Arh. int. Natalia Berezovskaia: ca să indentifici un designer bun trebuie să identifici mai întâi nevoile tale | Oameni în spațiu | VIDEO INTERVIU

Iată, în cele ce urmează, transcrierea integrală a discuției:

Radu Negoiță: Salut! Bine ați venit la un nou episod al podcastului Oameni în spațiu. Este podcastul despre arhitectură, oraș și societate. Invitata noastră de astăzi este Natalia Berezovskaia, arhitect de interior. Este motorul, împreună cu Octav, din spatele creativ-interior.ro și la un moment dat aveați, și încă aveți, ceea ce se numește The Famous Design. Înțeleg că-l rebrănduiți acum?

Natalia Berezovskaia: Da. Bine, este un blog personal, eu așa l-am numit, un blog de educație în domeniu, mai ales că el a fost pornit acum câțiva ani, când nu prea existau bloguri în domeniu și acum îi schimb puțin direcția.

RN: Ce ai vrea să schimbi la el?

NB: În primul rând, când am pornit blogul, nu m-am gândit la un branding personal, iar pe mine toată lumea mă confundă. Și am zis OK, până și în tot social media încep deja să schimb brandingul personal, iar blogul să văd dacă o să-l fac cumva canal tot cu portofoliu, mai mult pe direcția rezidențial, pe ce lucrez eu, și creativul să rămână cumva pe portofoliul cu toate proiectele pe care le avem.

RN: Bun. Voiam să te întreb, Natalia, care este diferența dintre un arhitect de interior și un designer de interior? Tu care dintre ei ești?

NB: Eu sunt arhitect de interior, pentru că eu am (absolvit Facultatea Arhitectură de Interior din cadrul Universităţii Ion Mincu Bucureşti – n.red.) și toți care (absolvă) ei au diplomă pe care scrie arhitect de interior.

RN: Cei care sunt designeri de interior sunt cei care fac la Arte, dacă nu mă înșel.

NB: Asta voiam să zic, la Arte ei primesc diplomă de designer de interior. Presupun că noi, făcând parte din arhitectura generală și fiind o secție mai nou creată, mai recentă decât arhitectura generală, s-au gândit să ne facă arhitecți de interior, pentru că noi am făcut foarte multe cursuri și pe partea de arhitectură.

RN: Este o bucată comună de curriculă și pentru voi și pentru facultatea de arhitectură.

NB: Exact. Vorbim aceeași limbă.

RN: Limba planurilor.

NB: Da.

RN: Are lumea nevoie de designeri și arhitecți de interior în 2023? Există cerere pentru serviciile lor?

NB: În primul rând de arhitectură clar au nevoie, pentru că arhitectul e ca un medic. Când vrei să construiești casa trebuie să te duci la un specialist care să-ți aprobe, să-ți semneze. Cu arhitectura e clar. Ce te faci cu interiorul? Aici e o dezbatere foarte lungă și am observat că e o dezbatere la nivel național, posibil și internațional. Atribuțiile nu sunt bine împărțite, aș spune eu.

RN: De acord. Există niste suprapuneri în zona gri, oarecum.

NB: Exact. Și atunci, când un client vrea să își facă o casă de cele mai multe ori se duce la arhitectul care îi face și amenajarea. Ei, când un client, un potențial client, caută o amenajare având deja spațiul sau este pe punctul să-l cumpere, dar el deja este construit, el nu știe ce să caute. Caută un arhitect, un designer, un decorator? Ce exact? Și aici intervine discuția (despre) care e diferența.

RN: Da, de exemplu, e o chestie interesantă, să zicem că un client are un spațiu. Și în spațiul ăsta are un perete de gips carton care nu stă unde trebuie. Și omul ar avea nevoie ca în proiectul pe care îl va primi pentru remodelarea funcțională și estetică a spațiului lui, va avea nevoie, să zicem, să demoleze peretele ăla. Dacă un arhitect de interior ca tine depune o documentație pentru a face lucrul ăsta, documentația aia poată să treacă în virtutea faptului că ești arhitect de interior? Sau are ne nevoie să obțină o semnătură, pe lângă cea de la expert, de arhitect plin, cum ar veni? 

NB: Din câte știu, încă nu avem drept de semnătură. Este în discuție. Era discuția asta cu Asociația de arhitecți de interior încă din facultate.

RN: Și cum s-a tranșat?

