Modul contemporan de a construi creează anxietate pe 3 generații | arh. Dinu-Alexandru Popescu @ Oameni în spațiu | VIDEO INTERVIU

Iată, în cele ce urmează, transcrierea discuției:

***

Radu Negoiță: Salut și bine ați revenit la un nou podcast Oameni în spațiu, podcastâul despre oameni, arhitectură și societate. Alături de noi de data asta este Dinu Alex Popescu de la Rubrick. Bine ai venit!

Dinu Popescu: Mulțumesc!

RN: Dinu are niște proiecte deosebite prin București și ar fi fost păcat să nu discutăm cu el. Sunt în zone prin care trecem adesea și are o perspectivă destul de interesantă asupra fațadelor și asupra plasticii aritecturale. Și cred că o să avem ceva de învățat destul de interesant de la el. Apropo de viziune, aveți o denumire foarte interesantă, voi vă identificați – biroul vostru – ca Rubrick. De unde? Care e povestea?

DP: Primul concept pe care l-am avut a fost că vrem să punem cărămidă lângă cărămidă pentru a crea ceva mai mare. Este un Romanian Urban Brick.

RN: Am înțeles, ok, e abreviere.

DP: Glumița noastră era, de când a început război în Ucraina, că dacă vin rușii se numește Russian Brick și o să fie foarte bine și cu ei, știi…

RN: Corect! Taman mă gândeam acuma să zic o chestie despre faptul că românul e maleabil. Dar o las așa, e campania electorală, românul e minunat așa cum e și…

DP: E foarte bine. Ne descurcăm destul de bine, zic eu, așa ca țară. Eu sunt un optimist, și al orașului și al…

RN: Am început să devin și eu!

Dp: Cu bunele și cu relele. Nu putem să urmărim numai axietatea, și numai dezastre, și numai necazurile și numai ce se insuflă în presă, că, în general, știi cum e: răul vinde.

RN: Discutam cu colegul Ionuț de la SpațiulConstruit despre faptul că România este într-un top onorabil al diversității producției de toate felurile. E undeva pe locul șapte, dacă nu mă înșel, în lume, conform unei statistici. Și este vorba despre despre lărgimea gamei de produse, servicii…

DP: Varietatea?

RN: despre varietatea gamei de produse pe care le face o nație. Deci există motive de optimism și asta înseamnă că și arhitectura de câștigat din asta, indirect, pentru că tehnologiile ajung la noi. Avem, nu știu, materiale de fața, din ce în ce mai ca lumea. Și uite chiar voiam să te întreb…

DP: E vorba de puterea de cumpărare. Dacă vorbim strict de București, Bucureștiul este clasat foarte bine la nivel european. Ok, deci facem abstracție acuma că… nu putem să vorbim că România e țară bogată, nicidecum. Dar urbile au prins o economie ascendentă și care tinde să…

RN: Chiar un capital…

DP: Da, și atunci, automat. în București vom găsi o anumită categorie de oameni din punct de vedere economic și, bineînțeles, asta atrage la rândul ei și posibilitatea anumitor produse să intre pe piață. România a trecut printr-o perioadă foarte greoaie și a făcut pași foarte rapizi. Gândește-te puțin, când am avut noi minerii, n-a mai pus picior de investitori străin până… știi când, când a fost primul? Când a tăiat panglica Iliescu la Mall Vitan! Și îți dai seama ce garanție a trebuit să existe ca să înceapă să vină investitorii! Băi nene, președintele, el a venit și…

RN: Da, da, corect! Hai să ne întoarcem la lucru frumoase. Aici…

DP: Deci, avem materiale, avem putere de cumpărare…

RN: Exact! Și avem arhitectură ineresantă. Ai niște chestii foarte faine pe site. Avem așa: Batiștei 14 ani, după aia este Precupeții Vechi, și Calea Victoriei Residence. Și mai e și Rubrick Village, care mi-a plăcut, mi-a adus aminte de Living Places  al lui Velux din Danemarca.

DP: Ajungem și la asta și o să-ți pobvestesc care e toată ideea cu Rubrick Village…

RN: Păi cu care începem?

DP: Putem să începem cu cele urbane și după aia îți spun și viziunea…

RN? Calea Victoriei?

DP: Da, Calea Victoriei este un… de fapt era un teren pe colț cu Gina Patrichi. Pe teren a fost o construcție veche cu regim parter, care nu prezenta, să zicem, o arhitectură specifică, să fie bogată, ceea ce ne-a permis la momentul respectiv să cerem desființarea. Și, bineînțeles, ne-am gândit cum trebuie să rezolvăm. Se întâmpla proiectul în 2019, deci era să zicem…

RN: Acum 5 ani, da!

DP: Da, atunci a fost început el ca concept. A trebuit să găsim o fațadă să respecte și să zicem viziunea noastră de cum trebuie reinterpretat stilul ăsta, n-am putut să facem o butaforie. Am făcut niște retrageri ca să le racordăm corect la ce există acolo. Era o anomalie foarte mare: erau construcții mici lângă care un bloc interbelic cu opt etaje. Trebuia să faci un racord cumva… Fațada… s-au găsit niște rapoarte pe care noi la momentul respectiv – și astăzi – le considerăm că sunt în regulă. Dificultățile au fost multiple. De la nivelul apei…

RN: Era sus pânza?

DP: Destul de sus. Noi ar trebui să facem și două subsoluri acolo pentru asigurarea parcărilor. Sistemul de pilotare a fost destul de complicat din cauza unor dimensiuni pe care le avem la teren. Noi în Rucrick avem și partea de inginerie internă, iar tot ce înseamnă expertizare tehnică, expertize geotehnice, proiecte de piloți, le corelăm la perfecție: arhitecții învață de la ingineri și inginerii fac PUD-uri.

RN: Corect, corect!

DP: Știu, e o comunitate foarte interesantă.

RN: Deci intrarea în parcare nu se face cu rampă, spui?

DP: Nu, se face cu rampă!

RN: A, este cu rampă.

DP: E o rampă de 5,5m, așa, are o curbă într-adevăr destul de complicată, dar se poate, adică e accesibilă.

RN: Să știi că m-am bucurat când am văzut blocușorul ăsta în construcție, nu știam atunci că e făcut de voi și țin minte că partea mea de gratitudine față de conceptorul ăla care a făcut era legată de faptul că Calea Victoria are o eleganță a ei, care este eleganța construcțiilor interbelice, că pe acolo au trecut…

DP: E greu să intervii… Când ai toți granzii lângă tine…

RN: Exact! E foarte greu să intervii și, cred că deși există tentația să vrei să rupi norii, partea aia de modestie pe care ați aplicat-o voi în proporțiile fațadei e exact ce trebuia pentru locul ăla. Deci felicitări pentru abordare!

