Delta Dunării. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Delta Dunării este teritoriul aflat între prima bifurcație a Dunării către vărsarea în mare la vest, Marea Neagră la est, brațul Chilia la nord și complexul de lacuri Razim-Sinoe la sud. Ocupă cca. 1,5% din teritoriul geografic al României și cca. 19,4% din suprafața Dobrogei și cuprinde o parte din unitățile administrativ-teritoriale ale județului Tulcea. Intrată în patrimoniul mondial al UNESCO în anul 1991, Delta Dunării este cea mai bine conservată deltă din Europa, adăpostind o biodiversitate uimitoare,  cu peste 5.500 de specii de plante și animale, unele dintre ele rare, care nu se mai găsesc în alte locuri de pe continent.

Zonă unică, cu identitate aparte, Delta Dunării se definește prin câteva elemente specifice : teren plan în dialog simbiotic cu apa, vegetație de deltă, stuf, piatră, lemn, parter, paiantă. Arhitectura tradițională, modelată destul de unitar de condițiile geografice, hidrografice și de resursele naturale ale zonei, poartă importante influențe lipovenești. Etnicul își spune cuvântul mai ales în materie de finisaje și ornamente, structurile de bază supunându-se în mod relativ uniform unor reguli ecologice comune, impuse de mediu.

Echipa care s-a ocupat de elaborarea acestui ghid a realizat mai întâi o cartografiere fidelă a specificului local, începând de la caracteristicile geografice și climatice și până la profilul demografic, etnografic și ocupațional al zonei. Cu o populație preponderent rurală și cu mică densitate, care se ocupă în principal cu activități de creștere a animalelor, apicole, de pescuit, vânătoare, ospitalitate și/sau meșteșugărești de subzistență, zona s-a dezvoltat într-un regim de semiizolare impusă de condițiile geografice. În mod natural, atât așezările, cât și căile de comunicații, au fost modelate de traseul canalelor și al lacurilor, peisajul Deltei oferind o arhitectură unică, în spații vaste, deschise între ape și scăldate în vegetație. Principalele materiale de construcții utilizate în zonă sunt cele oferite de natură, adică chirpiciul, ceamurul, lemnul și stuful. De asemenea, se folosesc cărămida și învelitorile din olane. Odată cu dezvoltarea transportului pe Dunăre și pe canale, a apărut și piatra, Delta având importante rezerve minerale de granit, calcare, diatomită, produse de balastieră.

În ceea ce privește tipologia și morfologia așezărilor, autorii ghidului remarcă faptul că “satele Deltei au șansa desfășurării într-un peisaj natural foarte valoros și atrăgător. Toate au apărut și s-au dezvoltat alături de canale și lacuri.

Structura și textura localităților sunt influențate în cea mai mare măsură de mediul geografic și de ocupațiile principale, apoi de etnia predominantă a locuitorilor. Satele au o tramă stradală în general organică, urmărind relieful.

În deltă există următoarele tipuri de așezări:

– dispersate – Băltenii de Jos, Ilgani, Plaur, Sălceni, Crișan, Pardina, Pătlăgeanca, Cardon;

– adunate – Chilia Veche, Sf. Gheorghe, Letea, C. A. Rosetti

Din punct de vedere al formei găsim:
– sate cu textura neregulată, mai ales în partea lor veche centrală – Letea, C.A. Rosetti, Sf. Gheorghe, Chilia Veche, Caraorman;

– sate cu textura liniară, dezvoltate pe grindurile fluviale – Vulturi, Maliuc, Partizani, Crișan, Mila 25, Gorgova, etc.;

– sate cu textura regulată și trama stradală ordonată – Periprava.

Structura majorității satelor este mixtă, predominând una sau alta din forme.

Între străzi, parcelele sunt lungi, cu latura scurtă la stradă. Satele de tip alungit, aflate pe grindurile fluviale, au parcele înșirate de-a lungul apei, parte în care se află și accesul principal pe fiecare teren.

Astfel, localitățile se disting în acest spațiu natural unic ca prezențe ale simțului practic și spiritului artistic, materializat în albul zidurilor în contrast cu albastrul elementelor de lemn și al soclului casei, învelitorile din stuf, în două ape şi frontoanele decorative, într-o coerență încântător încadrată în peisaj.

De menționat este că, pe teritoriul deltei localitățile sunt rare, accesul la ele facându-se pe apă, cu excepția zonelor limitrofe, unde ajunge șoseaua.”

Amplasarea pe lot, planimetriile utilizate și sistemele constructive preferate, precum și regimul de înalțime specific – toate acestea sunt atent trecute în revistă, ghidul formulând recomandări clare atât pentru noile intervenții de construire, cât și pentru demersurile de reamenajare, restaurare sau refuncționalizare. Păstrând aceeași abordare metodică, autorii inventariază în continuare specificul tuturor elementelor de construcție: acoperiș, pereți, fundații, tâmplărie și goluri, fațade. De asemenea, sunt studiate construcțiile anexe, amenajările exterioare și caracteristicile spațiului public, pentru fiecare dintre acestea fiind formulate criterii, de tipul așa da/așa nu, pentru încadrarea în specificul local.

Ghidul se aplică în toate satele de pe teritoriul administrativ al următoarelor localități: Județul Tulcea: Beștepe (cu satele Băltenii de Jos, Băltenii de Sus), Ceatalchioi (cu satele Pătlăgeanca, Plaur, Sălceni), Chilia Veche (cu satele Câșlița, Ostrovul Tătaru, Tatanir), Crișan (cu satele Caraorman, Mila 23), Grindu, Isaccea (satele Revărsarea, Tichilești), Jurilovca (cu satele Sălcioara, Vișina), Mahmudia, Maliuc (cu satele Gorgova, Ilganii de Sus, Partizani, Vulturu), Murighiol (cu satele Colina, Plopu, Sarinasuf, Uzlina, Dunavățul de Jos, Dunavățul de Sus), Nufăru (cu satele Ilganii de Jos, Malcoci, Victoria), Pardina, C.A. Rosetti (cu satele Cardon, Letea, Sfiștofca, Periprava), Sarichioi (cu satele Enisala, Sabangia, Visterna, Zebil), Sfântu Gheorghe, Somova (cu satele Mineri, Parcheș), Valea Nucarilor (cu satele Agighiol, Iazurile).

Colectiv de elaborare:

Coordonator: arh. Ignis DUVAGI

Consultant științific: Maria MAGIRU, istoric, director general al Muzeului de Artă Populară Constanța

Echipă: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU, arh. Sorin Mihai VATAMANIUC, Grupul Rural al O.A.R.

Tehnoredactare: arh. Ignis DUVAGI, arh. Narcis GELAL, dr. arh. Sebastian IONESCU

Consultați mai jos integral Ghidul de Arhitectură pentru Delta Dunării

 Salvează pdf Full screen