De ce sunt periculoase pulberile și praful din aer

Medicii și instituțiile de sănătate publică au observat de multe decenii efectele nocive ale pulberilor și prafului asupra populației, în special în mediul urban. Pulberile pot proveni din diverse domenii de activitate - procese de combustie ale diverselor materiale, trafic auto, industria siderurgică, agricultură, industria alimentară, fenomene naturale etc., dar și din sectorul construcțiilor.

În mod particular, persoanele care activează în construcții sunt expuse riscului în mod repetat și la un nivel ridicat, dezvoltând boli profesionale. Locuințele noastre sunt, de asemenea, spații unde inspirăm particule rezultate din mediu sau din activitatea zilnică. Nu în ultimul rând, există problema proximității față de un șantier sau drum prăfuit, motiv de nemulțumire pentru mulți, prea puțin protejați de către autorități. Iată de ce trebuie să acordăm o atenție deosebită calității aerului, din această perspectivă, și să luăm măsuri optime atunci când este cazul: purificatoare de aer, sisteme de ventilație, măști de lucru, aspiratoare, bariere de praf ș.a.m.d.

Despre dimensiuni și compoziție

Pulberile cu efecte negative asupra sănătății omului sunt în general formate din particule de anumite dimensiuni. De exemplu, cele cu diametrul de 10 – 100 μm (relativ mare), atunci când sunt antrenate de curenții de aer și inspirate, sunt reținute în zonele superioare ale aparatului respirator (nas, faringe, trahee). Aflate în aer, acestea se depun rapid pe sol, difuzează foarte greu și pot produce cel mult disconfort. Particulele de 10 μm și mai mici, în schimb, sunt respirabile, nu totdeauna vizibile și au o agresivitate mare atunci când pătrund spre plămâni; dacă au sub 2,5 μm, ajung până la alveolele pulmonare, nu pot fi eliminate prin expirație, iar, atunci când conțin umezeală, metale grele și au o anumită aciditate, sunt de-a dreptul periculoase. Poate fi cazul unor materiale de construcție, al prafului rezultat din șlefuiri sau demolări. Dacă ne gândim la ce se poate întâmpla într-o locuință care are probleme de igienă sau de aerisire, trebuie să fim conștienți de pericolul unor factori precum: praful domestic în general, polenul, mătreața animală, resturile de acarieni, unele bacterii, sporii de mucegai, fumul de țigară, cenușa de la sobe, particulele de cerneală din imprimante sau copiatoare etc. În timpul verii, mai apare un fenomen particular: ozonul, în combinație cu substanțele organice volatile (foarte întâlnite într-o locuință) formează noi particule fine care devin cel puțin iritante la respirație.

Nu atât de periculoase sunt particulele cu diametrul sub 0,1 μm; acestea nu se așează aproape niciodată pe suprafețe, difuzează foarte rapid în aer, pătrund în plămâni la nivel alveolar, dar în mare parte sunt expirate, fiind foarte ușoare. Se mai poate vorbi de nanoparticule (de dimensiuni și mai mici), prezente pe anumite materiale moderne, care, chiar dacă nu au efecte negative în urma inhalării, pot fi asimilate de organism prin intermediul pielii.

În afară de dimensiunile particulelor, contează timpul de expunere și concentrația. Dacă ne expunem la concentrații mari pe termen scurt, vom resimți efecte acute, iritante, dar dacă ne expunem la concentrații mici pe termen lung, vom dezvolta boli cronice, unele dintre ele severe.

Bineînțeles, contează și structura chimică a particulelor respective. În general, din perspectiva bolilor respiratorii și cardio-vasculare, este mai periculoasă prezența unor elemente precum carbonul elementar, carbonul organic, amoniul, clorul, nichelul și nitratul. Un potențial alergizant îl au chiar pulberile naturale –minerale precum cuarțul, silicații, beriliul, zirconiul, bariul și zincul. Inhalarea pe termen scurt sau lung de praf cu conținut de fier, cositor, cărbune ori silicați poate provoca pneumoconioza acută sau cronică (forme benigne), care afectează plămânii prin depunerile formate și pot evolua spre malignizare. Silicoza (de la siliciu), azbestoza (azbest) și talcoza (talc) sunt variante ale acestei boli. Complicații majore pentru sănătate îl pot aduce pulberile care conțin plumb, mercur, crom sau azbest, întâlnite încă în sectorul construcțiilor – mai puțin în noile materiale, dar destul de prezente în clădirile vechi, unde se realizează demolări sau dezafectări.

Efectele posibile

Dar să vedem care sunt cele mai importante probleme de sănătate ce pot fi induse de expunerea la pulberi și praf (în afara disconfortului și tusei firești), conform unor studii realizate în ultimii ani:

- tulburări în coagularea sângelui;

- iritații asupra aparatului cardiovascular (tulburări de ritm de tip bradicardie, tahicardie sau chiar fibrilație ventriculară cu evoluție gravă);

- scăderea performanţelor funcţionale respiratorii pulmonare, iritații și leziuni de tip inflamație aseptică, agravarea simptomelor unor boli respiratorii acute sau cronice, precum astmul; în anumite situații severe, există chiar riscul cancerului pulmonar;

- tulburări ale funcționării aparatului digestiv și generarea bolilor inflamatorii intestinale (alterarea răspunsului imun cu apariția bolii inflamatorii intestinale - IBD, modificări alea florei intestinale – eventual boala Crohn, inducerea disbiozei intestinale).

Așa cum spuneam, este considerată periculoasă cu precădere expunerea la particule cu dimensiunea sub 2,5 μm în diametru, care, statistic vorbind, duce la creșterea ratei mortalității respiratorii și cardio-vasculare. Ca să facem o comparație, o globulă roșie are 7 μm , iar un fir de păr 100 μm grosime. Un scenariu nefast ar putea suna cam așa: inflamație pulmonară și sistemică cu agravarea aterosclerozei, cu creșterea vâscozițății sângelui, generarea de tromboze și evoluție spre moarte subită. Nu sună foarte liniștitor, în special pentru copiii sensibili și persoanele cu vulnerabilități, eventual în vârstă.

Sectorul construcțiilor este unul dintre cei mai importanți poluatori ai aerului, fiind vorba despre o activitate prin care se eliberează extrem de mult praf fin (pulberi aflate în suspensie în aer, sau nanoparticule, atunci când este vorba de praf de dimensiuni foarte mici). Praful de ciment este întâlnit frecvent și este relativ periculos prin conținutul de siliciu care poate fi inhalat, atât în forma inițială, livrat pentru șantier, cât și în cazul șlefuirilor sau demolărilor. De aceea, este mai sigur să se lucreze cu beton gata preparat în stații specializate, unde cele mai multe operațiuni se efectuează mecanic, automatizat. De asemenea, echipamentele de șlefuire trebuie să fie dotate cu facilități de colectare a prafului și aspiratoare. Cei care lucrează cu lemn pot fi afectați în special de boli ale cavității nazale, inclusiv neoplasm. În orice caz, atunci când există un anumit grad de risc, sunt recomandate sau chiar impuse măști de protecție a căilor respiratorii sau chiar echipamente complexe, etanșe. Lucrătorii din domeniul construcțiilor trebuie să beneficieze de asistență medicală specializată, care să urmărească și efectele expunerii la pulberi.