Arh. Daniela Maier, curator BATRA: promovarea valorilor va face nonvaloarea să se autoexcludă. INTERVIU
Între 20 octombrie și 20 noiembrie 2023, va avea loc cea de-a șasea ediție a Bienalei de Arhitectură Transilvania. Întrucât dumneavoastră sunteți curatorul acestei ediții, vă rugăm vorbiți-ne puțin despre acest eveniment și despre programul de activități pe care aceasta îl propune.
Expoziția concurs Bienala de Arhitectură Transilvania își propune să expună și să promoveze arhitectura de calitate, excelența, creativitatea materializată prin tehnologii sustenabile. Proiectele prezentate simultan în zone centrale din Cluj-Napoca, Oradea, Alba-Iulia, Satu-Mare și Baia Mare sunt nucleul în jurul căruia se dezvoltă un șir de evenimente menite să aducă arhitectura în atenția comunităților locale, să dezbată și să anime dialogul în jurul valorilor obiectului de arhitectură la diverse scări și al impactului acestuia în mediul construit.
Programul pe care îl vom propune colegilor noștri și tuturor celor interesați de arhitectură va acoperi o plajă largă de subiecte de interes în acest domeniu. Expozițiile colaterale, dezbaterile, workshopurile, tururile ghidate și conferințele pe care le pregătim sunt concentrate în perioada 20 - 28 octombrie și implică arhitecți, urbaniști, specialiști din domeniile colaterale, administrație și comunitate.
Programul detaliat va fi anunțat la începutul lunii octombrie.
Tema centrală a ediției din acest an se concentrează pe ideea de impact. De ce ați ales această temă ca bază pentru conceptul curatorial? Ce anume doriți să aduceți în discuție și cu ce ar trebui să rămână societatea din aceasta?
Arhitectura este deseori rezumată la aspectele practice sau formale ignorându-se influența profundă pe care proiectele noastre o au asupra indivizilor, comunităților și mediului. Prin acest concept curatorial ne dorim să încurajăm arhitecții și beneficiarii în a concepe și conștientiza efectele pe termen lung ale intervențiilor lor, ‘impactul’ acestora dincolo de partea estetică sau funcțională în acest moment. Impactul prin valențe transformative și experiențiale la diferite scări este rareori evidențiat în proiectele noastre.
Un aspect semnificativ al acestui concept este accentul pe impactul asupra mediului, sustenabilitate, o amprentă ecologică minimală cu consum de energie cât mai mic. Tot în acest context, reutilizarea spațiilor existente prin concepte de refuncționalizare, reabilitare, restructurare sau utilizarea tehnologiilor de ultimă generație la nivelul materialelor, tehnicilor de construcție sau la nivelul proiectării se pot constitui în elemente de impact în acest domeniu.
Un impact semnificativ poate fi evidențiat la proiectele ce explorează felul în care se pot constitui ca unelte de transformare a structurii comunității locale prin implicarea acesteia, prin definirea sau evidențierea identității culturale a unui loc (se pot implica tradiții, tehnici sau materiale locale), reziliență în fața schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale, încurajarea spațiilor incluzive, a experiențelor spațiale memorabile prin includerea de elemente senzoriale (sunet, textură etc.), a materialelor inovatoare.
Desigur, impactul proiectelor ce se constituie repere emblematice în spațiul în care sunt realizate este o valență constantă și un criteriu evident de apreciere, dar aș completa aici valoarea expresiei artistice cu impactul la nivel educațional și inspirațional.
O mare parte din ceea ce am amintit sunt elemente și valori ce se regăsesc în proiectele de arhitectură, fără a se constitui ca și criterii de evaluare, decât atunci când există o temă de proiectare bine conturată sau un concurs de arhitectură.
Mi-aș dori ca toate acestea să devină criterii de apreciere pentru proiectul de arhitectură și la nivelul administrației sau a comunității. De fapt, impunerea acestor idei ca standard poate crește semnificativ impactul arhitecturii, calitatea vieții și a mediului construit.
