sau discontinue și grupate
sau compacte.3
Așezările dispersate au o coeziune
minimă
între
elementele
lor
componente (centru, gospodării), pe
teritoriul satului existând numeroase
terenuri libere, cu funcțiuni agricole
sau determinate de relief sau de
vegetație (imaginea 5). Această
tipologie de așezări s-a constituit
spontan și poate i întâlnită în județul
Timiș, în special în zona Făget (FăgetPădureni).
Așezările grupate sau continue pot
i, la rândul lor, neregulate și regulate
(geometrice).
3
Ibidem, p. 338-342
3
4
Zona Lugoj: peisaj intravilan omogen din satul
Silagiu, cu cele două dominante verticale: bisericile
Dealurile Lipovei: peisaj intravilan din satul Stanciova
Zona Făget, din estul judeţului: peisajul natural se ală într-o relaţie directă și nealterată cu cel modelat de om.
Valea Jiului, munţii Parăng, vedere așezare
5
7
2.2. Tipologii
de sate
8
Structura și mărimea satelor,
precum și dispunerea lor în teritoriu
sunt determinate de forma de relief
și de tipul de ocupații. În cartea sa,
Locuirea tradiţională rurală din zona
Banat-Crișana,
Teodor-Octavian
Gheorghiu
observă,
la
nivelul
subzonelor, următoarele caracteristici:
1. Câmpia de Vest a Banatului
Zonă de șes, care crește de la vest
către est depășind rareori 100 m
altitudine, are numeroase elemente
comune cu Banatul Sârbesc și cu cel
Maghiar.
Satele zonei se caracterizează
prin structuri geometrice, cu rețele
rectangulare în plan. Uneori, se
asociază și rețele deformate: Cenad,
Şag
(imaginea 1), sau există o
organizare de tip central cu o piață.
2. Câmpia Înaltă a Banatului
Situată în sudul județului, zona are
un caracter de șes pronunțat, care
crește până la altitudini de 200 ‒ 250
de metri, și o rețea bogată de ape,
care modelează relieful.
„Din
punct
de
vedere
morfostructural, poate i considerată
ca o zonă de relație între tipologiile
geometrice ale Câmpiei Vestice și
cele foarte diverse ale zonelor estice
cu care se învecinează. Şi aici,
rețelele geometrice, rectangulare,
sunt dominante”1 Dăm, ca exemplu,
Liebling
(imaginea
2),
Unip,
Voiteg, dar cazurile de deformări se
înmulțesc: Ciacova, Deta, Gătaia,
Şemlacu Mare.
3. Lugoj
Este mai variată ca relief decât
precedentele, fapt care determină o
diversiicare a modului de organizare a
așezării. Astfel, în partea vestică, care
se învecinează cu zonele de câmpie
descrise mai sus, dar și pe culoarul
Begăi, așezările rurale au o structură
geometrică, rectangula
ră (Bacova,
Ghizela, Iosifalău, Belinț, Topolovățu
Mare, Chizătău, Bara etc.). În partea
de sud a zonei Lugoj, se păstrează
sate cu străzi neregulate, grupate:
1
Ibidem, p. 74
2.2.1. Evoluția modului
de ocupare a terenului
Silagiu, Sacoșu Mare (imaginea
3), iar în cea de nord domină satele
dezvoltate liniar (Ohaba Română,
Hodoș, Hisiaș etc.).
4. Făget
Este o zonă foarte diversă și
complexă, conținând o mare varietate
de tipologii de așezări. Astfel, între
Lugoj și Deva există un lanț de
așezări cu planimetrii geometrice
(Susani, Jupani, Românești). Urmând
cursul râurilor sau al drumurilor, există
sate liniare (Zolt, Jupânești, Tomești,
Coșevița), dar găsim și exemple
remarcabile de planuri neregulate
(Luncanii de Sus ‒ imaginea 4,
Răchita, Bichiș, Breazova, Coșava).
5. Dealurile Lipovei
Zona, cunoscută și ca Podișul
Lipovei
(ajungând
până
la
altitudinea de 300 de metri), nu
are o individualitate proprie, având
caracteristici c
omune cu vecinătățile.
Satele din zonă sunt ie geometrice
compacte (Alioș, Neudorf), ie
geometrice liniare (Altringen ‒
imaginea 5, Comeat, Sintar) sau cu
rețele mixte (Buzad, Chesinț) sau
complet neregulate (Bleotinț, Zabalț).
Charlottenburg, satul cu plan circular,
reprezintă o excepție.
Înaintea cuceririi Banatului de către
administrația habsburgică, așezările
populațiilor autohtone (români și
sârbi) arătau cu totul diferit, datorită
structurii distincte a societății (din
punct de vedere cultural, social și
material), care inluențează puternic
modul de utilizare și ocupare a
terenului.
Principiile după care a fost remodelat
teritoriul Banatului au fost cele ale
mercantilismului și absolutismului
administrației habsburgice, relectate
în modul de utilizare a terenului, în
morfologiile așezărilor, în lotizări,
arhitectură etc.
