Sa explicam arhitectura moderna prin.. filme!
Pentru acest weekend vom incerca sa explicam o arta printr-o alta arta, adica arhitectura prin intermediul cinematografiei!
Daca vizitati pentru prima oara rubrica de "Arhitectura, urbanism" a site-ului nostru, este posibil sa va simtiti putin coplesiti de referintele arhitecturale: Art Nouveau, modernism, arhitectura parametrica, deconstructivism. Ce sunt acestea si, mai ales, cum se exemplifica? Stiluri arhitecturale ar fi un raspuns potrivit, iar la cerinta de exemplificare avem o rezolvare si mai directa: priviti filme!
Putem spune ca aceasta tematica vine cu un tais dublu, constituind un prilej bun pentru cinefili sa descopere ceva nou despre arhitectura, si pentru cei pasionati de arhitectura sa poata vedea manifestari ale acestei arte pe micul sau marele ecran.
Sa incepem asadar cu:
Art Nouveau (1890-1914) -> "Miezul noptii in Paris" (Woody Allen, 2011)
Filmul "Midnight in Paris" sau "Miezul noptii in Paris" este povestea scenaristului Gil Pender, care calatoreste in timp intre Parisul zilelor noastre si Parisul decadelor trecute. Povestea calatoriei este o imbinare de comedie, dragoste si referinte culturale atunci cand Pender ii intalneste pe autorii si artistii sai preferati (Pablo Picasso, Ernest Hemingway sau Gertrude Stein).
Din punctul de vedere al arhitecturii, "Miezul noptii in Paris" oglindeste curentul Art Nouveau, in traducere libera "Noua Arta", care a aparut in Europa in jurul anului 1890 si s-a remarcat ca un curent de tranzitie catre modernismul anilor 20. O cladire reprezentativa atat pentru art nouveau, cat si pentru actiunea filmului este Hotelul Tassel, o constructie din Bruxelles, proiectata in 1984 de arhitectul Victor Horta. Art Nouveau a adus o schimbare majora surselor de inspiratie ale arhitectilor; daca pana atunci modelele erau oferite de arhitectura antichitatii sau a perioadei medievale, artistii apartinand acestui curent au vazut natura, in special florile, ca o sursa de inspiratie ce ar putea caracteriza sec. XX. Casa scarilor hotelului Tassel este un exemplu bun in acest sens, dupa cum se vede si in imaginea din film. Desi Art Nouveau a fost un curent cu o durata scurta de timp, impactul asupra arhitecturii ramane unul memorabil, dovada fiind si numeroasele lucrari grafice din acea perioada, considerate, pe buna dreptate, drept o proaspata inovatie in domeniul artei decoratiunilor.
Futurism (1909-1914) -> "Al cincilea element" (Luc Besson, 1997)
Desi la o prima vedere, cladirile din filmul "Al cincilea element" par un amestec eclectic de tot si de toate, acestea ar putea reprezenta de fapt idealul oricarui artist futurist. Filmul se desfasoara in New York-ul sec. XXIII, si povesteste motivul clasic al luptei dintre bine rau intr-o maniera condimentata cu comedie, romanta si situatii neasteptate. Prima scena a filmului ne arunca in atmosfera orasului viitorului, unde masinile zboara printre zgarie-noii impletiti de numeroase pasarele ce lasa impresia unui oras-organism viu.
New York-ul din "Al cincilea element" este oglindirea perfecta a idealurilor miscarii futuriste, care, asemeni curentului art nouveau, ne dovedeste schimbarea radicala pe care arhitectura a experimentat-o la finalul sec.XIX. Futurismul a pornit din Italia, si s-a manifestat printr-o obsesie a zgomotului, vitezei, uzinelor, pericolului si violentei. Descoperiri precum electricitatea sau motorul cu combustie interna i-au facut pe futuristi sa asimileze o viziune a viitorului rapida, indrazneata si industrializata. Primii reprezentanti ai futurismului erau poeti, pictori si sculptori, iar lucrarile acestora l-au influentat pe arhitectul Antonio Sant’Elia, care in 1914 a publicat o serie de desene ale unei metropole industriale intitulata Citta Nuova. Cladirile lui Sant’Elia prezentau materiale moderne de constructie ( cum ar fi sticla, betonul sau otelul) asimilate in contextul infrastructurii si al industriei. Asadar, cladirile filmului "Al cincilea element" asimileaza influentele futuriste prin forfota urbana si pericolul ce caracterizeaza New York-ul sec. XXIII.