DP: Mulțumim frumos, chiar mulțumim… n-a fost ușor de găsit. Clienții au fost foarte suportive la ideea asta, adică ne-au lăsat cumva să… Da, pot să spun că, într-un punct, ne-au și ghidat. Cred că ajunsesem cu conceptul într-un punct…,

RN: Serios? Cum te poate ghida un client?

DP: Uite, poate!

RN: Prin cerințe, te referi?

DP: Acolo a fost pur și simplu ideea că ajunsese conceptul la un punct, era foarte bine rezolvat. Începuse să capete contur și fațada să prindă… așa… Și a fost o discuție, hai că e ok, mergem așa, dar vrem puțin mai clasic. Uite că se potrivește… Clasic! Adică ce poți să zici? Și după aia, eu mnmmm, mnmmm, nu știu ce…  și singur, când stăteam eu singur: băi da de ce să nu fac și eu un pic mai… să mai rotujesc și eu niște… Adică să dau…

RN: Da!

DP: Și a fost foarte bună. Deci output-ul clientului în momentul ăla al rătăceniei, al punctului care mă aflam eu, a fost foarte bun. Noi ne vedem așa ca niște demiurgi și greșim. Trebuie să ascultăm, inclusiv de la un client, inclusiv de la un alt arhitect, care ți-e coleg.
Lasă-l să te critice.

RN: Întotdeauna ai ceva de învățat, da, așa este!

DP: În media, în schimb – mă rog, adică online – în general, un proiect ca ăsta de pe Calea Victoriei poate să atragă imediat asupra lui mult hate. Da, trece lumea: ia uite, fac ăștia iarăși sticlă aici, bagă betoane! E, e…. Așa văd oamenii, văd betoanele! Dar culmea e că…  eu mă așteptam la mult hate, din contră, am văzut cumva, în ce se scria prin tot felul de media online: în sfârșit se face ceva OK pe colțul ăla! Și eram la modul: uite, măi!

RN: S-a umflat inima-n tine!

DP: Nu, să știi că mi s-a umflat un pic, pentru că și eu la rândul meu aș fi supărat când se greșește, mai ales pe Calea Victoriei, care, cum ai spus și tu, e…. și e greu de intervenit!

RN: Ținând cont de tradiția Căii Victoriei, fostul pod al Mogoșoaiei, are o istorie foarte bogată. Și genul ăsta de abordare i-a făcut bine. Discutam cu Dinu mai devreme, fix înainte să începem să vorbim și cu voi, că există o problemă a școlilor de arhitectură, pe care a identificat-o și el. E un arhitect, care a făcut școala în Olanda, care a observat că arhitectura în Europa s-a schimbat după al 2-lea război mondial din cauza necesității de a reconstrui societățile occidentale prin mijloace ieftine și destul de solide. Și atunci au mers pe beton, că până la război au fost…

DP: Nu exista betonul, în primul rând, armat, până atunci. Iarăși, după război jumătate dintre orașe erau dărâmate, iar nevoia a fost să se construiască. Iar la un moment dat s-a pus problema: măi, dar, cum se construiește? Tot cu brizbiz-uri sau… mai facem minciună istorică? A fost Carta de la Veneția. Mă rog, acuma e iarăși o opinie care poate să atragă păreri și păreri…

RN:  Absolut, dacă avem comentarii e bine, înseamnă pe oameni îi interesează.

DP: Tre’ să le avem, tre’ să le avem! Sunt de părere că s-a ajuns într-un punct în care modernismul actual, sau, mă rog, modul de a construi într-o manieră contemporană creează anxietate la nivel social, pe trei generații.

RN: De ce trei, de ce nu două, nu zece, nu cinci?

DP: Nu cred că rezistă mai mult. Oricum, moral și tehnic, clădirile, mai ales la ce se schimbă acuma și cum trebuie gândite…

RN: Iar betonul, într-adevăr, are cam o durată de viață de 100, 120 de ani…

DP: Destul de mare. Suntem cam… Nu ne gândim prea mult la viitor. Adică construim prea prea durabil, cum ar veni. Știi când se vede urât asta: când te duci la munte și vezi construcțiile din beton și îți dai seama, când ai rănit pământul ăla care stă în pantă și ai băgat o cutie de aia care nu va luneca decât când se face alunecarea de teren, te gândești băi, dar asta nu trebuia să dăinuie așa de mult, știi? Versus niște căsuțe din lemn, care cumva… degradarea lor în timp, dacă nu sunt folosite, le lasă cumva să se contopească acolo cu relieful.

RN: Da, mă uitam la un moment dat la niște case din astea vechi de lemn, de la țară, care curseseră, putreziseră și încetul cu încetul se reîntorc în pământ.

DP: Cumva, vezi, are o dinamică logică. Așa, revenind la acea teorie pe care o studiez încă – adică nu înseamnă că o am – (aceasta) duce către “let’s bring back ornaments”. Dar nu la modul copy-paste și…

RN: Și nu neapărat frunze de arcan. folos. Pur și simplu e vorba de o reinterpretare, în cheie contemporană. E nevoie și de așa ceva.

DP: E nevoie!Steașina aia, cum se termină casa… se termină într-un glaf, acuma… toate casele moderne, indiferent dacă e arhitectură modernă, punem cuburi peste cuburi, console vezi doamne, și avem un glas metalic la final… Se termină în ce? Într-un șorț! E, e…

RN? E un pic sărac…

DP: După aia ce avem? Avem un geam mare la living, că așa cere lumea, nu?

RN: Plus că mai e o chestie. În multe din instanțe, aritectura contemporană de calitate, mă seduce. Am făcut facultatea de arhitectură. Amândoi am fost învățați să vedem frumosul în cub-ul ăla și cănd e calitate…

DP: În simplitate!

RN: Când e calitate în simplitatea aia o înțelegem. Dar problema e că, în momentele în care nu sunt toate lucrurile aliniate perfect în genul ăla de volumetrie, nu numai că nu ne place nici nouă, că țin minte la un moment dat erau cohorte de – mai ales prin Spania, pe acolo – cohorte de muchii ascuțite, de niște chestii de genul ăsta care nu spuneau nimic.

DP: Înțeleg ce zici. Hai să ne imaginăm, totuși… e un si raport, știi, că face arhitectul obiectul de arhitectură, îl tratează de multe ori ca fiind vedetă și s-a uitat să se construiască pe masa arhitecturii cu niște reguli stricte unde nu trebuie neapărat să-ți vină o vedetă și să facă un star acolo pe stradă. Că dacă pui vedetă lângă vedetă n-o să mai înțelegi nimic, dacă faci un sat de…

RN: Exact! Țin minte, la un moment dat era o poveste foarte interesantă cu ceva făcut de… în Toronto, dacă nu mă înșel, parcă în Torontă, era făcut de Gehry. Și era un muzeu cu niște simți din ăștia de sticlă. Zona aia fusese o zonă de magazinașe din astea de familie, micuțe, cu ornamente din lemn cu vitrinuțe, cu nu știu ce.

