Zona Săsească. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural

Aflată la confluența județelor Sibiu, Brașov, Mureș și Alba, zona săsească a Transilvaniei însumează undeva la 4% din teritoriul geografic al României. Caracterul așezărilor este unul tipic, cu case construite în stil caracteristic și organizate în jurul centrului spiritual și defensiv al satului, reprezentat de biserica fortificată.

Satele transilvănene săsești se caracterizează prin vechime și stabilitate. Desfășurate pe spinări și culmi de dealuri, așezările prezintă trăsături specifice, alternându-se într-un ritm compact-adunat, de-a lungul văilor, cu parcelar istoric dispus cu latura scurtă spre stradă și cu străzi sinuoase. În general, există o stradă principală care duce spre cetatea țărănească fortificată, aflată în centrul satului sau în imediata apropiere, pe un deal.

După cum notează autorii ghidului, gospodăria permanentă, aflată în vatra satului, cuprinde: casa de locuit, acareturile destinate creșterii animalelor și acareturile necesare depozitării produselor agroalimentare. La acestea se adaugă împrejmuirea, poarta și fântâna.

Clădirile gospodăriilor sunt dispuse pe lot în formă de I sau L, rareori U, pe conturul liniei de proprietate. În satele săsești, rigurozitatea urbanistică este marcată de organizarea liniară a străzilor în jurul cetăților, iar ritmul clădirilor și al loturilor este unul de asemenea riguros, pe când în satele românești găsim adesea străzi sinuoase, cu insule și intrări alveolare, în jurul cărora sunt grupate 3 – 4 gospodării. Alinierea la stradă nu reprezintă întotdeauna o regulă în satele românești arhaice, adesea între fațada principală și stradă apare mică grădină de flori. Casa săsească este dispusă, în general, cu fațada principală pe limita de proprietate la aliniamentul stradal. Aceasta poate fi dispusă cu latura lungă spre stradă sau, precum în cele mai multe cazuri, cu latura scurtă, casele fiind urmate, în prelungirea lor, de șoproanele pentru uneltele agricole și de șurile mari, dispuse transversal pe lot, care despart curtea de grădină. În cazul gospodăriilor săsești, grajdurile sunt dispuse în prelungirea caselor, iar în cazul gospodăriilor românești, acestea sunt amenajate ca o încăpere distinctă în șură. Există și excepții în acest sens în rândul tuturor etniilor, precum există și excepții cu privire la poziționarea șurii: în sate precum Richiș, Nocrich, Veseud sau Moșna, le găsim poziționate de-a lungul lotului, în continuarea grajdului. La Moșna, pe una dintre străzi, casele sunt poziționate în spatele curții, iar șurile se află la stradă. (...)

Din punct de vedere volumetric, casa tradițională se încadrează în tipul cu un singur nucleu compozițional, în care armonia și echilibrul sunt date de proporțiile dintre înălțimea peretelui și a acoperișului și de întrepătrunderea dintre spațiile închise ale locuirii și spațiile semideschise care fac legătura cu lumea înconjurătoare.

Ghidul trece în revistă cu atenție toate particularitățile care dau specificul elementelor constructive în zonă, de la tipologiile de acoperişuri, șarpante și învelitori, goluri de iluminare şi ventilare, fundații, pereți și fațade, raportul plin/gol, forma, dimensiunea şi proporţia golurilor şi a ferestrelor, garduri, porți și împrejmuiri, până la gabaritele specifice ale construcțiilor, așezarea pe lot, POT, CUT, regim de înălţime, amplasarea construcțiilor în interiorul și în afara vetrei satului și regimul coloristic utilizat. De asemenea, sunt studiate amenajările exterioare și spațiul public, formulându-se recomandări explicite privind proporțiile, formele, volumetriile specifice, materialele de construcție, conformația acestora, soluțiile tehnice și compatibilitatea dintre materialele de alcătuire.

Ghidul se aplică în toate satele din teritoriul administrativ al următoarelor localităţi:

Judeţul Sibiu: Alma, Alțîna, Agnita (satele Ruja și Coveș), Apoldu de Jos, Ațel, Avrig (satele Bradu, Săcădate și Glâmboaca), Axente Sever, Bazna, Bîrghiș, Biertan, Blăjel, Brateiu, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Cârța, Cisnădie (sat Cisnădioara), Copșa Mică (sat Târnăvioara), Cristian, Dârlos, Dumbrăveni (satele Ernea și Şaroș pe Târnave), Hoghilag, Iacobeni, Laslea, Loamneș, Ludoș, Marpod, Mediaș (sat Ighișu Nou), Merghindeal, Miercurea Sibiului (satele Apoldu de Sus și Dobârca), Mihăileni, Moșna, Nocrich, Păuca, Ocna Sibiului (sat Topârcea), Roșia, Săliște (sat Amnaș), Slimnic, Şeica Mare, Şeica Mică, Şelimbăr, Şura Mare, Şura Mică, Târnava, Valea Viilor și Vurpăr.

Judeţul Braşov: Apața, Beclean (satele Boholț și Calbor), Bod, Budila, Bunești, Cața, Cincu, Cristian, Crizbav, Dumbrăvița, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Hoghiz, Holbav, Homorod, Jibert, Măieruș, Mândra (sat Şona), Prejmer, Sânpetru, Şoarș, Tărlungeni, Teliu, Ticușu, Ungra, Voila (sat Cincșor) și Vulcan.

Judeţul Mureş: Albești, Apold, Bahnea (sat Cund), Băgaciu, Bălăușeri (satele Filitelnic și Senereuș), Daneș, Nadeș, Saschiz, Vânători, Viișoara și Zagăr.

Judeţul Alba: Cenade, Câlnic, Cut,  Gârbova, Jidvei, Săsciori și Şpring.

Colectivul de elaborare:

Coordonator: Eugen VAIDA

Consultanți științifici: prof. dr. honoris causa Christoph MACHAT, arh. Jan HÜLSEMANN,

Echipa de autori: arh. Eugen VAIDA, arh. Dana RAICU, arh. Veronica VAIDA , arh. Klaus BIRTHLER

Cu sprijinul: Grupul Rural al OAR , Asociația MONUMENTUM

Editare și machetare: arh. Veronica VAIDA

Corectură de text: Ana PASCU

Consultați mai jos integral textul Ghidului de Arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural dedicat Zonei Săsești a Transilvaniei

 Salvează pdf Full screen