În București, de multe ori singura dovadă de modernitate e asfaltul | arh. Octavian Gugu @ Oameni în spațiu | VIDEO INTERVIU

Iată, în cele ce urmează, transcrierea discuției:

***

Radu Negoiță: Salutare și bine ați venit la un nou podcast Oameni în spațiu, podcastul despre oameni, oraș și societate. Alături de noi de data aceasta este colegul Octavian Gugu. Salut, bine ai venit !

Octavian Gugu: Bine te-am găsit !

RN: De la o firmă de proiectare de arhitectură care se numește Thinging Studio, cum ar veni de la thinking, dar cu un g de la chestie. Thinging. Ceea ce e interesant e că se potrivește cu modul în care tratează ei obiectele de arhitectură. Uite, vreau să discutăm despre versatilitatea în concepția de arhitectură, pentru că voi aveți în portofoliu niște lucrări care sunt extraordinar de diferite și mă refer în mod special la două blocuri pe care le-ați făcut voi. Diferența ar fi așa. Unul dintre ele este în zona Uranus și este un bloc care a avut parte de un teren suficient încât să încapă o rezolvare, putem să zicem mai clasică, deși nicio rezolvare nu e clasică în arhitectură…

OG : Acolo n-am avut… o să povestim și despre blocul ăla… Lucrurile acolo au fost stabilite puțin altfel decât aici…

RN ; Iar aici – al 2-lea lucru la care mă refer – este vorba de un bloc de pe Gheorghe Pop-de Băsești. Este zona Foișorului de Foc.

OG : Exact !

RN : Chestia la blocul ăsta era că era vorba de un teren foarte lung și foarte îngust. Și cum Bucureștiul nu are planuri urbanistic general de cam un sfert de secol, și ar fi trebuit să aibă, practic regulamentul de urbanism nu prea te ajută cu ce avea nevoie să facem situații de genul ăsta. Și atunci, în situații de genul ăsta se face PUD, nu ?

OG : Da, da. Cu atât mai mult cu cât avem multe situații din urbanismul ăsta spontan moștenit ș.a.m.d., care e foarte seducător. Avem zone de calcan, clădiri din astea care se cuplează la calcan, unele mai dispar, altele se mai repară.

RN : Exact. Și ca să mă întorc o secundă la ideea de versatilitate, scuză-mă că te-am întrerupt, Octav, noi suntem în Uniunea Europeană. Suntem diferiți, să zicem, de țările occidentale, dar în același timp suntem mult mai similari cu ei decât țările din Orient.

OG : Suntem aspiranți…

RN : Da, suntem aspiranți la felul de a fi occidental, până la urmă. Etosul românesc trage direcția aia de cam 150 de ani, mă rog. Ei, cu toate astea, din punctul de vedere al urbanismului, deși…

OG : E un strabism, așa, se uită și în partea aia, și în partea aia…

RN : Exact, da ! E o chestie, că ne uităm cu un ochi și către est, și cu un ochi către vest. Din punctul de vedere al urbanismului, deși România a performat la nivel de reglementări în urbanism până în al 2-lea război mondial și Bucureștiul a și fost primul oraș din Europa care a organizat un concurs de urbanism – dacă sunteți curioși lega legat de subiectul ăsta, căutați podcast-ul pe care l-am făcut cu arhitectul Bogdan Fezi, unde se discută mai în profunzime despre asta. Ca să ne întoarcem la blocul de pe Gheorghe Pop de Băsești. Ăsta este un bloc care, pe un teren foarte îngust, a reușit – mă rog, n-a reușit blocul, au reușit Octav și colegii – să facă apartamente, cărora le-au dat și lumină, au avut și casa scărilor și chestia astea se…

OG : Case !

RN: Case ale scărilor, exact! Și chestiile astea se întâmplă, nu cum ați putea crede în mod obișnuit, într-un bloc cum e celălalt din zona Uranus, unde ai casa scării la interior și de acolo ai niște holuri și te distribui. Când n-ai spațiu, uneori e nevoie ca arhitect să inovezi. Și modul în care au inovat ei – și mie mi se pare foarte interesantă abordarea asta – e că au făcut casele scărilor întinse pe fațadă. Cum ați făcut chestia asta?

OG: Da, trebuie să ne întoarcem în anul 2014 când s-a emis certificatul de urbanism. Cred că până atunci noi am încercat niște schițe, am încercat niște soluții. E un proiect care,  acuma privind retrospectiv, era candidat la o poziție fruntașă în sertar. Adică eram niște arhitecți cu o experiență pe care o câștigat-o lucrând în alte birouri. Când încerci pe cont propriu, lucrurile stau puțin altfel. Sunt foarte mulți doritori să folosească până la urmă ce oferă orașul ăsta, uite, într-o situație ca asta și așa te trezești cu un client care poate să vină la tine cu o schiță pe o hârtie: uite, am o schemă pentru terenul ăsta și uite, hai, îmbunătățește-mi aici puțin, fă-mi o fațadă frumoasă… Ei, asta a fost o situație similară și…

RN : Deci practic voi ați mers pe îmbunătățirea schiței clientului?