Astfel, așezările vechi au fost
relocate,
sistematizate
sau
reîntemeiate după reguli foarte clare.
Exemple de așez
ări care au scăpat
parțial de acest proces sunt Sacoșu
Mare din zona Lugoj, Luncanii de
Sus din Făget1 (imaginea 4). În
aceste cazuri, loturile sunt neregulate,
adaptate terenului și rezultate din
raporturile sociale și nevoile familiale.
Gospodăriile inițiale erau așezate
în interiorul acestor loturi, ulterior
apropiindu-se
de
aliniamentul
stradal, după modelul colonist. Există
numeroase exemple de așezări
sistematizate care mai păstrează,
parțial, elemente din vechea rețea
stradală, printre care Surducu Mic
din zona Lugoj, Periam din Câmpia
de Vest a Banatului (imaginea 6)
etc. Aici, loturile sunt semiregulate,
de dimensiuni aproximativ egale, iar
gospodăriile respectă aliniamentele
stradale ale satelor colonizate.
Regulamentul de colonizare a
Banatului
(Impopulations-HauptInstruktion) din 1768 precizează,
la punctul 13, faptul că planiicarea
localităților noi se face de către
ingineri. Dreptunghiul împărțit într-o
grilă este forma geometrică cea ma
i
adecvată pentru o așezare, iar dacă
terenul nu este plat, grila se va adapta
terenului: de exemplu, Jimbolia,
Billed (prima așezare predeinită
din Banat, folosit ca model). Printr-o
geometrie regulată a așezării, s-a
dorit inluențarea locuitorilor înspre o
viață ordonată.
Numai acolo unde terenurile
denivelate nu au permis o formă
geometrică a planului, în puține cazuri,
terenurile, mai mici, și-au adaptat
forma după structura suprafeței
topograice. Astfel, gospodăriile au
fost alipite străzii principale, ca și
în cazul satelor de tip stradă (sate
rar dezvoltate prin străduțe mici,
transversale și înclinate după panta
terenului).
Odată cu creșterea populației în
secolul al XIX-lea, au apărut noi
așezări, rezultate prin roire (de
exemplu, Ghizela); așezările vechi
ie s-au extins, ie s-au densiicat
(de exemplu, Şandra), păstrând
însă speciicul spațial și constructiv
al satelor precedente. Se observă
doar o tendință generală spre
diminu
area loturilor, din cauza
scăderii disponibilității terenului, dar și
exemple de uniicare a unor loturi, în
cazul unor familii înstărite.
reprezintă o altă denaturare a lor,
datorată lipsei de reglementări
urbanistice care să țină cont de
speciicul local și al speculei imobiliare,
factori care au determinat o lotizare
necorespunzătoare
și
aplicarea
Regulamentului General de Urbanism
inclusiv în vetrele istorice ale satelor
(ca în Dumbrăvița ‒ imaginea 7).
Reglementarea loturilor
Odată cu administrația habsburgică,
s-a reglementat suprafața terenului
necesar unei familii pentru a se
putea dezvolta (teren arabil, fâneață,
livadă), iar loturile pentru construcția
gospodăriilor a primit o suprafață cu
23 ‒ 29 m la frontul stradal și 140 ‒ 190
m în adâncime. Inițial, aceste loturi
nu se puteau divide, iind moștenite
de iul cel mare, dar, în unele cazuri,
această regulă a fost abandonată,
rezultând dimensiuni diferite de loturi.
Acest mod de
lotizare, reglementat
inițial, s-a transformat în timp, odată
cu societatea, dar niciodată atât de
radical precum în timpul colonizării
habsburgice. 4
O situație aparte se petrece la
sfârșitul secolului XX, când structura
socială a Banatului de Câmpie (și, în
cateva situații, a Banatului de Munte)
se schimbă radical, prin plecarea
germanilor și aducerea unor populații
românești în locul acestora. Datorită
situației materiale precare a noilor
locuitori, aceștia nu au adus modiicări
radicale gospodăriilor șvăbești, dar
nici nu le-au întreținut corespunzător,
astăzi
observându-se
multe
gospodării degradate prin folosirea
materialelor necorespunzătoare.
În ultima perioadă, are loc un
fenomen radical, cel al depopulării
satelor, care va transforma accelerat
peisajul cultural al Banatului, fapt
vizibil deja prin prezența a foarte
multe gospodării abandonate. Pe de
altă parte, transformarea satelor din
jurul orașelor în „cartiere-dormitor”
2
Erik Roth, Die planmaβig angelegten
iedlungen
im
Deutsch-Banater
Militargrenzbezirk 1765 ‒ 1821, R.
Oldenbourg Verlag, Miinchen,1988.
