Siguranţa pe şantier – aspecte particulare (III)
Citește și: Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (I)
Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (II)
Vremea în construcții
Constructorii trebuie să ia în calcul condițiile meteorologice în care se poate lucra sau nu. Reglementările din domeniu, în toate țările civilizate, menționează că sunt interzise orice lucrări la înălțime în condiții meteorologice care pot pune în pericol sănătatea și securitatea lucrătorilor, de exemplu îngheț sau ploaie (pericol de alunecare), respectiv vânt – de exemplu, cineva care transportă un panou de lemn sau o foaie de tablă poate fi dezechibrat și chiar aruncat de o rafală de vânt. În plus, ca pe orice șantier, vântul poate desprinde bucăți de materiale vechi sau încă nefixate (au fost cazuri când au fost smulse acoperișuri întregi). Termenul de ”vreme rea” este destul de vag, iar experiența lucrătorului își spune cuvântul în evaluarea situației. În funcție de poziționarea pe șantier, apa poate fi lichidă sau solidă, poate îngheța brusc la o adiere de vânt. De asemenea, vara, unele materiale (cele metalice, în special) se pot încălzi la temperaturi care deteriorează încălțămintea obișnuită, iar insolația este oricând un pericol, de aceea se impune purtarea de îmbrăcăminte corespunzătoare și chiar folosirea unor creme de protecție (cancerul de piele este relativ frecvent printre constructorii lare lucrează în aer liber). În România, constatăm frecvent lipsa echipamentului de lucru specific fiecărei branșe, chiar a unui echipament sumar pentru muncitorii în construcții.
Lucrările de scurtă durată
Foarte multe accidente se petrec în contextul unor lucrări de scurtă durată, care pot dura de la câteva minute la câteva ore (dacă se descoperă deficiențe sau dificultăți noi la fața locului) și sunt tratate deseori cu superficialitate sub aspectul siguranței. Poate fi vorba de o simplă inspecție, o reparație sau refacerea unui finisaj, reglarea unei antene, curățarea unui coș de fum etc. Este posibil ca asigurarea unui sistem de protecţie integrală a marginilor să fie consumatoare de timp sau nu foarte practică, de aceea se apelează la dispozitive alternative. Oricare ar fi situația, există anumite cerințe minime, care presupun o cale de acces sigură la nivelul dorit şi o metodă de lucru la fel de sigură. De exemplu, la acoperișuri înclinate se va folosi acel tip de scară specială, cu treptele ieșite din planul scării și prindere peste coama acoperișului; atunci când panta acoperișului este foarte mare, este obligatoriu un sistem de ancorare rezistent, având coarda suficient de scurtă pentru a împiedica purtătorul să se lovească în cazul unei desprinderi accidentale. Acestea, adică echipamentele brevetate, sunt singurele care ar putea înlocui pe termen scurt eșafodajele, platformele fixe sau mobile.
Siguranța lucrătorului la operațiunile de scurtă durată depinde și de situația concretă - obstacole, adrență (beton, metal, particule care se desprind ș.a,m.d.). Totdeauna suprafețele acoperite cu nisip, murdărie sau particule care se desprind vor fi mai puțin aderente și mai periculoase! O zonă de intervenție sigură depinde și de grija beneficiarului pentru acest aspect; dacă este prevăzător, va asigura încă din faza de construcție căi și metode de acces permanente: scări, balustrade, cârlige, diverse elemente de siguranță pentru care vor mulțumi toți cei care trebuie să intervină ulterior pentru reparații.
Montatorul de acoperișuri – situații particulare
Acesta este, probabil, cel mai expus lucrător în construcții, din perspectiva riscurilor de accidentare și a bolilor profesionale. Accesul pe acoperișurile înclinate poate fi oricând riscant, chiar și când se face prin interior, deoarece trebuie avut grijă la materialele fragile de la imobilele vechi sau încă în șantier. Dacă accesul se face prin exteriorul clădirii, norma minimă este instalarea unei scări securizate, bine fixate – aceasta pentru clădirile cu regim redus de înălțime. Mai sigur este cînd se instalează schele de acces sau schele turn, cu scară. Protecția marginilor în locurile de unde se poate cădea se face de jur împrejur cu balustrade care să nu fie mai mici de 95 cm înălțime, iar dacă există și riscul frecvent al căderii de materiale, este necesar un parapet și un acoperiș de protecție. Balustradele și parapetele vor respecta condiția ca niciodată să nu existe un gol mai mare de 40 – 50 cm. Nu mai puțin importante sunt platformele de lucru, de pe care să se poată lucra în condiţii de securitate. În multe cazuri, aceste nu sunt necesare, dar există situații care fac excepție: pante abrupte, lucrări la pazie, la coșurile de fum. Platformele de lucru elevatoare sunt o soluție tot mai des întălnită când este vorba de lucrări de scurtă durată.
