166 de ani de la nașterea lui Antoni Gaudi, creatorul capodoperelor arhitecturale ale Barcelonei

Antoni Gaudi s-a nascut pe 25 iunie 1852 - exact acum 166 de ani - in orasul spaniol Reus din Catalonia. Tatal sau, de meserie aramar, a facut eforturi mari pentru ca tanarul Antoni sa studieze arhitectura in Barcelona - orasul care avea sa gazduiasca multe dintre fantasticele sale creatii.

Centru industrial al Spaniei, Barcelona celei de-a doua jumatati a secolul al XIX-lea era un oras in plina dezvoltare, pe care liderii municipali urmareau sa-l modeleze intr-o capitala metroplitana moderna. Ne aflam in plin boom al constructiilor, boom alimentat de progrese precum aparitia betonului armat si raspandirea apei curente, a electricitatii si a gazului in locuintele private.

Nu era asadar greu pentru un arhitect sa-si gaseasca de lucru. Pentru Gaudi, sansa de a-si vedea cele mai indraznete plasmuiri prinzand viata s-a ivit din buzunarele bogatului industrias Don Eusebi Guell, caruia i-a dedicat palatul si parcul ce-i poarta astazi numele.

Intre 1883 si 1926 a proiectat locuinte private, blocuri, parcuri publice si lacasuri de cult. Crescut din ratiuni medicale la tara, intr-o zona viticola stancoasa, a devenit un fin cunoscator al naturii, in care adultul Gaudi de mai tarziu si-a gasit inspiratia. Liniile organice sunt definitorii pentru stilul sau, care preia totodata accente din formele gotice. A integrat in designul sau ceramica, vitraliile, fieraria si tamplaria.

O curiozitate legata de Gaudi este faptul ca nu obisnuia sa deseneze schite si planuri pentru cladirile sale, ci mai degraba construia care sa redea cat mai fidel ideile sale.

Arhitectul lui Dumnezeu, plecat dintre muritori cu tramvaiul 30

Recurente in opera sa spre finalul vietii sunt temele religioase, fapt pentru care lui Antoni Gaudi i se mai spune si „arhitectul lui Dumnezeu ” si este luat astazi in considerare pentru beatificare.

Prin urmare, nu este de mirare ca incununare a stilului si a carierei marelui arhitect este o biserica, fie ea inca in constructie. Gaudi a inceput sa lucreze la Sagrada Familia in 1883 si i-a dedicat toata atentia sa incepand cu 1914.

Cand ultima piatra va fi asezata, va fi cea mai inalta biserica din lume, ridicandu-se 170 de metri de la pamant, dar si unul dintre cele mai neobisnuite si controversate lacasuri de cult de o asemenea amploare.

Scriitorul britanic George Orwell a numit-o “una dintre cele mai hidoase cladiri din lume” si a sperat, in zadar, sa fie distrusa in timpul razboiului civil din Spania. Salvador Dali a vorbit despre “frumusetea sa terifianta”, argumentand ca ar trebui pastrata in interiorul unui dom de sticla. Walter Gropius i-a laudat perfectiunea tehnica.

Spre biserica se indrepta Gaudi intr-o dimineata de iunie cand, distrat cum ii era felul, nu a auzit tramvaiul de pe linia 30. Ranile si obisnuitele-i hainele ponosite deopotriva i-au fost fatale.

A murit pe 10 iunie 1926. Doua zile mai tarziu, oamenii isi luau ramas bun de el ca de la un rege. Gaudi era coborat in cripta din Sagrada Familia, careia ii dedicase patru decenii din viata.

Capodopera sa sta si astazi netermintata. Nu-i nimic, “clientul meu nu se grabeste”, spunea Gaudi, convins ca Dumnezeu are tot timpul din lume.