OG : Așa a pornit proiectul. Și am zis : ok, dacă vreți să ne implicăm, trebuie să o luăm de la zero. Și în felul ăsta a început proiectul, cu o schemă de concept, făcută destul de rapid, și asta a fost practic partea de convingere pentru a așa explica fezabilitatea.

RN : Păi și a mers ? Că i-ai arătat omului o schemă, i-ai zis : domnule, uite, cam așa ar ieși fațada…

OG : Unii oameni sunt pe repede înainte. Și atunci – hai să vedem mai departe : ok, ne place povestea, hai să vedem cum începem să implementăm lucrul ăsta. Marele avantaj al nostru a fost că respectivul client nu mai construise nimic până atunci sau nu mai dezvoltase și atunci…

RN : Păi de ce zici că e un avantaj ?

OG : Pentru că a fost mai ușor pentru noi să convingem…

RN : Îînțeleg, da ! Dacă ar fi avut experiență, ar fi vrut să semne cu X sau cu Y…

OG : … exact, să argumentăm că uite, aici s-ar putea să ai niște avantaje cu o formă de-asta. Evident, au fost niște premise pe care le-am avut atunci, care trebuiau să ducă într-o zonă din asta de exploatare cu maximă flexibilitate. El își dorea la început niște garsoniere, pe care noi le-am desenat : uite, ai amprenta asta care-ți rezultă – se aprobase un PUD – îți rezultă din conturul ăsta, să zicem cam patru-cinci garsoniere, pe acolo probabil că o să avem niște structură, o să trebuiască să asigurăm o schemă funcțională pentru toată treaba asta. Pe mine, acuma ca să intru puțin într-o preocupare personală, mă interesează foarte mult să-i zic așa sistemul circulator al clădirii…

RN : Aici cred că suntem gând la gând. Pe mine chestia asta mă obsedează, cu circulația în apartamente, că exact pe baza asta criticam apartamente pe Case Strâmbe pe Radar. Mulți ani a făcut chestia asta, pe baza a câtă libertate îți casa aia, ce viitor îți oferă, ce poveste spune despre cum va fi viitorul tău. Așa, continuă !

OG : De cele mai multe ori, programul ăsta, care este foarte des întâlnit, cu toate variațiile lui, programul de locuire colectivă, e un program care devine la un moment dat foarte condensat, adică într-un volum trebuie să înghesui foarte, foarte multe. Trebuie să fie foarte eficient. Cred că e valabilă pentru toate standardele programul : și pentru locuințe mai simplu, mai sofisticate, așa… Aici am avut ocazia să experimentăm, ăsta e cuvântul, și cred că n-am fi putut face lucrul ăsta dacă erau alte condiții. Terenul ăsta e, cum spuneai, lung și îngust…

RN : Cât e de îngust ? Zi-le oamenilor ca să știe !

OG : Avem undeva…  partea cea mai puțin lată, cred că sunt undeva la 6 metri.

RN: Ei, imaginați-vă acuma că vine cineva la voi și voi zice: hai să facem un bloc care trebuie să aibă casa scării și apartamente – 6 metri!  

OG : Da, da ! Acolo a fost foarte important să…

RN : Zona lui de maximă îngustime, dar la stradă e un pic mai mult, ceva gen 8, cam așa?

OG :  Da, acolo am reușit să mai introducem niște scări de care aveam nevoie. Adică e labirintică circulația asta. E bine de experimentat acolo spațiul pentru că, deși – probabil că o să ne putem uita la niște imagini aeriene – el pare așa un obiect foarte străin, în sensul bun. Pentru că, plimbându-te pe stradă, nu observi neapărat un contrast. El e așa… pare ca un exemplu contemporan de arhitectură. Că și asta e o discuție : când avem ocazia să construim în oraș, cât vrem să mai plătim tribut orașului sau cât vrem să ne depărtăm puțin…

RN : Mai ales că cadrul construit nu mai îndeplinește condițiile de coerență în foarte multe zone ale Bucureștiului. Nu știu exact cum era pe străduța asta de aici. Adică, dacă mă uit, să zicem, pe planul ăsta de situație văd construcții foarte diferite ca dimensiuni. Îmi pot imagina că nu e ceva unde toate căsuțele sunt cam la fel, încât să vină arhitectul Gugu să facă o chestie și toată lumea să zică : băi, dar stai, că astea toate erau la fel și a apărut acolo o chestie mare de sticlă, care e foarte diferită. Nu, greșesc?

OG : Cam așa e ! Adică vreau să spun că e o situație care nu mai e deloc particulară și care ar putea să fie speculată. Da. Adică toate zonele astea ale țesutului, să zicem, tradițional sau țesutului spontan, țesutului care a avut o evoluție, să zicem, nu neapărat foarte programată, țesutul generic al orașului vechi, al orașului București, neafectat de ideologie, ideologia dinainte de 89. Putem regăsi situația asta, multe lucruri din București, da, eu nu doresc să să încerc să mă afund așa într-o anumită particularitate, care s-ar putea să nu mai existe de multe ori singura dovadă de modalitate care validă. Există două moduri, există modul în care abordezi și practic trebuie să-i comunici clientului, să-l convingi. Mă, uite, asta e o chestie de căsuțe pe plus unu sau pe plus doi.