9
1
Plan de situaţie: Altringen, Dealurile Lipovei;
structură geometrică liniară
Plan de situaţie (stânga) și detaliu de plan (dreapta) din Șag: așezare cu structură geometrică din Câmpia de Vest a Banatului
2
Plan de situaţie (stânga) și detaliu de plan (dreapta) din Liebling: așezare cu structură geometrică din Câmpia Înaltă a Banatului
3
Detaliu de plan: Sacoșu Mare, zona Lugoj;
structură neregulată, grupată
4
Plan de situaţie: satul Luncanii de Sus, zona
Făget; structură neregulată, grupată
5
6
Detaliu de plan: Periam, Câmpia de Vest a Banatului;
structură semiregularizată
7
Detaliu de plan: Dumbrăviţa, Câmpia de Vest a
Banatului; lotizări noi, necorespunzătoare
2.3. Amplasarea pe
lot a gospodăriilor:
peisajul intravilan
10
În zona Banatului, și implicit a
județului Timiș, caracterul deinito
riu
al satului este dat de sistemul de
lotizare.
Lotizarea
(asemenea
structurii satelor) poate i regulată
(ortogonală, deformată, circulară)
sau neregulată (acolo unde loturile se
adaptează reliefului).
Împărțirea lotului
În întreaga zonă, „lotul este împărțit
în două: zona dinspre stradă, formând
gospodăria propriu-zisă, și grădina, în
spate, în continuarea curții. Înșiruirea
lor este longitudinală (perpendiculară
pe stradă), gospodăria iind deinită
îndeobște de un contur relativ pătrat
sau, în orice caz, compact. Acest
sistem este întâlnit în toate cazurile,
cu excepția fragmentelor de sate
dispersate [...]. Aici, loturile sunt
extrem de neregulate și tind spre
circular.”1
În județul Timiș, de cele mai multe
ori, lotizările formează un front
continuu. Clădirile sunt poziționate
pe limita dinspre stradă a parcelei,
rareori casa sau anexa retrăgându-se
cu aproximativ un metru de la limita
de proprietate.
Organizarea gospodărie
i
Gospodăria (curtea dinspre stradă)
este un ansamblu format din casa de
locuit și o serie de construcții anexe
și dependințe, ridicate în funcție de
necesitățile agricole și economice
ale familiei. La acestea se adaugă
împrejmuirea, poarta și uneori
fântâna. Casa și anexele gospodărești
sunt amplasate în așa fel, încât să
formeze o semiincintă, având în centru
curtea. Forma gospodăriei este relativ
asemănătoare în toate subzonele
județului, aceasta având un contur
aproximativ pătrat (imaginea 1).
1
Ibidem, p. 349
Chiar dacă gospodăriile au evoluat
în timp, evoluția nu are un caracter
uniform, astăzi coexistând mai multe
tipuri de organizare:
A. o clădire de locuit perpendiculară
pe stradă și anexe în prelungirea
casei și/sau anexă paralelă cu casa
(imaginea 1);
1
Gospodărie din satul Tomești, zona Făget, cu o clădire de locuit și anexe ce închid curtea
B. două clădiri de locuit paralele
între ele și perpendiculare pe strad
ă,
cu anexe în prelungirea caselor și/sau
paralele cu strada, închizând curtea
față de grădină;
C. clădiri de locuit (în L sau U) care
închid frontul stradal (imaginea 2) și
care, împreună cu anexele, formează
un careu parțial sau total închis.
Deși aceste tipologii diferite pot i
întâlnite în aceeași localitate, ele nu
se regăsesc în aceleași proporții.
Astfel, se recomandă analizarea
fronturilor stradale ale localității
în care se intervine, pentru
determinarea tipologiei dominante!
2
Gospodării care alcătuiesc un front stradal continuu în localitatea Deta ‒ Câmpia Înaltă a
Banatului
Ambianța speciică mediului rural
este determinată în mare măsură de
unitatea compozițiilor gospodăriilor,
unitate obținută prin utilizarea unui
limbaj arhitectural comun. Deși nu
sunt identice, gospodăriile respectă
gabaritele,
modul de ocupare a
terenului, relațiile dintre volume,
proporțiile asemănătoare și același
raport față de scara uman
(imaginea
3). Respectarea ritmului construcțiilor,
raportul plin/gol, structura, culorile și
materialele fațadelor reprezintă un
factor-cheie în conturarea cadrului
unitar al caracterului tradițional.
3
Front stradal unitar, alcătuit din gospodării cu una sau două clădiri perpendiculare pe stradă, în
localitatea Buzad ‒ Dealurile Lipovei
2.3.1.Tipologii
de gospodării
Chiar dacă gospodăriile au evoluat
în timp, evoluția lor nu are un caracter
uniform, astăzi coexistând, chiar în
interiorul aceleiași localități, mai multe
tipuri de organizare din cele expuse
mai jos. Înainte de a se interveni în
zona rurală, se recomandă studierea
localității și deinirea tipologiei
dominante.
Legendă
După colonizarea regiunii, „clădirile
se puteau construi toate pe o singură
parte a terenului, cu fațada scurtă
la stradă, astfel încât între clădirile
a doi vecini să rămână un spațiu
intermediar liber de minimum 9
stânjeni (adică aproximativ 17 m).
