Zona gri dintre spatiul public si cel privat sau cum dezinstalezi o instalatie artistica
Incepand de saptamana trecuta, Bucurestiul se confrunta cu o polemica nascuta din arta si rasfranta asupra multor altor laturi ale vietii citadine sau, mai precis, ale spatiului citadin. Aducem in discutie evenimentul SPATIU EXPANDAT 2016/ ZONA GRI, un manifest artistic ce si-a dorit, la cea de-a sasea editie, sa sublinieze granita dintre spatiul public si cel privat, aflata atat intre limitari impuse cat si intre reticente de exprimare.
Proiectul se desfasoara in perioada 12 octombrie – 15 noiembrie 2016, si a avut parte inca de la inceput de controverse. La inceputul saptamanii trecute, cetatenii au putut observa marcajele a sase locuri de parcare aparute peste noapte pe pista de biciclete de pe Calea Victoriei, semnaland curiozitatea catre autoritati. Primaria Capitalei i-a trimis imediat pe cei de la Administratia Strazilor sa desfiinteze lucrarile, mentionand ca vor fi cercetate camerele de filmat pentru a gasi faptasul ce risca dosar penal.
Ar putea parea o fila oarecare din cuprinsul unei zile in capitala, cu bune si cu rele, insa substratul este altul: locurile de parcare reprezentau, de fapt, o instalatie artistica ce fusese finantata chiar de Primaria Capitalei, prin ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti/ Arta si Cultura Bucurestiului), institutie de profil ce promoveaza cultura orasului Bucuresti.
Artistul, Radu Boeru, dorise sa semnaleze chiar modul abuziv in care uneori cetatenii se folosesc de spatiul public, parcand in locuri nepermise. Instalatia purta numele de “Parca peste tot”, locurile de parcare fiind evidentiate cu indicatoare pe care scria “Nu parcati! Loc rezervat” si sugerand haosul pe care cetatenii il traiesc in urma abuzurilor pe care alti cetateni le fac in spatiul public.
Desi artistii au prezentat protocolul ce demonstra suma de 65.883 lei acordata de Primarie pentru sustinerea proiectului, viceprimarul capitalei Aurelian Badulescu a negat afirmatia. Conform Hotnews.ro, viceprimarul a declarat ca: "Noi nu am autorizat asa ceva. Am protocolul in fata. Intr-adevar, au venit sa marcheze si acolo, dar eu le-am aprobat altceva. Nu le-am dat niciun "Parca peste tot". Le-am dat aprobare pentru"Atentie, cad frunze", 30 de placute in Parcul Izvor, 5 bannere dintre care 3 in Parcul Izvor. Pe 15 octombrie - actiune performativa in Parcul Izvor, pe 24 actiune in Piata Universitatii, deasupra parcarii subterane. Cand i-am intrebat ei mi-au spus ca pun semnul acela cu Parcare rezervata, nu ca trag linii pe afalt. Scrie undeva in protocol de marcaje?"
Instalatia lui Radu Boeru de pe Calea Victoriei nu este singura de acest gen, putand fi observate locuri de parcare marcate de artist si pe treptele Muzeului National de Arta, pe cele dinspre Biserica Kretulescu, in dreptul Pasajului Latin sau pe Bulevardul Regina Elisabeta. Alaturi de lucrarea “Parca peste tot”, celelalte interventii artistice din spatiul public poarta semnaturile lui Dan Acostioaei, Mihai Balko, Elana Katz, Monotremu, Miklos Onucsan.
Am decis sa discutam cu artistul cu privire la instalatia dezinstalata si la ce inseamna, pana la urma, arta in spatiul public. Albert Camus spunea ca ” Fara libertate nu exista arta; arta traieste doar prin constrangerile pe care si le impune si moare la orice alte constrangeri.” Se aplica oare si pentru instalatii care incearca, mai mult sau mai putin subtil, sa ne deschida ochii? Care evidentiaza ce e gresit in loc sa aplaude fara oprire ce e pozitiv? Se pare ca vocea realismului s-a lovit, aici, de negare. Sa aflam, deci, si parerea lui Radu Boeru.
Ce ati vrut sa reprezentati prin instalatia urbana “Parca peste tot”? Cu ce ar fi trebuit sa ramana cei care vedeau semnele de parcare marcate pe Calea Victoriei?
