Muzeul Fundatiei Tchoban, o cladire cu fatada din beton desenata la mana
Remarcandu-se prin formele moderne ale volumetriei, cladirea muzeului Fundatiei Tchoban se detaseaza din sirul de cladiri rezidentiale vechi de o suta de ani, in zona de acces a monumentului industrial cunoscut ca Pfefferberg. Gramada de volume din beton aparent, suprapuse asemeni unor „blocuri” la o scara ireala, au fost decorate cu o serie de desene arhitecturale reprezentative.
Acest muzeu de mici dimensiuni este unul dintre cele mai frumoase exemple din Berlin de juxtapunere a limbajului arhitecturii contemporane cu cel istoric fiind in acelasi timp conceput pentru a respecta normele actuale de eficienta energetica. Ehipa de arhitecti formata di Sergei Tchoban si Sergey Kuznetsov a creat o forma care pune in valoare cladirile istorice invecinate cu ajutorul unui limbaj modern, minimalist si deosebit prin modul cum a fost interpretat. Deschi pe trei laturi, terenul pe care a fost construit i-a inspirat pe arhitecti sa faca ceva deosebit cu fatadele viitoarei cladiri. Au ales o serie de schite desenate la mana de diversi arhtiecti pe care le-au multiplicat si reprodus pe fatade avand grija la detalii percum unghiul de perspectiva, pozitionarea fata de punctele de interes si modul in care lumina le pune in valoare dimineata si seara. Suprafetele vitrate sunt minime, exceptie facand o logie ce ofera vizitatorilor o perspectiva serena cu parcul din apropiere si ultimul nivel inchis in sticla ce incoroneaza compozitia volumetrica.
Fiecare nivel al muzeului a fost imprimat cu un anumit model grafic. Aceste modele fac trimitere la bogatia de informatii si desenele delicate care le conserva. Se pot recunoaste desene datand de la inceputul secolului al XIX-lea realizate de arhitecti precum Pietro di Gottardo Gonzaga si Angelo Toselli. Desenele au fost transpuse in format electronic si prelucrate pentru a crea matritele folosite pe santier la imprimarea finala a betonului. La final s-a aplicat un strat protector menit sa tina murdaria, umezeala si mai nou vopseaua de graffiti la distanta. Peretii au o grosime de 50cm, incluzand si un strat termoizolant din vata minerala pentru a obtine o cladire frumoasa dar si eficienta.
Modelele prezentate pe fatada reapar in diferite forme si dimensiuni la interior. Deschideri cu forme neregulate permit luminii naturale sa patrunda, filtrata prin straturi groase de sticla pana in zona foaierului care se remarca prin panotajele din lemn de nuc. Fiecare panou a fost prelucrat manual, introducand astfel elementul artizanal reprezentativ pentru arhiva muzeului. Ambianta calda si primitoare a spatiului creaza impresia ca ai pasit intr-o biblioteca sau intr-un spatiu de invatamant.
Zona ce contine scara si liftul face legatura intre nivelurile destinate expozitiilor cu peretele plin al cladirii invecinate. Aici suprafete lise sau texturate din beton sunt intercalate de panouri negre lucioase si fasii de lumina LED.
Mai multe informatii gasiti la www.inhabitat.com.
Traducere si adaptare: Arh. Raluca Popa