O clădire ale cărei balcoane se deschid ca niște petale, inspirată de cinetism și de Le Corbusier
Casa este “o masina de locuit”, spunea in 1927 Charles-Edouard Jeanneret, comparand-o metaforic cu un instrument pe care il folosim pentru a trai. Un secol mai tarziu, arhitectul elvetian Manuel Herz propune o interpretare alternativa a sintagmei enuntate de cel cunoscut mai ales ca Le Corbusier.
Foto: openhouse-zuerich.org
Facand nota discordanta cu imobilele traditionale din jur, cu tencuiala traditionala bej sau gri, fatada cladirii de apartamente “Ballet Mecanique”, din Zurich, este alcatuita din mai multe panouri din aluminiu anodizat, cu un finisaj perlat, care se deschid asemenea unor petale, formand balcoane colorate intr-o multitudine de nuante de rosu, portocaliu si albastru.
“Elementele extensibile pot fi operate din interior si sunt controlate de motoare ascunse in structura din otel. Acest control garanteaza o miscare in mare parte silentioasa si sincronizata", explica Hertz.
Practic, panourile pot fi deschise si inchise cu o simpla apasare de buton, individual din fiecare apartament.
Cladirea, care cuprinde cinci apartamente ce urmeaza sa fie inchiriate, a fost construita pentru Katrin Bechtler, o mostenitoare din industria textila, chiar langa proprietatea sa, teoretic din dorinta de a genera venituri pentru sprijinirea fundatiei de arta avangardista pe care aceasta o detine.
In conditiile in care doar fatada a adaugat un surplus de 1 milion de dolari la costul final, putem aprecia ca scopul declarat a fost ratat undeva pe parcursul derularii proiectului.
Locuintele sunt dispuse pe doua niveluri, la care se adaugat un pod si o pivnita.
Hertz declara ca s-a inspirat pentru designul cladirii “Ballet Mecanique” (denumita dupa filmul lui Fernand Léger din 1924) dintr-o sculptura cinetica a artistului elvetian Jean Tinguely din colectia mostenitoarei .
“Aceast cinetism ciudata a fost fascinant. Aceasta ‘minte din interiorul masinii’, faptul ca ceva mecanic aproape ca poate avea personalitate, m-a influentat”, spune Hertz.
O alta sursa de inspiratie citata este Muzeul Heidi Weber a lui Le Corbusier din apropiere, arhitectul fiind influentat de imponderabilitatea , de paleta scanteietoare de culori, precum si de combinatia dintre otel si beton specifice muzeului.
“Elementele extensibile pot fi operate din interior si sunt controlate de motoare ascunse in structura din otel. Acest control garanteaza o miscare in mare parte silentioasa si sincronizata", explica Hertz.
Practic, panourile pot fi deschise si inchise cu o simpla apasare de buton, individual din fiecare apartament.
Cladirea, care cuprinde cinci apartamente ce urmeaza sa fie inchiriate, a fost construita pentru Katrin Bechtler, o mostenitoare din industria textila, chiar langa proprietatea sa, teoretic din dorinta de a genera venituri pentru sprijinirea fundatiei de arta avangardista pe care aceasta o detine.
In conditiile in care doar fatada a adaugat un surplus de 1 milion de dolari la costul final, putem aprecia ca scopul declarat a fost ratat undeva pe parcursul derularii proiectului.
Locuintele sunt dispuse pe doua niveluri, la care se adaugat un pod si o pivnita.
Hertz declara ca s-a inspirat pentru designul cladirii “Ballet Mecanique” (denumita dupa filmul lui Fernand Léger din 1924) dintr-o sculptura cinetica a artistului elvetian Jean Tinguely din colectia mostenitoarei .
“Aceast cinetism ciudata a fost fascinant. Aceasta ‘minte din interiorul masinii’, faptul ca ceva mecanic aproape ca poate avea personalitate, m-a influentat”, spune Hertz.
O alta sursa de inspiratie citata este Muzeul Heidi Weber a lui Le Corbusier din apropiere, arhitectul fiind influentat de imponderabilitatea , de paleta scanteietoare de culori, precum si de combinatia dintre otel si beton specifice muzeului.
Foto: Yuri Palmin