DP: Pavilionar, așa.

RN: Nu era neapărat pavilionar, că era în front continuu ok, dar era mai prietenos. Era la scară umană în momentul. În momentul în care a apărut chestia aia cu colțurile alea agresive…

DP: Aeroportul ăla…

RN: Exact, oamenii începeau să treacă strada, fiindcă se simțeau oarecum amenințați. Era sticlă rece, metal…

DP: Nu era la scara dinamicii vieții lor din momentul în care treceau ei acolo, că probabil că dacă îl aruncai pe ăla pe Champs-Élysées era plin și se învârteau toate națiile pe acolo, dar pus undeva, na! Contează și cum îl pui… da, e greu de…

RN: Contează locul!

DP: Acuma, iarăși, revin un pic la partea asta cu ce le lipsește caselor. Știi,  avem la livinguri… toată lumea cere… când vine cineva să-și facă o casă zice: vreau să fac un living aici în spate, cu grădină, logic, nu știu ce, și sticlă cât mai multă! Ei, cum ar fi să zic… știi cum, ajunge acolo și zice la un moment dat: și vreau sticlă puțină, o ușă! Și tu zici: wow, ești primul știi, vino încoace! Nu se întâmplă! Măi, sticla aia până la urmă e tot împărțită de niște elemente, mai puține, mai mari…

RN: Catregoric, dar ochiul nu le vede. E ca și cum ai avea mai multe monitoare, știi… că practic, dacă ai în ce un context care…

DP: Mi se pare rezidual, așa…? Nu știu, probabil m-am plictisit eu de sticlele astea, dar mi se pare… Știi cum e, și deschiderea asta… când ai view la ocean – înțeleg, dar ai curtea din spate de la… scuză-mă, dintr-un cartier, ce-ar strica să se împartă sticla aia în mai multe elemente, să fie tratate colțurile altfel spre exterior? Să îndulcim un pic povestea asta cu deschiderea…

RN: Adică zici că dacă în loc de montați ăia ai avea niște elemente verticale, ca niște stâlpi, să zicem eventual placați…

DP: Asumate!

RN: Asumate, placați cu ceva, piatră naturală sau…

DP: Tratat golul ăla!  

RN: Tratat ceea ce este între…

DP: Nu montezi un geam, bravo, da! Îl tratezi ca un gol!

RN: Tu zici că ar…

DP: Da, îndulcește! Îndulcește relația cu exteriorul.

RN: Știi la ce mă gândesc acum? La Casa del Fascio, din Italia, care erau practic niște reinterpretări ale arhitecturii clasice romane.

DP: Așa a văzut la momentul respectiv maestrul, da, adică așa a simțit să rezolve locul. Datoria noastră ca arhitecți nu e încă clară dacă mă întrebi pe mine

RN: La ce te referi?

DP: Știi cum e: proiectul de arhitectură îl faci până la urmă pentru oameni, să se simtă bine ei, sau vrei să-i duci într-un anume loc? Sau…

RN: Păi, n-ar putea să fie și și?

DP: Aici raportul trebuie lucrat un pic față de ce se face astăzi, dacă mă întrebi. Inclusiv la ce am făcut eu, la unele pe care le-am făcut și le-am tratat că se poate de serios acum 10, 5, 6 ani, astăzi le văd altfel. M-am schimbat efectiv.

RN: Știi cum aș vedea chestia asta despre care am vorbit cu tine? M-am mai gândit la un moment dat… Treceam pe lângă liceul meu din Râmnicu Vâlcea, Lavovari se numește. Și mai există o copie.

DP: Știu, e superbă clădirea!

RN: Da! Mai există o copie a lui miniatură în Brezoi. Și mi-am dat seama de unde vine. Ea a fost construită, ca și aia din Brezoi, de meșteri italieni care plecase din Italia după Unirea…

DP: Știu, știu bine, am făcut…

RN: Așa, din 1866, în perioada lor de sărăcie, când Regatul României creștea. Ăștia erau latinofoni, se înțelegeau și au venit aici, că erau pietrari și știau să lucreze piatra, România creștea, avea nevoie de mână de lucru calificată. Oamenii au venit, chiar mai sunt nume italienești în Brezoi și acum…

Dp: Am citit! Eu am făcut, sub egida Ambasadei Italiei, un proiect acum vreo 6 ani, se numea Ciao Bucarest. A fost la Palatul Regal o expoziție cu influențele italiene în București.

RN: E plin!

DP: E plin și sunt și achiteți italieni de renume, spre exemplu. Pot să-ți dau un exemplu de clădire: Bursa mărfurilor, dacă o știi…

RN: O știu! E făcută de italieni?

DP: Arhitectul se numea Giulio Magni. Același arhitect care a făcut și școala de popi de pe Regina Maria, școala Heliade-Rădulescu. Și a mai fost Victor Aspini, tot un arhitect… în fine, au mai fost… ăsta a făcut mai multe de-astea mai micuțe.

RN: În Râmnicu Vâlcea, au fost doi arhitecți, unul italian, unul austriac. Astriacul și-a schimbat numele de familie, nume românesc, a devenit Alfred Cernea, pentru că și-a dorit să devină român. Italianul a rămas cu numele italienesc și are niște case superbe pe acolo. Așa, și ce voiam să zic: cum ar fi ca reinterpretarea asta în cheie contemporană a ornamentelor vechi să aibă niște lucruri care sunt ornamente, să zicem… nu știu, elemente… care să fie rabatabile, să devină balcoane. Adică să fie o arhitectură care te duce cu gândul la ceva vechi, dar care are, să zicem, un balcon din ăla care e decapo… cum era mașina capotabilă, un motor de genul ăsta. Știu că spun tâmpenii, dar la un moment am avut genul ăsta de fantezie cap: cum ar fi să fie genul ăsta de fațadă?

DP: Unde să iasă corporatistul, frumos, după aia la telefon, acolo, la balcon…

RN: Să fie… ar putea să fie chiar bloc de locuințe, ar putea să fie ceva, știi…

DP: Apropo de asta cu locuințele, cum… Eu pot să spun întrebări ție, nu?

RN: Bagă, te rog!