Grajdurile, șurile și șoproanele nu
trebuia să le ie permis țăranilor să
le construiască altfel decât în spatele
caselor, în linie dreaptă spre grădină,
dar în niciun caz transversal în curte,
pentru ca lăcările incendiilor să nu se
poată răspândi prin astfel de clădiri
transversale și mediane de la o casă
la alta.”1 (igura și imaginea 1)
Această tipologie de ocupare a
lotului poate i găsită în tot Banatul,
indiferent de etnie, dar în zona
Câmpiei de Vest, în jumătatea nordică
a Câmpiei Înalte a Banatului, în
partea vestică și nordică a Dealurilor
Lipovei și în partea vestică a zonei
Lugoj, această tipologie este și astăzi
majoritară.
Gospodăriile coloniștilor erau inițial
egale (uneori existau alte tipologii, în
funcție de dimensiunea familiei sau în
funcție de administratorul colonizării),
dar, odată cu dezvoltarea materială,
socială și culturală a familiilor,
gospodăriile s-au transformat și ele,
pentru a răspunde
acestor nevoi.
O evoluție a acestei tipologii este
gospodăria mai târzie, în formă de
L sau U, deschisă spre stradă. Şi
această tipologie se regăsește în
întreg Banatul, iind dominantă în
partea nordică a Dealurilor Lipovei
(Neudorf, Zăbrani etc.; igura și
imaginea 3).
În prima fază, gospodăriile au
crescut doar în lungime, prin apariția
unor noi spații gospodărești (șuri,
grajduri, ateliere etc.), în paralel cu
transformarea vechilor anexe în spații
de locuit.
Mult mai târziu apar casele dispuse
parțial de-a lungul străzii (pe jumătate
din lățimea lotului), apoi casele cu
închidere totală a frontului stradal.
Casele cu fronturi paralele cu
strada erau considerate un semn al
prosperității. Şurile abia târziu s-au
putut construi perpendicular pe lot
(după jumătatea secolului XIX), iar
atunci când există și casă la stradă
de-a lungul frontului, trecerile prin casă
și șură erau realizate în prelungire. În
zonele unde există aceast
ă tipologie,
avem fronturi stradale continue.2
Este important de menționat că
arhitectura și modul de ocupare
a terenului coloniștilor a inluențat
puternic
arhitectura
populațiilor
1
Ernst Schimscha, Tehnik und Methoden
der Theresianischen Besiedlung des
Banats, Verlag Rohrer, Baden bei Wien,
1939.
11
autohtone (lotizare, poziționare pe lot,
arhitectură și sisteme constructive).
Dar există și o inluență inversă,
asupra arhitecturii coloniștilor. Prispa
este un element considerat a i preluat
din arhitectura autohtonă (de la români
și sârbi). Inițial, locuințele coloniștilor
nu aveau prispă, ci doar o cornișă
evazată pe latura lungă a accesului.
În timp, clădirile au împrumutat
acest element constructiv (igura și
imaginea 2). De asemenea, apariția
bucătăriei de vară și a locuinței
vârstnicilor ca un corp de clădire
vizavi este considerată de unii ca iind
o inluență a arhitecturii sârbești.2
2
Erik Roth, op. cit.
1
2
3
NU!
12
Din ac
eastă etapă, amintim tipologia
caselor care inițial au fost dispuse
longitudinal, dar, în timp, au fost
extinse cu un corp transversal care
închidea parțial sau în întregime
frontul stradal. Această tipologie,
de asemenea, poate i întâlnită
în tot Banatul, iind mai vizibilă în
zona centrală a vechilor așezări de
coloniști, unde familiile erau mai
înstărite (igura și imaginea 1).
Altă subcategorie este cea a caselor
construite de la început transversal
pe frontul stradal, având, de obicei,
anexele poziționate vizavi, transversal
sau dispuse longitudinal, lipite sau nu
de casă. Acestea sunt gospodării mai
noi (din secolul al XIX-lea), pe care le
găsim astăzi în toate zonele Banatului
(de exemplu,în zona Poiana RuscăCrivina ‒ igura și imaginea 2). O
dezvoltare a acestei subcategorii
este cea a gospodăriilor închise pe
trei sau patru laturi (închise față de
stradă). Această subcategorie este
foarte răspândită în zonele înalte: în
jumătatea
sudică a Câmpiei Înalte a
Banatului, în Făget, în partea estică a
Delurilor Lipovei și în partea estică a
Lugojului (igura și imaginea 3).
După jumătatea secolului XX,
apar locuințele compacte, construite
pe aliniamentul stradal, având
anexele construite ie transversal,
ie longitudinal în partea posterioară.
Această tipologie nu este una
dominantă în nicio zonă, pot i întâlnite
cazuri singulare în tot Banatul, deci
nu poate i considerată o tipologie
speciică vreunei zone (igura și
imaginea 4).
În ultima perioadă (începând cu
anii '90), apar case cu un caracter
așa-zis urban, construite după
Regulamentul General de Urbanism
(nespeciic zonei!). Aceste case,
care depășesc gabaritul vecinătăților,
sunt adesea amplasate retras față
de aliniament, ieșind în evidență ca
prezențe individuale în context și
având un regim de înălțime mai înalt
decât parterul. Aceste construcții,
amplasate în vetrele vechi ale satelor,
nu sunt doar nespeciice
zonei, ci și
denaturează întregul peisaj cultural
rural (igura și imaginea 5).