NB: Eu n-aș vrea să intru mai mult în detalii pentru că aici s-a întâmplat... o dilemă la ordinul arhitecților... Teoretic, profesorii ne-au explicat că noi o să avem dreptul, OK, să amenajăm, care nu intervine pe partea de arhitectură, dacă nu demolezi nimic. Dar putem să demolăm, să semnăm pe chestia asta, bine, în discuție cu un structurist, să vedem că nu dărâmăm ceva din structură. Plus, avem voie să construim pe plus 1 sau, dacă nu mă înșel, până în 200 de metri pătrați. Dar nici până în ziua de azi, din câte știu și ce-am mai urmărit, nu s-a aprobat. Dar nu s-a aprobat din cauza ordinului arhitectilor, ei nu ne-au lăsat.

RN: E vorba, probabil, de o felie, și încearcă să se asigure că membrii ordinului nu pierd lucrări.

NB: Uite! Foarte bine punctat!

RN: Pentru că dacă nu pierd lucrări membrii ordinului, membrii ordinului vor vota aceeași conducere, probabil.

NB: Foarte bine ai spus! Eu, de principiu, încerc să nu zic chestia asta.

RN: E modul în care încerc să-mi dau seama de sursa situației. Bun. Deci până la urmă există nevoie de arhitecți de interior în 2023?

NB: Deci cu arhitectura ne-am lămurit. Avem nevoie de arhitect când ne construim ceva, ne demolăm ceva, modificăm ceva. Pe partea de arhitectură de interior / design interior cumva am observat că valul de pandemie ne-a făcut să ne dăm seama că vrem să avem o locuință...

RN: Să fie bine și în spațiul interior.

NB: Exact. Pe spațiile comerciale, horeca, birouri, se știa că avem nevoie de un specialist care să încorporeze vizualul cu brandingul și așa. Acolo era foarte clar. Pe rezidențial este cea mai mare neînțelegere. Adică, cine poată să facă? Bine, poate să facă toată lumea o amenajare. Dar cum o face? Care e diferența (între a apela) la un arhitect de interior sau un designer de interior care are studii față de unul care poate este pasionat. Și atunci eu povestec foarte mult chestia asta pe blog, pe Instagram. Cumva, eu încerc să le explic care este diferența între un arhitect de interior și un designer de interior. Sau decorator. Noi avem viziune tehnică. Noi așa am fost învățați în timpul facultății. Noi trebuie să le gândim tehnic.

RN: Vă raportați la plan și la ergonomie.

NB: Exact. Ergonomia, funcționalitatea pe primul plan și apoi estetica. Pe când partea asta de decorare merge mai mult pe estetică și apoi dacă funcțiunea este luată în calcul. E cel mai bine ca clientul să înțeleagă ce vrea. De exemplu, noi avem cazuri în care un client ne vine nemulțumit că a avut o experiență neplăcută cu designeri sau așa-numiți ”designeri” de pe piață care nu l-au ajutat să-și optimizeze spațiul.

RN: Da, probabil pentru că nu au avut intrumentele necesare...

NB: Exact. Aici e nevoie nu doar de experiență. Pe lângă niște reguli pe care să le înveți. Din facultate cam le înveți. Măcar din teorie.

RN: Da, paradigma. Să-nțelegi situația.

RB: Dar ulterior el trebuie să fie un bun psiholog, pentru că trebuie să înțelegi nevoia clientului, să o transpui.

RN: Să știi să-l citești.

NB: Exact. Să identifici nevoile.

RN: Adică și ce spune și ce nu spune…

NB: Asta voiam să zic.

RN: Să faci din treaba asta o temă pentru tine.

NB: Exact.

RN: Apropo de asta. Unii dintre oamenii ăștia care reușesc să se impună fără a stăpâni metodele proprii meseriei, ale profesiei sunt oameni care reușesc să se impună folosindu-se de... aș vrea să-i zic truc. De pretextul ăsta al trendurilor. Adică, zice, eu sunt cel care poate face ceva care este în trend. Vrei să faci ceva care e in trend vii la mine. Nu contează ce studii am eu, la ce mă pricep eu. Eu știu să-ți fac ție trendul. Tu mi-ai spus că te enervează trendurile. De ce? Mie mi-ai povestit puțin, dar vreau să le spunem și celor care ne urmăresc.

NB: Trendul este ca și la haine, ca și la fashion. Adică, OK; ne-am îmbrăcat, ne-am îmbrăcat, dar ne schimbăm hainele în funcție de care sunt direcțiile, inclusiv a gama cromatică, culorile. Pantone în fiecare an lansează o culoare a anului. E vorba cumva de consumism, cunsumerism, da? De ce? Pentru ca omul să schimbe, să investească, să investească, să investească.