[00:09:34]
Și noi trebuie să avem o fațadă cam similară și cam aia e, dar există și celălalt mod în care zici, domnule, aici, în zona asta, lucrurile astea care au apărut oricum o să rămână acolo 100-150 de ani. Ele nu sunt similare unele cu alte. Lumea merge înainte. Trăim într-o eră în care a apărut Metaversul, hai să modificăm și uneori uneri. Adică am momentele mele în care zic nu, nu, nu trebuie să fie neapărat să se încadreze în paiser. Pe de altă parte, am momente în care zic mai, nu știu cum aș putea s-o încadrez în pensia adicred, că trebuie să facem cu înțelepciune alegerea asta. Adică, de exemplu, spuneam mai devreme că prin foarte multe străzi care-ți lasă aerul ăsta lucrurile nu sunt neapărat albe sau negre. Da, albe sau negre sau nu știu, concurente? Observ foarte multă diversitate. Observ foarte multe parcele unde s-a construit după cum permitea parcela.

[00:10:29]
Observi foarte multe lucruri diferite ca stil și cu toate stea in fața asta a voastră, că voi ați preluat două elemente unu corniș acasă, un fecesibil da, într-un mod voit, cine-ar, cu cine ar putea să critice și ar trece păstrare a și ar strâmbat din as fără să știe prin ce trece un ante când trebuie să conceapă așa ceva? Ar trebui înainte să nu știu, să zic că, domnule, nu ar trebui să se uite unu la alinierea la cornișă și doi la faptul că partea asta care iese în consolă și care acoperă terasa dinspre stradă e foarte similară iarăși cu da, e o imagine aeriană. La un moment dat, nu mai știu care prezentare, unde se vede mai ușor, în spiritul acei spun mai mai devreme legătură și dialog cu cu vecinătatea. Acolo o să observi că această, chiar și această copertină e într-o relație de dialog cu acest acoperiș.

[00:11:26]
Da, asta, partea asta de streașină largă a clădinii vecine, voi ați mimat-o cumva, ați reinterpretat-o. Nasi, mi-e, e o reinterpretare, încheie. E. E o copertină care își merită foarte bine locul și poziția acolo, pentru că asta e orientare exclusiv aproape total spre sud. Da, și da, atunci cu atât mai e. E destul de adică încercăm. Am încercat, ca toate gesturile pe care le-am făcut și care ne-au condus la această formă foarte expresivă, am încercat să le legăm de o logică de uite ce vreau să zic. Vreau să fac un compliment, că știi de ce-mi amintește. Îmi amintește de niște intervenții din arhitectura japoneză contemporană, unde regulile de urbanism nu sunt foarte diferite față de Europa. Adică am fost pe la un moment dat pe bulevardul din Kyoto, cel mai vechi. E un bulevard care 800 de ani se numește un Bulevardul Gion.

[00:12:25]
Când te plimbi pe strada aia arată exact ca o străduță de provincie din România. Ai putea s-o găsești în Craiova sau în Caracas sau undeva, pentru că este o căsuță mică pe parter, că are o prăvălie lângă, e o chestie cu partea plus trei etaje, după aia ai alte două căsuțe mici, după aia o chestie cu un etaj nu s-a ocupat, nu e interesat partea asta de aliniere la conition și pur și simplu probabil că crezul lor, care o chestie cultural la ei este lăsarea lucrurilor să se dezvolte cum e nevoie, pentru că așa ar în anumite limite, că în anumite limite mod sigur că n-au voie să facă pe plus 25 acolo, exact ceva de genul asta. E un lucru la care și noi trebuie să fim atenți.

[00:13:07]
De exemplu o casă ca asta care poate să ai arate foarte diferit în poze pentru că urmărim noi să să evidențiem calitățile sau lucrurile care credem că ne-au ieșit, dar plimbându-te pe-acolo să vezi că e o casă pentru care ai putea să treci mai ales datori exeții la fel de îngustă, care fiind față, da, e mult mai îngustă decât cele mai cine mult mai bun. Nu trebuie să ascundem că uneori nouă ne plac lucrurile astea care sunt puțin să nu zic disproporționate, dar artecților ne plac provocării, unele da, o, o clădire lungă și îngustă probabil că s-ar putea să fie mai interesantă decât una. E mai greu de rezolvat și în principiu contextul este ceea ce poate să dea farmecul unei soluții și e și un prilej pentru aritext să încerce să scoate cel mai bun lucru de acolo.

