Biblioteca, un obiect de mobilier cu o istorie interesanta
Poate unii isi imagineaza ca, pana la aparitia cartilor, bibliotecile nu ar fi avut cum sa fie inventate. Dar aceste corpuri cu rafturi atat de “banale” pentru unii au fost precedate si pe vremea papirusurilor de piese de mobilier care serveau drept sistem de depozitare si organizare. Iata o scurta retrospectiva a evolutiei acestei piese de mobilier care, in ziua de azi, tinde sa cada in desuetitudine.
Probabil ca in curand bibliotecile vor deveni piese rare de mobilier in caminele unora. Nu, nu o sa dau vina pe faptul ca se citesc carti din ce in ce mai rar (tocmai pentru ca am vazut pe viu o casa cu biblioteca plina de… bibelouri si in care singura carte era una de bucate; asadar utilitatea unui corp de mobilier cu rafturi va ramane, desi nu se va mai putea, numi, evident, tocmai biblioteca). Dar ne aflam in era cartilor, dictionarelor si manualelor electronice, care pot fi stocate direct in spatiul virtual. Pentru ca ofera o mare economie de spatiu asadar, suplinita de o mobilitate uluitoare, e-book-urile vor lua in mare masura locul obiectului de mobilier clasic, mai voluminous si mai greu de mutat… Dar pana la perspectivele de viitor, sa vedem care a fost evolutia in timp a bibliotecilor.
Desi din antichitate se trag cam toate istoriile legate de mobilier, pentru ca in aceasta perioada omenirea incepuse sa dezvolte gustul pentru o estetica in decorarea interioarelor, istoria bibliotecilor nu este usor de descifrat din toate dovezile arheologice pe care le avem pana acum.
Pe vremea in care existau doar papirusuri sau cartile erau scrise si copiate de mana, cand carturarii erau destul de putini, cand productia de texte scrise (cu sau fara ilustratii) era destul de mica, tot putini erau cei care se gandeau sa-si depoziteze acasa mai multe scrieri, fie ale lor, fie ale altora. Mai importante erau bibliotecile publice, numite si universale, Biblioteca din Alexandria fiind cea mai cunoscuta biblioteca a antichitatii, nu doar datorita faptului ca acumulat o cantitate uriasa de texte ale culturii egiptene si greco-romane, ci si ca urmare a destinului ei dramatic. Din pacate, dupa ea nu s-a gsit nicio ramasita arhitecturala sau arheologica (arheologii au descoperit sari de lectura despre care doar se presupune ca ar fi apartinut celebrei bilbioteci).
Se presupune, totusi, ca exista ideea de a depozita diverse obiecte pe rafturi, dar nu doar cartile, ci un intreg arsenal, asemanator cu cel al “vrajitorilor” se afala depozitat pe aceleasi rafturi, de la instrumente de scris, . Cel mai adesea caracterul sensibil al papirusurilor, care puteau fi usor distruse de umiditate, a facut ca scrierile sa fie mult timp depozitate in cufere sau lazi. De altminteri, in afara de scaune, mese, paturi si tronuri, lazile, pictate cu modele sau animale, sunt singurele obiecte care erau folosite in zorii istoriei mobilierului
Ulterior, bibliotecile care adaposteau texte religioase (in special in cadrul bisericilor si manastirilor, dar si din locuinte particulare) si-au depozitat manuscrisele in dulapuri cu rafturi si inchise cu usi. Astfel, titlurile nu puteau fi distinse la o prima vedere, dar macar praful si umiditatea erau tinute in continuare la distanta. Aceste dulapuri, gen bufet, sunt de fapt predecesoarele bibliotecilor de azi.
Ulterior, pe masura ce obloanele sau mai tarziu sticla de geam, au intrat in uzul comun pentru ferestre, cand izolarea interioarelor de praful si conditiile de afara au devenit mai usoare iar locuintele erau mai ferite de climatul exterior, usile bibliotecilor au fost inlaturate, dar sistemul de organizare a cartilor in biblioteci tot nu semana inca cu cel din zilele noastre. Cartile erau depozitate una peste alta, cu cotorul la perete, iar mobilerul masiv, pe cate un perete intreg, avea rolul de suporta greutatea volumelor. Aceasta nu inseamna ca biblioteca nu avea si functie decorativa: lemnul sculptat si finisajele luxoase, complicate, la fel de bogat ornamentate ca si cladirile acelor perioade, dadeau oricum o valoare suplimentara cartilor si asa scumpe, care erau apanajul celor bogati, aplecati spre studiu si isi permiteau sa cumpere o serie de manuscrise. Si spatiul de depozitare al acestor lucrari valoroase trebuia sa fie, asadar, la fel de impresionant si nobil. Designul a depins de stilurile de mobilier ale epocilor, iar bibliotecilor le era destinata o intreaga incapere. Impreuna cu biroul, fotoliile, scaunele si mesele aferente, bibliotecile creau un decor unicat, fiind lucrate, evident, manual, la comanda.
Abia dupa inventarea cuvantului tiparit si accesul majoritatii oamenilor la studii si la o serie de titluri la un pret accesibil, bibliotecile au inceput sa fie produse si pe scara larga, ceea ce a dus in consecinta la designul simplu, modern, din zilele noastre. Pe langa lemnul de stejar, preferat de cele mai multe ori d ecatre cei pretentiosi cu calitatea mobilei, au aparut o serie de materiale noi, usoare si ieftine care au facut posibile cele mai diverse montari, tipuri de design si combinatii. Transportul si montarea simpla si spatiul suficient pentru depozitarea cartilor au definit bibliotecile moderne din casele obisnuite. Mai recent, este utilizat mobilierul modular pentru o distribuire cat mai eleganta si aerisita a elementelor unor biblioteci.
Chiar daca viitorul va aduce tot mai multe carti electronice, nu este totusi previzibila disparitia bibliotecii ca piesa de mobilier, la fel cum nu este previzibila disparitia cuvantului tiparit. Intr-o casa pot coabita foarte bine rafturile cu dictionare si calculatoarele sau e-book-urile. Intr-o era in care informatia este esentiala este nevoie de cat mai multe resurse, indiferent de mediul din care provin. In plus, cartile ofera o mai mare siguranta a corectitudinii informatiilor, ca sa nu mai vorbim de faptul ca biblioteca, adica acea piesa de mobilier in care ne tinem nu doar carti, ci si o serie de accesorii, dupa modelul scribilor de altadata, ramane un obiect necesar.