RN: Deci tu zici că sunt un magnet care umblă undeva în interiorul omului, îl răscolește să se simtă că nu mai e la modă și el zice, bag mâna în buzunar și îmi refac tot apartamentul și cumpăr și mobilă nouă, nu?

NB: Poate nu toată mobila, dar măcar își redecorează, accesorizează, în funcție de tendințe.

RN: Păi, și asta nu ar trebui să fie, să zicem, un avantaj pentru tine? Adică ai putea să zici, eu fac trendul cel nou acuma, veniți!

NB: Dintr-un punct de vedere, da. Dar pe de altă parte, trendurile, experiența mea la (Salonul de mobilă de la Milano), ce-ți povesteam, de anul acesta este că aproape 90% din brandurile mari, inclusiv cele clasice, s-au mutat pe direcția asta minimalistă modernă care folosește același material. Parcă nu mai aveai o diferență, să te duci să vezi ceva diferit. Toți erau pe aceeași chestie. De-asta e bine să fie...

RN: Tu zici că e mai bine să fie diversitate.

NB: Diversitate. OK, e bine să ai tendințe, exact, pentru că avem de muncă mai mult. Pe de altă parte, e bine să ai diversitate, cumva. Totuși, cei care prețuiesc stilul clasic... știu că nici tu nu rezonezi cu stilul clasic, dar stilul clasic e ăla nemuritor. Adică, e un stil de viață total diferit de minimalism.

RN: Da. Putea să fie ceva între, pentru că bănuiesc că e greu de șters praful de pe ornamentele clasice...

NB: Da, dar este un altfel de stil de viață. Și altfel întreții o casă de genul ăla.

RN: Ce aduce în plus stilul clasic, că, uite, mi-ai lansat subiectul.

NB: Nu mă refer acum la stilul clasic original. Vorbim de neoclasic sau influența asta neoclasică. Pentru că într-adevăr un stil clasic nu se pretează oricărui spațiu. Aici chiar trebuie să ai niște palate și niște interioare mari. Până și în casele interbelice sunt tot multe înghesuite, nu prea poți să-i pui clasic.

RN: Plus că ele erau foarte multe în linie modernistă…

NB: Deci, cumva, hai să zicem așa, un neoclasic. Clasicul spre neoclasic, trecerea asta.

RN: Pseudo neo.

NB: Da, un eclectic. Dar hai să zicem un clasic în varianta mai modernă.

RB: Hibrid.

NB: Hibrid, exact. Ei, inclusiv neoclasicul se pretează tot într-un anumit spațiu, un interior foarte modern. Deși am avut cazuri, un apartament foarte vitrat și așa, este destul de greu să-l aplici. Deși am făcut chestia asta.

RN: Mai e o chestie și, uite, ai pus punctul pe i foarte bine, Natalia. Într-un spațiu cu ferestre mari, un spațiu modern, nu merge pe peretele opus unei ferestre de sus până jos nu merge să ai coronițe. Pentru că e din altă poveste.

NB: Exact.

RN: Una e din povestea cu Europa secolului XIX, alta este povestea cu vitrajul de sus până jos.

NB: Deși, vezi că am facut proiecte și așa. Le-am adaptat.

RN: Am avut privilegiul odată să merg în vizită la o cunoștință a mamei mele care avea în București un apartament extraordinar. Construit undeva în anii 40, apartamentul, cu toate că nu avea, să zicem, trecerile între spații centrate pe mijlocul peretelui, ca să-ți dea senzația de simetrie când intri, și avea o ușă acolo, o ușă în partea cealaltă, avea deasupra nivelului ușilor un fel de scafă de-asta foarte proeminentă care avea, nu știu, 15-20 de centimetri, și între scafa aia și tavan mai aveai vreo 60, 90 de centimetri, plin de tablouri. Tatăl tipei fusese mare colecționar de artă, împătimit al artei, și când omul avea timp, punea bani deoparte și cumpăra câte-un tablou. Ei, e foarte interesant o dată un lucru. Camerele astea aveau curățenia, simplitatea și verticalitatea neoclasicului de care spui tu, dar fără ornamente. Deci găseai liniile verticale. Regăseai cornișa orizontală din clasic, regăseai folosința zonei dintre cornișă și tavan pentru tablouri și obiectele de artă care le plăceau lor, pe care am văzut-o la vilele din secolul XIX. Deci, îți transmitea că e clasic, dar îi lipsea simetria și cu toate astea avea un farmec aparte. Atmosfera era deosebită. Și până la urmă, cu asta vă ocupați voi. Voi creați o atmosferă pe viață.

