Detalii fascinant de bizare ascunse în construcţii. O ”vânătoare de ouă” prin lumea arhitecturii
Vânătoarea de ouă, o tradiţie de Paşte populară printre copiii americani, este o joacă inspirată de legenda iepuraşului pascal dusă peste ocean de imigrantii germani stabiliţi în Pennsylvania la începutul secolului al XVIII-lea. Astăzi, “oul de Paşte” (Easter egg) nu este doar surpriza de obicei dulce aşteptând să fie găsită de cei mici, ci poate fi şi o funcţie ascunsă sau un bonus-surpriză descoperit de utilizatori în jocuri video, în aplicaţii şi altele asemenea.
Statuia micului zidar de pe Biserica Neagră din Brașov, imagine din 2018
Luăm cu împrumut expresia şi vă invităm să descoperiţi câteva “ouă de Paşte” arhitecturale ascunse în construcţii de prin întreaga lume – și poveștile lor captivante.
Astronautul de pe catedrala medievală
Pe faţada Catedralei Noi din Salamanca, Spania, chiar deasupra intrării, se află o bizară siluetă sculptată în piatră: vizitatorii edificiului în stil gotic construit între 1513 şi 1733 sunt întâmpinaţi de un astronaut în plină misiune. Acest basorelief atât de nelalocul lui a alimentat de-a lungul timpului o mulţime de teorii dintre cele mai îndrăzneţe, de la existenţa extratereştrilor antici la călătoria în timp. Însă explicaţia este ceva mai banală: în 1992, cu ocazia renovării clădirii, şeful lucrărilor, Jeronimo Garcia, a primit permisiunea să adauge câteva elemente moderne faţadei. Aşa a apărut omul din cosmos, dar şi un dragon care mănâncă îngheţată la cornet.
Marque de tâcheron, un fel de “am fost aici”
Aşa îi spun francezii, marque de tâcheron, un fel de semnătură ori ceea ce am numi azi un logo personal cu care cioplitorii în piatră din Evul Mediu îşi însemnau pietrele lucrate, se crede că pentru a-şi primi plata cuvenită. O altă teorie este aceea că semnele lapidare erau parte a unui sistem de măsurare a productivităţii generale. Multe dintre aceste simboluri felurite au dăinuit până în zilele noastre. Pot fi întâlnite chiar și în interiorul Catedralei Notre-Dame din Paris.
Un alt soi de însemnări, de obicei numere, litere sau figuri geometrice, aveau în acea vreme rolul de a indica poziţia sau ordinea în care era necesar să fie aşezate blocurile de piatră.
Sub paşii călătorilor grăbiţi, o comoară
Nu trebuie să călătorim prea departe pentru a găsi următorul ou de Paşte de pe listă. Coborând la staţia de metrou Politehnica aflăm la picioarele noastre o comoară ştiinţifică veche de zeci de milioane de ani. Fosilele unor organisme preistorice se ivesc prin marmura roz adusă în anii 1980 din Munţii Apuseni pentru pavarea peronului staţiei.
Garguiul Darth Vader
Tehnic nu este întocmai un gargui, neavând şi funcția de burlan. Dar cum a ajuns capul lui Darth Vader pe faţada Catedralei Naţionale din Washington, a şasea catedrală din lume după mărime, în compania unor figuri fantastice mai familiare stilului neogotic al construcţiei? Se pare că, în anii 1980, revista National Geographic World a sponsorizat o competiţie de sculptură decorativă dedicată copiilor. Christopher Rader în vârstă de 13 ani l-a desenat pe Darth Vader, personajul negativ din Războiul Stelelor, ieşind pe locul al treilea. Desenul său a servit drept model pentru sculptura ce ornează acum turnul nord-vestic al catedralei.
Omulețul indecent de pe biserică
Biserica Sfântul Iacob din Brno, Cehia, este cunoscută cu precădere pentru osuarul său, al doilea ca mărime din Europa, format dintr-o serie de încăperi subterane ”decorate” cu scalpul și oasele a aproximativ 50.000 de oameni. Un alt lucru prin care ne surprinde, poate și mai mult, această construcție gotică din secolul al XIV-lea este elementul sculptural pe care îl putem găsi deasupra ferestrei sale sudice, un omuleț cu două capete într-o ipostază pe bună dreptate interpretată ca indecentă. Legenda spune că sculptura ar fi un fel de ”dans al victoriei” al constructorilor bisericii Sfântul Iacob la finalul unei competiții pentru cea mai înaltă fleșă, în care edificiul concurase împotriva unei catedrale din apropiere. Unii istorici consideră însă că nu este decât un ornament specific stilului gotic.
Micul zidar de pe Biserica Neagră
Revenim pe meleaguri autohtone și vă povestim despre cum ar fi ajuns să fie statueta copilului aplecat peste cornișa Bisericii Negre din Brașov (imagine principală). Unii spun că băiatul a fost un ucenic angajat de meșter să-l ajute cu lucrările de zidărie. Se întâmpla prin secolul al XV-lea. Invidios pe talentul de care micul zidar dădea dovadă, meșterul l-a împins într-o zi de pe acoperiș, iar copilul a murit; ros de remușcări, după ce biserica a fost finalizată, meșterul a ridicat statuia cu pricina. Dar la fel de bine se poate să fi fost un accident. Copilul era fiul unuia dintre muncitori. Băiatul a venit să-și viziteze tatăl pe când acesta lucra pe acoperiș și, vrând să vadă cât este până jos, s-a aplecat prea mult și a căzut. Părintele îndurerat a comandat o statuie care să-l înfățișeze. Ori poate că...