Casele pe pamant in mediul urban

Salut Constructivule... Eu chiar cred ca problema pleaca de la neamul romanesc! La noi, ca oriunde in lume de fapt, terenul intravilan costa destul de mult si foarte greu gasesti oricum suprafete rezonabile si ca dimensiune si ca pret. Si atunci toti incearca sa maximizeze constructia pe terenul aferent. Aceasta problema asa zis locativa, combinata cu un plan de urbanism prost facut (sau de care nu se tine seama) duce la o proasta locuire. Din pacate nu cred ca exista vreo rezolvare. Am o cunostinta care are un teren la Afumati de 300 de mp. Atat a gasit omul... atat si-a permis... Acum vrea sa construiasca! Se va lipi pe 2 laturi de casele vecinilor, si ii raman aproape 120 de mp de asa zisa curte... Daca mai scadem o parcare... cateva trotuare, borduri, o micro foisor... ramane cu fix loc pentru un nisipar si o piscinuta gonflabila! Dar el este multumit (ca se muta la curte si scapa de vecini!) si in mod foarte ciudat primaria ii si permite sa construiasca astfel... Cum poti combate aceasta mentalitate si aceasta politica? Nu ai cum! Eu nu cred in teoria ta cum ca scade riscul de intamplari nefericite la cutremur... O casa la curte se comporta mult mai compact decat un bloc. Atunci cand ai 2 blocuri compacte care se manifesta diferit (evident, in functie de tipul de unde seismice) riscul de coliziune creste. Si atunci ceva fractureaza sau face poc! Bun! Sa spunem ca nu asta ar fi marea problema... dar in cazul unor calamitati, accesul salvarilor, pompierilor, etc este mult ingreunat... Si daca vecinul sare in aer de la o teava de gaze fracturata... cate alte case din jur pica odata cu a lui? Doamne fereste! Din cate am inteles eu, in tarile cu apa calda NU AI VOIE sa vinzi o parcela de pamant mai mica de 500mp. Conditiile urbanistice pentru construire sunt draconice. Iar orice iesire din standarde se penalizeaza crunt. In Romania stiu cazuri care construiesc fara absolut nici o autorizare... Atunci cum sa vorbim despre Functiune?

Arhitectural vorbind, casele de care vorbesti, lipite la calcan (insiruite, mai ales in tarile in care oamenii au grija de pamantul lor!!!), nelipite dar indesite (in Japonia mai ales), sau oriunde pe globul acesta, sunt cu totul altceva decat locuirea la bloc. Au un mare avantaj: contactul cu pamantul. Una e sa mergi in picioarele goale pe pamant si alta pe mozaic, gresie, etc. Contactul cu elementul care ne da stabilitate, are o importanta enorma. Eu sunt arhitect. Ma deranjeaza foarte mult casele care ocupa mult teren. Sunt 3 vinovati aici, in ordine: 1. arhitectul, 2. clientul, 3. avizatorul. Privitor la relatia 1 - 2, se poate face un alt comentariu pe tema: arhitectul clientului sau clientul arhitectului. In cazul adus de tine in discutie, vorbim de arhitectul clientului. Relatia 2 - 3, nu vorbim, ca pierdem timp. 3 se face ca munceste, iar 2 ca cere aprobare (autorizatie). Rezultatul: ce vedem peste tot. Statul la curte nu inseamna sa ai o curte mare, in care "sa nu-i simti pe ceilalti", din curte normal. Intr-o curte mare esti singur. Intr-o curte mica, esti acolo, cu ea. Este preferabil sa imbratisezi o curte mica, decat sa nu stii incotro sa mergi intr-una mare. Putem vorbi mult despre asta. Daca ducem principiul in casa de data asta, la ce bun sa ai un dormitor de 25-30 mp, daca, adormind, nu-l mai percepi. Nu-i spatiu pierdut? Daca faci analiza asta la toate incaperile casei, constati ca poti avea o casa mica intr-o curte mica. Dar sunt ale tale si te bucuri de ele. Nimic nu este mai frumos, decat sa stai cu picioarele goale, pe iarba plina de roua, sa simti mirosul pamantului dupa ploaie, sau sa auzi cum cade picatura de ploaie cand se intalneste cu firul de iarba. Cresterea urbana la bloc, este valabila si acceptata in special de cei cu timpul foarte incarcat, care nu mai au timp pentru ei, dar mite pentru un mers in picioarele goale in curtea de cativa metri patrati. Crestere urbana are lac si la curte. Exemplu de urmat aici, sunt finlandezii, norvegienii. Dar tu mai stii un proverb: decat mult si prost, mai bine putin si bun. Am vazut pe viu in japonia gradini de cativa mp din care nu iti venea sa mai pleci. In stabilirea adevaratei proportii casa-curte rolul important il are arhitectul. Daca se respecta. Daca nu, rolul este preluat de client, cu slagarul "asa vreau eu", si care este preluat mai departe de avizator, cu "merge si asa". Asta vedem zilnic. Ca sa nu mai vezi aceste lucruri, te retragi intr-o curte mica, primitoare, in care te regasesti tu si libertatea ta. Este suficient. Mai mult nici nu trebuie, sau cum spun psihologii, nici nu e necesar. Toate cele bune.