Apa noastra cea de toate zilele... si mediul urban
Apa, elementul primordial fara de care nici o asezare omeneasca nu ar putea functiona si exista, importanta pentru fiecare fiinta in parte, ramane unul dintre cei mai “agresati” sau ignorati factori naturali atunci cand vine vorba de urbanism si infrastructura. De la cetateanul de rand, la dezvoltatori imobiliari si pana sus, la primarii si ministere, toti avem de remediat o atitudine extrem de paguboasa. In vara trecuta v-a tulburat poate ideea cartierului rezidential - de lux! - Cosmopolis, construit fara sistem de canalizare, de la care dejectiile ajung in lacul Stefanesti, afectand mai departe panza freatica a localitatii Tunari, poluand apa, aerul si omorand sute de pesti… Ei bine, se pare ca nu s-a solutionat inca problema: cazul ramane un simbol al tuturor genurilor de agresiuni la care, in numele locuirii, ne supunem apele.
Casele de lux fara canalizare din cartierul rezidential Cosmopolis (Otopeni) sunt o problema scoasa la lumina abia in vara anului trecut, dar care pune inca o data pe tapet problema creata unor comunitati intregi de catre unii dezvoltatori grabiti sa castige mult si repede si care nu vad mai departe de profitul lor. In cazul amintit s-au prevazut, e drept, fose septice, insa degeaba daca vidanjorii nu au cum duce reziduurile (sau nu vor) la o fabrica de apa si le varsa rapid in lacul din apropiere. Ca urmare, au afectat bioclimatul zonei si au obtinut un lac poluat, lipsit de oxigen, care a mai distrus si panza freatica din localitatea Tunari, afectand resursele de apa potabila ale localnicilor.
Dar pornind de la acest exemplu, sunt destui cei prea putin interesati de infrastructura cartierelor pe care le propun si le ridica: de suferit au, cel mai adesea, drumurile si rutele de acces sau retelele de energie electrica pe care le cere un cartier functional. Cu aceasta ocazie am vazut inca o data ca pana si apa, elementul primordial fara de care nici o asezare omeneasca nu ar putea functiona firesc, este ignorata de catre cei grabiti sa tranteasca vile… de lux.
Nici marile orase, venite din urma cu sisteme de canalizare vechi, odinioara gandite pentru a deservi un anumit numar de locuitori, nu stau insa mult mai bine. Desi Ministerul Deszvoltarii Regionale si Turismului desfasoara pana in 2014 programe de reabilitare a sistemelor de canalizare si a instalatiilor de epurare a apei intr-o serie de localitati (mai exact saisprezece orase, sub 50.000 de locuitori, cu ajutorul inclusiv al fondurilor de la Banca de Dezvoltare a Consilului Europei), masurile sunt inca in urma necesitatilor reale. Sa luam in calcul doar Bucurestiul, ale carui sisteme de aprovizionare cu apa si canalizare au fost gandite in urma cu cateva zeci de ani, pe vremea comunismului, pentru a acoperi necesitatile unui numar mult mai redus de locuitori: ne mai miram ca apa de la robinete nu are presiune, e plina de impuritati, ca blocurile sunt pline de instalatii vechi si defectuoase sau ca extinderea capitalei da nastere unor cartiere care nu acces la servicii de epurare?
Am tot auzit in ultimul timp, pe canale TV sau pe site-urile distribuitorilor de apa imbuteliata ori de filtre pentru apa, ca retelele de canalizare nu ne asigura la robinet o apa pura. Desi totul poate parea mai mult o campanie de marketing (in fond, apa de la robinetele noastre ramane potabila: este epurata si tratata, n-a murit nimeni otravit de ea), o oarecare doza de adevar exista si in ceea ce sustin diversi cercetatori: clorul, calcarul, nitritii sunt doar o mica parte din elementele care ii altereaza calitatea apei, peste ele adunandu-se reziduurile de tot felul pe care marile instalatii de alimentare cu apa din aglomeratiile urbane nu prea au cum sa le evite. Partea proasta este ca ne aprovizionam, lent, cu o serie de susbtante ce pot fi nocive, partea buna e ca unele studii spun ca organismul uman are posibilitatea de a actiona el insusi ca un “filtru”. De aceea aici, sub rezerva ideii ca oricum cea mai pura apa ramane apa de izvor neafectat de poluarea civilizatiei, nu voi lua partea nici unui filtru sau imbuteliator de apa in mod special. Aceasta deoarece despre apa ca materie primordiala exista o serie de teorii (practic, am ezitat sa folosesc sintagma de “formula chimica a apei” din simplul motiv ca apa are niste calitati fenomenale, printre care aceea de a putea fi “imprimata” cu proprietati diverse, de a prelua formula moleculara a substantelor cu care intra in contact – ba chiar cu a gandurilor, dupa cum arata unii cercetatori).
