Clădirile nZEB. Consum de energie aproape zero. Un subiect prea puțin dezbătut
Dezbaterea a fost destul de timidă, deși știam din 2005 de aceasta (prin Legea 372/2005 privind performanța energetică a clădirlor, cu modificările ulterioare, ultima din 2020); în plus, clădirile noi aflate în proprietatea sau administrarea autorităților publice au fost obligate să respecte noile reglementări încă de la 31 decembrie 2018.
O clădire nZEB (nearly zero energy building – clădiri cu consum de energie aproape zero) trebuie să respecte, conform directivelor Uniunii Europene transpuse în legislația românească, o sumă de exigențe, al căror scop este de fapt reducerea consumului de energie din combustibili fosili începând cu proiectarea clădirilor și materialele de construcție utilizate, parcurgând ciclurile de exploatare, până la desființare și reciclarea materialelor respective. Sectorul construcțiilor consumă mai mult de o treime din totalul de energie obținută cu ajutorul combustibililor fosili, care emit gaze cu efect de seră și cresc amprenta de carbon a activităților umane. Saltul pe care îl facem este doar unul dintr-o serie care are ca orizont anul 2050, trecându-se de la conceptul de casă pasivă la cel de casă activă, prin care o construcție devine practic furnizor de energie pentru alte domenii de activitate și Europa devine neutră din punct de vedere climatic. În acest sens, avem ca repere câteva directive ale Comisiei Europene din 2010 și 2012, cu unele amendamente ulterioare.
Astfel, o casă nZEB se construiește într-o nouă paradigmă: se ține cont de configurația arhitecturală și de orientarea față de punctele cardinale, pentru a înmagazina energie cât mai eficient, se cere folosirea într-un anumit procent (30%) de energie din surse regenerabile (pompe de căldură, panouri fotovoltaice, eoliene, recuperatoare de căldură etc.), sunt necesare sisteme termoizolante extrem de performante, fără punți termice. Auditarea energetică, până acum prea puțin luată în seamă, capătă o mare importanță – nu mai vorbim despre o documentație care poate avea un rol în stabilirea valorii de piață a imobilului, ci despre una care poate determina recepționarea clădirii (sau nu).
Lucrurile nu se opresc însă aici. Noua legislație se referă și la lucrările de renovare majoră, prin care clădirile vor fi reabilitate termic prin aplicarea unei anvelope termoizolante, iar sistemele tehnice vor fi modernizate. Sunt exceptate doar clădirile cu regim special, monumente istorice sau din ariile protejate. Prin renovare majoră înțelegem lucrările de termoizolare și modernizare a instalațiilor termice ale căror costuri depășesc 25% din valoarea de impozitarea clădirii (fără teren). La nivel european, se estimează că 75% dintre clădirile existente sunt ineficiente energetic și doar 1% beneficiază de o renovare optimă din această perspectivă. Iată contextul în care a fost lansat programul ”Renovation Wave”, care se reflectă și în noile reglementări românești.
În consecință, o să avem ce discuta în anii ce vin. Experții tehnici ai ministerului de resort vor evalua performanțele energetice ale noilor proiecte de construcție sau renovare și vor transmite proprietarilor niște rapoarte obligatorii pentru efectuarea recepției. Situația pare sub control, pentru că, momentan, abia se emit autorizațiile de construcție. Ce se va întâmpla însă peste un an sau doi, când vor începe să fie recepționate clădirile... vom trăi și vom vedea. Avem o legislație nouă, ceva știri de presă publicate, câteva inițiative de informare din partea unor specialiști sau lideri de opinie și... cam atât. Intuiția ne spune că dezbaterea va fi aprinsă, cazuistica va fi bogată, iar proprietarii vor avea ceva emoții.
Dacă vă preocupă subiectul, vă invităm să discutăm mai amplu prin intermediul formularului de comentarii de mai jos – suntem convinși că un schimb de informații și opinii este totdeauna binevenit!