Tema concursului de proiecte Spatiu Expandat lansat de Volum Art anul acesta a fost ”Zona Gri” si se referea la dialogul din ce in ce mai ambiguu intre spatiul public si cel privat. O tema ofertanta, mai ales in Bucuresti, unde se intampla de multi ani toate nazdravaniile edilitare de pe lume: piste de biciclete care se termina brusc, pe contrasens, in plina strada cu prioritate, parcari de bloc trantite peste noapte unde se poate si fara niciun studiu de urbanism, trotuare napadite de masini oprite ilegal, reparatii de drumuri renovate foarte recent, fatade izolate cu polistiren inflamabil, etc. Toate astea reprezinta disfunctionalitati grave in dialogul pe care oamenii trebuie sa-l poarte cu administratorii urbei. Iar administratorii au transformat spatiul public in propria lor lada de zestre, capital financiar si politic, netinand cont de parerea cetatenilor. Cu toate astea, ideea lucrarii mele nu consta in critica fenomenelor descrise mai sus. Ea a pornit de la o observatie personala: oamenii nu mai reactioneaza atunci cand vad ca spatiul public se diminueaza si nu ii mai include. De asemenea, spatiul public, agora, mai inseamna si dialog. Acolo am vrut sa ajung. Am fortat printr-o instalatie ”obraznica” acest dialog. Iar oamenii s-au activat, iar majoritatea au inteles si perpetuat mesajul. Am zdruncinat intrucatva constiinta colectiva, dar nu e doar meritul meu. Oamenii aveau imaginea acestor disruperi a spatiului public adanc intiparite in subconstientul lor, dar, prin toleranta, au devenit imuni la disconfort. Eu doar le-am reamintit ca disconfortul inca exista, iar reactia lor a fost superba.
Pentru cat timp ar fi trebuit sa fie pastrate marcajele pe Calea Victoriei?
Pana pe 15 noiembrie, Asociatia Volum Art dorind sa faca o cerere de prelungire cu inca o luna. Deci, probabil pana pe 15 decembrie. Apoi locatiile trebuiau aduse la forma initiala.
Ce parere aveti despre reactia Primariei Bucuresti la instalatia “Parca peste tot”?
Am idei si sentimente mixte, si asta pentru ca situatia e oarecum in aer. In primul rand, m-a surprins rapiditatea cu care au sters lucrarile mele, fara macar sa ne anunte. Nici vorba de cerut parerea, de consultanta, de dialog. Nici nu stiu, sincer, daca Primaria le-a sters. In al doilea rand, ma surprinde tacerea lor. Orice institutie serioasa si democratica comunica cetatenilor deciziile sale. Deocamdata, niciun comunicat de presa din partea lor. Lucrarea ”Parca peste tot” a costat o gramada de bani, pe care i-am obtinut din chete de la prieteni si de la parinti, iar Primaria mi-a distrus-o. In momentul de fata, fara o luare de pozitie oficiala din partea lor, ii consider cel putin vandali. Toti artistii si-au executat lucrarile pe baza unor aprobari, date in urma prezentarii unei documentatii. In prezentarea mea, fiecare propunere de locatie includea fotografia spatiului ales, punctul de pe harta, simularea si descrierea explicita a locatiei. Ce poate fi mai clar de-atat? Eu si Judit Balko, reprezentanta Asociatiei, am fost chemati la Politie in calitate de martori la propriile noastre actiuni. O situatie kafkiana, din care poate iesi chiar un proces penal. Daca se ajunge la asa ceva, sunt pregatit sa invoc si alte motive prin care Primaria ne e datoare cu mai mult decat o explicatie, unul dintre ele fiind cenzura.
Credeti ca problema s-ar fi pus altfel daca organizatorii proiectului ar fi semnalat faptul ca este vorba doar despre o instalatie artistica? S-a luat in calcul aceasta optiune? Si daca da, de ce nu a fost pusa in practica?
Nu. Si raspunsul meu ferm vine din discutia cu inspectorii de la Politie. Autocolantele nu au iesit la timp deoarece tipografia contractata a amanat termenul de livrare fara sa anunte, in prealabil, Asociatia. Domnii de la Politie mi-au spus clar ca incalcarea legii se face prin acele semne pe asfalt, nu prin turnicheti, ei nefiind considerati insemne oficiale. Cu sau fara explicatia instalatiei, marcajele de pe jos ar fi fost tot ilegale. Nu intra in atributiile unui artist sa studieze legea, Primaria avand toti specialistii necesari pentru a lua o decizie. Ori Primaria ne-a dat actul de protocol, prin care ne puteam apuca de treaba. Sincer, pe mine ma interesa sa-mi iasa lucrarea cat mai bine, avand in vedere ca venea vremea rea peste noi. De asemenea, ma interesa sa nu ingreunez traficul pietonal sau al biciclistilor, sau al oamenilor care mergeau la biserica. Astea au fost problemele mele.
Ce ecouri ati primit din partea publicului? Simtiti ca instalatia, desi dezinstalata, si-a atins cumva scopul?
Arta in spatiul public este un tip de arta rara in peisajul autohton. Este o arta de mesaj, o arta de activare. Da, si-a atins scopul, vis-a-vis de reactia pe care am mizat, si care a fost coplesitoare. Dar nu indeajuns. Virusul isi are vaccinul. O prezenta exclusiv online, virala, asa cum a devenit post-ul meu, se disipa repede. Prezenta fizica a lucrarilor in spatiul public ar fi asigurat continuarea dialogului, si o mai buna difuzare a mesajului. Caci asta am cautat, nu cele 15 minute de celebritate.
Ce parere ai despre acest subiect? Spune-ti parerea in rubrica de mai jos!
