Cele 7 minuni ale lumii antice, readuse la viata. Cum aratau in vremurile de glorie

Singura dintre cele sapte minuni ale lumii antice care a ramas in picioare pana in zilele noastre, Piramida din Giza, Egipt, are 139 de metri inaltime si a fost construita in urma cu 4.500 de ani, din blocuri de piatra care cantareau intre 2,5 tone si 15 tone fiecare. Pe marginea urmelor descoperite in urma excavarilor, arheologii estimeaza ca pana la 100.000 de muncitori calificati, dar si bine hraniti, de prin toata tara s-au mutat intr-o asezare temporara pe timpul lucrarilor la constructia care a siderat generatii la rand. Artistii ne-o infatiseaza cum arata ea in vremurile antice, cand era acoperita cu placi albe de calcar.

Construita in jurul anul 280 i.Hr., statuia Colosul din Rhodos a tronat odinioara peste portul insulei grecesti Rhodos. Statuia inalta de peste 30 de metri, despre care textele antice spun ca ar fi fost inchinata zeului soare Helios, pe care l-ar fi si infatisat, a fost construita de mesterul local Chares din Lindos din bronz, fier si piatra - cantitatile estimate pentru fiecare situandu-se undeva la nivelul tonelor. Potrivit legendei, colosul statea cu cate un picior pe fiecare mal al portului Rhodos si asa l-au infatisat si artistii nostri contemporani, desi poate ceva mai colos decat a fost.

Se spune ca Gradinile suspendate ale Semiramidei, cunoscute si ca Gradinile suspendate din Babilon, au fost construite in anul 600 i.Hr. de regele Nabucodonosor al II-lea pentru sotia lui Amytis, dar nu este imposibila nici teoria conform careia ele nu au fost decat produsul imaginatiei unui scriitor-calator antic. Daca au existat intr-adevar, atunci au fost fara indoiala produsul unei tehnici ingineresti remarcabile.

Nu atat gradinile in sine, alcatuite din terase luxuriante suprapuse construite din, se crede, caramizi si asfalt, cat sistemul de irigatie folosit. Pe baza estimarilor privind marimea gradinilor, ar fi fost nevoie de mai bine de 30.000 de litri de apa pe zi pentru ca plantele sa supravietuiasca. Un sistem format din doua roti unite intre ele cu un lant pe care circulau de la raul Eufrat din apropiere pana la gradini galeti umplute cu apa ar fi scutit bratele umane de corvoada de a uda vastele gradini.

Farul din Alexandria, care avea sa stabileasca un standard pentru toate farurile lumii, a fost construit de arhitectul Sostrate in secolul al III-lea i.Hr. pe mica insula Pharos (de unde vine si cuvantul "far"), aflata la intrarea in orasului-port Alexandria fondat de macedoneanul Alexandru cel Mare in Egipt. Uriasul turn (la vremea cand a fost ridicat era intrecut in inaltime doar de Marea Piramida din Giza), a ghidat secole la rand marinarii cu lumina soarelui pe timp de zi si cu cea a focului pe timp de noapte. A ramas timp de mai multe secole una dintre cele mai inalte structuri construite de om.

Soarta i-a fost pecetluita de cutremure si cu precadere de cel din 1303 si cel din 1323. Din ramasitele sale sultanul Mamluk al-Ashraf Qaitbay al Egiptului si-a construit in secolul al XV-lea fortul care ii poarta numele si care a dainuit pana in zilele noastre.

Atat de remarcabil a fost mormantul construit in orasul turcesc Bodrum de astazi pentru regele Mausol al Cariei, care i-a imprumutat si numele, incat a dat nastere unui nou tip de constructie. Monumentul a fost finalizat in jurul anului 350 i.HR., fiind opera arhitectilor Pytheos si Satyros. Sculptori faimosi precum Bryaxis, Leochares, Scopas si Timotheos au fost invitati sa contribuie la desavarsirea monumentului din marmura alba, fiecaruia revenindu-i o parte din cladire pentru a-si exprima talentele artistice. In consecinta, arhitectura cladirii a reunit caracteristici grecesti, egiptene si liciane. Mausoleul din Halicarnas a fost distrus in urma numeroaselor cutremure din secolul al XIII-lea.

Inalta de 13 metri, statuia placata cu fildes si aur infatisandu-l pe Zeus pe tron a fost realizata de sculptorul Fidias intre 441 si 433 i.Hr intr-un templu din Olimpia. Cadrul statuii criselefantine si tronul din lemn nu au trecut testul focului, lucrarea fiind distrusa intr-un incendiu in anul 475, la Constantinopol (Istanbulul de astazi), unde fusese mutata dupa ce printr-un decret din anul 392 s-a decis inchiderea templelor pagane si interzicerea Jocurilor Olimpice.

Inchinat zeitei vanatorii, a animalelor salbatice, a padurilor, a virginitatii si a fertilitatii, templul a fost construit si distrus de trei ori. Ridicat initial in secolul al VI-lea i.Hr. in orasul antic Efes de pe coasta de vest a Asiei Mici, templul a fost distrus pe rand de piromanul Herostrat, care cauta prin aceasta sa-si asigure faima, de goti si in cele din urma si definitiv de o multime de crestini, in anul 401.

Magnificul templu realizat in stil ionic ar fi fost proiectat de arhitectul Chersiphron, ajutat de fiul sau Metagenes, si finalizat 120 de ani mai tarziu de Paeonius din Efes. Printre artistii care a creat cele 127 de coloane inalte (mentionate de invatatul roman Plinius cel Batran in lucrarea "Istorie naturala") de 18 metri se afla si Scopas, care si-a lasat amprenta si asupra Mausoleului din Halicarnas.