Transformarea Ordinului Arhitecților din România

OAR este angajat într-un important proces de aducere la zi, de creștere a performanțelor și eficienței serviciilor către membri și, mai ales, de întărire a organizației. Acest proces vine ca răspuns la deteriorarea continuă a condițiilor practicării profesiei de arhitect în România și mai ales a rezultatelor nesatisfăcătoare ale proceselor de construire din toată țara.

Nemulțumirile tot mai multor arhitecți, exprimate din ce în cel mai mult în spațiul public, se referă frecvent la starea pieței serviciilor de arhitectură, la concurența neloială și chiar ilegală pe care o fac unii arhitecți și alte profesii care intră pe această piață, la prestația neperformantă și chiar inacceptabilă a administrațiilor implicate în avizarea, aprobarea și autorizarea proiectelor și la relația cu propria organizație profesională prin filialele acesteia.

Modul de organizare al profesiei de arhitect, legiferat prin legea 184/2001 cu modificările ulterioare a condus la o structură prin care filialele, autonome și cu personalitate juridică proprie, au dezvoltat modalități de operare și relații cu proprii membri foarte diferite între ele, diferențe care slăbesc forța organizației în fața autorității.

OAR s-a înscris de mai mulți ani într-un amplu proces de transformare menit să folosească și să generalizeze experiențele pozitive ale filialelor, să responsabilizeze persoanele alese și persoanele angajate de organizație și, mai ales, să catalizeze relații transparente cu membrii, precum și implicarea lor în organizație. Acest proces este într-o fază de implementare care necesită cunoașterea și asumarea lui de către întreaga breaslă.

Constatăm cu regret și îngrijorare că în ultima vreme au apărut, mai ales în mediile de socializare dar și în cadrul unor conferințe teritoriale, opinii și uneori atacuri directe conform cărora OAR ar avea o agendă ascunsă, cu obiective complet denaturate, inacceptabile și contrare intențiilor și acțiunilor reale ale organizației, cum ar fi:

- Intenția de a îngreuna accesul în profesie pentru tinerii arhitecți pentru ca cei care au deja drept de semnătură, circa 8500 de arhitecți, să nu fie concurați de mai tinerii lor colegi;

- Propunerea unui Plan de Dezvoltare Profesională Continuă (DPC) care ar urmări obținerea de venituri de la membri în beneficiul unei universități de arhitectură;

- Obligația de a participa la cursuri de dezvoltare continuă din domenii impuse, fără a permite arhitecților să își aleagă specializările care îi interesează;

- Îngreunarea condițiilor de stagiu ale absolvenților pentru a îi determina să își plătească singuri către angajatori acceptarea ca stagiari;

- Refuzul de a realiza și implementa un sistem de onorarii minime obligatorii pentru arhitecți, similare cu recenta acțiune a avocaților;

- Direcționarea eforturilor și respectiv a resurselor organizației în direcții neprioritare și spre entități controlate de conducătorii OAR în scopul îmbogățirii acestora;

- Refuzul de a realiza o ”poliție a profesiei” eficientă, care să instaureze legea și ordinea în cadrul acesteia și altele asemenea.

Față de aceste acuzații înșelătoare, suntem datori să precizăm că OAR este străin de astfel de intenții și practici, dar recunoaște existența pericolelor de denaturare a obiectivelor sale și unele devieri ale membrilor săi, chiar ale unora dintre cei care ocupă poziții alese în organizație. Chiar astfel de aspecte dăunătoare s-au numărat printre cele care au generat decizia de a realiza procesul de transformare al organizației. Acest proces trebuie înțeles ca o șansă de a remedia diverse aspecte care nu funcționează suficient de bine la ora actuală.

Modelul OAR Transformat propune o organizație mai bine structurată, atât riguroasă cât și flexibilă în stabilirea priorităților diferitelor perioade, responsabilitatea contractată cu cei care ocupă funcții și măsurarea atingerii obiectivelor din angajamentele luate. În același timp, OAR intensifică comunicarea și se deschide către membrii săi și publicul larg prin adoptarea de instrumente informatice contemporane.

OAR nu poate să devină o organizație mult mai performantă decât dacă membrii săi înțeleg și susțin cu propriile eforturi și contribuții această transformare. Dacă majoritatea membrilor OAR vor renunța să se limiteze la propriile interese pe termen scurt, dacă vor înțelege că OAR este o platformă prin care își pot propune inițiativele, le pot transforma în proiecte și le pot conduce la adoptare și implementare, șansele unui progres substanțial în termen lung vor crește foarte mult.

Nu vrem să convingem pe nimeni dinăuntrul sau dinafara organizației că OAR funcționează bine și că avem dreptate prin tot ceea ce facem, pentru că nu este așa. De aceea am deschis acest larg proces de consultare, care nu a mai fost făcut până acum.

Dar orice organizație care este vie și „nu a înghețat în proiect” este datoare față de membrii ei să evolueze și să se adapteze piedicilor și presiunilor care îi stau în față. Ceea ce am făcut — nu cu ușurință și cu seriozitate — este să propunem un model mai actual și mai eficient de funcționare care să confere profesiunii vocea mai puternică de care are nevoie la unison. Propunerile de Regulament care se discută în Consiliul Național și sunt supuse votului în Conferința Națională Extraordinară din 28 octombrie dau șanse evoluției organizației, pe care credem că o dorim cu toții.

Vrem să transmitem un mesaj ferm prin care solicităm tuturor membrilor noștri să privească în profunzime atât propunerile de transformare pe care le-am făcut, cât și realitatea acuzațiilor care se aduc, și să le judece rațional, realist și generos.

În ceea ce privește „acuzațiile” listate mai sus, le vom răspunde pe puncte, așa cum am făcut și în conferințele teritoriale care au avut loc la majoritatea filialelor.