1
5
NU!
2
NU!
3
4
NU!
AȘA
NU:
Case
care
depășesc
mult
gabaritul
vecinătăţilor, uneori retrase
de
la
aliniament,
care
denaturează grav ambianţa
mediului rural.
2
1
3
4
2.3.2. Casa de locuit
din Banat, structură și
sistem constructiv
Etapa I
Din cauza sistematizărilor intense
întreprinse
de
către
Imperiul
Habsburgic, structura gospodăriei din
etapa anterioară colonizării austriece
(dinaintea secolului al XVIII-lea) a fost
modiicată substanțial. În continuare,
vom face referire la evoluția
gospodăriilor și a caselor tradiționale
începând cu secolul al XVIII-lea,
când acestea erau construite de către
administrația habsburgică, după un
sistem de reguli speciic:
- Casa consta dintr-o
bucătărie și una sau două camere.
- Fundația, elevația și
câteodată și colțurile caselor erau
realizate din cărămidă arsă.
- Pereții erau realizați din
pământ bătut
sau văiugă, iar în zonele
estice, unde era disponibil mai mult
lemn, era folosit și sistemul Fachwerk,
care era considerat superior din punct
de vedere constructiv (vezi cap. 5.2).
- Fațada dinspre stradă
avea un singur geam, amplasat
central.
- Acoperișurile aveau panta
de 1 : 1 (45°).
Etapa a II-a
După primul val de colonizări, au
avut loc modiicări graduale:
- În centrele sau pe axele
principale ale localităților, apar
gospodării mult mai bogate și mai
ample ca dimensiune.
Frontoanele
caselor
primesc două goluri de geam, iar la
partea superioară apar, de asemenea,
două mici goluri la nivelul timpanului
acoperișului.
- Casele erau compuse tot
din cele trei spații: tindă și bucătărie,
cameră bună și cameră, dar în
prelungire apare cămara de alimente,
apoi grajdul și șura, cu depozitarea
utilajelor.
- Prispa / târnațul se
menționează abia după mijlocul
secolului al XIX-lea și era folosită
ca spațiu de lucru exterior, ajuta
la protecția la îns
orire și lega cu o
circulație protejată spațiile casei.
Inițial, prispele au fost modeste, apoi
au apărut parapetele decorate și
arcele dintre stâlpi (imaginile 1 ‒ 4).
Etapa a III-a
Extinderea ulterioară a gospodăriilor
ca urmare a creșterii populației și a
prosperității inanciare a urmat o serie
de pași:
Prelungirea
în
lung a clădirii, grajdul și șura
transformându-se în camere de
locuit, iar anexele construindu-se în
urma acestora.
- Paralel cu locuința propriuzisă, apare o construcție modestă ca
dimensiuni: casa vârstnicilor.
- Casele situate parțial de-a
lungul străzii (pe jumătate din lățimea
lotului) apar mult mai târziu; apoi apar
casele cu închiderea totală a frontului
stradal și casele ce închid transversal
lotul în partea din spate sau cu
închiderea în U atât în față, cât și în
spate (prezentate anterior). Prispa
rămâne un element indispensabil,
conturând partea interioară a clădirilor
(imaginea 5). Casele cu fronturi
p
aralele cu strada erau considerate
un semn al prosperității.
- După jumătatea secolului
al XIX-lea, șurile s-au putut construi
perpendicular pe lot.
În perioada industrială, au apărut, în
orașe și în satele de mari dimensiuni,
ateliere și fabrici de materiale de
construcții (cărămidă, pavaje, țiglă,
sticlă etc.), care au modiicat aspectul
așezărilor și al vechilor locuințe.
Gospodăriile devin din ce în ce mai
compacte, cu o serie de clădiri de
locuit și anexe care închid și deinesc
un spațiu interior: curtea, de cca 400
mp, relativ rectangulară.
Evoluția prispei (târnațului)
Imaginea1
Se prelungește acoperișul și mai
apoi se sprijină pe grinzi și stâlpi.
Uneori se realizează o rupere de
pantă a acoperișului, ceea ce implică
asimetria fațadei principale.
Imaginea 2
Şarpanta se așază simetric atât
peste casă, cât și peste cursivă și
apare accesul direct la cursivă prin
fațada principală.
Imaginea 3
Cursiva se închide parțial (
bucătărie
de iarnă sau cameră a vârstnicilor)
sau total, golul de ușă devenind a
treia fereastră a fațadei.
Imaginea 4
Odată cu evoluția gospodăriei și cu
închiderea frontului stradal, prispa
urmărește noua conigurație (în L, U
sau de tip incintă), iind perimetrală
curții interioare.