Atunci când se consideră că platformele de lucru şi sistemele de protecţie a marginilor nu sunt suficiente, sau nu se pot monta, există încă o serie de variante. Pe de o parte, avem plasele de protecţie sau suprafeţele de aterizare moi (cum ar fi pernele pneumatice sau umplute cu granule PVC). Se consideră că aceste sisteme colective împiedică accidentele sau reduc gravitatea căderii. Pe de altă parte, se pot utiliza sistemele personale de oprire a căderii, precum hamurile, care de asemenea pot reduce gravitatea unui eventual accident. Acestea din urmă sunt poziționate pe o treaptă inferioară în ierarhia măsurilor de control, atât pentru faptul că sunt individuale, cât și pentru faptul că doar reduc consecințele căderii, nu o și împiedică. În plus, necesită un punct de ancorare suficient de rezistent, utilizatori disciplinaţi şi supraveghere constantă din partea conducerii șantierului.
Oricum, dacă se folosesc plase de protecţie, este important ca ele să fie instalate de o persoană calificată și cât mai aproape de suprafaţa de lucru, pentru a se reduce distanţa de cădere. Se consideră deseori că aceste competențe privind protecția muncii pe acoperiș sunt dobândite ”la locul de muncă”. Da, experiența are un rol important, dar instruirea sistematică este mult mai eficientă și mai puțin riscantă, de aceea orice montator calificat ar trebui să participe la cursuri sau traininguri de acest gen. În caz contrar, el nu poate lucra în condiții de siguranță decât sub supravegherea cuiva care are într-adevăr competențele repective. Montatorul profesionist trebuie să identifice riscurile, să înțeleagă procedurile de lucru și etapele lor, să poată implementa principalele măsuri de siguranță.
Atenție la azbest!
Lucrătorul în construcții se poate confrunta cu unele situații particulare în timpul dezafectării unor construcții vechi, a reparațiilor sau renovărilor. Dincolo de praf, riscul tăierii, lovirii, înțepării în cuie etc., poate avea de-a face cu materiale dăunătoare precum azbestul, responsabil de o boală gravă numită, nu întâmplător, azbestoză, ce se transformă deseori în cancer. În România, cu decenii în urmă, au fost produse cantități impresionante de plăci din azbociment, un material pe bază de ciment, care avea în compoziție și circa 10% azbest alb, un mineral cunoscut pentru proprietățile sale superioare privind rezistența la foc și caracterul termoizolant. Materialul rezultat, deosebit de rezistent la intemperii, a fost folosit intens sub formă de plăci ondulate la acoperirea a mii de construcții industriale sau agricole, dar și la numeroase case ale celor care s-au bucurat de prețul foarte scăzut. Azbestul a mai fost utilizat la acoperiri ignifuge, tuburi pentru instalații, termoizolații pentru pardoseli, pereți, chiar în compoziția unor materiale precum cărămizi, beton, gips-carton. Confirmându-se bănuielile privind potențialul extrem de nociv al azbestului, bănuieli apărute începând cu anii ’80 ai secolului trecut, din 2005 există o directivă a Comisiei Europene care interzice utilizarea și comercializarea acestui material. S-a confirmat că fibrele respective, odată intrate în plămâni, provoacă daune serioase, uneori la mult timp de la inhalare, astfel încât se estimează că, în întreaga lume, milioane de oameni vor suferi și vor muri în următoarele decenii din cauza unor probleme pulmonare având ca origine utilizarea și manipularea produselor cu conținut de azbest. Din păcate, chiar dacă a adoptat în 2006 o hotărâre de guvern de interzicere, România permite încă utilizarea produselor care conțin azbest până la încheierea ciclului de viață. Atenție: azbestul nu este prezent doar la construcții industriale, ori la casele ieftine de mahala sau de la țară! Există plăci de forme speciale folosite inclusiv la acoperișuri ale unor clădiri monument de arhitectură, din marile orașe, reparate cu fonduri reduse (pentru a nu se folosi plăci de ardezie, de exemplu).
Constructorii sunt, așadar, cei mai expuși la acest pericol, și trebuie să știe câteva lucruri:
- în niciun caz azbestul nu se arde, acest lucru nu ar face decât să ajute la răspândirea lui în atmosferă
- când se lucrează în medii unde s-a descoperit azbest, se iau măsuri speciale de protecție, care pot fi variate, în funcție de nivelul de expunere (de la simple măști textile, la echipamente dedicate, la care nu este admis niciun contact cu azbestul, inclusiv la nivelul mâinilor);
- este de preferat ca, atunci când se întâlnește acest material, sau există suspiciuni justificate, să se apeleze la firme specializate în managementul deșeurilor de azbest.
Citește și: Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (I)
Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (II)