În manifestul ediției din acest an al BATRA, spuneți așa: “Credem că arhitectura are puterea să schimbe lumea. Partea dificilă este să realizăm cum putem face acest lucru și, mai ales, cum putem să o schimbăm în bine”. Întrebarea noastră este: dumneavoastră personal ați realizat cum poate arhitectura să schimbe lumea în bine? Cum?
Ce înseamnă, de fapt, această schimbare a lumii în bine? Suntem conștienți că este necesar să prioritizăm intervențiile în funcție de răspunsul la această întrebare. Sunt convinsă, de exemplu, de faptul că sănătatea noastră este o prioritate indiferent de vârsta și profesia din perspectiva căreia îți pui această întrebare. A fost o prioritate în arhitectura antichității, ar fi destul de simplu să învățăm din acele modele. Integrând tehnologia, principii de design sustenabil, incluziune, design biofilic și mii de ani de evoluție, cred că putem să construim mult mai bine decât o facem acum. Multe dintre spațiile de învățământ sau spațiile sportive construite azi sunt, din anumite puncte de vedere, sub standardele antichității.
Arhitectura materializează valorile, principiile, modul de viață al unei societăți într-un anumit moment. Am învățat și purtăm peste timp, documentând și investind în restaurarea și conservarea patrimoniului construit, încercând să protejăm în egală măsură patrimoniul imaterial. Dincolo de stiluri, tehnici, artefacte și materialitate în general, înțelegem cum, de ce și pentru cine s-a construit o casă, un sat, un oraș. Ce am pierdut și ne dorim să regăsim și ce ne dorim sau suntem nevoiți să schimbăm în toate acestea?
Cred că acest “mai bine“ are un grad de relativitate destul de mare, dar putem să-l definim ca drum comun, ca standard chiar, dacă suntem dispuși să investim, să comunicăm, să colaborăm constructiv și înțelegem că atunci când construim pentru câteva generații, niciun compromis nefavorabil omului, comunității și naturii nu este acceptabil indiferent de beneficiile materiale pe care le poate aduce.
Arhitecții, ca breaslă, realizează cu siguranță, cel puțin teoretic, ce putere imensă are arhitectura de a schimba lumea. Păstrându-ne doar în cadrul mai restrâns al perimetrului național, întrebarea este: ce face în mod concret breasla, ce fac arhitecții români, priviți ca corp profesional, pentru a se asigura că această schimbare este una spre un mai bine și nu invers? Cum ne ajută arhitecții să ne simțim mai bine, să trăim mai bine în țara noastră?
Arhitecții români sunt și au fost mereu implicați și interesați de acele proiecte și dezvoltări ce pot schimba lumea în bine. Rolul nostru în formarea și implicarea comunităților locale, dar și a celor profesionale și a administrațiilor locale, este unul extrem de important, aș spune vital în stabilirea unor strategii coerente de dezvoltare. Din păcate, a durat foarte mult până când s-a înțeles cu adevărat acest lucru de către toți cei ce răspund în fața istoriei de acest bine comun.
Evenimentele culturale pe care colegii noștri le organizează în toate filialele, în întreaga țară, au acest scop central și fiecare dintre subiectele dezbătute se subscrie evident acestui interes, de a ne asigura în primul rând că nu distrugem valorile pe care le avem deja (restaurare, reabilitare, refunctionalizare etc.) și de a promova acele idei și dezvoltări care pot face o schimbare în bine. Nu mă refer doar la evenimente de tip bienale sau anuale de arhitectură, ci la toate expozițiile, conferințele, școlile de vară și prezentările în care organizațiile profesionale ale arhitecților sunt implicate.
Sunt tot mai mulți beneficiari atât din sectorul public cât și din cel privat care înțeleg impactul pe care investițiile pe care le planifică îl are asupra întregului spațiu urban sau rural și încearcă să dezvolte proiecte complexe ce încorporează elemente ce pot aduce un plus valoare vieții în zonele respective.
Desigur, vor exista mereu oameni dispuși la compromis sau administrații ce ignoră această obligație esențială, dar cred ca sunt tot mai puțini. Sunt convinsă de faptul că promovarea valorilor va face nonvaloarea să se autoexcludă.