13
2.4. Tipologii de
acoperișuri, pante,
materiale de învelitori,
culori, goluri, în
funcție de subzonele
județului Timiș
14
În prima jumătate a secolului XX,
odată cu înlocuirea învelitorii de
paie cu cea de țiglă ceramică trasă,
acoperișurile în patru ape sunt
înlocuite cu cele în două ape, cu
fronton triunghiular sau teșit, iar panta
acoperișului este de aproximativ 45°.
Şarpanta este realizată din lemn, cu
îmbinări, crestături și cuie din lemn (la
construcțiile mai vechi) și din metal la
cele mai recente.
În ultimele două decenii, acoperișul
noilor construcții a suferit modiicări,
fără a se ține cont de speciicul local,
de însorire, de o
rientarea vânturilor
dominante etc. decât în foarte mică
măsură, fapt care, în unele situații, a
inluențat și durabilitatea acestora în
timp. La construcțiile noi, în volumetrie
se observă o preferință pentru folosirea
a mai mult de patru ape (imaginea
10), renunțându-se la volumetria
simplă în două sau patru ape, iar țigla
ceramică a început să ie înlocuită
cu tabla, țigla din beton sau cu alte
materiale inferioare calitativ, ieftine,
care nu și-au dovedit durabilitatea în
timp și care nu sunt compatibile cu
factorii de mediu în care sunt puse în
operă.
În general, acoperișul tradițional
neiind folosit ca spațiu de locuit, nu
beneiciază de lucarne sau alte goluri
funcționale, cu excepția celor pentru
trecerea coșului de fum. Construcțiile
noi au, în planul acoperișului,
timpane sau lucarne cu forme
diverse, nespeciice, disproporționate
(imaginea 10), adesea greșit orientate
față de punctele cardinale, cu
numeroase vicii constructive în
zonele
de tangență cu panta acoperișului.
Culorile acoperișurilor vechi sunt
naturale: nuanțe natur de bruncărămiziu, creând o anumită unitate
și încadrare în peisajul agrar din
jur. Pentru învelitorile din materiale
noi, culorile adesea sunt stridente și
discrepante în ansamblul așezării.
În
toate
subzonele
județului
NU!
1
2
3
NU!
4
5
6
NU!
10
7
Timiș, panta acoperișului este de
aproximativ 45°. Podul este ventilat
prin goluri dispuse simetric pe
frontoane (la acoperișurile în două
ape) sau, în unele localități, dispuse
deasupra geamurilor (la acoperișurile
în patru ape).
2.4.1. Forme de acoperișuri
din zona de câmpie a
județului Timiș (Câmpia
de Vest și Câmpia Înaltă a
Banatului)
1) în două ape, cu fronton la stradă:
majoritar (imaginea 1);
2) în două ape, cu rupere de pantă
pentru adăpostirea prispei (imaginea
2);
3) în două ape, cu fronton trapezoidal
sau teșit (imaginea 3), cu timpan de
cărămidă sau lemn (rar în
tâlnit);
8
4) în două ape, cu latura lungă
la stradă (imaginea 4) și calcane/
frontoane decorate pe fațadele scurte
(majoritar în zonele înstărite);
5) în trei sau patru ape, cu latura
scurtă la stradă, cu accentuarea unui
fronton rectangular (imaginea 5):
reprezintă o fază de tranziție între
acoperișul casei longitudinale și cel
al casei transversale (întâlnit doar în
Câmpia Înaltă a Banatului);
6) în patru ape, cu plan compact
(imaginea 6). Poate i prelungit
deasupra accesului.
2.4.2. Forme de acoperișuri
din zona Lugoj
1) în două ape, cu fronton la stradă
(imaginea 1);
2) în două ape, cu latura lungă la
stradă și calcane/frontoane decorate:
9
majoritar în zonele înstărite (imaginea
4); poate i prelungit în L sau U;
3) în trei sau patru ape, cu latura
lungă la stradă (imaginea 7); poate i
prelungit în L sau U;
4) în patru ape, cu plan compact
(imaginea 6); poate i prelungit
deasupra accesului.
2.4.3. Forme de acoperișuri
din zona Fă
get
1) în două ape, teșit și cu fronton
trapezoidal la stradă (imaginea 3);
2) în două ape, teșit, dar cu latura
lungă la stradă (imaginea 8), uneori
prelungit în L;
3) în trei sau patru ape, cu latura
lungă la stradă (imaginea 7); poate i
prelungit în L sau U;
4) în patru ape, cu plan compact
(imaginea 6), cel mai recent.
AȘA NU: Case care nu respectă
tipologiile tradiţionale de acoperișuri:
cu ruperi de pantă, cu mai mult de patru
ape sau cu lucarne disproporţionate,
cu forme nespeciice.
Acoperișul poate i prelungit deasupra
accesului.
2.4.4. Forme de acoperișuri
din Dealurile Lipovei
1) în două ape, cu fronton la stradă
(imaginea 1);
2) în patru ape, cu latura scurtă la
stradă; poate i prelungit în L sau U
(imaginea 9).
Tipurile 1) și 2) (imaginea 1 și 9)
sunt cele mai răspândite în subzona
Dealurile Lipovei.