DP: Eu vreau să știu tu cum consideri. Bucureștiul are o presiune enormă, crește ca oraș, și economic și așa, are o presiune enormă din câte știu eu pe locuințe și inclusiv locuințe sociale pentru tineri. Că tinerii nu-și mai permit astăzi locuințele, și pentru că sunt puține și pentru că au crescut dobânzile, și pentru că ne-am aliniat la piața… ne aliniem în continuare la piața europeană, unde nu sunt deținute către oameni… Și există necesitatea asta. Însă astăzi sunt voci și, mă rog, sunt și și justificate, că ar trebui cumva limitată cantitatea de locuințe care se face în oraș. Eu sunt de părere că, bineînțeles, trebuie găsit un raport, noi trecem dintr-o parte în altă, construim fără știre și după aia nu mai construim nimic. Și ce se întâmplă astăzi pe piața reală, de cerere-ofertă, prețurile tind să crească și eu cred, personal, că se vor dubla în următorii 4 ani.

RN: E posibil.

DP: Am indicii! Ce voiai să mă întrebi?

DP: Cum consider necesitate asta de locuințe pentru tineri?

DP: Asta e o mare problemă…

DP: N-avem proiecte de locuințe sociale reale…

RN: Și problema este, după părerea mea, din lipsa de asumare a factorului politic. Guvernul ar trebui să transmită Parlamentului, domnule, uite, avem o problemă, că din teritoriu există problema cu lipsa de locuință, să zicem în orașele mari, nu doar în București, sunt convins că și la Iași, și la Cluj e problema. Bun, ce ne facem? Și atunci Parlamentul ar trebui să spună trebuie să…

DP: Alocați bani!

RN: …comisiile de specialitate, ca să creem un program pentru locuințe.

DP: Se calculează necesitatea asta.

RN: Și atunci, pentru că nu au luat măsura asta la timp, pentru că nu și-au asumat chestia asta, au închis ochii. Pe lângă faptul că instituțiile de tip Inspectoratul de Stat în Construcții și toate institutele cu misiune de reglementare a calității în construcții încă nu funcționează…

DP: Să știi că au început să-și facă treaba. Adică sunt mult mai…

RN: Au puțin personal, din nefericire.

DP: Sunt foarte puțini!

RN: Poate că centrul Bucureștiului da, ndar…

DP: Nu, nu, dar au început să fie mult mai stricți și inclusiv dezvoltatori, pe care știam eu cum construiau acum mulți ani, acuma ghici ce: intri la ei, prin Sectorul 6, casca pe cap, vestea pusă, inginer acolo, la poartă cu aia… controlul calității…

RN: Asta e o veste bună! Și voiam să spun că, dat fiind faptul că nu a existat un program național de construire al locuințelor afordable și nu există case pentru tineri, adică nu i-au sprijinit și pe ei, au închis ochii când dezvoltatorii au venit cu niște locuințe care nu respectau standardele minimale de confort. Pentru că, să zicem, dacă o garsonieră e 37m² minim, poate că la prețul construcției la metru și la prețul terenului e prea scump pentru un tânăr. Și atunci omul ăla, dezvoltatorul, ca cineva să cumpere garsoniera aia, o face de 20mp…

DP: Știi de unde a pornit problema. De la plafonul primei case!

RN: Da!

DP: Doar prima casă era, în proporție de 90%... vorba unui agent imobiliar pe care îl cunosc, mi-a spus la momentul respectiv: băi, aici, în cartier, aici n-am mai văzut un buletin de București de 3 ani. Deci venea lume, și încă vine lume, din orașele mai mici și caută. Și atunci era… și, evident, nu se putea regla. Și toată toată chestia asta s-a făcut un tăvălug și…

RN: Și atunci ăștia micșorau suprafețele ca să poată să construiască așa. Iar asta este tot lipsa de asumare a guvernanților, pentru că cineva, la un moment dat de la, nu știu, Ministerul Lucrărilor Publice ar trebui să facă o cercetare, să vadă, domnule, cum se urbanizează de fapt periferia marilor orașe, că momentan este un haos urbanistic.

DP: Infrastructura!

RN: Ai dreptate, cu infrastructură, dar e un haos urbanistic și ar ar fi trebuit impuse niște reguli de tip Existenzminimum, cum au avut nemții, să spună: bun pentru tineri, astea sunt standardele: 20m² garsoniera!

DP: Urbanizarea de care vorbești este un proces pe care în țările vestice îl face primăria. Deci asta cu PUZ-urile făcute de privați, pe parcele, nu există așa ceva! Parcele foste agricole, le bagi cieficienți de L, ce vrei tu, M, n-ai cum să iasă decât un…

RN: Și o să iasă și o să înceapă să fie probeme cu circulația.

Am văzut o situație în care s-au făcut pusă aici pe o parcelă, aici pus, da, pe aici vine sensonic, așa, pe aici vine sensonica ș. Să fiu. Când trebuie să treacă, o să fiu, o să fiu fă, o să fiu tranșant cu tine. Aici știu foarte bine subiectul ECI este asta cu circulațiile. Este adevărat și nu este, spre exemplu, hai să ne referim la proiectul meu de la Batiștei. Așa este un proiect care are două subsoluri de mașini așa, iar rampa de acces în bloc este paralelă cu rampa de acces în parcajul public de la Universitate. O astfel de situație în oraș? Ui tu parenția pe A Praga, pe nu știu ce? Da când mă ducea și zicea vreau să fac 30 de apartamente aici a lângă rampa de acces acolo da, ai voie să faci zero parcări.

[00:21:29]
Noi mergem pe un normativ din 2006, când românul avea două, trei mașini în concepție și ne obligă să facem. Adică obligă dezvoltatorii să facă un loc de parcare pe unitate, mai și vizitatori vizitator. Vin toți pe mașini, nu exi, adică nu există ca zonitate centrală și politici urbane de tip fără mașini acolo noi nu le avem, da, dar noi suntem pe dublă măsură. Odată zice că aglomerăm în același timp când avem infrastructură. Despre noua reglementare, da, și uite, ca să se răspund la întrebare, pentru că am dat-o înalta și îmi cer scuze, aș merge mai degrabă pe ceea ce a spus Culhasîn Delirius. Ne-York a avut o chestie la un moment dat când greu greu de rezolvat. Cine vorbește a fost mai nici de compară anii, zice așa, zice domnenw.

[00:22:15]
Or, a crescut în modul cel mai genial până în anii 50, după 50, deci la câțiva ani după război, oamenii au început să se mute spre zona asta de suburbii și practic centrele au rămas ghetouri oarecum pestrițe printre zonele de business zice dacă s-ar fi merge conges, da, dacă s-ar fi mers pe congestie, creștem congestia, creștem congestia, ca în Japonia, s-ar fi găsit soluții din alea mai inteligente, mai dinamice, ar fi găsit ceva de cum să gestioneze orbanitatea. Așa au făcut cartiere vaste. Știi, știi că în opinia publică majoritatea persoanelor consider că o dezvoltare durabilă și ecologică și sustenabilă se se dezvolte pe orizontal orașele. Ceea ce fon de fals, pentru că asta îți creează nevoi de transport, distanțe, distanțe foarte mari, consum de consul-ne-ne și multe probleme goale ziua sau nu, depinde ce funcțiune au.