NB: Uite, știi care e chestia, apropo? Mie îmi place discuția asta cu tine pentru că oamenii nu înțeleg. Uneori, când am discuția, tu ce-ai alege, un apartament într-o vilă veche sau o casă nouă. Marea majoritatea aleg casa nouă și din punct de vedere, nu vreau să iau energia celor care au locuit acolo. Pe de altă parte, există atât de multe povești în casele alea că te ia, așa, cu tremurici. Mamă, ce frumos! Că acolo a locuit cineva, dar ce poveste de viață a avut.

RN: Pe lângă povești, calitatea blocurilor vechi este extraordinară comparativ cu cea a blocurilor din comunism și alea de după. Era ceva deosebit arhitectura românească a anilor 30 și 40. Bun, am stabilit de ce te enervează trendurile, nu?

NB: Concluzia este că eu, OK, mă adaptez trendurilor, dar nu sunt adepta lor. Prefer să fiu mult mai clasică din punctul ăsta de vedere. Adică să mergi pe chestii de calitate bună, să fie ușor adaptabile, indiferent de trend, în spațiu și să reziste mult.

RN: Cum ar veni, tu spui că modei tu preferi stilul.

NB: Exact.

RN: Am vrut să duc discuția aici pentru următoarea întrebare. Există o vorba care este și un titlu de carte, care se numește de ce îmbracă arhitecții în negru. O cărticică de-asta așa, am văzut-o în librăriile din străinătate, era în engleză și erau răspunsurile arhitecților care erau intervievați să spună de ce se îmbracă în negru. Că toată lumea știe că Zaha Hadid se îmbrăca în negru, cutărescu în negru. La designerii de interior cum e?

NB: Sincer, designerii nu prea ne îmbrăcăm în negru. Doar când vrei să, nu știu, să scoți în evidență poate o locație și tu să nu ieși prea mult în evidență. Designerii, dacă stăm și analizăm, nu prea, au fost întotdeauna mai excentrici. Și asta și în modă...

RN: Mai spre Karim Rashid așa...

NB: Exact. Acum, ți-am zis, dacă vrei să prezinți ceva și să nu ieși prea mult în evidență, te îmbraci și tu în negru.

NB: Tu ai vorbit de clasic mult și îmi tot spui de neoclasic, nu știu ce, dar te-am prins cu un apartament modernist minimalist, așa. E vorba de Penthouse Viitorului 134, e pe site-ul tău creativ-interior.ro, și e un design de interior cu care pe mine m-ai prins, v-a ieșit foarte bine, vă felicit. Și voiam să te întreb, dat fiind faptul că tu preferi mai mult clasicul, de ce ai mers aici către un minimalism din ăsta elegant? N-aveai simetrie? De ce n-ai putut să faci...

NB: În primul rând, uite, hai să zic și sincer, ne adaptăm cumva și tendintețelor. N-ai cum, pentru că... n-ai cum. Noi avem și clienți care deja ne cunosc, revin, sau cer anumite chestii prin cineva, prin recomandări. Și uneori din acest minimalism – nu e chiar atât de minimal acest spațiu, dar este mult mai modern față de ce ne place nouă să facem, cumva am mixat. Dacă l-am făcut destul de neutru, mai băgăm și noi câte un accent de culoare. La noi nu se poate să nu punem ceva.

RN: Uite, e genul de neutru care, mie personal – pentru mine e foarte importanta partea care ține de ce îți transmite un spațiu – mie personal îmi pare că neutrul ăsta este foarte liniștitor, în același timp este luminos, iar contrastele sunt din categoria aia de contraste elegante. Îmi place foarte mult la proiectul ăsta al vostru din Viitorului textura care este în spatele patului din dormitor. Din ce e textura asta? Este ceva riflat.

NB: Da, este riflaj, exact. Dar, vezi, este completat și cu bandă led

RN: Dar din ce este? Ca material.

NB: Astea sunt profile decorative și sunt vopsite la culoarea peretelui.

RN: Sunt ceva din polipropilenă

NB: Poliuretan 

RN: Am înțeles. Și ele au peste ele un tratament de zugrăveală, nu?

NB: Da, lavabilă aceeași culoare ca restul.