3) În două ape, teșit și cu latura
scurtă la stradă, având timpan
trapezoidal (imaginea 3);
4) în două, trei sau patru ape, cu
l
atura lungă la stradă (imaginile 4,
7): casă transversală pe lot. Poate i
prelungit în L sau U.
Fronturi stradale unitare,
obținute prin alăturarea
gospodăriilor din aceeași
tipologie
2.5. Gabaritele/
proporțiile conforme
speciicului local
2.6. Traveele de
fațadă conforme
speciicului local
Armonia și echilibrul casei tradiționale
sunt date de proporțiile dintre
înălțimea peretelui și a acoperișului
și de întrepătrunderea dintre spațiile
închise, destinate locuirii, și spațiile
semideschise (prispele), care fac
trecerea către mediul înconjurător.
Raportul cel mai des întâlnit este cel
în care înălțimea pereților este egală
cu cea a acoperișului (imaginea 1),
măsurată în punctul cel mai de sus al
terenului, dacă acesta este în pantă.
Pentru alte funcțiuni decât locuirea,
înălțimea pereților poate i mai mare
decât înălțimea acoperișului.
Până în prima jumătate a secolului
al XIX-lea, fațada casei cu fronton a
fost aproxima
tiv pătrată, iar înălțimea
timpanului era egală cu înălțimea
casei până la cornișă. După această
perioadă, lățimea fațadei se lărgește,
iar în jurul anului 1900, apare casa
așezată transversal.
Elementele care deinesc liniile
principale ale fațadelor sunt: linia
de coamă, linia de streașină, prispa,
fundația.
Atât
casele
așezate
longitudinal, cât și cele transversale
sunt caracterizate de elemente
decorative
orizontale
(marcarea
cornișei, a soclului, realizarea
brâurilor ornamentale), care domină
compoziția și contribuie la unitatea și
la identitatea întregului proil stradal.
Proporția și gruparea golurilor (uși
și ferestre) și elementele decorative
verticale (ancadramente, coloane)
au rolul de a ritma și de a echilibra
compoziția fațadei.
Detalii decorative mai apar, de
asemenea, la nivelul unor anexe
gospodărești, la porți, la uși, la
obloane, la stâlpi, la streașină,
la pazie, la capetele de grinzi și
contribuie la imaginea de
ansamblu a
peisajului rural.
1
În ultimele decenii, aceste caractere
regulatoare comune s-au diluat din
cauza apariției acoperișurilor cu mai
multe pante, a existenței coamelor
înclinate, a dispariției târnațului.
1. Construcții longitudinale pe lot,
iecare gospodărie având una sau
două case (imaginea 2), cu fronton
triunghiular la stradă și cu acoperiș
în două ape, amplasate la distanțe
asemănătoare,
creându-se
un
ritm regulat al fațadelor. Tipologie
majoritară la nivelul întregului județ,
cu precădere în subzona Dealurile
Lipovei (exemplu din Cenad).
2. Construcții transversale pe lot
(imaginea 3), cu acoperiș în două
sau trei ape, care formează un
front stradal continuu. Unitatea este
data și de proporția identică sau
asemănătoare a golurilor ferestrelor,
a ușilor și a porților.
Gospodăriile din această tipologie
sunt majoritare în localitățile din estul
zonei Lugoj și al Dealurilor Lipovei
(în părțile tangente zonei Făget),
în j
umătatea vestică a Făgetului,
iar în celelalte localități se găsesc
preponderent de-a lungul străzii
principale (exemplu din Ciacova).
3. Construcții care închid parțial
frontul
stradal
(imaginea
4):
transversale pe lot, în L sau compacte,
cu acoperiș în trei sau patru ape,
amplasate la distanțe asemănătoare,
creându-se un ritm regulat al fațadelor
(exemplu din Gătaia).
2
15
3
4
Fronturi stradale unitare,
obținute prin alăturarea
gospodăriilor din diferite
tipologii
1. Construcții transversale și
longitudinale care au înălțimea
cornișei și a împrejmuirilor identică;
distanța dintre ele are o lungime
asemănătoare,
iar
golurile
de
pe fațade au aceeași proporție
(imaginea 5: exemplu din Liebling).
2. Construcții transversale și
longitudinale din cadrul aceleiași
gospodării, care, înșiruite, creează
un ritm omogen, datorită următoarelor
caracteristici: au nivelul cornișei
identic sau apropiat, golurile de
pe fațade au aceleași proporț
ii, iar
înălțimea gardurilor și coloristica sunt
asemănătoare (imaginea 6: exemplu
din Cărpiniș).
5
6
16
2.7. Raportul plin/gol,
forma, dimensiunea și
proporția golurilor și
a ferestrelor, conform
speciicului local
Ferestrele întâlnite sunt, în general,
în două sau trei canaturi. Acestea au
un rol important în conturarea imaginii
casei tradiționale, oferind speciicitate
și individualitate construcțiilor vechi.
