Orasul viitorului, un ecosistem flexibil

Este din ce in ce mai limpede ca actualul mod de locuire din marile centre urbane trebuie schimbat radical pentru ca omenirea sa poata accede pe viitor la un stil de viata mai bun, dar in acelasi timp mai responsabil cu planeta. Dintotdeauna arhitectii s-au ocupat nu doar de construire si studii de fezabilitate a proiectelor, ci si-au permis sa mai si viseze. Dar orasul viitorului e vazut in multe feluri. Unii si-au imaginat orase in intregime verzi, veritabile oaze urbane, altii - zgarie nori din otel si sticla, intre care zboara masini pe perne de aer. Unii au crezut ca viitorul e al unor imense cladiri-oras, care sa functioneze ca niste veritabili stupi, in timp ce altii au desenat insule plutitoare sau orase cosmice… este posibil ca macar unele din aceste viziuni sa prinda viata pe viitor?

Orasele ar trebui construite respectandu-se stilul de viata al locuitorilor, dar si natura (foto: archdaily.com © BIG)

Muntii de gunoaie de la periferiile marilor centre urbane, sistemele de alimentare cu apa, gaze sau electricitate care se uzeaza sau care devin din ce in ce mai costisitoare, canalizarile a caror capacitate e mereu depasita pe masura ce orasul se dezvolta, transportul in comun aglomerat, traficul auto epuizant si care mananca mare parte din timpul orasenilor, aerul poluat, viciile psihologice ale locuirii in blocuri sunt doar o parte dintre “beneficiile” civilizatiei urbane. Iar cum omenirea tinde in continuare sa se concentreze la orase ori in jurul acestora, este evident ca lucrurile nu vor face decat sa se agraveze, pana acolo incat simpla adaptare “din mers” nu va mai fi suficienta fara o planificare atenta si in perspectiva.

Ne tot inghesuim in aceleasi spatii, ne inmultim si suprasolicitam infrastructurile, poluam aerul si epuizam resursele… Cat poate sa mai dureze, in acest ritm, pana ca vechile structuri urbane sa intre in colaps? Aceasta, evident, daca nu se face ceva. Altfel.

In ultimii zeci de ani se bate foarte mult moneda pe dezvoltarea sustenabila a marilor centre urbane, pentru ca, nu-i asa?, e dificil sa iei si sa reconstruiesti un oras de la zero, mai ales un oras cu traditie, turistic, important dintr-o serie de puncte de vedere.

In Europa, Copenhaga este data drept exemplul cel mai bun despre cat de mult se poate schimba un oras gratie unor arhitecti vizionari. Pana la urma, in capitala Danemarcei, o zona metropolitana cu aproape 2 milioane de locuitori, doua masuri importante sunt cele care au schimbat esential lucrurile: unul a fost transformarea treptata a cladirilor in unele “verzi”, cu gradini suspendate, in asa fel incat aerul sa devina mai respirabil iar temperatura asfaltului incins vara - mai suportabila. Cea de-a doua masura a fost (gratie arhitectului Jan Gehl) realizarea unei imense si foarte practice retele de piste de biciciclete, care a dat locuitorilor siguranta ca pot pedala fara riscuri, ajutand astfel la reducerea traficului auto. Aproape 40% din locuitorii Copenhagai folosesc actualmente bicicleta ca mijloc de transport personal. Lucrurile insa nu se opresc aici: reziduurile evacuate din zona urbana sunt folosite in proportie semnificativa pentru producerea de energie, facandu-se astfel un alt pas in plus catre sustenabilitatea mult dorita.

Un exemplu despre ceea ce se poate face acum, Copenhaga insa ne sugereaza cum va arata sau cum va trebui organizat un centru urban construit de la zero.

Este evident ca multi se gandesc la orasul viitorului doar din perspectiva formei, visand ba turnuri de otel, ba autostrazi suspendate, ba o serie de mall-uri, masini, lifturi si cine stie cate si mai cate constructii, ca cele din filmele SF, dar este forma cu adevarat importanta? Mai degraba ea va deservi functionalitatea, iar tot ceea ce se va concepe va respecta mai intai necesitatile practice.

Indiferent sub ce forma ar fi conceput orasul viitorului, arhitectura nu-si va mai permite sa ignore resursele folosite sau eliminate de cetatenii acestuia. Prima sarcina a unei echipe de urbanisti care va gandi un atare proiect va fi cu siguranta, sa gandeasca orasul ca pe un ecosistem in sine. Tot ceea ce intra in oras si tot ceea ce iese din oras va trebui sa se afle intr-un echilibru atent gandit, iar imaginatia arhitectilor va fi obligata sa ia in calcul o serie de aspecte conceptuale, practice, la care acum cateva sute de ani nu s-ar fi gandit nimeni: cum ar fi tomberoane speciale, tuneluri de colectare, puncte de reciclare a celor mai diverse resurse (de la aparatura electrocasnica pana la recipiente de plastic sau detergenti si uleiuri), instalatii solare sau eoliene integrate in constructii, cladiri care se pot transforma sau din care peste 90% din materiale sa poata fi refolosite, poate sisteme de canalizare care sa se poata largi fara interventii majore ori strazi si poduri modulare care sa poata fi deschise si inchise…. Cu siguranta, asa cum pe unii ii inspira Copenhaga, pe altii ii inspira centrul Barcelonei, cu strazile ei cu sens unic si cu colturile taiate in unghiuri, in asa fel incat masinile sa poata fi parcate si pe colt fara a obstructiona traficul. Monaco, cu “transportul” in comun asigurat de lifturi, din simplul motiv ca orasul se desfasoara mai mult pe verticala, e la fel de inspirational pentru multi. Orasele Japoniei, atat de tehnologizate si digitalizate, cu sistemele lor anti-cutremur, sunt, insa, unele dintre cele mai puternice modele si cu siguranta ele se afla mult mai aproape ceeea ce va fi cu adevarat in viitor.

In general, tinerii arhitecti indemnati sa participe la concursuri gen “orasul viitorului” sunt indemnati sa renunte la conditionarile politice, economice sau juridice, la parametrii care devinesc functionalitatea societatii, pentru a avea mai multa creativitate in ceea ce fac. Insa adevarul este ca tocmai economia, aspectele practice vor defini fezabilitatea unei viziuni. Siguranta locuirii, alaturi de psihologia traiului in comun vor fi de asemenea factori determinanti in urbanismul viitorului.

Care credeti ca vor fi inventiile care vor satisface aceste cerinte? Avem oare tehnologia necesara si premisele pentru a crea un oras al viitorului functional pe termen lung si suta la suta sustenabil? Sau ce necesitati credeti ca vor mai trebui satisfacute in asa fel incat aglomeratiile urbane sa nu mai fie “parazitii” Terrei? Spuneti-va si voi parerea.