Zona Subcarpatică Buzău. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural
Numit după apa care îl străbate, județul Buzău se desfășoară pe cele 3 mari trepte de relief: munți, dealuri și câmpii, ce găzduiesc, într-o alternare ritmată de istoria locuirii în acest ținut, sate, pășuni, fânețe, livezi, vii, terenuri de cultură, zone depresionare. Cu un subsol ce oferă două resurse importante – sare și țiței, zona a dezvoltat o economie locală bazată pe resursele naturale: piatră, var, izvoare cu ape sărate și sulfuroase, lemn, pomicultură, viticultură. Zona este bogată atât din punct de vedere cultural cât și din punct de vedere natural, drept urmare cea mai importantă resursă a teritoriului sunt elementele naturale folosite în definirea identităților culturale locale.
Peisajul natural și antropic al zonei are un caracter aparte, după cum remarcă și autorii ghidului. “Zona sucarpatică a Buzăului este determinată de relația dintre mediul natural și intervențiile umane, dominând prezența spectaculoasă a dealurilor înalte și a râului Buzău cu afluenții săi. Este o arie geografică restrânsă cu o concentrare mare de aşezări aparţinând tuturor epocilor cunoscute în istorie.
Modelele de arhitectură utilizate denotă o preocupare aparte pentru a materializa o poziție socială destul de însemnată pe care au deținut-o proprietarii (moșnenii).
Astfel, specialiștii care au ajuns să cunoască mai îndeaproape această lume puțin cunoscută astăzi afirmă: „Țăranii români liberi, moșneni și răzeși, cu deosebire cei așezați în satele de la poalele Carpaților, au făurit o civilizație rurală care […] a dovedit o putere de creație culturală care uimește pe oricine ajunge să o cunoască”.
Satele din această zonă au șansa desfășurării într-un peisaj natural valoros. Peisajul cultural rural tradițional este unitar în toate aspectele sale și se bazează în principal pe relația puternică între construcții, amenajări și natură, fără ostentație - o subordonare față de natura care i-a asigurat condițiile de devenire și de continuitate în timp.
Peisajul rural construit, caracterizat de tipologia gospodăriilor, parcelar, intercalări ale culturilor agricole, drumuri, ulițe, este compus din așezări inițial răsfirate pe dealuri care în etape ulterioare s-au concentrat de-a lungul drumurilor județene. De regulă, gospodăriile sunt amplasate de-a lungul văilor râurilor. În zona Buzău-Râmnic, “umanizarea” unor întinse spaţii care urcă neobişnuit de mult spre înălţimile munţilor este semnalată, chiar pe hartă, prin reţeaua de drumuri care acoperă teritoriul bazinelor superioare ale tuturor văilor care coboară spre Buzău, drumuri care irigă complicata conformaţie a aşezărilor.
De la Bâsca pânã la Râmna, satele nu au vetre compacte; ajutate de relief, de numeroasele legături dintre văi, ele se întind pe teritorii imense, urcând sau coborând, unindu-se sau pierzându-se pe câte o vale sau culme. Sub acest aspect, văile, chiar cele înguste în segmentele de lângă vărsare, sunt urmate de adevărate reţele de formaţiuni geomorfologice, acoperite de continuum-uri de aşezări care expandează lateral în orice loc o permite. Către cursul superior al râurilor şi pârâurilor, în loc să dispară, locuirea tinde să se lege cu cele ale altor văi. Este unul dintre excelentele exemple de relaţie firească, intimă, coezivă şi suplă în acelaşi timp, dintre mediu şi locuire, care este capabilă să ilustreze perfect noţiunea de “ecosistem umanizat”. Ajutat de libertăţi şi privilegii rezultate dintr-o evoluţie istorică particulară şi îndelungată, acest mod inteligent de locuire lega simbiotic economia specifică de spaţiul natural.”
După evaluarea situației existente, cartografierea tipologiilor de așezări întâlnite și a șistemelor constructive folosite, autorii ghidului formulează o serie de reguli și principii de proiectare pentru a asigura încadrarea construcțiilor noi în coerența de ansamblu și caracterul peisajului arhitectural în care sunt inserate. Sunt astfel elaborate prevederi concrete pentru intervențiile noi, dar sunt formulate și modalități de realizare a extinderilor, trecându-se în revistă toate elementele necesare pentru o încadrare organică, armonioasă: amplasarea în cadrul așezării, POT-ul, regimul de înălțime, amplasamentul și încadrarea în volumetria de ansamblu relația cu vatra satului, construirea pe terenuri în pantă, reguli privind extinderea, refuncționalizarea și amenajarea clădirilor existente. De asemenea, specificul local al elementelor de construcție este cartografiat atent, acest demers oferind un set util de recomandări concrete privind realizarea elementelor de construcție: acoperișul, pereții, soclul (temelia), fațadele, tâmplăria și golurile, porțile, gardurile, anexele.
Colectiv de elaborare:
Coordonator: arh. Cornelia-Elena ZAHARIA
Consultanți de specialitate: dr. arh. Teodor Octavian GHEORGHIU, dr. cercetător științific etnolog Alina Ioana CIOBĂNEL
Echipa: arh. Cornelia-Elena ZAHARIA, arh. Melania DULĂMEA, arh. Ema PÎRLAC, Grupul Rural al O.A.R.
Tehnoredactare: arh. Ema PÎRLAC, arh. Cornelia-Elena ZAHARIA
Consultați mai jos integral textul Ghidului de Arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural din Zona Subcarpatică Buzău.
Aceste ghiduri de arhitectură au fost elaborate de către Grupul de lucru RURAL din cadrul O.A.R., pentru a oferi tuturor celor proiectează, construiesc sau renovează instrumentele necesare încadrării în specificul local din mediul rural. Să construim cu respect pentru moștenirea și tradițiile noastre! O inițiativă a Ordinului Arhitecților din România, sprijinită cu bucurie de către SpatiulConstruit.ro.
Ghidurile de arhitectură au fost publicate inițial aici: https://www.oar.archi/despre-oar/ghidurile-de-arhitectura-pentru-incadrarea-in-specificul-local-din-mediul-rural
Ordinul Arhitecților din România, prin Grupul de Lucru RURAL, a demarat în ianuarie 2016 Proiectul Strategic Prioritar finanțat din Timbrul Arhitecturii : "Ghiduri de Arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural".