RN: Riflajul în schimb este puțin mai luminos deoarece, o dată, cade pe lumina care vine de la fereastră, și mai are și partea de led. Iar partea asta de lumină

ascunsă mă ajută să îmi separ planurile. Adică, în loc să pară că sunt în același plan tăblia din spatele patului și partea de riflaj din spate pare că există ceva între ele, că mai există o zonă de lumină. Și în felul ăsta, spațiul e viu, are profunzime.

NB: Nici eu nu aș putea să descriu acest proiect cum l-ai descris tu.

RN: Apropo de asta. Cum creezi tu, Natalia, că taman ne-am uitat pe unul dintre proiectele tale, o atmosferă de locuire din nuanțe? Cum identifici tu atmosfera care i-ar prii clientului tău și, apoi, ce metode în materie de asortare a nuanțelor aplici, să zicem, pentru camera de zi? Sau pentru bucătărie? Și cum te asiguri că ele sunt din același film? Adică, te asiguri că ele sunt din același film sau ai și exemple în care te-ai străduit să nu aibă nicio legătura una cu cealaltă? Sau să aibă o legătură? Cum procedezi?

NB: În principiu, încerc să descopăr clientul...

RN: Spuneai ceva de psihologia lui.

NB: Exact. Cum ziceam, proiectele comerciale sunt diferite, pentru că tu acolo te gândești că beneficiarul vrea să vândă și care este clientul lui, care sunt mulți. Ei, rezidențialul este foarte mult bazat pe psihologie. Adică, tu trebuie să identifici omul sau familia care va locui, poate sunt mai multe persoane, și trebuie să transpui chestia asta în proiect. Problema de cele mai multe ori se întâmplă când cuplul, dacă este un cuplu, nu sunt de acord.

RN: Tu cum citești, cum faci legătura între ceea ce percepi tu că sunt valorile lor – să zicem că detectezi că o familie sunt doi oameni serioși care înțeleg importanța respectului de sine, sunt un pic introvertiți, sunt comunicativi după ce ajung să te cunoască. Tu ce înțelegi din felul ăsta de a fi și ce extragi din lucrul ăsta pentru a te asigura că culorile, nuanțele de interior se potrivesc cu firile lor?

NB: (...) Ca să-nțelegi, clienții de principiu mie-mi vin din portofoliu. Ei deja văd că eu lucrez foarte colorat. Deci, de principiu, clientul când ajunge la mine, dacă, de exemplu, ajunge din altă sursă și nu știe ce facem, eu de regulă îl direcționez să vadă ce facem. Că poate nu rezonează cu stilul meu.

RN: Există o varietate în materie de ce lucrați, adică există o flexibilitate a voastră în funcție de cum să tratați spațiile. Înseamnă că tu îl plimbi pe client între genul ăsta de proiecte și vezi ce rezonează cu el.

NB: Exact. Eu am cazuri în care vine și-mi zice, eu vreau minimalist, neutru și nu știu ce. Noi nu facem asta. Sunt foarte mulți designeri pe piață care fac industrial, scandinav, japandi. Sunt atât de mulți încât eu cred că ar avea clientul de unde să-și aleagă. La noi cam vin – sau eu deja triez clientul în așa fel încât să rezonăm. Acum, să răspund la întrebarea ta. El, OK, ajunge la mine. Vede că sunt multe culori, sunt încărcate, clar la mine nu sunt interioarele simple, minimaliste. Nici pe horeca dacă te uiți, noi n-avem minimaliste. Și el când ajunge la mine și în cazul în care zice eu nu știu ce vreau, eu nu știu ce culoare, eu încep să identific care este stilul lui de viață, ce-i place. Îi place natura, îi place așa (...) Cum se îmbracă, deci e foarte important să vezi cum se îmbracă acea persoană.

RN: Am înțeles. Deci, el practic îți dă niște indicii prin cum se prezintă el.