Art Deco (1912-1929) -> "Metropolis" (Fritz Lang, 1927)
Viziunea distopica a viitorului pe care o regasim privind filmul ‚Metropolis’ este puternic influentata de miscarea art deco din anii '20. Capodopera SF prezinta un viitor divizat intre o elita dominatoare si o clasa muncitoare caracterizata de truda. Personajul principal, fiul primarului, este pus in situatia de a media conflictele intre clasa muncitoare si conducatori, fapt ce duce la haos. Desi filmul face referire si la alte stiluri arhitecturale, mai ales cel gotic, regizorul Fritz Lang a fost profund impresionat de zgarie-norii Art Deco pe care i-a admirat intr-o calatorie in New York din anul 1924.
Curentul a luat nastere in anul 1912, in saloanele de arta din Paris, cu ajutorul unor decoratiuni de interior in stil cubist propuse de Raymond Duchamp-Villion. Cum saloanele de arta erau locul ideal pentru propagarea ideilor si viziunilor artistice, stilul lui Duchamp-Vilion s-a transmis si la lucrarile unor arhitecti precum Peter Behrens sau Josef Hoffmann, desi lucrarile acestora se axau mai mult pe industrializare. Stilul Art Deco a reprezentat deci o fuziune intre cele doua tendinte, si s-a caracterizat prin linii unghiulare, forme stilizate si suprafete consistente.
Case de preerie (sfarsitul sec. XIX- inceputul sec. XX) -> "La nord, prin nord-vest" (Alfred Hitchcock, 1959)
"La nord, prin nord-vest" este un thriller clasic, definit prin intriga si spionajul de pe strazile din New York. Locuinta personajului negativ a fost realizata in stilul caselor de preerie ale celebrului arhitect Frank Lloyd Wright, caracterizate prin orizontalitate, interioare deschise si materiale naturale.
Stilul caselor de preerie (pe care casa din film il imita atat de bine) a fost rezultatul imbinarii a doua curente: opozitia fata de industrializarea artei ( miscarea Arts & Crafts) si cautarea unui stil de arhitectura specific pentru America. Arts & Crafts a demarat in Marea Britanie catre sfarsitul sec. XIX, avandu-i ca reprezentanti pe William Morris sau John Ruskin. In acelasi timp, arhitecti precum Louis Sullivan si discipolul sau Frank Lloyd Wright au cautat surse de inspiratie din peisajul natural american pentru a demara o arhitectura nativa, specifica Americii. Rezultatul imbinarii a fost filosofia organica, propunand ca arhitectura sa se nasca din, si sa se potriveasca cu peisajul natural al mediului.
Arhitectura fascista (1922-1942) -> "Equilibrium" (Kurt Wimmer, 2002)
Arhitectura fascista se potriveste perfect cu actiunea filmului "Equilibrium", petrecandu-se intr-un stat in care sentimentele de orice fel au fost interzise si care asteapta supunere totala din partea cetatenilor. Personajul principal isi duce existenta printre ruinele unei metropole distruse de razboi. Pelicula s-a firmat in mare parte in Berlin, pentru a beneficia de monumentele arhitecturii fasciste predominante in perioada regmiului nazist, intre anii 1930-1940. Acest stil s-a conturat mai ales printr-o simetrie excesiva si prin lipsa ornamentatiilor, iar impresia lasata este lipsita de confort si intimidanta.
Arhitectura fascista transcrie mesajul plin de austeritate al regimului: statul reprezinta forta absoluta, atat asupra vietii publice cat si a celei private. Aceasta s-a impus in Germania si Italia ca o forma de reconciliere intre arhitectura moderna si arhitectura Greciei si Romei antice. De exemplu, cladirea Palazzo din Roma evoca stilul Colosseum-ului, insa suprafetele simetrice si goale o diferentiaza. Mai mult, Germania a adoptat si o abordare sumbra a clasicismului, menita sa portretizeze puterea si stabilitatea partidului nazist.
