Siguranța pe șantier – reguli elementare de protecție (II)

Căderea de obiecte și materiale de la înălțime reprezintă o cauză frecventă a accidentelor de șantier, cu efecte grave uneori. Un calcul simplu cu formula căderii libere ne arată cu un obiect scăpat de la 30 de metri înălțime atinge la sol viteza de 90 km/h, ceea ce poate fi fatal pentru om în cazul unui impact în zona capului. Este bine ca măsurile de prevenție implementate să depășească pericolul potențial, pentru că pe șantier se pot petrece multe situații particulare, uneori greu de prevăzut. Acolo unde este posibil, lucrările cu potențial periculos se vor derula în perioade în care pietonii sunt absenți (de pildă noaptea, sau în timpul vacanțelor la școli), dar acest lucru este greu de controlat, desigur. Mai trebuie spus că măsurile trebuie luate nu doar în cadrul construcțiilor noi sau demolărilor, ci și în cazul renovărilor sau intervențiilor majore, când există un risc important de prăbușire a unor elemente de construcție.

Reguli de bază

Ca regulă generală, pe șantier nu se aruncă nimic la întâmplare de pe schele sau acoperișuri, ori în interiorul clădirii în construcție – fie că ne referim la deșeuri, unelte sau materiale care pot fi refolosite. Sunt utilizate acele jgeaburi – tobogan, bine fixate, care trebuie să fie neapărat închise, iar dacă este vorba de materiale mai voluminoase, acestea sunt coborâte la sol în containere, cu ajutorul scripeților sau al utilajelor de ridicat instalate pe șantier (macarale, platforme mobile, lifturi, schele elevatoare etc., nu însă cu scările sau nacelele ridicătoare, care sunt mai rapide, dar au anumite limite de greutate).

Manipularea sculelor, materialelor sau altor obiecte se face în condiții de siguranță, astfel încât să nu exite pericolul căderii acestora în gol; echipamentul lucrătorului este foarte important – acele buzunare, găici, agățătoare au rolul lor și pot fi folosite, astfel încât sculele să fie la îndemână și să nu cadă; atunci când este nevoie, de exemplu când se lucrează la înălțime ca alpinist utilitar, sculele se vor asigura individual cu chingi de ancorare.

O altă regulă de bază este că accesul în zonele potențial periculoase, de sub sau pe lângă lucrări, este limitat și controlat permanent, chiar dacă (sau mai ales) când pe șantier nu se lucrează. Este posibil ca cineva neinvitat acolo, neatent sau neexperimentat să provoace deplasări de materiale, cu risc major asupra celor care trec pe dedesubt. În acest sens, o recomandare importantă rămâne în picioare oricând: pe șantier trebuie să fie permanent ordine, să nu fie lăsate niciodată să se acumuleze materiale care ar putea să se dezechilibreze și să cadă.

Măsuri concrete

O măsură de prevenție recomandată și pe care o întâlnim deseori la firmele de construcții profesioniste este folosirea de plase de protecție împotriva căderilor de materiale, instalate mai ales pe clădirile în construcție sau renovare aflate în apropierea zonelor aglomerate, uneori chiar la limita asfaltului. Acestea trebuie să fie rezistente, permanent în bună stare și bine fixate. Vă puteți imagina ce ar însemna căderea plasei într-o zonă cu trafic; de fapt, au fost cazuri (reflectate în presă) când plase de acest tip au fost smulse de vânt și au devenit un pericol pentru pietoni și traficul auto.

În situația menționată mai sus, de șantier aflat în proximitatea zonelor aglomerate, este necesară și amenajarea de căi pietonale acoperite, realizate din structuri rezistente, cu acoperișuri solide, de preferat metalice, care să oprească din traiectoria lor eventualele obiecte căzute de la înălțime. Mai trebuie spus că cele două metode (cu plasă de protecție și pasaj pietonal protejat) trebuie folosite în tandem, una nu o exclude pe cealaltă. La rândul lor, muncitorii nu au voie să dezafecteze sau să modifice configurația acestor amenajări fără aprobarea factorilor decizionali ai șantierului. Ni se întâmplă deseori să trecem pe lângă șantiere cu măsuri minime de protecție față de trecători, doar cu o copertină care oprește praful sau o plasă care are mai mult rol publicitar; iar când nu protejează corect (anvelopa respectivă ar trebui să fie continuă), acesta nu se petrece totdeauna din cauza conducerii șantierului, ci a muncitorilor care nu respectă fluxurile de lucru și aleg căi mai scurte de manipulare a materialelor, intervenind asupra măsurilor de protecție.

Acolo unde se execută lucrări de frezare, șlefuire sau îndepărtarea unor materiale (pulberi) degradate ar fi potrivite ventilatoare aspirante, care să elimine excesul de praf sau bucăți ce pot avea traiectorii nedorite.

Purtarea căștii de protecție pentru cei care activează sau vizitează șantierul este o altă formă de a reduce efectele incidentelor nedorite. Protejarea capului trebuie să fie o prioritate, fiind zona vulnerabilă cea mai expusă atât la căderile de obiecte, cât și la alte tipuri de loviri sau incidente periculoase: colțuri, stropi de material topit, șocuri electrice, temperaturi ridicate etc. Pentru fiecare tip de activitate există căști specifice, cu forma adecvată și realizate din materiale care să reziste la solicitările posibile. Casca de protecție este obligatorie în cazul lucrului la înălțime, având rol de amortizare la cădere.

Semnalizarea riscului de cădere a obiectelor de la înălțime se face cu panouri specifice – conform reglementărilor, în culori alternative galben-negru sau alb-roșu. Aceste panouri au și un rol juridic, întrucât arată buna credință a celui care avertizează și pot declina responsabilitatea parțial sau total (după caz) către cei care nu au ținut cont de semnalizare.

Inclusiv unele echipamente tehnice sau materiale fragile trebuie protejate, în primul rând deplasându-le din zonele cu risc, sau, dacă este mai simplu, prin acoperirea cu materiale rezistente la impact.

Citește și:  Siguranța pe șantier – câteva reguli elementare de protecție (I)