[00:13:59]
Și apropo de asta, aici trebuie să mai fac o speculație najată de această inserție într-o și zonă din asta cu anumite rezonanțe. Când ai de-a face cu o parcele din asta lungă și îngustă, o curea ia sa ia, ia de cele mai multe ori ocupată de casele-vagon. Da, casele-vagon n-aș spune neapărat că e o regulă acum ceea ce urmează să să subliniez, dar uitându-te la ele observi o anumită rezolvare din asta funcțională și estetică. O casă-vagon nu este ofertantă la stradă pe cât este în adâncime parte parcelei, pentru că de cele mai multe ori din considerente funcționale, accesul e poziția undeva pe mijloc. Da, existant ca să se poată face o distribuție, exact poziționat pe mijloc și hidistant tocmai pentru că camerele au nevoie de o anumită profunzime. Deci nu poți să iei din lățimea camerelor cu vol exact ești ce-i constrâți de acum te la rezolvare voastră cât ai putut.

[00:15:03]
Cum ați reușit să puneți casa scării pe fațadă și să nu treceți cu scara prin dreptul dormitorului omului. Evident că am trecut prin multe studii ca să ajungem la concluzia asta. Am încercat să poziționăm nod, un eficient care s-a dovenit fulminos în situația asta. Este și voluminos și și ea din spațiul lui potențial apartament. Un nod voluminos nu era foarte fezabil. O să o să ajungem și la BO. Cum spuneam, a trecut pe foarte multe etape. Faci un concept, îl autorizezi, după aia te trezești că nu mai construiești cu cu cine ai început și atunci mai benefici. A s-a schimbat și beneficiarul. A fost. A fost o foarte o interacțiune și noi am fost în foarte multe ipostaze. E o casă construit la calcan. Are un subsol cu piloțiforați cu o mare parte expertize. Da, aici s-a impus o expertiză la peretele clădirii din stânga.

[00:15:56]
La momentul acelei expertize fiind o intervenție pe clădire s-a prin expertiză SASA recomandat cămășuire a calcanului cu plata. Atunci trebuie să sau sau alte lucruri. Asta soția care evită intervenții la fundație nici nu ne-o doream pentru că nu știi. Păi da că nu știu cât rebui fundația?

[00:16:25]
Da aici cum știe o soluție cu stistoare cea copilație, una e safe dar e costisitoare și da da în schimb ce-a folosit la podurile din Veneția apropo doar că piloții acolo sunt din Bușteni de ren da da da da da eu și bai da da da da exact am mai și acolo cu o lucrare sau nu în timp ce casa se se autoriza am luat o pauză de aproape sa ținem colo autoriza noi mergem mai mai nu se mai mișca nimic și am lucrat în la birou deci ea e cu foarte multe peripetii această lucrare deci practic voi ați plecat din mai casă lucrați după ai da ba da m-am angajat ok după aia la un moment dat nu am mai făcut, am mai m-am întors și m-am tricot a părut și la dați vine acasă da și apoi hai să le hai să le

[00:17:12]
de la imaginați-mă așa că sunt sunt trei scări pe fața ta, una vine, așa mă rog cu podesta șa deci asta ar fi prima scară, a 2-a scară e așa, a 3-a s. Care este așa practic ca tu să fii sigur că nu-ți trece cineva prin dreptul geamului. Tu trebuie să ai fereastra de la dormitor, de exemplu sub scara asta, dar în locul unde omul stând pe scara următoare nu ajunge cu capul la fereastra? Da deci asta e găsemța zic bine știi care e? Da exact, știi care e învălțuirea? Că aici revenim la primele schițe. Hai să vedem un plan, cum îl porționăm comun cumul fel-i cum îl ferim? Da e coincidență sau nu acest studiu care căuta o rezolvare cu gasoniere, ne-a permis să facem inițial ele.

[00:18:03]
Deci tot ce vezi aici s-a putut combina în spațiu, care era un free pace, un loc în space s-a putut combina în funcție de cât am putut să facem și din punct de vedere al fezabilității, luând în calcul un subsol. Știi cum coresponda între lucrurile de parcaj? Nouă ne-au ieșit la la un moment dat aproape 30 de gaze, dar cine făcea 30 de lucruri de parcare? Corect? Și atunci a trebuit să le combinăm cumva să unificăm toate aceste unități. Am am avut și varianta nu laos până la urmă până la urmă am renunțat pentru că la fel am modificat și cișioul. Ace schimbare de de temă la primărie, am reautorizat. Nu intră mașini sus, mașini îmi spune trebuie prin această rampă de de aici pe care o vezi și pentru că e foarte îngust, avem și o platformă rotativă.

[00:18:48]
Păi stai, da rapa asta nu este sistemul cu eleva ever da ok Strat Claus da Claus dar are pornise REM de la faptul că făcând această porționând acest etaj cu posibile unități da, cumva s-a potrivit ca între aceste scări, adică pe lățimea care sau pe lungimea pe dimensiune a ândurului unei unități să se poată introduce această scară. Deci practic am stabilit un sistem să zic circulator, care putea să fie flexibil, multe scenarii. Deci avem un open space care se putea cum am vorbeam noi mai devreme, pe o scară de tip pombitu? Da, da, da, da mie îmi rămăsese chestia asta de la niște modele studiate de corbizie, de curbizien, cu casele alea citro an care el în studiant preocuparea asta de a rezolva, cu modulalitate, cu repetitivitate și așa mi s-a părut interesant totuși. Adică acuma mai moasele case-chip care se fac acuma se făceau și sigur categoric mult timp asta și voiam să completez.