[00:23:10]
Da, pe când o zonă cu infrastructură mare parcări, transport public așa deși forțează să formeze ce să faci tu acolo, ce să vrei? Să faci? Parcare la intern de la o municipalitate 20.000 euro și-ți faci parcare acolo? Eu așa aș face. Am dat un exemplu punctual. Evident că astea vor diferi. Te faci la Dristor, altfel faci nu știu ce, adică corect, corect, corect. Iar iar să știi că traficul se rezolvă într-un singur fel, nu prin lărgi de benzi, nu prin interdicții, doar prin interdicți gura corect. Asta e singura variantă. S-a spus și anchiar și proiectul de pe Batiștei. A fost greu, că a fost lângă acum? Da, deja a fost lângă Acu ce faci? Încă te aflăm? G acum adică pe bune? Cred că ați avea iste proiect cu consolidarea? Nu, n-a fost? Nu, nu, nu s-a stat bine Vinișor Noi în primul rând am făcut incintă închisă de piloți.

[00:23:54]
Ok, M proteja a făcut o expertiză să așa în cadrul companiei noastre. Da, nu aia a fost da. Evident că a fost ceva cu cot api și aici Bucureștiul nu stă bine deloc, nici se izmicnici cu apeși cu pământurile. Eu fost pe lângă cel mai prost loc de constus. Adică de a sta la de apropo de asta, toate clădirile înalte sunt niște butuci. De fapt nici tii cum au rezolvat ăștia din și ca cu treaba au pământul ți sa de apă a piloți.

[00:24:19]
Dacă ăsta este bloc și e nevoie de un bloc de 20 de etaje inițial înainte de beton normal la sfârșitul secolului 19 ăsta ero din zidărie și jos ajoses-să petru 1,5m știu și pentru că astea erau foarte grele riscau să între pământ și atunci ne-au fost acord comun betonul de la trotuar încât ele toate se protează ca niște bărcuțe pe pământul ăla molos genius și că și cate te mântuirii neamului nu sunt fan dar zic că s-a proiect asul s-a proiectat cu 50cm exaces 40cm mai sus ca să se lase și s-a lăsat s-a lăsat 40cm de la greutate. Deci au calculul și n-ai cum la greu sa as normal n-ai cum la greutatea să faci o clădire să nu se bage în pământ.

[00:25:01]
Păi și cu ce impestimezi consăelase de tot se lasa la la la uite să se lase de tos bravo bravo da da să se la sfâșurșu ș da asta bine mai mult simpul e greu de vorbit despre. Este simbol mult acolo și nu știi ce e mai important, știi cum e? Da revenind la cub și relația noastră, parcu trebuia să facem ceva evident în spiritul zonei, dar nu puteam să facem iarăși butaforie, iarăși un loc râu și iarăși complimente pentru că v-a ieșit. Mulțumim frumos chiar mulțumim am încercat să facem o chestie tantelată. Sunt două abordări, sunt două, deci sunt două abordări. La tipul ăsta de arteșelă, când ai o fațadă într-o zonă urbană atât de, să zicem circulate cu oameni oare și care importanță? Părerea mea iarăși nu înseamnă că știu eu nici măcar 10% din ce pot să știu, dar trebuie să rezolvi colțul bine care lacoea?

[00:25:50]
Da eu consider că e un punct critic, iar era uite o mică paranteză era o era ceva obligatoriu marcarea colțului. Reglementările orbanistice din vremea lui carul al 2-lea colțul trebuia să și ia a nu avem așa ceva, dar avem o tau di sectoare. Se calculează și la te și tură. Știi regulamentul la noiecte și mă refer la marcarea colțului? E adevărat da, da, e important să aibă, totuși o să fie. Dacă tot îl faci să să existe cumva și să fie să de reper pentru oamenii care cred c-acolo, pentru cei care conduc pe acolo știi cum e?

[00:26:20]
Ori îl faci reper, ori stai cuminte și încerci să te supui la ceea ce există sau faci un o o combinație dintre greu de găsit raportul ăsta perfect, niciodată în ultima, poate peste 10 ani să mi se pară că a făcut ceva complet greșit acolo nu știu, dar am găsit două, să zicem, două soluții pe care i se păr o bune. O artectură regulată? Da, da, aproape clasici stă din abordarea ta? Da, asta de niște limitări la interior sau una dantelată în care pierzi cumva ce zi, ce, așa și faci oferte. Asta am găsit-o oportună aici. Și ce regulată pare regulată, dar nu e. Are o joacă la elementele alea pe care le-am pus pe fața ta? Te referi la cele verticale? Da, da, da, da, se crează con soi de perdea și interesant de văzut e la prima vedere clădirea se trebuie văzută undeva după ora, adică când bate soarele la murg.

[00:27:13]
Așa pate EOEO geometrie foarte interesant. Ați păstrat oarecum nuanța similară cu arcugul ți mers pe iar are să facem contrast sau alte chestii. Ați mers pe o reverență față de ceea ce era vechi și chiar și o pălărie la nivelul parterului și un soi de portic în zona specia ci cum aveau ălea vechi in ce r fon soi de portic? Nu mi-a ieșit exact un portic, dar a ieșit totuși o zonă să poată clădi, să fie, nu e regulă. Știi că aritectura interpelică din România alături de cea din Cehia neoficial să în considerate cele mai ofertant estilistic din Europa. Mai este te la vivo și ei exinozin Europa au sunt în afara Europa da joacă joacă fotbal la noi joacă fotbal la noi și aviz tot la noi au. Au și un portofoliu pe de la ei a pornit oricum arhitectura. Da, două pret în România, ce ce?

[00:28:05]
Cu acoperișul cu țiglă? Corect așa este și erau cea de exact, care aveau legătură cu evrei și care într-adevăr aveau construcții în stilul modernism foarte reușite. Foarte reușită și cu progaroții deosebite. Da, au fost aitățiroân care au migrat da, nu înțeleg de ce. Uite s-a încercat acuma de curând să se dar nu există. Să știi. În momentul de față nu avem o reglementare. Așa există studii, există, să zicem, recomandări cu privire la puncte. Folosesc materiale pe clădiri interpetice, că n-ai o clădire veche și vrei să restaurezi. Nu există un regulament astăzi vorbim de zone protejate. Sunt niște regulamente extraordinar de slabe.