NB: Exact! Dacă-o place să călătorească, unde-i place să călătorească, ce adună, dacă adună. Astea sunt deja niște întrebări-trucuri, să zicem. Din discuție îți dai seama omul ce-și dorește. Apoi, dacă este divergență între soț și soție și nu-și dau seama, facem o documentare și – dar de cele mai multe ori știi ce mi s-a întâmplat? Soția trimitea niște poze, soțul altele și ele erau total diferite. Și eu le puneam condiția, vă rog într-o seară, când stați frumos la, stați împreună cu ele și hai. Și atunci îmi trimiteți ultimele zece poze, o selecție de zece poze. Și acum am observat că am mai pățit din astea, îmi trimteau poze și ele tot așa nu aveau nicio treabă una cu cealaltă (...) Și acum îi pun să mai și comenteze: ce exact ți-a atras atenția. Și acum ei într-adevăr îmi zic, sau culoare sau așa. Dacă le este frică de culori eu totuși încerc să identific măcar un accent. Și acest accent cât de cât să se regăsească prin toată casa. Dacă nu e hotărât pe acel accent, pe acea culoare, încerc să îi dau niște teste cât lucrăm la proiect și-i arăt, uite, datorită luminii, e prea mult soare, hai să mergem să răcim spațiul. Eu dau niște soluții și în funcție de spațiu dacă nu este vreo pasiune pentru o culoare. Chestiile astea se dau deja din psihologie.

RN: Ce te faci dacă după podcastul ăsta, dat fiind faptul că noi am discutat despre apartamentul pe care voi l-ați realizat și care e oarecum ultramodern minimalist, ce te faci dacă îți vin clienți doar pentru doar pentru ăla?

NB: Anumite proiecte eu le-am combinat. Ultimele proiecte sunt pe stilul clasic contemporan. Clasic contemporan este stilul creat de ruși.

RN: Pe mine mă ierți, eu nu stăpânesc ideea de stil la amenajări de interior. Ce-mi spui eu încerc să înregistrez.

NB: E foarte bine, ne completăm, d-aia eu sunt aici, ca să explic. Stilul clasic contemporan pe care am observat că au început să-l preia mai mulți designeri din România este stilul în care mobilierul, de principiu, este foarte modern, dar pereții au profile. Pot să fie materiale ultramoderne, dar pot să fie și un clasic combinat. Adică poate să fie o marmură – ceramică combinat cu alamă, dar pe de altă parte să fie și niște profile din poliuretan sau din ce or fi ele, dar cu mobilier cu fronturi drepte chiar dacă ai multe profile pe pereți. Deci este o combinație de aceste două stiluri.

RN: Dar eu am văzut lucrul ăsta, Natalia, adică l-am observat și la Salone. Am senzația că am văzut și în reviste de arhitectură din Occident destul de vechi, deci de câteva zeci de ani, pentru că, îți dai seama, mobila nouă și calitativă nu e mobila aia care seamănă cu Ludovic al XV-lea (...) este o mobilă simplă. Dar dacă omul îți dorește la interior să se gândească el că e din filmul cu Napoleon Bonaparte, îi faci niste casetoane pe perete și pui mobila aia acolo. Era o chestie care se făcea. Tu spui că este mai nouă?

NB: Da, dar eu vorbesc de mobilierul modern într-un interior mai clasic.

RN: Aia spuneam și eu.

NB: Nu se făcea așa. Bine, eu la workshopurile pe care le țin, încerc să le explic, eu le povestesc cam despre stilurile care se practică cel mai des pe piața națională, dar și cam care sunt trendurile în țările de pe lângă noi. Pentru că nu pot să pun America ca exemplu, pentru că acolo în continuare a rămas...

RN: De obicei e bine să nu dai America ca exemplu în materie de arhitectură și amenajări de interior.

NB: Ei sunt în altă direcție (...) Deși, uite, dacă iei țările arabe, ei înainte erau foarte pe opulență clasică. Acum, nu, sunt foarte contemporani, cu influențe Art Deco. Acum am observat că și mobilierul, și la târg am văzut, că unele branduri cumva reinterpretează stilul Art Deco, care este un stil clasic, dar pe linii mai drepte (...) inclusiv pe profilaturi, nu pui din alea foarte înflorate, dar cu linii drepte (...) Riflajele sunt cumva inspirate din stilul Art Deco.

RN: Modernismul românesc a evoluat dintr-un fel de Art Deco bine temperat. A preluat din liniile Art Deco-ului și la fațade, și la amenajările de interior.

NB: Exact. Deci clientul când ajunge la noi – eu ți-am zis, el de principiu ajunge deja că ne urmărește, analizează, se uită (...) e printr-o recomandare, cam așa ajung – și atunci el identifică. Că deja, oamenii când îmi vin pe minimalism, modern și așa, nu prea. Adică, fac doar excepții dacă sunt clienție pe care îi știu. Am acum un proiect, recunosc, de industrial, dar nu lucrez eu, lucrează colegii. Nu pot. Mi-am ieșit atât de mult din mână, nici nu pot să dau directive. Le-am zis vă las și faceți. Dar clientul a vrut neapărat să lucreze cu noi pentru că ne știe. Știa de la început că mie nu-mi place acest stil, dar el avea încredere în studioul nostru.  

