aCasa

"reuseste foarte bine sa transforme o problema a zilelor noastre intr-o oportunitate fantastica pentru mediul inconjurator" De fapt, problema este materialul din care este facut PET-ul, apoi constructia. Acesta trebuie eliminat pentru rezolvarea ecologica, nu promovarea lui in diverse utilitati. Energia consumata pentru obtinerea pet-urilor / corpurilor de construire, ar fi mai bine utilizata la fabricarea de caramizi ceramice sau milenara sticla. Vrem material usor? Mai bine apelam la carton, atat pt ambalaje alimentare cat si la cladiri experimentale usoare. Va puneti intrebarea cat de nociva este atmosfera intr-o astfel de cladire construita din materiale ce degaja tot timpul in aer noxe? Sau mai consumam si energie pentru pastrarea unui aer curat? Vorba zicalei: 'Obrazul subtire, cu cheltuiala se tine" Nu, nu, ne costa enorm sustinerea unei asemenea prostii!

Se vede o curte cu pomisori plantati, dupa frunza nu par a fi stejari dar... Stiti cat de mare creste stejarul? Cred ca unul este suficient pentru curtea aceea! In rest, pea mult teren betonat! Locuinta este frumoasa, doar titlul nepotrivit.

Se vede o curte cu pomisori plantati, dupa frunza nu par a fi stejari dar... Stiti cat de mare creste stejarul? Cred ca unul este suficient pentru curtea aceea! In rest, pea mult teren betonat! Locuinta este frumoasa, doar titlul nepotrivit.

Cred ca inspiratia a venit de la o stiva de lemne ridicata ca provizie pentru o iarna lunga si grea. Cu toate acestea ne pregatim pentru "incalzirea globala", asa ca lemnele vor sta aici multa vreme, din pacate. Asadar o trec la categoria celor mai reusite constructii inscrise la premiul "Balustrul maro". Apropos, pacat ca a disparut acea rubrica din revista ce o gazduia, caci acolo ii era locul si acestei constructii!

Ma asteptam sa vad inauntru aceleasi "materiale contemporane", cand, ce sa vezi? Surpriza! Este LEMNUL. Interiorul este cald, uman, primitor. Exteriorul? Cutie de conserve! Cand isi vor aduce oamenii aminte de "cusca Faraday" si de urmarile pe termen lung ale izolarii corpului uman de mediul exterior? Cu niste ani in urma, cunosteam problemele acestea si ne feream sa folosim metalul cu exceptia acoperisurilor, din lipsa unor materiale eficiente de hidroizolare, acceptand ca podurile nu sunt locuite; folosirea peretilor de beton prefabricat era serios luata in seama si considerata o eroare la executarea blocurilor de locuinte colective, tocmai din cauza retelei dese de armatura. Azi nu mai tinem cont de nimic! De ce folosim materiale metalice pentru anveloparea locuintelor si mai ales de ce promovam o astfel de practica? din ignoranta, din snobism sau pur si simplu nu ne mai pasa?

Eu am alta parere despre iedera, dupa ce am urmarit-o timp de 10 ani pe propria-mi casa (apartament de bloc, etaj 2), inainte de a izola peretii cu polistiren. A crescut intamplator, neplantata de cineva anume. Nu stiu ce soi era, avea frunza medie ca dimensiune si verde. Cand a ajuns la apartamentul meu, primul lucru observat a fost disparitia "igrasiei" din dreptul centurilor, la partea superioara a peretilor. In fiecare an se umezea si se innegrea peretele la partea de sus, sub tavan. Nu cred ca era izolare termica ci absorbtia umezelii de catre planta. NU are radacini care sa intre adanc in tencuiala, in rosturi, etc. Prinderea de zid este facuta doar cu niste ventuze foarte puternice, incadrate cu ramificatii dese, dar nu lungi. Prin ele trage umezeala din zid, in concluzie consider ca este "Medicul zidurilor", mai ales in zonele umede sau cu infiltratii de apa. Nu creste deasa, infoiata. Orice mladita noua care apare (si apar multe, viteza de crestere este intr-adevar mare) dupa ce creste 10-15 cm in lungime, daca nu are suport de prindere, se desprinde si cade, astfel incat stratul de frunzis nu este mai gros de 10 cm, dar suficient sa umbreasca peretele toata vara si sa sporeasca confortul in casa. Nu a trebuit sa o tund vreodata, ea ocolind golurile ferestrelor. Este adevarat, s-a prins de tamplarie, dar nu si de sticla. Ce depasea o anumita lungime, cadea de la sine. Nu am avut niciodata furnici, tantari, sau alte insecte de care ma temeam cand a inceput sa creasca. Inainte de cresterea iederei, aveam deseori surpriza sa ma invadeze cate un roi de furnici, mai ales in verile foarte secetoase. Regret foarte mult disparitia ei, dupa izolarea blocului. Un "binevoitor" a pus un kg de sare la radacina ei, crezand-o un dusman. Nu stiu insa cum ar fi supravietuit agatata de un perete impermeabil! O recomand in orice situatie. Desi afirmata in gluma, zicala ca iedera rezolva inabilitatile arhitectului din proiectare este un mare adevar. Cred ca ea este singura care ar rezolva pozitiv imaginea Casei Parlamentului.