[00:28:49]
Sunt copy-pase, toate de la una la alta, doar bla-bla-ul de la cum e strada și sinuos și nu știu ce diferă și cu tu și parametri-uri mai sus, pe ce e de la cap să m pute, dar dacă nu există dorință de a reglementa, chiar există societatea civilă capabilă, stă înghesuită în birou și muncește și și încearcă să construiască ceva în țara asta, iar persan politic din e mai bine. Oricum începe să dea semne și politica asta, că știi ce toate civila face un și la care se cărat de pe precupeți-vei că voiam să ajung și la e da veți ve blocul cu ceas?

[00:29:20]
Da da avem un bloculeț acolo, parcelă mică, greu grea și i-am spus ceas a fost ambiția mea da am vrut să fac un bloc în ceas mi-a dat ideea de fapt eu acolo pe pe de Piscopratiu, statu e al unui fost sculptor, care sculptor ce al pe-o clădire nu mai știu să dau numărul exact. E celebru în zonă acolo și am zis că mă cere per frumos aici și eu ce pot să fac? Și eu? Știi la momentul să și eu acolo să faci cu ceva și am zis băi, vreun ceas știi de caută să faci ceas? Hai cum faci? O, ce astă construcție nu există pe ei caută pe net ceas pentru nu există. M-am dus la cineva care face tot felul de chestii și azi rea un ceas, bă ți fac un ceas pentru ți-o pun pe clo oul cât are limba.

[00:30:00]
Mamă a făcut-o, știi și după aia motorul ăla ăla e în apartamentul unui om acolo știi și el e responsabil prin cartea tehnică să să aibă grijă de motor. Ăla nu mai știu exact cum era. L-a făcut electric electric? Da, da și întreba lumea cică bă da asta în casă tică ești? Nu? Tic estică da, a fost un un proiect greu sa faci accesul, decesul forța de aici e fața de ventilată parțial. Așa vin badget wise să zicem. Adică adică vii cu niște zone cumva abordarea fațatorlor ventilate în la momentul respectiv când se făcea bugetul, am avut și noi un proger manager acolo erau toată lumea sperata când sunt scumpe. Adevărul e că s-au schimbat foarte mult piață de de acum, câte și atunci a zis băi, nu putem, trebuie să ne obilăm cu ceva și am venit cu anumite porțiuni de față, iar ce vezi tu oblic acolo, care dau niște umbre foarte așa.

[00:30:59]
Sunt din polistiren tăiat la da blocuri mari de prostia am găsit, mă, te tăi să le teren cu c cu cu fir așa de nichelină, nu te pi, zici că e asta, trebuie să rămână rezistent la foc, știi, țin minte polisteri unde popești pe la nasol, trebuie să găsești până la urmă și soluții să se să se cumva să alinieze și cu știi cum e, mai facem arhitectura, arhitectură, dar le plătește cineva din propria lui nebunie, iar noi cu toții trăim și lucrăm nebunia Oameni ne cumpără un teren dacă mi-a dat mie acum unu zice ia-mă și-a mai tere că mă duc în banii și vă corect v-am pupat. Adică cum să cumperi un trebuie să faci ceva? Mi se pare, a ieșit terasă, sunt două, sunt două apartamente foarte cu scară interioară foarte că trei apartamente pe două peni ouă. Sunt două cu trei camere.

[00:31:59]
Suprafața men termen e și rușina să spun nimic mic mic 120m² 380 pe acolo 380 fiind de colț. A avut posibilitatea și având și calcanul mare în stânga a putut să ne legăm la el. Făcut foarte eficient cum zic eu și nu mai îmi place să fac așa băgat cum călțătorul. Da, știi cum e dacă construiești intensiv, zona îți permitea să construiești și era și păcat de colțul ăla, să nu se facă totuși că e un accent. Dacă da, da era era o chestie de service auto de când poți construi. Dacă construiești un pic mai intensiv pe un teren, faci un reper, faci un reper. Păi trebuie să-l îmbraci frumos, să fie totuși tai vestimentați. E până la urmă și artenturare și a unor. Cumva asta e Bucureștiul. Deci Bucureștiul are o șansă, șansă s-a păstrat așa, totuși are un raport așa de construit, neregulat.

[00:32:48]
Se pot face proiecte unice cu toții, cu care vorbit și vorbeșc cu un rahtect care proiectează prin barxelul la și el are parcinul ăla pătrate frumos reglementate, închide frontul și atât. Vestea se gâște și buret. Să zicem că lipsește o viziune urbană care să fie transpusă într-un puc, că nu e vorba doar de a face public, vorba de a avea o viziune rbană care să fie transpusă într-un puc. Dacă ar fi o chestie bine reglementată și verificată, asumat de către poliția locală și de către urbanismul de la Primăria generală. Bineînțeles, dacă Primăria Generală, în primul rând ar avea mai multă putere, pentru că în momentul de față puterea este la sectoare și de asta și există referendumul ăsta care se apropie acum, primarul are nevoie de mai multă putere de reglementare la el și o să merg să votezi la referend. Oricum e împreună cu votul pentru parlamentare.

[00:33:45]
Nu da. La referendum, ăsta este asta? Curti că e delicat, din păcate. Refere nu. Dar până la urmă e nevoie de mai multă putere de reglementare. La ce eu sunt, sunt, are și sunt complete acolo, că trebuie să e facă cumva la un moment dat o unificare de viziune, de reglementare de tot la la București. Dar din păcate, situația de astăzi a Bucureștiului, la modul cum s-a roma, niște probleme, niște probleme și aritecții cel puțin nu vorbesc, nu spun une-s din dinți, știu, sunt din dinți că n-ai cum și înțeleg îispărera mai bine, dar din păcate tot ce s-a urmărit în în ultimul timp n-a fost neapărat o reglementare, că dacă chiar vraci să te faci reglementare făceai pu-gura până acuma, știi păi PUG-ul e restant de când de 20 de ani ceva de genul de-a face e gândit, deci la loc.

[00:34:39]
L-au scris în 90 și 98, l-au aprobat în 2000, dar și-a avut multe, așa, exact 20. Și ce-s dezvolt în oraș, cum e Bucureștiul, care are PIB-ul cât montele sta? Nu știu ceva colosal și tu ce pe reglementare din 2000 adică și cu viziune de atunci îți dai seama, vorbim cu ăla zona industriale, exact asta vorbeam, despre lentoarea factorului politic de a reglementa asumat, pentru că întotdeauna factorul politic a tot fost preocupat ca să-și păstreze statutul, să mai de o mică facilitate e să mai de o mică facilitate acolo. În loc să zică domnule, s-ar putea să nu mai fim votați vreo două mandate, dar avem de făcut ceva care, important, știi, Bucureștiul a avut, na, am trecut de la știi că am trecut de la Firea, care făcea totul într-u-ntr-o manieră foarte pe grabă și fără.