RN: Ce se înțelege prin industrial? Ce e industrialul?

NB: Industrial însemnând elemente din astea multe metalice, cu ușile alea care sunt peste tot în trend cu gemulețe mici, cu mobilier mult negru, cu picioare negre, cu lemn brut. Eu nu prea folosesc lemn brut. Au parchet cu noduri. Eu nu prea folosesc așa ceva.

RN: Am înțeles, practic un pic mai puțin edulcorat (...)

NB: Mai brut, aș zice eu

RN: Mai puțin îmblânzit, da, mai brut

NB: Mai brut. Uite, cu pereți cu tencuială din aia mai..., beton aparent. Eu nu pun beton aparent niciodată. Știi ce aș face eu? Aș mai experimente. Concluzia mea de la târg a fost: aș combina niște chestii în amenajările noastre. Chiar dacă eu sunt mai neoclasică și cu totul mai... perfect așa, cu suprafețe super plane. Aș experimenta, adică o decorativă din aia brută cu niște profile perfecte. Dar dacă m-ar lăsa un client să experimentez. Adică, fac reclamă: eu sunt deschisă să experimentez între stilurile astea brute și astea clasice. Cred că ar ieși interesant.

RN: Apropo de experimente, Natalia. Ai adus vorba despre faptul că ții niște workshopuri. Despre ce e vorba la workshopurile tale? Ce le predai oamenilor?

NB: Mai mult despre partea de business, cum să devii designer de interior, cu ce te confrunți. Uite, sunt detalii care... cine vorbește despre psihologia clientului? Păi, nu prea povestește nimeni despre chestia asta. Dar aia este baza, ca să înțelegi. Plus, chestii administrative. Adică, când te apuci pe cont propriu, trebuie să ai niște...

RN: Un fel de ordine

NB: Exact, pe care din păcate nici în facultate și prespun că nici la cursuri nu se predă. E o chestie pe care o înveți din mers, dacă o înveți. Ultima ediție a fost foarte productivă. Mi-au venit atâtea idei ce putem să facem. Pentru că majoritatea sunt sau designeri începători, sau sunt deja designeri chiar cu experiență (...)

RN: Care vin să afle puncte de vedere (...)

NB: Exact. Și este un brainstorming. Fiecare își povestește și viziunea lui, mai ales că, eu făcând în weekend, îmi vin foarte mulți din țară. Și atunci vin: zona Sibiului, îmi povestește cum e acolo, zona Baia Mare, îmi povestesc de probleme lor. Și atunci îți dai seama care este piața.

RN: Da, le pui cap la cap și poți să-ți dai seama de problemele care permează toate zonele.

NB: Da.

RN: Bun. Ultima întrebare și mersi că ai venit la noi. Cum îți alegi un designer de interior bun? Unul cu care să nu ai probleme, care să își ducă treaba la bun sfârșit și cu care să te înțelegi, care să te înțeleagă și care să te citească, cum zici tu?

NB: În primul rând trebuie să înțelegi ce vrei. Pentru că, indiferent, prima întrebare este, a oricărui designer, ce-ți dorești. Tu nu poți să alegi un designer bun, rău până nu-ți dai seama ce-ți dorești. Ca la doctor. Tu te duci și te documentezi măcar ce ai nevoie. Pentru că nu de puține ori, mi se pare că este și o pierdere de timp, și a mea, și a oamenilor – bine, pentru ei nu, pentru că ei se documentează, numai că cineva îți dedică timp să explice. Uneori, eu am atât de multă răbdare și stau și le explic. Și le zic așa, trebuie să identificați ce vă doriți, ce vreți să faceți, pentru că poate să fie o renovare, poate să fie o decorare, poate să fie o reamenajare. Sunt foarte multe variabile. Trebuie să identific ce vrei. În funcție de ce vrei...

RN: Tu spui că trebuie să identifici ce vrei în materie de ce e de făcut?

NB: Da. Pentru că nu poți să alegi un designer bun până nu îți dai seama, ca client, ce îți trebuie!

RN: Cei ai vrea de la el.

