Cum va putea primul oraș plutitor din lume să refacă mediul înconjurător
In ianuarie anul trecut, Institutul Seasteading din San Francisco a semnat un memorandum de intelegere cu Guvernul Polineziei Franceze, ce a vizat construirea primului oras plutitor din lume. Se pare ca acest concept nu va oferi doar posibilitati pentru un trai sustenabil, ci va putea si restaura recifurile de corali si oferi un mediu pentru viata marina, conform cercetatorului Joe Quirk din cadrul Institutului Seasteading, co-fondator al companiei Blue Frontiers.
Quirk a declarat pentru site-ul Inhabitat: “Ne gandim la orase ca la niste pacoste pentru teren, care duc si la poluarea oceanelor. Orasele plutitoare se diferentiaza in special prin faptul ca restaureaza mediul.” De exemplu, o crestere in temperatura oceanlor a dus la albirea coralilor, iar cercetatorul crede ca simpla prezenta a unui oras plutitor ar putea combate aceasta problema. “Coralii si-ar putea reveni daca am putea scadea temperatura. Inginerii de la Blue Frontier au dezvoltat un plan de pozitionare a platformelor plutitoare astfel incat sa se creeze o umbrire ce va duce la scaderea temperaturii. Asa ca pe parcursul unei zile soarele va furniza suficienta lumina pentru a genera fotosinteza pe fundul oceanului, dar temperatura va scadea suficient de mult pentru un efect de restaurare.”
Structurile plutitoare pot creste si dezvoltarea vietii marine servind drept habitat. Joe Quirk a declarat ca nivelurile de sub apa pot fi realizate din sticla, devenind, de exemplu, apartamente sau restaurante subacvatice.
Exista, la momentul actual, mai multe planuri despre cum ar putea sa arate orasele plutitoare, concepute de cativa designeri. Arhitectul Simon Nummy, castigator al Concursului de Design Arhitectural al Institutului Seasteading, a declarat pentru Inhabitat: “Se doreste o arhitectura derivata din tehnologia nautica si din sensibilitate, combinate cu un respect profund pentru si o dorinta de a invata de la cultura si cunostintele celor care au trait prima data in locuinte plutitoare, polinezienii.”
Se doreste ca orasul plutitor, ce se va intinde pe aprox. 1 km, sa fie 100% regenerabil si 100% autosuficient. Electricitatea ar putea fi asigurata de panouri solare plutitoare, iar Quirk mentioneaza ca faptul ca acestea vor fi racite de apa va duce la furnizarea de energie cu 20% mai avansata decat cea de la sol. In plus, apa uzata va fi tratata si apoi reciclata, iar hrana ar putea fi cultivata in sisteme de ferme marine.
“Fiecare cladire va obtine independenta energetica, iar arhitectura rezulta din acest principiu; eficienta energetica si strategiile pasive sunt vitale.”, a spus Nommy pentru Inhabitat. “Arhitectura polineziana este orientata in principal catre acoperis si am incercat sa interpretam asta intr-o maniera contemporana si sensibila, care maximizeaza oportunitatile pentru energia fotovoltaica si pentru axul vertical al turbinelor eoliene.”
Orasul ar putea fi construit asemanator unei insule naturale, cu acoperisuri verzi si cladiri construite din materiale de provenienta locala – posibil bambus, fibra de cocos sau lemn de tec. “Cladirile sunt proiectate ca se conecteze cu natura si sa beneficieze de peisajele impresionante din Tahiti. Peretii vor fi coborati pe cat de mult se poate si se vor putea deschide.”
Orasul plutitor va fi gata in 2020 si va include in jur de 15 insule cu suprafata de 25 x 25 m. Joe Quirk spune ca primul oras plutitor va semana cu primul iPhone – destul de masiv si de scump – dar compania spera ca preturile sa scada in urma iteratiilor ulterioare. In 2022 sau 2023, Blue Frontiers spera sa dubleze numarul platformelor (de la 15 la 30), si peste inca doi sau trei ani sa il tripleze. “Natiunile insulare sufera deja din pricina cresterii nivelului marii, iar aceasta este o modalitate realista de adaptare.”, a declarat Quirk.