Ferestrele și, în general, tâmplăria
(uși, porți, obloane) sunt realizate în
mod tradițional, din lemn aparent sau
sunt vopsite cu vopsele pe bază de
ulei de in sau pe bază de rășini. De
cele mai multe ori, construcțiile mai noi
nu respectă o coerență de ansamblu
și prezintă culori standard (din pricina
resurselor inanciare reduse): alb, de
cele mai multe ori, sau sunt acoperite
cu folie PVC cu imitație de lemn.
În unele situații, dimensiunile
tradiționale ale ferestrelor nu mai
corespund nevoilor de spațiu actuale,
fapt ce se relec
tă în tendința de
mărire a dimensiunilor. Ca rezultat
al importurilor nefericite, în ultimele
decenii, au apărut goluri de dimensiuni
și forme ce nu au nicio legătură cu
speciicul local, incoerente unele cu
altele, care nu se pot caracteriza
printr-un raport tipic și printr-o
coerență locală și ale căror dimensiuni
sunt, de multe ori, dictate de ferestrele
cumpărate la mâna a doua.
Pentru
construcțiile
noi,
se
recomandă a se păstra raportul plin/
gol al construcțiilor tradiționale sau a
se creea pereți vitrați de dimensiuni
mari, care să corespundă unei
necesități mari de iluminat, în acord
cu funcțiunea propusă. Se recomandă
alternarea golurilor mici, obișnuite
în arhitectura vernaculară, cu pereții
vitrați. Nu se recomandă lucarne
cu forme rotunde, triunghiulare,
trapezoidale.
1
Golurile faţadelor contribuie în mare măsură la coerenţa fronturilor stradale și la
sentimentul de unitate speciic mediului rural.
DA
2
AȘA DA: Dacă tâmplări
ile geamurilor sunt într-o stare avansată de degradare
și nu mai pot i recondiţionate, se recomandă realizarea unor tâmplării noi, care
respectă forma și dimensiunea golurilor vechi, tratate cu ulei de in sau vopsite în
culori speciice zonei.
NU!
NU!
3
4
AȘA NU: Înlocuirea tâmplăriei de
lemn cu cea de PVC și modiicarea
proporţiilor noilor geamuri nu este
recomandată.
AȘA NU: Înlocuirea obloanelor
tradiţionale, din lemn, cu unele
nespeciice.
3. AMPLASAREA
CONSTRUCŢIILOR NOI
b) în vatra satului, pentru toate
celelalte funcțiuni.
Principii de proiectare a clădirilor
noi:
- Amplasarea pe lot se va face
conform speciicului localității, în
funcție de accesibilitate, de panta
terenului, de orientare, de însorire, de
curenții de aer, de prezența unui curs
de apă, de alinieri, fronturi și retrageri
de la stradă, de numărul de clădiri
amplasate pe lot și de distanțele
dintre acestea.
A. Construcții noi cu gabarit
mic (<120 mp), adecvate pentru
fu
ncțiuni precum: locuințe individuale
și
anexele
gospodărești
ale
acestora, cabinete medicale, puncte
farmaceutice, instituții publice, ateliere
meșteșugărești sau de producție de
mici dimensiuni, centre comunitare cu
rol social, agropensiuni.
- Modul de amplasare pe parcelă,
reglementat prin PUG, va avea la
bază cutumele locale, prezentul ghid,
Codul Civil, normativele și legislația în
vigoare la data întocmirii proiectului,
privitoare la distanța minimă dintre
construcții, însorire, siguranță și
stabilitate, siguranță la foc. Nu
se recomandă derogări de la
regulamentele locale de urbanism
prin documentații de urbanism
PUD/PUZ. În situația în care se vor
întocmi astfel de documentații (PUZ
sau PUD), acestea vor cuprinde
OBLIGATORIU
documentația
pentru studiul de amplasament
și încadrare în volumetria de
ansamblu, conform Anexei 1. Se va
justiica amplasarea pe teren cu un
plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze așezarea
tradi
ncțiuni precum: locuințe individuale
și
anexele
gospodărești
ale
acestora, cabinete medicale, puncte
farmaceutice, instituții publice, ateliere
meșteșugărești sau de producție de
mici dimensiuni, centre comunitare cu
rol social, agropensiuni.
- Modul de amplasare pe parcelă,
reglementat prin PUG, va avea la
bază cutumele locale, prezentul ghid,
Codul Civil, normativele și legislația în
vigoare la data întocmirii proiectului,
privitoare la distanța minimă dintre
construcții, însorire, siguranță și
stabilitate, siguranță la foc. Nu
se recomandă derogări de la
regulamentele locale de urbanism
prin documentații de urbanism
PUD/PUZ. În situația în care se vor
întocmi astfel de documentații (PUZ
sau PUD), acestea vor cuprinde
OBLIGATORIU
documentația
pentru studiul de amplasament
și încadrare în volumetria de
ansamblu, conform Anexei 1. Se va
justiica amplasarea pe teren cu un
plan de încadrare în zonă (Anexa
1), care să evidențieze așezarea
tradi
... ascunde
Alte documentatii ale aceleasi game Vezi toate
Ghid de arhitectură 71 p | RO
Ghid de arhitectură 66 p | RO