NB: Sunt designeri care fac doar partea de proiectare, ei nu fac implementare. Și atunci tu cauți unul care este bun pe randări sau pe partea tehnică. De asta spun, sunt foarte multe variabile. Deci, pornești tu, ca client, cate te duci să cauți designer bun, identifici ce-ți trebuie. După asta începi să cauți. De exemplu, hai să zicem, un canal de căutare este Google. Dar pe Google, iarăși, sunt campanii plătite (...), dar, hai să zicem, începi să te documentezi ca să-ți dai seama cum se lucrează, cum arată un proiect și așa. Dar cea mai bună variantă de a găsi un designer bun este o recomandare. Asta e cea mai bună variantă, mai ales dacă n-ai lucrat niciodată cu un specialist din domeniu. Și astea de obicei le găsești pe grupuri, grupurile de Facebook, forumuri, chestii de genul ăsta.

RN: Oamenii discută (...)

NB: Ce înseamnă un designer bun? Un designer bun este ce îți livrează și la ce nivel îți livrează. Așa, după ce identifici tu ce ai nevoie, ca client, începi să cauți, cum ziceam. Sunt designeri specializați doar pe partea de randări. De la ei, asta aștepți, tu nu poți să aștepți să îți dea și altceva (...) Dacă tu ai nevoie și de partea tehnică, tu trebuie să cauți și un designer care face și partea tehnică.

RN: Adică un arhitect de interior.

NB: Da. Dacă tu vrei și partea de implementare, tu trebuie să cauți și pe ăla care face coordonarea de proiect sau are echipă de așa natură. Apoi, cum identifici că este bun sau nu? Iarăși, mi se pare important să identifici stilul pe care îl are. Pentru că degeaba tu vii la mine (...) și îmi ceri minimalim. Dar eu nu sunt specialist, dar poate mi-a ieșit, bine, mie o să-mi iasă poate și un minimalism, dar eu dacă nu rezonez, o să-l fac așa, știi. Prefer să nu-l fac și să-l dau celor care fac. Eu întodeauna încerc să-i explic omului: tu ca să identifici un designer bun în primul rând trebuie să identifici nevoile tale. Și apoi, important,  (...), hai să zicem, tu vrei să-ți faci o amenajare cu tot cu implementare. Cum cauți acel designer bun? Din proiectele pe care le are, recomandările (...) mi se pare cele mai bune recomandări Google-ul, dacă ai studioul cu adresă. Pe Google nu se șterg recenziile. Sunt cele mai reale. Pe Facebook poți să ți le ascunzi (...) Dacă vă uitați atenți sunt mulți care au recenzii super proaste. Apoi, te uiți ce proiecte are realizate. Tu, dacă îți dorești partea realizată, uită-te nu doar la randări pe site. Acum, altă chestie, unii clienți nu identifică care sunt randări și care sunt poze reale.

RN: Unele sunt atât de bune încât ți-e greu să vezi diferența.

NB: Când nu ești sigur ce-ar însemna un proiect implementat, poate cere de la designer să te duci la un proiect de-al lui, Sau să iei legătura, de exemplu, să-ți facă legătura cu constructorul, pentru că designerul, de principiu, lucrează, are niște echipe. Și atunci să identifice de la el. Sau caută, cum ziceam, pe grupuri sau întreabă, uite, dacă cineva a lucrat cu acel designer, dați-mi și mie o recomandare. Uite, gândește-te, de la furnizor poți să afli multe lucruri. De la asta cumva pornești, ăștia sunt pasii.

RN: Și cred că nu în ultimul rând, un client care vrea să apeleze sau are nevoie să apeleze la un arhitect de interior trebuie să aprecieze franchețea cu care vine sau nu vine arhitectul de interior. Mie mi-a plăcut modul în care ai explicat lucrurile foarte cinstit, pentru că până la urmă, dacă lași loc de interpretări, lucruile sunt mai puțin transparente. Dar dacă spui fără echivoc, domne, eu sunt asta, mie îmi place cutare, eu le fac așa și prefer aia și nu prefer pe cealaltă, aia îi spune omului la ce să se aștepte de la tine.

NB: Eu sunt foarte transparentă în discuția cu clientul.

RN: Natalia, mersi mult că ai venit alături de noi!

NB: Mă bucur!

RN: Poate ne vedem și cu altă ocazie.

NB: Cu siguranță! Vorbim mai mult despre stil. Știu că se plictisește omul, dar el chiar trebuie să înțeleagă ce-și dorește.      

Pentru mai multe informații despre activitatea biroului de amenajări interioare fondat de către arh. int. Natalia Berezovskaia împreună cu arh. int. Octav Roman, vizitați www.creativ-interior.ro.