[00:19:55]
Nu prea există noutăți absolute în arhitectură, cam fiecare, să zicem. Se împrumută ghilimele degoare categoria la niște predecesori care au avut ideea primii și până la urmă sunt rafinate în timp genul ăsta de soluții și se poate ajunge într-o situație. Uite că asta unde s-a obținut, să zicem, cea mai bună rezolvare pentru un teren foarte am renunțat un la un nod care presupunea undeva un coridor. De ce s-a da da, da, corect. Așa a renunțat și la două noduri, care erau și ele destul de și am spus și am zis pe diacon trebuie mai trebuie adăugate în detaliu pentru că e un regim de ține, nu avem lift. Deci lucrurile astea se a fost crimă că ar fi fost. Am avut și soluția cu lifturi. Păi da, dar ar fi trebuit să ai cum. Lifturi în diacon, ca la nu, nu le cuplat.

[00:20:53]
Am cuplat lifturile ăla câte două apartamente, dar a fost parți apartamente. Da, era un lift dimensionat la care puteai să ai acces de două camere aici nu de două, de trei, de patru și de două. Cumva sunt funcționează DICĂ. Cele care au camere mari sau care aveau camere mai multe funcționează ca utilități individuale. Acuma cât era funcționează în regim din ăsta hotelier și acolo te interesează să poți pui la dispoziție o da, înseamnă că fiecare duplex are intrare și la nivelul de jos și la nivelul de sus. Se poate și lucrul ăsta grație acestor circulații care sunt. Ac stă blocul ăsta caf că ce-mi spui eu fi re scump? E da da da cred că undeva la două, trei, două, două vremea aia, dar el a fost făcut în înainte de a terminat, când început vreo trei? Da, cum ar fi? Vreo trei? Da da, probabil.

[00:21:50]
Dar aici e de spus un detaliu. Noi am fost prezent de la început până la sfârșit și am avut ocazia să lucrăm cu beneficiar. Foarte dorită să facă în această clădire ea a fost cumva gradat în timpul execuției în folosul clădirii. Adică la un moment dat propunerea pentru față de era să avem o tencuială din ăsta decorativă? Da, după aia, într-o versiune, scările astea erau, erau deschise, s-au pus și anumite probleme din astea care ce erau? Execuție atentă cu hidroizolare a scărilor e o chestie și aici a fost o întreagă poveste. Deci foarte multe. Au fost foarte multe impedimente la construcție.

[00:22:37]
În primul rând că nu s-a putut interveni cu utilaje, nu s-ar putea din cauza faptului că aveam fix această gaură pentru accesul mașinii și la un moment dat era un stea de a face jumătate de casă și încă o jumătate de casă ca să faci dintr-o aparat să poți să ai unde să lucrezi de multe ori circulații le se accept, te ajută ca să manipulezi multe alte lucruri de care ai nevoie? Da, da, e aici, a fost o discuție pentru că e clar că ne-am dorit toți căile astea și am vrut să fie foarte spectaculos rezolvate și ca materiale. La unele propuneri pe care noi le-am înaintat din motive de buget s-a mai renunțat și până la urmă s-au rezolvat tot cu finisaje în regulă. Da, am folosit foarte mult microbeton aici, inclusiv afară, la acele dogifimisaj cu microbeton. Băile, de exemplu, sunt făcute complet cu microbeton.

[00:23:28]
Păi și microbeton unde l-ai folosit? L-am folosit la logic, la pardoseală. A la pardoseală am înțeles, da, da, da, da, da, era o idee la un moment dat să le folosim și la finisarea scărilor, dar acolo am schimbat puțin toată povestea pentru că era foarte complicați execuția atâtea scării din beton, cu o frare? Da, da, da și atunci cu metale mai simplu. Le comand și cu toate astea n-am putut să le facem pe toate din metal, pentru că avem nevoie de niște scări unde să se poate circula cu materiale sau cu diverse lucruri? Da, înțeleg, înțeleg. Iar scările pe care le vezi aici, cele mai multe și care au fost făcute prefabricat au inclusiv treptele prefabricate. Nu prea își permitea nimeni să facă scările la gata prefabricate și apoi să năvălească cohortele da, corect, așa e că toi mele, motiv care ceva pe ele?