Un eveniment precum BATRA este o sărbătoare a arhitecturii pe care breasla o celebrează împreună cu întreaga societate. Sau cel puțin așa ar trebui. De multe ori însă astfel de manifestări rămân închise în interiorul profesiei și nu reușesc să atragă atenția publicului. S-ar spune că pe oameni nu-i interesează arhitectura, deși o mare parte din insatisfacția ce mocnește în noi față de propria țară se referă de fapt la spațiul construit. Ce face BATRA pentru a avea un dialog real cu societatea, cu publicul, cu utilizatorii arhitecturii pe care o promovează? Și, continuând această idee și dincolo de BATRA, ce face Filiala Transilvania a Ordinului Arhitecților, al cărui președinte sunteți, pentru a crește gradul de conștientizare al publicului local cu privire la impactul arhitecturii, pentru a educa oamenii și a stimula implicarea acestora în problematicile ce țin de spațiul construit?
BATRA este, dincolo de expoziția concurs, o platformă de dialog cu arhitecți și urbaniști și despre arhitectură și mediul construit. Evenimentele pe care le organizăm la fiecare ediție tratează subiecte de interes în profesie, dar și la nivelul comunității. Cred că pe oameni îi interesează arhitectura dar, expuși la un torent de informații de cele mai multe ori formale, își pierd interesul pentru dialog. Este un preț mare pe care îl plătim la nivelul societății și în toate domeniile pentru superficialitate. Nu cred că vom putea face pași rapizi înainte fără un efort susținut și promovat, dar chiar și așa, la 10 ani de BATRA, pot spune cu certitudine că avem un public din ce în ce mai mare și mai variat.
Implicarea arhitecților în toate dezbaterile și comisiile organizate la nivelul administrațiilor locale sau regionale este modalitatea prin care, prin argumente obiective susținute, am reușit să atragem atenția publicului și implicarea lor în problematicile spațiului construit. Valorile spațiilor sunt evidențiate prin evenimente culturale ce își propun să conecteze comunitățile prin artă. Evenimente de tipul celor pe care le-am organizat pe Scena Urbană au reușit să atragă oameni în spații ce își pierduseră în timp atractivitatea. Arta utilizată ca strategie de intervenție ne-a ajutat să evidențiem valorile unor spații ce au devenit apoi subiecte de discuție pentru proiecte de reabilitare sau concursuri de arhitectură.
Promovarea publică a exemplelor de bune practici în arhitectură este un exercițiu foarte util, cu un evident rol formator, atât pentru societate, cât și pentru membrii profesiei. Uitându-vă înapoi la cei 10 ani de când se organizează BATRA, spuneți-ne: cum a evoluat producția de arhitectură locală în acest timp? Dar exigențele beneficiarilor față de arhitect și de produsul de arhitectură? Puteți face o comparație cu ce se întâmplă la București sau în celelalte regiuni istorice ale României?
Prezența noastră constantă în relația cu administrațiile locale a dezvoltat colaborări ce promovează calitatea, inovația, constanța în implementarea strategiilor și proiectelor valoroase. Există mult mai multe proiecte bune în toate cele trei județe ale filialei, iar deschiderea administrațiilor locale spre concursul de arhitectură pentru achiziția proiectelor cu impact major în comunitate este un demers care a susținut calitatea pe care o promovăm ca și organizație. Concursul este important nu neapărat prin rezultat (multe din proiectele participante sunt elaborate de echipe ce oferă proiecte de calitate), ci mai ales prin standardele pe care le impun și prin temele complexe elaborate. Și, în ceea ce privește beneficiarii privați, este evidentă creșterea expectanțelor legate de calitățile funcționale și estetice ale proiectelor.
