Arcul de triumf, o constructie monumentala antica
Cine nu stie, in ziua de astazi, cum arata arcurile de triumf? Constructii strict ornamentale, fastuoase, ele au ajuns, dupa perioada interbelica, sa impodobeasca cele mai diverse orase, din intreaga lume. Originea lor, desi e pusa pe seama romanilor antici, nu este insa atat de limpede. Iata un scurt istoric, cu simboluri si curiozitati despre arcurile de triumf ale lumii.
Stramosii “arcurilor de triumf” sunt niste porti monumentale, pe care hitii, asirienii, babilonienii, apoi, in Italia de azi, etruscii obisnuiau sa le construiasca pentru a sarbatori victoriile militare. Obiceiul ca trupele invingatoare sa defileze pe sub aceste porti monumentale uriase, decorate si impodobite, la intoarcere a din batalii s-a pastrat si a fost “ridicat in rang” pe vremea Imperiului Roman.
Dar romanii au creat practic primele arcuri de triumf asa cum le cunoastem astazi. Celebri pentru o serie de descoperiri si inovatii pe care le-au facut in materie de arhitectura, romanii au inventat si arcadele si cheia de bolta. Forma maiestuoasa si perfect echilibrata a unui arc de triumf a fost astfel definitivata.
Amplasat pe o importanta artera de circulatie sau intr-o piata publica, un arc de triumf era alcatuit dupa bine cunoscutul deja model cu doi piloni masivi uniti printr-o arcada sau cu mai multi piloni si arcade, din care una putea fi cea principala, pe sub care treceau trupele invingatoare. Arcul lui Spetimius Severus, general roman, avea patru arce egale, si fiind situate in mijlocul unei piete publice se putea trece pe sub ele din ambele parti si se puteau face sofisticate miscari de trupe in cadrul paradelor (este situat actualmente in Khoms, Libia, oras care a fost unul dintre cele mai importante ale Imperiului de odinioara, cunoscut pe atunci ca Lectis Magna). Arcele erau bogat ornamentate, cu basoreliefuri si inscriptii care sa aminteasca generatiilor viitoare de victorie, iar ulterior primirii fastoase era folosite pentru serie de parade militare sau defilari cu ocazia unor evenimente importante.
Insasi denumirea de arc de triumf vine din romanul triumphators, invingatorii. In secolul IV e.n., in Roma existau nu mai putin de treizeci si sase de Arce de Triumf (dar numai trei au ramas in picioare pana in ziua de astazi), care sarbatoreau cele mai diverse victorii si demonstrau puterea Imperiului. Sculpturile alegorice erau in general facute in marmura, fatada era ornamentata cu marmura, iar stalpii sau pilonii erau facuti din acelasi material. Aticele erau prevazute cu cornise decorative si fatada arcadei purta numele generalului invingator, de unde nu lipseau basoreliefurile cu portretul acestuia, al secondantilor sai, dar si scene de batalie.
In Bucuresti au fost ridicate mai multe Arce de Triumf, dar singurul care a rezistat este cel situat actualmente pe Bd. Aviatorilor. El are o istorie interesanta, deoarece si-a schimbat forma de mai multe ori pana sa ajunga asa cum il cunoastem azi.
Ridicat dupa modelul arcului din Paris, pentru a celebra participarea Romaniei la Primul razboi Mondial, el a fost construit in graba, din materiale proaste, ca un arc provizoriu. Lemnul si ipsosul nu au rezistat nici macar in fata ploilor. Ulterior, la incoronarea regelui Ferdinad si a Reginei Maria, s-a construit un nou arc, cu scheletul din beton armat, dar avand din nefericire basoreliefuri tot din ipsos. Degradarea lor a impus in timp inlocuirea cu unele din piatra. Abia in 1936 a fost construit din granit, dar la Deva, Arcul de Triumf dupa modelul celui din Paris. In timpul comunismului, insa, a suferit noi modificari, de pe fatadele lui scotandu-se insemnele monarhice si portretele regale.