[00:24:17]
Da, ele au fost făcute din bun întrebare ăsta este un bloc foarte îngust, cu niște cursive lungi. Vi s-a cerut sau nu prin certificatul de urbanism aviz ISU? Ni s-a cerut? Ba da, ni s-a cerut, incerca o urbanism, doar că la depuneri ni s-a dat negație. Adică practic cei de la ei și-au spus domnule, nu e problemă, da, sunt anumite lucruri, era mal prea mic, numărul de persoane ce te și numărul de niveluri și numărul de mașini. Că de obicei la locuințele colective ai nevoie să iei aviz ISU doar pentru parcaj sau unde sau unde sunt zonele destinate parcări și astea se iau în calcul de la numit măr de mașini în sus sau cel puțin în momentul ăsta mă gândeam la scenariu de seuritate a făcut. Deci aveți scena? Păi înseamnă că toată partea asta cu am făcut totul ținând cont de toate reglementările.

[00:25:13]
Disporitatea noastră pentru proiectul ăsta a fost sau a mea cel puțin a fost mai mare. Am fost implicat în foarte multe lucruri în partea aceea în care a trebuit să ca să se poată face acea cămușire pe calcanul clădirii, sa ceri un acord, să cere acord, un certificat, închipui-s ce înseamnă să te duci să bagi la toate apartamentele, să vorbești cu toți oamenii, să-i convingi. Știți că avem nevoie să facem asta. Erau niște povești de nu vrei să știi. La un moment dat nimerisem la o doamnă care lucrase foarte mult timp în America, așa coitorasă, din asta pentru case de modă, ceva de genul ăsta și care avea tot timpul povești după povești, am înțeles și era și una și o atmosferă din asta, așa cu de la țigăni și așa intra în referire și șa. Peste 10 ani cu tot felul de obiecte din astea, era ca într-un decor de film, știi parcă?

[00:26:00]
Adică cred că era, nu știu ca la lagăfă din casă, adică nu era pașioera foarte pasionată, nu? Deci nu era un simplu croitori, am înțeles, las și cred că și avea nevoie să povestească foarte mult și de multe ori te duceai să faci o poză, nu crăpătură sau trebuie făcute niște lucruri din astea. Ai ti să vă mai spun despre ce? Da, pe prim nu-i găsești pe toți. Adică atunci chiar am am jucat toate rolurile pentru a ajunge în situația de a construi clădirea. Uite-ți admiram și amenajarea din interior și aici a fost o, cum să spun, proiectul începe într-un fel, foarte rar, este așa multinimanet și la un moment dat lucrurile trebuie făcute într-un anumit fel. Tu nu vrei să faci la bat de la vreo calitate și atunci am făcut așa dintr-un foc, toată amenajarea asta. A trebuit să standardizăm tot cât s-a putut.

[00:26:49]
Adică mo mobilierul pentru să zicem dormitoare l-am făcut într-un fel. Uite ăsta-i patul, că ne-am chinuit puțin și la design-ul diferitelor obiecte. Da, bucătăriile nu mai erau niște bucătărie de apartament obișnuit, erau niște bucătării care ar trebui simplificate. Da, am ajuns la puncte să folosim aceste spații. Nate și ați folosit o glinzie pentru amplificarea spațiului? Da, în anumite situații, adică am am urmărit ca figuri apartament să-i dăm înțeles foarte simpatice. Nuanța asta de bluie foarte faină. Am mai mare de nuanțe, dar până la urmă trebuie să ne limităm la ceea se, ceea ce se putea furniza într-un timp ce gen aliza niște culori care ne-au plăcut.

[00:27:34]
Am experimentat poate pe unde le acuma nu le-aș mai folosi, dar a fost o ocazie să să asta vreau să ghicesc rosu par nu e un cupru e și da, e și o tematică la ultimele, la ultimele duplex-uri sunt niște nu a ține astea sta e gold, ăsta e și cel pe care l-ai văzut vă rog în RU și celălalt era un fel de silver. Apropo de terenuri înguste, pentru că blocul de apartament e de pe Uranus, este un bloc reușit, dar fiind oarecum într-o formă mai standard, nu vreau să insistăm pe el și voiam să aduc vorba despre lucrul ăla pe care mi l-ai spus cu UTER-ul și ar putea să vă intereseze pe mai mulți dintre voi.

[00:28:19]
E posibil ca din cauza faptului că PUG-ul e vechi, tu să crezi că ești în regulă cu terenul, dar să nu fi e un PREC pe care îl avem în desfășurare și unde ne-am pregătit cu toate lucrurile foarte temeinic să depunem pentru obținere autorizații. După ce am avizat inclusiv ISU, ci pe vize, așa și ne-am trezit în ultimul moment că stăteam. Știam că stăm pe două, trei-uri, dar nu era foarte bine clarificat la nivel de cadastru. În planurile noastre, știi cum e, că lucrez cu cadre-le, sunt ca unități teritoriale de referință. Unu TR are o reglementare, alt, UTRE are altă reglementare. Unu, să zicem, este locuințe, altul era da, o zonă mixtă sau ce genul ăsta.