[00:35:32]
S-au făcut multe abombinații pe și pe zone protejate și nu vreau să intr-un detaliu, nu, iarăși. Nu sunt de vină arhitecții, că în opinia publică nu a știi să se nicio breaz liberal, poate are nevoie de bază, atunci să-ți facă, nu, eu nu îți permite și blace așa bun. Și s-a trecut la a nu mai face nimic. S-a trecut la blocaj, blocaj și ai să urmează totuși după refere, cine știe, nu, referendum, dacă mă întreb pe mine, doar faimă electorală, dar nu vreau să eu eu cred că e bună pentru să știi, hitecții. Eu am avut surpriza să văd că inclusiv oamenii de la mine din minor nu știau, nu știu cum stă treaba și cumva s-a pervertit foarte mult adevărul, imaginea dezvoltatorului există doar lună negativă? S-a creat un dușman al poporului, ca pe vremuri care se numește de chinui imobiliar. Mai sunt și dezvoltator, rect corect.

[00:36:29]
Am văzut un exemplu bun nu se vorbește doar de nord, is nordisfate, știi? Adică odată se știa de la o poștă că sunt. Adică așa și toate astea fac cumva ca și profesia noastră să fie privită foarte rău la nivel național. Foarte rău, să stii. În opinia publică există un crează cu rechinii. Păi, dar cum? Păi ce nu fac ei? Ce vorbim noi aici, că ne gândim cu să tratăm un obiect cu nu știu ce. Sunt discuții care nu ajung la publicul larg, din păcate, ajung la arhitect, oameni pacinați să ajungă. Acuma trebuie să ajungă. Exact asta face. Și îți dau un scurt exemplu. E adevărat într-o oarecare măsură, nici eu nu deține adevărul complet. Nimeni nu deține. Nu se va face, nu se face ca să facă APO-ul trebuie să existe rezegistrul fațiil spațiilor verzi. De ce nu se face registrul spațiilor verzi, registrul ăsta spațiilor verzi.

[00:37:18]
Eu nu știu exact de cine trebuie făcut de autoritate competentă, adicăaică mediu sau PMP trebuie contra-contracteze, să face parte din studiile alea de fundamentare. Partea este obligatoriu, asta e gistru ca să poți să faci un puc în momentul în care tu faci registru spațiilor verzi. Când ajungi pe zona de Sector 1, trebuie să introduci Pădurea Băneasa. În momentul în care introduc Pădurea Băneasa, regestrul spațiilor verzi o să stăm așa de bine pe cap de locuitor cu spațiile verzi, încât nu se mai poate folosi acest lucru. În măi s-a politizat prea mult meseria noastră, asta mă enervează. Știi da, asta a fost dintotdeauna. Dinu a fost dintotdeauna și și în Statele Unite și în Franța. Peste procesul ăsta zici tu te tranziție.

[00:37:58]
Da întotdeauna să să aiburaurită să existe o tranziție și să nu fie gen o moarte subită de știi o linie de aia la aparat e o chestie la un moment dat și în în țările străine, firmele puternice de arhitectură au grijă să se pună bine cu viitorul primar, cu viitorii candidați, fac partea de networking. Asta e pisiunea lui primar. Un pic, stai un pic, astfel încât se poartă discuții la un moment dat tetatet ce ați vrea să construiți aici? Noi avem capabilitate, ce ar fi ca lucru respectiv și asta nu zic că se întâmplă la noi. O, ce ce ar fi ca lucru respectiv? Să venim noi cu un cocet pentru el care să te facă și pe tine, domnule primar să să să te poți lăuda cu el și practic el vine cu un concept făcut în așa primarul îi mulțumit.

[00:38:48]
Știi că se poate lăuda cu ceva? Populația este mulțumită, se face ceva calitativ. Din nefericire, la noi, din cauza corupției, lucrul ăsta ar da probabil încă o schemă. Așa nu e corect nici ce cum se întâmplă la ei. Dar din cauza faptului că societatea e un pic mai implicată, lucrurile-s mai bine și fiind mai implicată se și reglementează mai bine, mă rog. Altă poveste Zine de rurivirici ruli listă de fapt la baza unei nevoi a metropolei București să aibă periferii bine reglementate urbanistic. E o povestea aia, nu e doar un exemplu de cum ar putea să fie să arate romantic. Niște căsuțe sunt foarte optime, să zicem, așa compartimentate astfel încât să nu coste mult nici investiția inițială, nici dacă destul de bodular. Sunt o căsuță aici și unde opriferici un pic griji.

[00:39:38]
1 decembrie așa Zona 1 decembrie acuma s-a făcut destul de aproape a 0-a ai devenit interesantă în zona 1 decembrie și o să-ți povestesc un pic de de partea asta, cum și cum este. Cred că are o șansă acuma București-ul cu construire a zerului. În sfârșit ne putem să zicem lega cumva cu infrastructură la toate autostrăzile și putem crea ceva în jurul Bucureștiului în continuare. Nu există nicio zonă pe care de care să-l cunosc eu. Poate exista local ceva că nu există o nu știu o rășeree bine prestabilite de pe teriologi refer la periurbanul ăla pe care sevești în Franța în spate ca peste tot adică nu vorbim. Noi infertăm abacadă, da-l făcuți din anii 50 sau to făcut, adică și București un are așa ceva și eu eu personal aici nu vreau să dau să atac vreo piață în anume fel.

[00:40:29]
N-aș investi decât într-un astfel de ansamblu, sta doar el v-ați upătat plus de evaluare în timp, restul sunt? Ia da, aia da, dezvolar-l astea tentaculare. Dar întrebarea este tu ce ai prioritizat dacă să zicem ai fi un fel de de mior din ăsta orbajezcu Ilfov-ului care care ar putea să hotărască cu mâna lui divină și să zică Bucureștiul să fie așa? Ai merge pe ce am discutat mai devreme, pe congestie și pe densificare sau ai merge pe peryorbanul ăsta care să golească centrul orașului? Nu trebuie un raport întotdeauna când stai în centru, când ești tânăr, când ești activ, când își ceci la un moment dat trebuie să te duci într-o zonă mai liniștită, mai poses mai da da da bineînțeles acuma eu sunt pro să se construiască intensiv în zone și pe înălțime deci nu eu nu-s anitețică construiești butu că noi și numai la spații verzi nu din contră.