In fine, aici nu e vorba doar de apa de baut de la robinet: mai departe, fara dusuri, toalete, rufe spalate, fara plante udate si fara spalarea alimentelor si a vaselor nu am putea vorbi despre civilizatie. Cand vine vorba despre mediu, insa…
Un sistem de canalizare este la fel de complex ca si sistemul circulator din organismul uman, el cuprinzand pe de o parte statii de colectare a apei si de pompare (pentru alimentarea cu apa a utilizatorilor), iar pe de cealalta statii de epurare a apei, pentru colectarea, epurarea si redistribuirea ei. Sistemul de eliminare al apei menajere merge insa printr-o retea de canalizare total distincta de reteaua de canalizare destinata colectarii apelor pluviale (rezultate din topirea zapezilor sau din ploi). Teoretic problemele se pot instala atat in fluxul de alimentare cu apa, cat si in cel de evacuare. In prima instanta, instalatiile din caldiri si pompele alcatuiesc o uriasa retea de tuburi si canale ce pot acumula reziduuri, care se invechesc si sunt supuse uzurii, iar in cea de-a doua parte e vorba direct de poluarea mediului, in cazul in care epucarea nu se face corespunzator sau deversarea apelor e facuta inainte de epurare.
Din pacate, toata aceasta vasta retea prin care circula apa in mediul urban (dar adesea si in cel rural) este deficitara la o serie de capitole. Una dintre cele mai mari probleme in acest sezon o reprezinta retelele de canalizare care preiau apele pluviale. In primul rand, sunt subdimensionate, pentru ca, asa cum ziceam, au fost concepute in urma cu zeci de ani, atunci cand deserveau o locuire mai rarefiata si pe zone mai mici. Colmatarea canalelor, gheata formata pe peretii conductelor reduc diametrul acestora, ingreunand evacuarea apele pluviale mai ales in urma anotimpurilor cu multe precipitatii.
Pe de alta parte, o a doua problema este generata de extinderea oraselor mari spre periferie, cu zone de cartiere in general de lux (vile, complexe imobiliare). Aceasta dezvoltare rapida nu este precedata de un studiu urbanistic complet si de o dezvoltare adecvata a zonei in acelasi ritm (in acest caz, cu retelele de canalizare necesare). Mai ales in zonele de case, se foloseste mult metoda foselor septice: ar fi un gest eficient in conditiile in care serviciile utilitare (vidanjarea acestor fose) ar beneficia macar de accesul la statile de epurare. Dar aici intervine aceeasi problema: avem prea putine uzine de apa pentru ariile din ce in ce mai mari locuite. Sau, chiar daca o uzina ar face fata unor solicitari mai mari, deplasarea pe distante prea lungi cu vidanjele devine nerentabila… Si atunci se ajunge la deversari “economice”, facute de catre diversi agenti greu de identificat (prinde orbul, scoate-i ochii!) direct in apele naturale. Un gest, evident, nociv pentru mediu. De ce? Centrele de epurare a apei elimina din aceasta nu doar ureea, ci si alte reziduuri, printre care detergentii si grasimile, resturile alimentare sau o serie de alte deseuri menajere ce provin din gospodarii. O singura picatura de ulei sau una de detergent face nefolosibil un metru cub de apa: o risipa uriasa in conditiile in care, stiti deja, resursele de apa potabila de pe planeta noastra sunt de doar 2-3%, restul apelor fiind practic sarate, dificil de exploatata fara costrui imense.
In fine, cea de-a treia problema o reprezinta pierderile din zonele cu aglomeratii urbane foarte mari, iar o a patra o reprezinta invechirea retelelor de alimentare cu apa de sub si din blocuri. Responsabilitatea in acest caz le revine tuturor, nu doar unui dezvoltator, unei asociatii de locatari, ci si utilizatorilor casnici directi. De la neglijarea reparatiilor comune, pana la pierderile de apa din locuintele individuale (prea multe persoane lasa robinetii nereparati, pierderile d emetri cubi de apa pe luna pe care leinregistreaza fiind puse – in caz ca nu au contoare personale – pe seama vecinilor), toate reprezinta gesturi nocive, iresponsabile fata de apa.
Si poate ca lumea plina de gesturi facute in numele castigului material, iresponsabile cu mediul, cu privire la o serie de alte resurse. Insa haideti sa ne gandim asa: dupa aer (fara de care nici un om nu ar putea trai mai mult de cateva minute), apa este cel de-al doilea element indispensabil vietii. Orice asezare omeneasca depinde de ea si de calitatea ei.
Dezvoltarea unei zone de locuinte nu inseamna numai ridicarea unor case frumoase si aparent confortabile, care sa ia ochii cumparatorilor. Aceste locuinte trebuie sa respecte o serie de necesitati sociale si de trai. Urbanismul reprezinta gandirea la scara larga a tuturor serviciilor de care are nevoie o comunitate, asa ca, daca visati o viata sociala “ca afara”, alegeti-va cu grija locul in care va veti muta.