[00:29:00]
Ei și deși tema noastră când am cerut certificat a fost foarte clară pentru ca funcțiune ca cerere de funcțiune, birouri exclusiv ne-am trezit că în zona de pe care a trebuit să o demarcăm noi în în planurile cu Jtrucadastrist-ului ne-am trezit că avem mai multe mai mult decât funcțiunea de birouri pe puterul de locuire decât în găduie zonificarea și atunci trebuie să facem înainte să depunem de autorizație. Ar trebui să facem un pood. Ce a cerut primăria, Primăria, Primăria da un pic așa, cu capul plecat, adică foarte vinde. Voi veni serăți cu proiectul, gata cu am avut-o, am avut-o, am avut întotdeauna o mică suspiciune legată de această Clari hai să totuși să să întrebăm. Concluzia este că întotdeauna trebuie să fie o mare atenție cu hârtiile și eu recomand să fie întotdeauna o discuție că se pot pot fi discuții consultative la primării și sunt foarte bine venite.

[00:30:08]
În orice situație ești cu proiectul, că uneori ar fi lucruri mai la timp sau mai târziu cu alte minte trebuie să-ți faci temere că nu știi niciodată ce Teșepe Colț da da da e cum a fost în Dubai, da după i-am fost atunci când lucrurile păreau cumva fost venite. Locul de la și ne făceam destul de multe concepte. Nu stai într-un singur proiect, încerci să rezolvi cât mai multe și să îți creezi așa o situație din asta, cum e la fotbal, de a înscrie o ocazie. Nefiind aceste situații, am aplicat la pentru un job, pentru un job, da, așa da Prima oară am aplicat în Europa la faimoasa companie Ten Ron, eu neavând această cultură a căutării de joburi și așa și-a fost. Hai să vedem ce se întâmplă. A a fost un interviu cu ei, s-a oprit discuția la bani după aia, pentru că un prieten plecasem Dubai.

[00:31:11]
Am optat și eu pentru această, unde lucrurile au fost mai ușor de accepta din partea lor. Da, și altă lume, altă cultură, arte foc automat, dar s-lucrat zi-noapte, se lucrează destul de intens acolo pentru că și investițiile sunt mult mai și practic bine și acolo știrează piața, dar sacrifica, respecți pentru sunt mai decalibri investiții și sunt și firme care au temele bine făcute, sunt foarte familiarizați cu tot ce înseamnă cultura asta anglo-saxonă, adică cele mai multe firme sunt americane sau europene sau australiene, sau ei dau dimensiuni toți tot în metri și centimetri în proiectare? Da, da, da, da, știu că englezii dau metri de centimetri, dar acolo e foarte simplu. De exemplu, să afli condițiile în care construiește, te costă să apeși o tastă da, se eliberează un certificat de urbanism cu absolut toate, să folosesc tenul ăsta de avize, cumva, toate și acolo, aisibil de FENS, un fel de ISU la noi, care înseamnă?

[00:32:20]
Păi, da, pentru că ei vor să evaluări și să stagnăm, că dacă nu vrem să ne dezvoltăm, cred că e mai degrabă. E cât de centralizat sau de descentralizate sunt lucrurile la ei sunt centralizate din punctul sta de vedere. Adică e o autoritate cu care lucrezi, da, dar direcția de dezvoltare, cum să spun, fără piedici sau fără multă discuție, că poate nu e bine să le numești piedici, e mult mai clar de urmat. Eu cred că e bine. Severe numești piedici, adică spune lucrul lui. Pe lume sunt oameni și aici sunt oameni și acolo oamenii de aici își fac, își pun singur obstacole. Oamenii de acolo rezolvă probleme. Oda da acum într-adevăr, noi avem de-a face cu foarte multe autorități. Prea foarte multă autoritate? Da, noi suntem o breaslă care ar trebui să avem mai multe autoritați. Da, de acord, așa autoritate?

[00:33:12]
A autoritatea pe piață nu cred că este câștigată față de alte profesii liberale de către în mod sigur avocații, în notarii sunt mai bine văzuți și doctorii da, și medicii și au altfel de libertate de mișcare. Noi depindem oarecum, dat fiind faptul că la noi e foarte greu să vinzi o câr pe chestiile le sau schițe. Da, adică potențialul unui proiect, dacă e văzut de către client de la început, probabil că va devine un partener, da, și va fi partener. A de și aici cred că și arhitecții cumva trebuie să muncească pentru o poziție favorabilă, dar dacă este greu de convins, dacă soluția este dificilă sau, mă rog, presupune, complicați, o să fie mai greu pentru toată lumea aici. Din punctul ăsta de vedere, noi cred că putem să acționăm, nu știu, poate și pe drumuri nebătătorite mă refer, uite la situația în care s-a întâmplat locul ăsta, adică o o soluție atipică.

[00:34:13]
Până la urmă, trebuie să recunoștem și noi ăsta, față de care am tras cu dinții, s-a construit și cred că ajută foarte mult să arăți că lucrurile pot fi și diferite și ok, important că în felul ăsta oamenii își recâștigă încrederea în ceea ce poate să facă arhitectura pentru ei. Da, și poate să devină și un avantaj comercial, pentru că, uite, eu sunt și probabil că sunt mulți alții ca mine, sunt un aristic care depinde exclusiv de piața privat, aici, în momentul în care tu reușești să convingi un client că na, că în momentul în care reușești să să să-ți convingi clientul și partenerul că va deveni ani de zile partenerul tău, până la urmă trebuie să cumva să ții relația asta, tu în momentul în care îl convingi că așa ceva poate să fie și profitabil. Împins jocurile, un pic mai mai în față cred, ce mai aveți în plan?