[00:41:25]
O clădire care capătă osi verdețe anume și are mai multe etaje, aveam un spațiu verde, cate tegori categoric știi Nidelude mi-ar plăcea niște clădiri dacă ar fi după să fie ceva de genul ăsta aici să aibă un să crească clădirea a așa prin Popești-Est, așa am vorbit de Popești-Pope. Consolele alea cu pot 30 da de fapt 100 ee și în modul când faci asta da, trebuie și pe urban dezvoltat, da, normal pentru că ai să existe și genul ăsta de opționalitate. Nu știu, zici și și și ce există acuma, dar nu sunt exemple. Pune de artectură acolo, dar urbanistic mi se para xemplu bun herriquand ăla ca la faliment și acuma probabil se revitalizează. N-am mai urmărit ca subiectul știi, dar sub aeroportul Băneasa e o mare pleașcă construită cu seri da, da, da-te de săru din satelit acuma casele alea sunt într-o porporți oare și care la roșu s-au mai cumpărat din ele?

[00:42:21]
Jumătate din Ilfov, jumătate din Sectorul 1 e zona din asta ce zic că da, mă rog, circă s-ar rezolva așa? Au fost niște știri acuma, nu știu. E o exemplu bun. Cumva știi de urbanizare are nevoie mare, dar bineînțeles, iarăși construim cu școli, construim cu părculețe, na iarăși, din cauza lipsei de bune administrații a urbei noastre, totul s-a dat către privat. Da, da, da și col ești infrastructura în Spania, dacă te duci, le construiește primăria, face orbanizațion-ul ăla și după aia construiesc băieții, știi, da, le face primăria și ai poți bania de mai multe ori, cunoști că ai menționat și barsionu ăla, cunoști sistemul lor mai înde-aproape. Da, întru mod prea detaliat am spus de multe. Spania, una dintre destinațiile mele preferate. La un moment dat cu chetam cu ideea să trăiesc jumate acolo, jumate aici. Clima mea e bună?

[00:43:14]
Nu, nu, nu, nu zic că pavaje frumoase București n-o să aibă pietonale, ca acolo nici să am eu 200 de ani. Nu se știe, nu cred, nu ne punem. Eu știi ce văd, ca un potențial fantastic al Bucureștiului viitorului, toate terasele blocurilor. Imaginezi că ai putea să legi terasele blocurilor cu niște poduri de genul ăsta în timp, așa, niște idee nu m-am gândit. Da, pur și simplu și să creezi pe ele parcuri pietonale astfel nu să ai un oraș peste oraș și să mergi la densificare a aia cumva, da, dar asta înseamnă că tu vezi, le vezi lucrurile astea nu le vezi perisabil. Ele cam și-au atins, cam și-au cam atins, dar nu astea iarăși o chestie care administrați trebui să o spună da, toate blocurile alea de pe Ștefan cel Mare u-i sasmic unu toate la normativele de acuma te referi la cele făcute în 80 sau la cele mai vechi, mai vechi?

[00:44:03]
Iar optezi alea mai vechi dacă alea din 80 mai sunt în regulă, alea da, dar și pe alea ce le introdunere s-ar cerea consolidate și ar trebui se demulează masiv în China, asta deja cum se cumpără așa cartier întregi unde în China? În China toate? Ministru ăsta ca al noastră arata numai că sunt China? Au preci de la Ting de demolează complet și construiesc grinori. Ce Moscova s-a întâmplat? S-au s-au cumpărat cu totul, s-au demolat. Dacă ei au parc-o o zonă în centru acolo știu că sunt, sună deloc, nu sta gic ce spun eu am copilărit într-un astfel de cartier. Alta albă, superbă acuma verde cel mai bun sector până la urmă părerea mea păi hai să fi sereș fi nevoiți să nu fii. A făcut pavajele alea se se băi singurul în care poți să mergi cu căruța? Au, am și copiii am.

[00:44:47]
A că sunt alea nasoale, că sunt roșii, da, n-am timp să mă mai tăi cam singură, știi ok? Cartierul ăla foarte bine pus la punct de pe vremuri, da, dar urbanistic a fost un exemplu destul de pozitiv de cu blocuri, da, spații verzi ș.a.m.d. Da, a și bine a crescut vegetația printre blocuri, aia contează mult că ele în sine, ca obiecte de arhitectură nu spun mai mult. A crescut iarăși frumos. Până până la urmă parcul cred că e toată avuția. Păi și ce nenorocire, mă? S-a întâmplat pe pe porțiunea a de parc? Bine, n-a fost niciodată o zonă de parc așa de era mai fi stricat să fie ajunsă? Vezi că 2019 era o poză foarte înverzit? Era? Da, da, da da am văzut acuma de curând. Au avut grijă că au un plant acum să construiască ceva mare acolo nu prea poți.

[00:45:41]
Cred că poți cai adăposturile antiatomice, nu știi că sunt gărigălurile alea acolo sub zona aia pe mare parte sunt niște așa am înțeles că post-reatiatomice de la ce pase sunt ale blocurilor, ale nu-a-pouației sunt de-alea generale. Sunt niște ate posturi pe zone și trece și metrou? Da, o bucată dintr-o parte, dar există zona, ce altă spe coava unde nu știu ce este dacă spui că este dedesubt, uite chiar o să caut de curiozitate în momentul în care voința privatului și forța re financiară cu măgărie acolo poate să se întâmple. Poate să fie acolo fosturi nasa să nu că că o să construiască ar fi o mare, mare păcat. Uite de nu a fost de acord că s-a făcut mall-ul pe zona aia, la Park Lake?

[00:46:23]
Da, da, da, că eu știam ce a fost și a fost baza aia de fotbal și nu știu ce ar e ce trebuia în locul respectiv pentru că deservește un cartier mare și da, da, ce și este menționat, aia n-a fost niciodată parc. Plus că e reușit, nu lui parcă după părerea mea e cel mai reușit din București. Cel mai da. Relația cu parcul e în primul rând. Cred că ar trebui să mai continuăm la un moment dat, mai ales discuția despre oraș. E mult de vorbit despre oraș. Ți-a zis vreodată cineva că semeni cu Hellypoter? Statul asta? Ja. De încheiere da, cred că da. Cred că da e acuma m-are și per ăsta care m-am ma cel de pe șantier mă protejează la ca un din mersi frumos camera a fost o mare plăcere să avem lângă noi. Acesta a fost încă un pod castoamen în spațiu.

[00:47:09]
Sperăm că v-a plăcut. Așteptăm comentariile voastre pentru că dialogul este cel mai important într-o societate care se dezvoltă armonios. Eu am fost gazda voastră. Radă Negoiță vă așteptăm și data viitoare. Salut.

*** 

Mai multe detalii despre activitatea biroului de arhitectură Rubrick găsiți pe https://rubrick.ro/