Relația dintre arhitect, comunitate și administrație, precum și rolul arhitectului în societate, sunt teme de care breasla este intens preocupată și pe bună dreptate. Totuși, într-o țară în care cadrul legislativ și de reglementare nu este întotdeauna cel optim, iar societatea pare să nu aibă instrumentele necesare pentru ponderarea unor interese sau cupidități, apar inevitabil derapaje care, în domeniul arhitecturii, iau forme binecunoscute: proiecte neadecvate la interesul superior al comunității, se construiește fără PUZ, PUD sau cu nerespectarea acestora, clasări sau declasări inoportune, schimbarea destinației unor obiective sau zone fără justificare în interesul societății și exemplele pot continua. Într-un astfel de peisaj, patronat de o administrație pentru care compromisul este o adevărată artă, bunele practici în arhitectură par exemple personale sporadice și nu tendință. Care este de fapt realitatea din punctul dumneavoastră de vedere? Și ce face Ordinul Arhitecților Filiala Transilvania pentru a-i aduce pe toți actorii implicați, arhitecți, dezvoltatori, administrație și beneficiari, la înțelegerea faptului că orice compromis este de fapt un cui pe care ni-l batem singuri în talpă, nu numai nouă, dar și generațiilor viitoare, care vor trebui să trăiască în mediul construit și social creat de noi?
Cunoaștem toți, este evidentă, realitatea pe care ați descris-o și cred că fiecare dintre noi avem mai multe roluri în acest joc. Suntem, în egală măsură, specialiști sau parte din administrație, formatori sau activiști, dezvoltatori sau beneficiari, dar, în primul rând, oameni, parte din comunitate. Nu cred că este doar problema lipsei de unelte, ci și a lipsei de interes, de cultură, de valori. Toate acestea se formează prin educație. Atâta timp cât vor exista solicitări pentru derogări abuzive se vor găsi și cei dispuși la compromis. Nu cred că este corect să “pasăm” vina. Un prim pas spre mai bine ar fi să ne-o asumăm și să ne facem fiecare treaba cât mai bine și mai corect, iar apoi să susținem acei oameni în administrație care înțeleg asta.
În acest context, Ordinul Arhitecților din România filiala Transilvania se implică și generează platforme de dialog, este activ și prezent de fiecare data când prezența arhitecților este solicitată la mesele de discuție sau dezbatere. Este important să subliniez faptul că toți cei ce sunt activi în acest sens își dedică, în majoritatea cazurilor, pro bono, timpul și experiența pentru acest scop comun și le sunt recunoscătoare pentru entuziasmul și energia cu care reușim să dezvoltăm împreună proiecte, subiecte, strategii și parteneriate cu oameni, firme sau instituții cu aceleași priorități și valori legate de rolul nostru în dezvoltarea societății și a mediului construit.
Anul acesta BATRA împlinește un deceniu. Profitând de această ocazie pentru a-i ura multe alte decenii de activitate rodnică întru promovarea arhitecturii de calitate, am dori să vă întrebăm, în final, următorul lucru: știți cumva cât se construiește fără arhitect în regiunea dumneavoastră, procentual vorbind? Aveți o astfel de evaluare, de orice fel ar fi ea, sau puteți face una, chiar și subiectivă? Și cum ați dori să arate acest procent peste alți 10 ani?
Se construiește încă fără arhitect și asta este o realitate destul de tristă. Lipsa de educație și în egală măsură o birocrație excesivă lipsită deseori de coerență sau logică transformă de multe ori arhitectul într-o obligație formală, o ștampilă pe un proiect realizat de oameni ce nu au formarea necesară. Arhitectura este o necesitate și sunt în toate colțurile țării arhitecți ce pot demonstra prin lucrările lor diferența între un proiect realizat de un arhitect și un proiect copiat sau asumat prin semnătură de complezență.
În 10 ani, mi-aș dori ca tinerii studenți de acum alături de toți colegii să fie căutați pentru soluțiile și proiectele pe care pot să le ofere, să aibă curajul de a se implica în administrație cu adevărat pentru a putea susține arhitectura de calitate și arhitecții care, împreună cu echipe de specialiști în toate domeniile necesare, elaborează proiecte corecte și complexe.
M-aș bucura ca peste 10 ani să pot spune că toate proiectele au un arhitect în echipa de elaborare și ar fi extraordinar ca, plimbându-ne prin localitățile noastre, acest lucru să fie vizibil.
Vă mulțumim!
