Ce este conceptul de arhitectură
Cei care se instruiesc să devină arhitecţi aud despre termenul de “concept” încă din primele zile de facultate la disciplina Introducere în Proiectarea de Arhitectură. Atunci află şi ce nu este un concept de arhitectură - ceva ce generează un proiect care, odată executat, nu funcţionează corect pentru scopul pentru care a fost creat. Adică creează mai multe probleme decât rezolvă.
Puţ antic cu scări, India. Rezolvarea de principiu este corectă: apa trebuia să fie departe de căldura Soarelui pentru a rămâne proaspătă mai mult timp, iar accesul la luciul de apă trebuia oferit unui număr mare de persoane concomitent.
Imagine preluată de pe https://www.ancient-code.com/wp-content/uploads/2017/10/Stepwell-Featured.jpg.
Pe scurt, termenul de concept înseamnă “ideea care generează obiectul de arhitectură”. Adică soluţia originală adaptată (în situaţia în care parcursul a fost corect) cerinţelor de temă (asta include, evident, respectarea rigorilor legale). O rezolvare conceptuală corectă a unui proiect de casă sau de bloc este sămânţa de la care porneşte proiectul. Construirea obiectului de arhitectură corect depinde de calitatea conceptului.
Desen conceptual de Le Corbusier – studiu schematic al relaţiei imobilelor de locuinţe cu lumina solară directă.
Imagine preluată de pe https://i.pinimg.com/originals/fa/e1/c8/fae1c8f90d1431aed4cbcaba19b8cc35.jpg.
Fenomenul “starhitecturii” a contribuit, din nefericire, la exacerbarea uneia dintre calităţile conceptului în detrimentul celorlalte. Orgoliile arhitecţilor consacraţi au influenţat percepţia asupra calităţilor vizuale ale arhitecturii. Astăzi e doldora internetul de case în formă de vioară, de pian sau de pantof care au ca singură calitate originalitatea formală, dar sunt pline de probleme de detaliu (apărute ca urmare a adoptării soluţiei extravagante problematice). Casele nu există pentru a semăna cu viori, chitare, clarinete sau scaune, rolul lor primordial este de a asigura desfăşurarea confortabilă a activităţilor umane. Motivul pentru care construcţiile civile vechi din Europa au acoperişuri mai ţuguiate în zonele cu ierni grele ţine de adaptarea la climă: un acoperiş de pe care zăpada alunecă mai greu la venirea primăverii era sursă de apă în casă înainte de folosirea pe scară largă a hidroizolaţiilor.
Royal Ontario Museum din Toronto. Arhitectura a fost realizată de arhitectul Frank Gehry. Locul peste care s-a suprapus noua clădire era iniţial o zonă frecventată, astăzi pietonii aleg să folosească celălalt trotuar.
Imagine preluată de pe https://i.pinimg.com/564x/f4/52/6f/f4526fd98ca44355167f5cc9977010e1--toronto-canada-visit-toronto.jpg.
Dog Bark Inn, Idaho, Statele Unite.
Imagine preluată de pe https://media-cdn.tripadvisor.com/media/photo-s/0f/50/b6/5c/dog-bark-park-inn.jpg.
Cel mai vechi tratat de arhitectură la care se raportează educaţia pe care o primesc studenţii arhitecţi din Occident este “De Arhitectura” a lui Vitruvius Pollio. Din el reies cele trei calităţi principale de la care trebuie să pornească fiecare schiţă conceptuală a unui obiect de arhitectură: Firmitas (rezistenţă structurală), Utilitas (funcţionalitate) şi Venustas (frumuseţe). La cele trei o doamnă profesor din Facultatea de Arhitectură adăuga, la cursul dânsei, o a patra calitate, foarte importantă astăzi: economicitatea. Canoanele după care judecăm frumuseţea arhitecturii s-au schimbat, iar importurile culturale şi diferenţele de instrucţie fac din calitatea frumuseţii o caracteristică greu de satisfăcut, discuţia purtându-se astăzi în jurul noţiunii de “estetică”. Celelalte două însă, împreună cu cea menţionată de către doamna profesor, sunt palpabile: orice casă (a se citi construcţie în care funcţionează oameni) trebuie să fie stabilă şi rezistentă structural (adică arhitectul trebuie să conlucreze cu structuristul pentru un rezultat corect), funcţională (să permită folosirea eficientă a spaţiilor pentru scopul declarat) şi rentabilă (să nu existe costuri nejustificate sau pierderi inutile de material şi / sau manoperă). Soluţiile tehnologice moderne ajută la satisfacerea cerinţelor notate de Vitruvius: panourile solare şi tehnologiile ce pemit hidro şi termoizolarea clădirilor ajută la satisfacerea cerinţelor funcţionalităţii şi rentabilităţii*.
Un concept bine gândit trebuie să ţină cont de satisfacerea laturii logistice a funcţiunii: exemplul care îmi vine în minte acum este cel al dimensionării pasului structurii la clădirile de locuinţe cu parcare subterană - dacă locurile de parcare sunt prea înguste (sau prea largi) şi / sau apartamentele incomode, înseamnă că gândirea conceptuală a fost greşită.
*Legislaţia ţărilor din U.E. impune condiţii specifice ce au la bază ideile lui Vitruvius. În România cerinţele sunt: A - rezistenţă şi stabilitate, B – siguranţa în exploatare, C – siguranţa la foc, D – sănătatea oamenilor şi protecţia mediului, E – izolarea termică, hidrofugă şi economia de energie şi F – protecţia împotriva zgomotului.
