Dans si arhitectura in Praga. Despre deconstructivism si simbolurile sale
O ramura a arhitecturii postmoderniste, deconstructivisimul este astazi destul de putin inteles. Creand cladiri care devin mai degraba manifest si arta, mai greu apreciate de publicul larg, deconstructivismul merita insa o privire mai atenta. Iata o cladire care adesea a fost privita cu suspiciune de catre public, dar care poate fi decriptata cu usurinta atunci cand ii afli simbolurile.
În 1997, compania olandeza ING a decis sa construiasca o construcție emblematica în Praga. Rezultatul: nu una, ci două construcții din materiale diferite, una sprijinita de celalta, ca si cum s-ar fi aflat intr-un plin dans. Dancing House este un simbol arhitectural actual al capitalei cehe. Cladirea aminteste de cei doi fosti celebri dansatori de musicaluri, Fred Astaire și Ginger Rogers. Celebrul arhitect Frank Ghery si arhitectul croat Vlado Milunic au fost responsabili de proiectarea acestei caldiri in stil deconstructivist in centrul Europei.
Ghery, inspirat de " Ginger și Fred ", s-a gandit sa confere caracteristici de sex masculin și de sex feminin diferite pentru fiecare dintre cele doua cladiri: verticalitate, alb si otel, versus gratia si stralucirile vaporoase ale sticlei. Cuplul etern danseaza pe strada Reeslova, pe malul estic al râului Vltava , oferind capitalei Praga, cu multe vestigii medievale si un amestec de caldiri in stil neo-baroc, neo-gotic si Art Nouveau, un nou punct de reper pentru arhitectura contemporana.
Deconstructivisimul, o ramură a arhitecturii postmoderniste, dezvoltată spre finalul anilor 1980, este caracterizat de apariția a o serie de clădiri cu aspect fragmentat: proiectanții căutau o rupere evidentă și șocantă între suprafețele exterioare, fragmentări care contraziceau formele rectilinii de până atunci. Astfel, unele elemente arhitecturale ale construcției păreau pur și simplu dislocate din ansamblu, fără ca aceasta să genereze totuși o lipsă de unitate la interior.
Interesant de privit, considerate estetice tocmai datorită naturii lor impredictibile, aceste tipuri de clădiri păreau să-și mențină echilibrul doar grație solidității materialelor sau ca urmare a unor foarte atente calcule. Evident, un arhitect care realiza așa ceva nu făcea decât să-și demonstreze măiestria de a păstra controlul până și asupra... haosului.
Acest curent este pus parțial pe seama ideilor filozofului Jacques Derida, cel care a sugerat termenul de deconstrucție și se pare că ar fi influențat cu teoriile sale o serie de alți arhitecți considerați azi deconstructiviști. Dar, ca orice curent, deconstructivismul era o manifestare a o serie de factori de ordin intelectual, cultural, artistic, academic sau filozofic din acea perioadă.
El s-a născut practic ca un contracurent al arhitecturii moderniste, care căuta ordinea și raționalizarea formelor, dar și al celei postmoderniste, care, deși căuta la rândul ei o fracturare a liniilor exterioare, se îndrepta mai mult spre contururi fluide.
Evenimentul care a marcat începerea deconstructivismului este concursul de design arhitectural din Parc de la Villette (Paris) din 1982.
Arhitecți considerați deconstructiviști
Peter Eisenman este considerat cel mai important promotor al deconstructivismului. Arhitect și profesor american, născut în 1932 în New Jersey, Eisenman a urmat studiile de arhitectură la Universitatea Cornell, masteratul în arhitectură la Universitatea Columbia și un alt masterat și un doctorat la Cambridge. În 1967, el a fondat Institutul de Arhitectură și Studii Urbane din New York și și-a deschis propria firmă de arhitectură. Pe lângă diversele catedre deținute ca profesor titular la Copper Union (New York), respectiv profesor invitat la Universitatea Princeton, Eisenman a mai fost și redactor șel al revistei Oppositions. Deconstructivismul a fost doar una dintre preocuparile sale, el dezvoltând o serie de proiecte care se pot înscrie și în postmodernism.
Bernard Tschumi, arhitect, scriitor și profesor, s-a născut la Lausanne, în Elveția și a devenit cunoscut ca promotor al mișcării deconstructiviste după ce a câștigat concursul de design arhitectural din Parc de la Villette.
Doi arhitecți postmoderniști, care doar și-au încercat mâna și cu proiecte deconstructiviste sunt Philip Johnson, un influent arhitect american care a fondat Departamentul de Arhitectură și Design în cadrul Muzeului de Artă Modernă din New York și Mark Wigley, neozeelandez de origine, dar cu studii de arhitectură la New York, în cadrul Universității Columbia.