[00:35:16]
Sunt câte câteva proiecte pe care le le avem în diferite stadii, sperăm să înceapă șantier, ci un teaser și după aia avem și discutăm potențial șantier de care vorbeam în zona asta unde am încercat să e interesant un dialog într-o clădire veche, deloc ofertant, așa ca arhitectură anii ăia construit-o cred că 92.000 așa cu balcoane rotunde, cu AȘA, care a devenit un sediu de de firmă și pe care rtari au deschis-o. Mi s-au părut ciudate clădirile cu balcoane rotund, dar balcoane alea cu cu patru ape pe la calcan, cu tablă roșie cu deci voi ce trebuie să faceți? Ar trebui să luăm tot proiectul să l-am făcut alt corp acolo am încercat să la fel din motive din astea urban zice, am încercat o structură pedală cu niște console măricele, la fel.

[00:36:09]
Am încercat să fim cu minți la interior, adică suntem la p plus doi, dar cu unele accente care se uită peste niște case existente tot așa la nivelul ăsta pe istorie, nu că nu aparte cădire de birouri acolo. Corect, așa colo direct, atunci nici direct nu e. E ceva de care beneficiază toți angajații. O cantină din ăsta lă dublă. Am încercat să ne raportăm cumva la țesutul ăsta și la impresia pe care ți-o lasă de ăăvernacular. Până la urmă, mie mi se pare că nacularul bucureștean local da. Adică interesant, merge un fel de guvernacular cult, că e cu ajutect, să zicem, în doar de foarte multe situații din astea, pe străduțe, ca să zic așa, sunt case obișnuite, case obișnuite care poate chiar dacă au o marchiză și niște coloane la intrare. Altfel, nu știu, sunt destul de normale.

[00:37:12]
Nu știu, vei putea vedea în multe alte părți, de multe ori că în București. Dacă stai să te uiți așa mai atent, cred că singura dovadă de modernitate este asfalt. Da, da, da, suntem o cultură destul de colectivistă și destul de adițională și foarte observ lucrul ăsta, ceea ce nu e rău, nu e rău, dar credeți-mă, e e în loc și de a interveni în felul ăsta, cum am făcut-o pe Pop de găsești. După părerea mea, eu cred că genul ăsta de inițiative trebuie încurajate, pentru că până la urmă, dacă STATU nu reglementează cei care pot să salveze orașul și să-i dea oarecum o nouă direcție, o nouă dinamică, poate să fie decât beneficiari și cortecții lor? Da, păi așa am, ăsta, e un rol pe care l-am asumat și acolo unde sunt exemple care funcționează și care se disting un pic din hai să fim zirești București, dumneaastă, foarte foarte pe street.

[00:38:11]
Da, categoric și-ar fi un și fie cu și cu și șansa asta, și cu și curele, de exemplu. Această această diversitate, ca să mă numesc așa, care a luat după 90, a luat o direcție sub imperiul inițiativei libere. Oamenii, statul nu s-a ocupat de reglementat în perioada 90.000 nu e interesat. Au fost mai ocupați cu făcutul minăriate-lor decât cu făcut legi, petrolubanism? Da, ei și asta o discuție ești asta, o discuție. Există societăți precum a noastră în care inițiativa este descurajată și e vorba și de inițiativa, institutie, că am și contra exemple. Am prieteni, sunt prieteni. Perfect de acord. Ăsta. Astea sunt lucrurile minunate care încep să se întâmple. Da, am și eu exemplele din zona instituțională, unde inițiativă e un fel de băi, mă deranjez, hai am pri da, dar cred că trebuie ucreze și excepțiile astea în categoric am.

[00:39:09]
Am prieteni care care au construit, nu știu, în forma asta, pe fonduri cu fonduri accesate pe platforme și așa și care au construit lucruri într-o colaborare strânsă cu primar. Chestii comunitare. Are de vin, nu știu, necesare, să zicem într-o comună și unde primarul poate vrea să se evidențieze printr-o chestie. Felicitări pentru activitate mulțumim să te mai vedem chestii interesant și sigur ne vom mai intersecta încă o dată. Mulțumesc și eu îți mulțumesc și vouă. Felicitări pentru ce realizați aici, pentru că păi încerc că avem oameni, fani cu care discutăm. Până la urmă încercăm și multe lucruri de comunicat, da, în care toată lumea probabil că are de învățat. Oricum, arhitectura e fascinantă și lucrurile cele mai faine le înveți întotdeauna de la colegi care au o perspectivă diferită de ata. Acestea fiind zise, eu am fost gazda voastr. Radu Negoiță dați like la acest clip, sperăm să ne revedem și data viitoare.

[00:40:07]
Vă salut.

***