Modernism (inceputul sec.XX- prezent) -> "Playtime" (Jaques Tati, 1967)
Lumea moderna este tratata cu sarcasm si ironie in filmul lui Jaques Tati, unde dialogul este utilizat foarte putin si unde comicul de situatie genereaza zambetele. Actiunea se petrece intr-un decor european de unde nu lipsesc un aeroport, cladirile de birouri, centrele de expozitie si apartamentele, toate realizate in liniile simpliste specifice arhitecturii moderne.
Ideea arhitecturii moderne se raspandeste pe mai mult de 100 de ani, si cuprinde o sumedenie de stiluri arhitecturale. Cu toate acestea, o definitie succinta a stilului modern poate fi facuta cu ajutorul simplitatii si al tipurilor de materiale propuse de celebrul Ludwig Mies Van der Rohe. Arhitectura moderna poate fi reprezentata si prin lucrarile altor arhitecti contemporani lui Mies Van der Rohe, cum ar fi Le Corbusier, Oscar Niemeyer sau Louis Kahn, insa stilul sau cu foarte multa sticla a dus acest tip de arhitectura pe culmile gloriei. Celebrul dicton "mai putin inseamna mai mult" al lui Mies Van der Rohe isi avea radacinile in arta constructiei, si promova detaliile structurale si grija pentru fatadele cladirilor.
Brutalism (1950-1970) -> "Dredd" (Pete Travis, 2012)
Brutalismul a fost pentru mult timp asociat cu constructiile cu costuri reduse, experimentele sociale si degradarea urbana. Acest punct de vedere este foarte bine ilustrat in filmul "Dredd", care prezinta lupta unui agent al legii cu crimele dintr-o societate distopica. Actiunea se petrece in turnul de apartamente Peach Trees, atat de mare incat ar fi putut deveni el insasi un oras. Constructia aminteste in mod intentionat de spatiile rezidentiale saracacioase specifice stilului brutalist.
Stilul brutalist s-a nascut o data cu proiectele arhitectului francez Le Corbusier de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, care foloseau cu preponderenta betonul. Termenul francez, "beton brut", a dus si la denumirea stilulu: Brutalism. Acest stil s-a raspandit cu usurinta, nu doar datorita costurilor reduse de constructie, ci si datorita dorintei de a exprima o arhitectura lipsita de complicatii si sincera. Nu toate cladirile brutaliste au un aspect apasator, desi faptul ca a devenit un exemplu pentru cladirile rezidentiale afectate de saracie a dus la reputatia negativa pe care stilul o are in prezent.
Arhitectura digitala si parametrica (contemporana) -> "Tron: Mostenirea" (Joseph Kosinski, 2010)
Arhitectura digitala si parametrica nu este neaparat un stil arhitectural, ci mai degraba o tehnica arhitecturala, si anume trecerea modelelor lucrate in desene pe hartie in modele digitale. "Tron: Mostenirea" spune povestea unui programator de calculator care este transportat in lumea digitala, un univers electronic ce se poate modifica la nesfarsit. Estetica filmului, cu forme organice care parca se unduiesc, se aseamana cu proiectele de arhitectura parametrica din lumea reala.
Deoarece isi pot contura proiectele in plan digital, arhitecti precum Zaha Hadid sau Frank Gehry pot proiecta si construi cladiri cu numeroase forme organice si sinuoase. Asta nu inseamna ca formele organice nu existau inainte de arhitectura parametrica sau ca acestea nu se pot contura si pe hartie, insa dezvoltarile tehnologice au facut formele indraznete de proiectare mai usor practicabile.
La finalul acestei lectii de arhitectura si cinematografie, nu putem decat sa va uram un weekend placut si relaxant!
Surse: www.architizer.com, www.wanken.com, www.businessinsider.com.
Redactat de: Claudia Gorunescu
