Zapada "in luna lui marte" si ecologia
Nicu Alifantis, cu celebrul sau cantec "ploaie in luna lui marte", nu este mereu si un adevar meteorologic. Nu de aceasta data. Ploaia s-a transformat in ninsoare, iar primavara intarzie. Zapada cazuta peste noapte in 17 judete a prins multa lume pe picior gresit, cu tot avertismentul INMH. Subiectul principal al celor mai multe ziare si publicatii online il reprezinta blocajul in trafic, fie el urban sau rural, ori incalzirea locuintelor sau a scolilor, sau distrugerile produse de vijelie in diverse localitati... Ca sa largim un pic aria de atentie, sa vedem insa fenomenele meteo nu ca pe o catastrofa, ci ca pe un caz de studiu. E de vina incalzirea globala pentru tot ceea ce patim? Un pic de istorie arata ca tot noi ne aflam la capatul lantului...
Resursele pentru incalzire ne-ar fi incalzit mai mult daca ar fi fost lasate in picioare. Lemnul pe care il neglijam
Iernile de altadata erau oare mai putin lungi, zapezile mai putin abundente? Drept este ca zapada cadea iarna cam in aceleasi cantitati (sau cel putin asa arata izvoarele scrise ramase), iar memoria colectiva le pastreaza ca pe niste amintiri „de groaza”. Au fost si ani in istorie, nu prea multi insa, in care iarna s-a prelungit pana tarziu in primavara, martie, ba chiar aprilie, iar oamenii au indurat mereu o serie de neajunsuri din aceasta cauza (lipsuri mai degraba legate de resurse, nu doar cele alimentare, ci mai ales de cele care asigurau incalzirea locuintelor).
Astazi, ce a scazut, insa, este rezistenta sau toleranta noastra la frig si riscuri. De asemenea, sistemul de aparare in fata capriciilor naturii.
Intr-un mediu in care ne-am invatat sa avem siguranta zilei de maine, un acoperis deasupra capului, riscuri reduse de a ramane fara energie termica, gaze sau electricitate, iata-ne la fel de expusi capriciilor naturii... Insa din cu totul alte motive.
Pe de o parte, avem servicii meteo (INMH) care ne pot anunta din timp riscurile vremii: putem, astfel, sa ne facem stocuri de resurse, sa nu plecam la drum lung, sa sigilam ferestrele... Si totusi ne pierdem la fel ca si in trecut pe drumurile tarii, suferim la fel ca si in trecut de inzapeziri, pentru ca cele mai multe localitati din tara sunt inca ramase intr-o istorie si uitare greu de imaginat.
Vina pare a fi a economiei precare, dar de fapt este cauzata de greselile facute ani la rand in managementul acestei planete. Este cauzata de fiintele care o populeaza si, in esenta, de propriile noastre vieti. Poate pare dramatic, dar haideti sa aruncam o privire in urma, in trecutul cel mai apropiat.
Anul trecut, (dar macar era in februarie, respectiv iarna) se intamplau lucruri si mai grele decat acestea. Scriam atunci un editorial suparat Codrii Vlasiei, inconstienta istoriei si nametii ucigasi de astazi, justificat insa: stirile despre oameni care isi pierduserea viata pe camp, inghetati in masinile lor, erau pe primele pagini ale presei din acel moment. Cititi acel editorial si reveniti apoi la acesta....
Astazi nu putem decat sa reamintim ca pana si vremea este ceva de care suntem responsabili. Poate ca nu suntem capabili sa dictam naturii in intregime, nu am capatat inca acea putere divina de a manipula timpul dupa propriile necesitati, dar am putea proteja ceea ce ne protejeaza. Voi ce parere aveti?
